LIPIDELE

• Localizare, origine, rol biochimic, importanta biomedicala.

• Constituenti chimici structurali
• Acizi biliari, saruri biliare.
• Structura generala a lipidelor, clasificare.
• Gliceride, steride, ceride – localizare, rol biochimic.
• Lipide complexe. Glicerofosfolipide cu azot (lecitine, cefaline,
serincefaline, plasmalogeni) – localizare, rol biochimic.
Glicerofosfolipide fara azot (acizi fosfatidici, inozitolfosfatide,
cardiolipine) – localizare, rol biochimic. Sfingolipide (sfingomieline,
cerebrozide, sulfatide, gangliozide) – localizare, rol biochimic.
• Biomembrane – structura, rol biochimic.
LIPIDELE
Generalități
Funcțiile lipidelor
Clasificare
Reprezentanți
Biomembrane
 Generalități
• Sunt substanțe organice
– intră în alcătuirea organismelor vii,
– au o mare eterogenitate de structuri și
– îndeplinesc funcții complexe.

Sunt compuși greu solubili în apă dar se dizolvă ușor în

solvenți nepolari (eter, benzen, cloroform, acetonă) datorită
lanțurilor hidrocarbonate care predomină în structura lor.
Din punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai acizilor grași
superiori cu polialcooli sau alcooli specifici. Au în compoziție
C, H, O și uneori N, P, S
 Funcțiile lipidelor
• Lipidele sunt constituienți universali ai organismelor cu rol esențial în
desfășurarea proceselor metabolice.
În organism, lipidele îndeplinesc mai multe funcții:
 Sunt principala formă de depozitare a rezervelor energetice
(triacilglicerolii din țesutul adipos – prin oxidare 1g lipide dau 9 cal)
 Sunt constituienți ai membranelor celulare și subcelulare
(glicerofosfolipide, sfingolipide, etc.)
 Asociate cu proteinele, lipoproteinele (plasmatice) reprezintă forma
de transport a rezervelor energetice ale organismelor
 Lipidele, ca steroizii și eicosanoizii (compuși ai acidului arahidonic), au
rol în procese metabolice importante
 Lipidele au rol de vitamine, hormoni, izolatori electrici, termici și
mecanici (țesutul subcutanat)
 Clasificarea lipidelor

• Se pot clasifica în funcție de solubilitate și structură

 După solubilitate:
- lipide nepolare: triacilglicerolii și esterii colesterolului
- lipide polare: glicerofosfolipide, sfingolipide, colesterol
 Structural:
- lipide simple
- lipide complexe
- lipide derivate
Lipidele simple sunt esteri ai acizilor grași cu diferiți alcooli
- Gliceride: esteri ai acizilor grași cu glicerolul (acilgliceroli)
- Ceride: esteri ai acizilor grași cu diverși alcooli (alcooli alifatici superiori,
alcooli carotenoidici)
- Steride: esteri ai sterolilor cu acizi grași superiori

Lipidele complexe conțin acizi grași, alcooli și alte grupări: resturi de acid
fosforic, compuși azotați, zaharuri
- Fosfolipide (fosfatide): conțin acizi grași, acid fosforic și un alcool care
poate fi glicerol (glicerofosfolipide), inozitol (inozitolfosfolipide) sau
aminoalcoolul sfingozină (sfingofosfolipide)
- Glicolipide: cuprind cerebrozide și gangliozide

Lipidele derivate sunt produși de hidroliză ai lipidelor simple și complexe dar

care mai păstrează proprietățile specifice lipidelor:
- hidrocarburi superioare, acizi grași, alcooli alifatici superiori, compuși
steroidici, carotenoizi, terpene
 Acizii grași

• Sunt compușii de bază ai lipidelor

• Au caracter amfipatic
• Structura
- o catenă hidrocarbonată hidrofobă de care se leagă
- o grupare funcțională polară – carboxil
• Cei mai importanți acizi grași dpdv biologic și cei mai răspândiți și
abundenți se caracterizează prin:
- sunt acizi monocarboxilici
- conțin o catenă liniară saturată sau nesaturată
- au număr par de atomi de carbon (de la 4 la 26)
Acizii grași ciclici, cu catenă ramificată, număr impar de atomi de carbon
sau care au și alte grupări funcționale se întâlnesc rar în natură.
 (Nelson & Cox, Lehninger Principles of
Biochemistry, 3rd ed., 2000): Impachetarea
acizilor grasi in agregate stabile

a. Acizi grasi saturati (acidul stearic: C 18)

b. Acizi grasi nesaturati (acidul oleic: C 18)
Acizii grași saturați
Formula generală a acizilor grași saturați este CH3- (CH2)n-COOH
Acizii grași cei mai răspândiți în lipidele izolate din mamifere
sunt acidul palmitic (C16) și acidul stearic (C18).

Acizii grași nesaturați

În funcție de numărul legăturilor duble din moleculă pot fi
mononesaturați și polinesaturați.

Se caracterizează structural prin numărul atomilor de carbon și

numărul dublelor legături din moleculă.
Cei mai importanți acizi grași nesaturați sunt acidul palmitoleic
(16:1), oleic (18:1), linoleic (18:2), linolenic (18:3), arahidonic
(20:4).
Acizi grași saturați
Acizi grași nesaturați
 Denumirea acizilor grași
• Denumirea acizilor grași nesaturați se face adăugând la numele
hidrocarburii cu același schelet molecular:
- Sufixul - enoic pentru acizii cu dublă legătură
- di-, tri-, tetra- enoic pentru acizii cu mai multe legături
- (Cn) lungimea catenei și (∆m) poziția dublelor legături
Ex: acidul oleic - C18: ∆9
acidul arahidonic – C20: ∆5, 8, 11, 15
- Numerotarea atomilor de carbon dintr-un AG începe de la
capătul carboxil terminal. Atomii de C 2 și 3 sunt notați cu α și β
iar atomul de C al grupării terminale metil cu ω.
- ω - 3, ω - 6
 Denumirea acizilor grași nesaturați

Un acid gras are o grupare carboxil la un capăt şi o grupare metil la celălalt

capăt.
Atomii de carbon într-un acid gras sunt identificati printr-o litera greceasca pe
baza distanţei acestora faţă de gruparea carboxil. Atomul de carbon cel mai
apropiat de o grupare carboxil este alfa (α), iar următoarul adiacent este beta (β),
etc. Carbonul de lângă gruparea carboxil este numit atom de carbon alfa,
deoarece alfa este prima literă a alfabetului grec.

Într-un acid gras cu lanţ lung de atomi de carbon, atomul de carbon din
gruparea metil este numit carbon omega (ω), deoarece Omega este ultima literă
a alfabetului grec.
Exemple
•In acidul linoleic (C 18:2), deoarece cea mai apropiata dubla legatura de
gruparea metil este la 6 atomi de carbon distanță de gruparea metil, acidul
linoleic este numit un acid omega-6 (ω-6 sau n-6).
•Pentru acidul linolenic (C 18:3), legatura dubla este la numai 3 atomi de carbon
distanta de gruparea metil, deci este un acid omega-3 (ω-3 sau n-3).
 Proprietățile acizilor grași

• Sunt determinate de lungimea catenei și gradul de nesaturare.

• Au proprietăți detergente datorită moleculei amfipatice.
În mediu bifazic se asociază cu apa prin capătul polar și cu faza
hidrofobă prin catena hidrocarbonată nepolară.
În apă formează micelii.
• Acizii grași saturați cu un conținut de până la C8 sunt lichizi,
ceilalți sunt solizi.
• Acizii grași nesaturați sunt lichizi.
• Lipidele membranare sunt mult mai nesaturate decât lipidele
de depozit.
 Distribuția acizilor grași în organism

• În organism, în general, acizii grași sunt esterificați.

• În plasmă, acizii grași liberi sunt în cantitate mică și circulă
împreună cu albuminele.
• Acizii grași esențiali sunt acidul linoleic (18:2), acidul linolenic
(18:3) și acidul arahidonic (20:4) și trebuie incluși neapărat în
dietă. Ei nu pot fi sintetizați în organism deoarece nu există
enzime care să poată introduce o legătură dublă în poziția 9
-10 și capătul ω al unei catene hidrocarbonate.
• Ceilalți acizi grași sunt sintetizați în intestin, ficat, țesutul
adipos.
 GLICERIDE
(acilgliceroli)
• Sunt lipidele cele mai abundente din natură
• Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grași
• Pot fi mono-, di- sau triacilgliceroli (TAG)

STRUCTURĂ
Rolul TAG
• Acizii grași sunt transformați în TAG pentru a fi transportați între
țesuturi și pentru a fi depozitați. O mare parte din TAG sunt
depozitați în adipocite, fiind rezerva energetică cea mai eficientă a
organismului.
• Lipoliza presupune hidroliza TAG la glicerol și acizi grași
• Acizii grași sunt utilizați de toate țesuturile cu excepția țesutului nervos,
prntru producerea de energie sau ca sursă de carbon pentru sinteza
lipidelor
• Glicerolul trece în sânge de unde este luat de ficat și utilizat ca sursă
pentru sinteza de glucoză

• Hidroliza TAG se face de către 3 enzime

- lipaza pancreatică (digestivă)
- lipoprotein lipaza (din sânge)
- lipaza hormon-sensibilă (din țesutul adipos)
 CERIDE
• Ceridele sunt esteri ai unor acizi grași cu alcooli superiori cu masă
moleculară mare
• Sunt constituienții principali ai substanțelor naturale numite ceruri:
ceara de albine, lanolina, spermanțetul, pruina
• Rol – protector al pielii, al frunzelor, fructelor, ferindu-le de pierderile
de apă, atacul microbilor, umiditate excesivă
• Proprietăți
Ceridele sunt substanțe albe, amorfe, nemiscibile cu apa, solubile în
solvenți organici
• Structură
• Acizi grași obișnuiți: stearic, palmitic și acizi grași specifici - acid
cerotic
• Alcooli superiori: cerilic, cetilic, melisilic
Ceride naturale
 STERIDE

• Sunt lipide simple de o mare importanță biologică și largă

răspândire în lumea vie.
• Dpdv chimic, steridele sunt esteri ai acizilor grași cu alcooli
superiori ciclici hidroaromatici numiți steroli.
• Sterolii au la bază un compus policiclic ipotetic numit steran

Steranul intra și în structura altor

compuși biochimici importanți, precum:
•Hormoni sexuali
•Acizi biliari
•Alcaloizi
•Glicozizi
•Vitaminele D
Compușii steroidici diferă între ei prin grupările funcționale și
catenele laterale grefate pe nucleul steranic, prin prezența unor duble
legături și existența unui mare număr de stereoizomeri
Steroizii care au 8-10 atomi de carbon în catena laterală se numesc
steroli. Sunt derivați ai hidrocarburii aromatice colestan.

• Cel mai răspândit reprezentant al sterolilor este colesterolul.

Colesterolul
- Colesterolul nu se află în plante, microorganisme și
nevertebrate.
- Colesterolul este o substanță solidă, solubilă în apă.
- Colesterolul are rol structural, fiind prezent în majoritatea
membranelor celulare.
- El este precursorul tuturor compușilor steroidici (acizi biliari,
hormoni steroizi, precursorul vitaminei D, etc.).
- Colesterolul liber se poate elimina cu fluxul apos al bilei în
intestin unde este transformat de microflora bacteriană în
coprostanol și coprostanonă.
În ficat colesterolul se transformă în acizi biliari care se elimină
sub formă de săruri biliare, cu fluxul apos al bilei, prin intestin.
• moleculele de colesterol imobilizează catena hidrocarbonată a
fosfolipidelor
• moleculele de colesterol împiedică cristalizarea hidrocarburilor
şi schimbarea fazei în membrană
Prin oxidarea colesterolului se formează 7-dehidrocolesterolul
care conține două duble legături conjugate.
Se află în piele și este precursorul vitaminei D

7-dehidrocolesterolul
Acizii biliari
• Sunt produși de metabolizare ai colesterolului
• Sunt componenții principali ai bilei
• Sunt steroizi cu 24 atomi de carbon, derivați ai hidrocarburii colan.
• Sunt derivați hidroxilați la C3, C7 și C12 ai acidului colanic.

• Acizii biliari primari se sintetizează în ficat din colesterol și sunt:

– Acid colic
– Acid chenodezoxicolic
• Acizii biliari secundari se sintetizează în lumenul intestinal sub
acțiunea microorganismelor , din acizii biliari primari , și aceștia
sunt:
– Acidul dezoxicolic
– Acidul litocolic
În celula hepatică acidul colic și chenodezoxicolic se conjugă
cu taurina și cu glicocolul formând produși de conjugare de
tipul:
- acidul glicocolic și taurocolic, respectiv,
- acidul taurochenodezoxicolic și glicochenodezoxicolic

Acești acizi, sub formă de săruri de sodiu sau potasiu (săruri

biliare) realizează un circuit entero-hepatic și își exercită rolul
în digestia și absorbția lipidelor și componentelor liposolubile.

Acizii biliari au rol important în emulsionarea grăsimilor în

intestin datorită caracterului amfipatic al lor (grupările
carboxil și hidroxil sunt hidrofile, nucleul și grupările metil
sunt hidrofobe).
 GLICEROFOSFOLIPIDE
(fosfatide)
• Structură
• Sunt esteri ai glicerolului cu acizi
C1H2- OH
grași superiori și acid fosforic și a unei
HO - C- H
baze azotate.
H2C3- OPO3H2 •Substanța de bază a acestor lipide
L – glicerol-3-fosfat este L – glicerol-3-fosfatul
(sn – stereochemical numbering).
•Atomii de carbon 1 și 3 din molecula
C H2-OH
1
glicerolului nu sunt identici. Enzimele
HO C H disting cei doi atomi de carbon (ex.
H2C3-OPO3H2 glicerol kinaza fosforilează doar sn-3
L – glicerol-sn-3-fosfat cu formarea glicerol 3-fosfatului.
 Acizii fosfatidici

• Sunt cele mai simple glicerofosfolipide

• Conțin glicerol, acizi grași și un rest de acid fosforic
Rolul acizilor fosfatidici

• Intră în structura tuturor fosfolipidelor

• Transformă acizii grași sintetizați în ficat în fosfatide, care sunt
componente ale lipoproteinelor, formă sub care sunt
transportate în sânge. Tulburări ale biosintezei fosfatidelor
împiedică transportul acizilor grași și de aici, disfuncții ale
ficatului.
• Pot lega încă un rest de glicerină formând fosfatidilgliceroli.
Cel mai important compus de acest fel este cardiolipina,
izolată din miocard (membrana internă a mitocondriilor).
• Este singurul fosfatidilglicerol cu funcții imunologice
cunoscute.
 Fosfatidilcolinele
(colinfosfolipide, colinfosfatide, lecitine)

• Structura
Sunt glicerofosfolipide care au ca bază azotată colina.

HO – CH2 – CH2 – N+(CH3)3

colina
Proprietăți și rol biochimic

• Lecitinele sunt substanțe albe, hidroscopice, ceroase care se

solubilizează bine în solvenți ai grăsimilor.

• Lecitinele conțin o cantitate mare din colina existentă în organism.

• Restul acil din poziția 1 al glicerolului este de regulă saturat
• Restul acil din poziția 2 al glicerolului este nesaturat și este adesea
acid linolenic sau acid arahidonic.

• Dipalmitoil lecitina este componentul lipidic principal al

surfactantului pulmonar, material care acoperă alveolele pulmonare
și împiedică colapsul acestora la expirare. De asemenea ,
surfactantul cuprinde în cantitate mare și fosfatidilglicerol.
 Fosfatidiletanolaminele
(etanolaminfosfolipide, cefaline)

• Structură
Restul fosfatidil este legat de etanolamină (colamină):

HO – CH2 – CH2 – N+H3 Se află în țesuturi

alături de lecitine dar
în cantități mai mici
Sunt mai abundente în
țesutul nervos.
Prin metilarea grupării
amino se transformă în
lecitine.
Fosfatidiletanolamina (cefalina)
 Fosfatidilserinele
(Serinfosfolipide, serincefaline)

• Structură
Conțin aminoacidul serina legat de gruparea fosfatidil:

Se găsesc alături de
fosfolipide în
membranele biologice.
Prin decarboxilarea
restului de serină se
formează
Fosfatidilserina etanolaminfosfatidele.
 Fosfatidilinozitoli
(inozitol-fosfatide, fosfoinozitide)

• Structură
Sunt lipide complexe care prin hidroliză formează o moleculă de
glicerol, o moleculă de inozitol (polialcool ciclic), două
molecule de acid gras și 1 – 3 molecule de acid fosforic.
Proprietăți și rol biochimic

• Se găsesc în toate țesuturile alături de celelalte fosfolipide.

• Sunt mai abundente în celula nervoasă.
• Sunt lipide cu caracter puternic acid.

• Au rol important în transmiterea semnalelor extracelulare în

toate țesuturile

• Sub acțiunea fosfolipazei C , eliberează diacilgliceroli și

inozitolfosfați, efectori ai unor mesageri extracelulari.
Plasmalogenele

Structură
• Sunt glicerofosfolipide care conțin la C1 un radical alchenil
legat eteric.
• Astfel, în locul acidului gras saturat care esterifică glicerolul se
află o aldehidă cu un număr mare de atomi de carbon
• Baza azotată (X) poate fi: colina, etanolamina, serina
Proprietăți și rol biochimic

• Un eter fosfolipidic în care gruparea acil cu lanț lung de la C2

este înlocuită cu acetil este factorul de agregare plachetară
(PAF)
PAF este un eter solubil în
sânge, produs de celulele
sanguine și de alte țesuturi,
care în concentrații mai mici de
10-11 moli/l induce agregarea
plachetelor sanguine, contracția
musculaturii netede și activarea
celulelor sistemului imun. Este
un mediator al șocului
PAF anafilactic, o reacție alergică
violentă și uneori fatală
 Proprietăți ale fosfolipidelor
Micele, monostraturi şi dublu straturi lipidice

• O lipidă polară (ex. fosfogliceridele) aflată într-o anumită

concentraţie în apă formează diferite tipuri de agregate. În
aceste structuri cozile de hidrocarbură sunt ascunse de mediul
apos, formând o fază hidrofobă internă, în timp ce capetele
hidrofile sunt expuse la suprafaţă. Triacilglicerolii nu formează
astfel de agregate deoarece nu au capete polare.
• Fosfogliceridele formează monostraturi la interfaţa aer – apă,
ca şi dublu straturi şi lipozomi.
• Sistemele dublu strat au fost intens studiate pentru explicarea
structurii membranelor naturale.
 Sfingolipidele
(sfingofosfolipide)

• Structură
• Fosfolipide cu un aminoalcool cu lanț lung – sfingozină
• Sfingozina se leagă de un acid gras (acidul lignoceric,
nervonic, stearic, palmitic, etc.) prin legătură amidică formând
o ceramidă și printr-o legătură esterică cu acidul fosforic și
colina.
• Localizare
• În cantități mici în toate țesuturile animale
• În membrana celulară sau în teaca de mielină a axonilor -
sfingomieline
 A. SFINGOZINA B. SFINGOFOSFOLIPIDĂ
sau SFINGOMIELINA

Conformațional, sfingolipidele sunt asemănătoare cu

colinfosfolipidele, având o porțiune hidrofilă și una
hidrofobă.
X = H - CERAMIDĂ
= fosfocolină – SFINGOMIELINĂ
= glucoză – CEREBROZIDE
= di, tri – tetrazaharide – LACTOZILCERAMIDE
= complex oligozaharidic - GANGLIOZIDE
 GLICOLIPIDE
• Structura
• Substanțe complexe , structuri diferite
• Au în comun sfingozina și o componentă glucidică

Clasificare

CEREBROZIDE = sfingozină + acid gras + hexoză (Gal sau Glu)

GANGLIOZIDE = sfingozina + acizi grași superiori + hexoză +
galactozamină + acidul neuraminic sau acidul sialic
Cerebrozide
Diferă prin acidul gras din structură și primesc denumirea acidului gras:
cerebrone (acid cerebronic), cerazine (acid lignoceric), nervone (acid
nervonic)
Se găsesc în cantități mari în creier, măduva spinării și în microzomi
Gangliozide STRUCTURĂ
Gal (1 – 3) NAcGal (1 – 4) Gal (1 – 4) Glu – Sf + AcG
3
( I)
2
NAcN
Gangliozid monosialic

Gal – galactoză
Glu – glucoză
NAcGal – N-acetil-galactozamin
NAcN – acid N-acetilneuraminic sau sialic (NANA)

Gangliozidele se găsesc în cantități mari în creier, la

nivelul terminațiilor nervoase.
ROL
Transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor
Restabilesc exitabilitatea sistemului nervos
Leagă specific sau inactivează toxine bacteriene
(Nelson & Cox, Lehninger Principles of Biochemistry, 3rd ed., 2000): Sphingolipids
BIOMEMBRANE
Structură

• Membranele sunt:
 bariere care separă compartimentele apoase cu compoziţii diferite şi
 bază structurală de care sunt strâns legate anumite sisteme
enzimatice şi de transport. 
• Au fost propuse mai multe modele pentru structura membranei. Cel
mai plauzibil este modelul mozaicului fluid, care constă dintr-un
strat dublu fosfogliceric lichid cristalin, în care pătrund total sau
parţial proteine globulare. Unele proteine din membrana plasmatică
au catene laterale oligozaharidice care ies în afara suprafeţei
celulare.
• Majoritatea membranelor conţin aprox. 40 - 50% lipide şi 50 - 60%
proteine dar există o variaţie apreciabilă în jurul acestor valori.
Modelul mozaicului fluid a lui S.J.Singer şi G.L.Nicholson (1972)
(Nelson & Cox, Lehninger Principles of Biochemistry, 3rd ed., 2000): Principalele clase de
lipide de depozitare si de membrana