Calea

motilităţii
voluntare
Realizat de: studenta anului III
a USMF “Nicolae Testimiţanu “
Guţu Valeria
• Motilitatea voluntară este produsul final al
interacțiunii numeroșilor factori generați de
structurile de elaborare și control din SNC, ca urmare
a informațiilor provenite din mediu.
• Impulsurile senzitivo-senzoriale din mediu ajung în
SNC, unde, în funcție de importanța lor, vor fi
analizate și prelucrate, astfel încât vor putea
întreține activitatea motorie, vor creea senzații
conștiente care vor sta la baza funcțiilor nervoase
superioare.
• Orice activitate motorie voluntară este declanșată în
etajele supraspinale ale SNC, de către formațiunile
piramidale și extrapiramidale, acestea emițând
impulsuri spre motoneuronii medulari, de unde se
declanșează excitația pentru contracția musculară.
• Căile efectorii implicate în realizarea mișcării sunt
duble:
-calea piramidală- directă și încrucișată, care
transmite stimulii de contracție musculară
-calea extrapiramidală- care controlează și
coordonează mișcarea.
Cortexul cerebral motor este sediul inițierii
mișcării voluntare, iar efectorul mișcării este
mușchiul scheletic. Cele două elemente sunt
interconectate prin căi de asociație și alți centri
nervoși, mișcarea voluntară fiind rezultatul
interacțiunii multor structuri de elaborare și
control.
• Acest sistem motor este organizat pe mai multe
etaje: medular, trunchi cerebral, derivația
cerebelului și a ganglionilor bazali, sistemul
limbic, cortexul, sistemul având un ax
longitudinal, care se întinde din cortexul motor
până la motoneuronul medular:FASCICULUL
PIRAMIDAL
• Măduva spinării, prin substanța cenușie-
ansamblu de neuroni la nivelul cărora se închid
arcurile reflexe- are rol de centru reflex și de
integrare a aferențelor somato-vegetative.
• Legătura dintre fiecare mușchi și măduvă este
realizată de reflexul spinal (medular), aflat sub
controlul centrilor suprasegmentari.
• Trunchiul cerebral- este un centru de integrare al
multiplelor aferențe sau eferențe care vin de la
cortex, ganglioni bazali, cerebel, măduvă și
substanța reticulată: bulb, punte, mezencefal.
• Nucleii bazali sunt structuri nervoase incluse în
sistemul extrapiramidal, cel care influențează
tonusul muscular, postura, mișcările automate și
care controlează mișcarea voluntară în sensul
amplitudinii, stabilitații: nucleul caudat, nucleul
lenticular- cu cele două porțiuni: putamen și
globus palidum. Ei sunt conectați, pe de o parte
cu scoarța cerebrală, iar pe de altă parte cu
neuronul motor periferic din măduvă.Reprezintă
legătura dintre cortexul motor și cel nonmotor.
• Etajul extrapiramidal mezencefalo-diencefalic,
situat caudal de ganglionii bazali cuprinde
talamusul, nucleul lui Luys, zona incerta, locus
niger și nucleul roșu. Leziunea lor duce la apariția
sindroamelor extrapiramidale.
• Mișcarea voluntară cere o ajustare tonică posturală
care precede mișcarea și o urmează și în timpul
acțiunii. Acest fapt se realizează de către bucla
gamma, prin comenzi extrapiramidale,
cerebeloase, sau de la aparatul vestibular și
formația reticulată.
• Cerebelul este coordonatorul sumator al tuturor
etajelor amintite, primind informații de la sistemele
proprioceptive (sensibilitatea profundă conștientă),
de la organele senzoriale-văz, auz, de la formația
reticulată. Legăturile cerebelului cu cortexul sunt
încrucișate. El este implicat în controlul mișcării
voluntare, al tonusului muscular și în menținerea
echilibrului.
• Cortexul motor conduce întreg sistemul motor, fiind
sediul mișcării voluntare. Aici se află o serie de arii
motorii implicate în realizarea mișcării:
1. aria motorie primară- din circumvoluțiunea
frontală ascendentă și lobul paracentral- aria 4
Brodman este principala reprezentare motorie
corticală, reprezentând originea fasciculului piramidal
-60% din fibre. La acest nivel, există o somatotopie a
diverselor segmente ale corpului, începând din
regiunea paracentrală și porțiunea inferioară a
frontalei ascendente- unde este reprezentat membrul
inferior și continuând apoi, de sus în jos, cu
reprezentarea trunchiului, a membrului superior, a
capului cu vertexul în sus, a limbii și faringelui în
zona de jos : HOMUNCULUS MOTOR RĂSTURNAT
• Aria 4 este locul de origine al celulelor Betz, care
sunt originea fasciculului piramidal.
• La nivelul homuncusului motor, reprezentarea
corticală a unui segment este în raport de
importanța funcțională a acestuia și nu în raport cu
mărimea lui.
• La nivelul fiecărei arii motorii principale din fiecare
emisferă se proiectează partea opusă a corpului și
membrelor, cu excepția extremității cefalice, care
are o importantă proiecție bilaterală!!!
• Aria 4 sintetizează informațiile de la diverse zone
ale SNC și apoi generează și trimite comanda
motorie către trunchiul cerebral și măduvă, inițiind
mișcarea: ce mușchi trebuie activași, cu ce forță,
pe ce durată, cu ce amplitudine. De asemenea, ea
trimite informații și spre ganglionii bazali, cerebel,
formația reticulată, talamus și spre aria 4 opusă.
2. Aria premotorie 6- este situată înaintea ariei 4,
nu are celule Betz, are două subcomponente:
6alfa și 6beta, stimularea celei din urmă ducând
la rotația capului, ochilor și trunchiului spre
partea opusă, cu flexie-extensie în extremități.La
om , aria 6 are rol în învățarea mișcărilor noi.
3. Aria motorie suplimentară este situată pe fața
medială și superioară a emisferelor, excitarea sa
ducând la contracții tonice, cu ridicarea brațului
controlateral, devierea capului și ochilor spre
brațul respectiv, asociate cu vocalizare. Se pare
că are rol în imaginarea mișcărilor.
4. Ariile prefrontale 9,10, 11,12, 13, 45, 46, 47 întrețin
tonusul afectiv, se presupune că aici s-ar stoca
memoria. Cortexul prefrontal este cel care determină
ănițierea mișcării. Leziunile la acest nivel duc la
tulburare de orientare în spațiu, tulburări de echilibru,
tulburări psihice vizând memoria și comportamentul.
5. Ariile 5 și 7- din cortexul parietal posterior, situate
după scizura lui Rolando analizează informațiile
senzitivo-senzoriale care permit încadrarea mișcării în
mediul înconjurător.
6. Ariile 1-3 -ale cortexului somatosenzitiv primar-
primesc aferențe de la periferie
7. Aria motilității oculare este situată în lobul frontal,
care este conectat cu ariile vizuale occipitale, cu rol în
mișcarea de fixare și urmărire a globilor oculari.
• Producerea unei mișcări voluntare comportă,
schematic, patru momente principale:
- Motivația- cauza care determină efectuarea mișcării
voluntare, este o necesitate despre care va fi
informat SNC. Acest proces începe în sistemul
limbic, unde se formează niște cereri care vor fi
analizate apoi în cortex-prefrontal, parietal și
temporal.
-Ideea- cortexul senzitivo-motor hotărăște necesitatea
de a efectua mișcarea și inițiază comanda de
efectuare a mișcării. Ideea de mișcare proiectează
în celelalte structuri un program de mișcare.
-Programarea- ideea este convertită într-o schemă de
activitate musculară necesără efectuării respectivei
mișcări.
-Execuția-comanda centrală, cu programarea mișcării,
activează neuronii medulari necesari efectuării
mișcării
• Din cortexul motor și senzitiv pornește calea
cortico-spinală sau piramidală ,care merge spre
partea controlaterală medulară- calea neuronului
motor central
• SINDROMUL DE NEURON MOTOR CENTRAL:
NMC se întinde de la scoarța cerebrală- câmpul 4
din circumvoluția frontală ascendentă- până în
măduva spinării.
Din aria motorie primară, axonii neuronilor
alcătuiesc cale piramidală, cu cele două
componente: calea cortico-nucleară –fasciculul
geniculat, care se distribuie la nervii cranieni din
trunchiul cerebral și calea cortico-spinală , care se
distribuie NMP din coarnele anterioare ale
măduvei spinării, asigurând motilitatea voluntară
în teritoriul nervilor spinali, după încrucișarea la
nivelul piramidelor bulbare
Calea sistemului piramidal
• Îşi are originea în cortexul cerebral şi controlează motilitatea
voluntară. Fasciculul piramidal (corticospinal) are origini
corticale diferite: aria motorie, aria premotorie, aria motorie
suplimentară şi aria motorie secundară, suprapusă ariei senzitive
secundare. Dintre cele aproximativ 1.000.000 de fibre ale
fasciculului piramidal, circa 700.000 sunt mielinizate.
• Fibrele fasciculului piramidal străbat, în direcţia lor descendentă,
toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral şi, ajunse la nivelul
bulbului, se comportă diferit:
→ în jur de 75% din fibre se încrucişează la nivelul bulbului
(decusaţia piramidală), formând fasciculul piramidal încrucişat sau
corticospinal lateral, care ajunge în cordonul lateral al măduvei;
→ în jur de 25% din fibrele fascicului piramidal nu se încrucişează
şi formează fasciculul piramidal direct (corticospinal anterior), care
ajunge în cordonul anterior de aceeaşi parte, fiind situat lângă
fisura mediană. În dreptul fiecărui segment, o parte din fibre
părăsesc acest fascicul, se încrucişează şi trec în cordonul anterior
opus. În traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele fasciculului
piramidal se desprind fibre corticonucleare, care ajung la nucleii
motori ai nervilor cranieni (similari cornului anterior al măduvei).
• În concluzie, calea sistemului piramidal are doi neuroni:
→ un neuron cortical, central, de comandă;
→ un neuron inferior, periferic sau de execuţie, care poate fi situat
în măduvă sau în nucleii motori ai nervilor cranieni
• Leziunea fasciculului piramidal determină apariția
sindromului de neuron motor central,
caracterizat prin:
1.Deficit motor întins, la unul sau mai multe
membre, predominent pe musculatură cu acțiune
voluntară mai fină și mai diferențiată, interesând
mușchii extensori la membrele inferioare și
mușchii flexori la membrele superioare.
2.Tulburări de tonus muscular- apare hipertonia
piramidală, elastică, în lamă de briceag, care
predomină la membrul superior pe flexori și la
membrul inferior pe extensori.
• Dacă leziunea de NMC se instalează acut-AVC- paralizia este
inițial flască, iar după 3-8 săptămâni apare faza spastică. Faza
flască este determinată de diaschizisul care perturbă progresin
NMP, care își restabilește ulterior activitatea, ducând la
exagerarea tonusului muscular. Leziunea NMC instalată lent
(tumori cerebrale) duce de la început la o creștere treptată a
tonusului muscular, cu hipertonie piramidală caracteristică.

3. Troficitatea musculară-este păstrată, pot apare atrofii

musculare de neutilizare.

4. Reflexele osteo-tendinoase sunt exagerate, pot fi clonoide,

polichinetice. În leziuni de NMC instalate acut, ROT sunt inițial
abolite, apoi revin și se exacerbează în faza spastică. ROT sunt
exagerate de la început în afectarea progresivă de NMC.
Reflexele cutanate abdominale sunt diminuate sau abolite,
indiferent de faza flască sau spastică a leziunii NMC.
Apare semnul Babinski și reflexe patologice caracteristice:
Rossolimo, palmo-mentonier, Hoffmann.
5. Sincineziile- pot fi prezente sincinezii globale, de
coordonare
6. Crize jacksoniene motorii- convulsii de partea
opusă leziunii
Mulţumesc pentru atenţie