Forma implantului și suprafața acestuia

 Desenul implantului și suprafața lui sunt condiții de bază care

influențează dinamica:
 Integrării osoase
 Integrării gingivale
 Estetica
 Suprafața implantului determină realizarea interfeței os-implant prin:
 Integrarea chirurgicală primară care este definită de noi, integrare mecanică
 Dinamica vindecării osoase periimplantare cu integrarea osoasă primară
 Încărcarea protetică graduală
 Integrarea osoasă secundară- funcțională
 Stabilitatea primară a implantului cu integrarea mecanică este strâns
legată de desenul și suprafața implantului astfel:
 Spirele implantului stabilizează inițial în os implantul
 Forma spirelor, densitatea, mărimea și forma muchiilor spirelor este
determinantă în funcție de densitatea osului
 La un os D1 spirele nu se recomandă să fie prea mari
 La osul D3-D4 acestea să nu fie prea mici
 Suprafața poroasă a implanturilor duce și ea la o bună stabilitate primară a
implantului mărind suprafața de contact cu osul
 În faza de integrare osoasă primară desenul implantului și suprafața
acestuia sunt de mare importanță astfel:
 Spirele implantului să aibă spațiile dintre ele cel puțin dublul unei spire
 Spirele osoase dintre spirele implantului vor avea o grosime suficientă
pentru a rezista mecanic la forțe și a avea o bună vascularizație care să
favorizeze vindecarea osoasă periimplantară
 Porozitatea suprafeței implantului va permite realizarea contactului os-
implant într-o arie mai mare
 La nivelul osului cortical implantul să fie porozitat dar fără spire
 Spirele realizate în osul cortical sunt avasculare și în procesul de vindecare
se resorb – pâlnii osoase
 Spirele implantului expuse la nivelul osului cortical vor afecta și integrarea
gingivală -» periimplantită -» supurații
 La implanturile transgingivale capul implantului să nu fie porozitat pe
înălțimea de 1mm pentru a putea adera stratul epitelial al inelului de
integrare gingivală
 În etapele de încărcare protetică graduală sau/și definitivă cu
integrarea osoasă secundară funcțională implantul să respecte ca
formă și porozitate următoarele:
 Muchiile spirelor să nu fie active în caz contrar afectează osul în
micromișcările biomecanice cu apariția zonelor fibroase la acest nivel
 Porozitatea de suprafața a implantului să fie apropiată de cea a osului
înconjurător
 Integrarea gingivală impune următoarele suprafețe:
 1mm deasupra osului cortical pentru integrarea fibroconjunctivă la nivelul
mucoasei bazale cu structură fibroconjunctivă
 Deasupra 1mm de suprafața neporozitată pentru integrarea epitelială
 De reținut următoarele:
 Forma și porozitatea implantului sunt esențiale în integrarea osoasă și gingivală
 Forma și porozitatea implantului sunt esențiale în menținerea acestor integrări
tisulare pe tot parcursul funcțional al implantului cu remodelare osoasă
continuă
 Spirele realizate la nivelul osului cortical pentru mărirea suprafeței de contact
os-implant și a stabilității primare sunt nocive ducând de la început la resorbție
osoasă începând cu primul an de la inserarea implantului și afectarea integrării
gingivale
 Diametrul implanturilor la capul acestora este foarte important în realizarea
esteticii în zonele anterioare maxilare
 În zona anterioară maxilară se va pune accent pe trei elemente:
 Integrarea osoasă
 Integrarea gingivală
 Estetica
 În zonele laterale maxilare și la arcada mandibulară se va pune accent
pe:
 Integrarea osoasă
 Integrarea gingivală
 Mai puțin pe estetică
 Redăm în continuare câteva forme de suprafețe ale implantului cu
avantajele și dezavantajele lor în procesul de integrare osoasă a
implantului
Suprafața sablată cu oxid de aluminiu a implantului

 Osteoblastele depozitează matricea osteoidă direct

pe suprafața implantului
 Osul neoformat este în contact strâns cu suprafața
implantului fără locuri libere cu țesut fibros
Suprafața tratată cu plasmă de titan

 Osul neoformat este foarte intim

adaptat pe suprafața implantului fără
locuri libere
 Osul ocupă toate denivelările de pe
suprafața implantului
 Suprafața implantului tratată cu
acid

 Suprafața osului este în contact strâns

cu implantul
 Osul neoformat ocupă toate
neregularitățile de suprafața ale
implantului fără existență unor spații
la interfață
Implantul sablat și tratat cu acizi

 Lamelele osului neoformat sunt în contact cu suprafața

implantului închizând toate spațiile
 Osul neoformat închide toate porozitățile
de pe suprafața implantului
 În procesul de maturare osul
neoformat închide toate porozitățile
de suprafața ale implantului
 Osul începe să se corticalizeze la
interfața cu implantul închizând toate
spațiile poroase de pe suprafața
implantului
Anodizarea suprafeței implantului

 Este un proces de oxidare anodică a

suprafeței implantului printr-un proces
electrolitic
 Contactul osului cu suprafața implantului
este foarte intim
 Osul trabecular se formează pe toată
suprafața implantului în contact intim
Suprafața implantului îmbrăcată în hidroxiapatită

 Contactul osului neoformat cu suprafața de

hidroxiapatită este foarte intim prin punți
osoase
 Contactul hidroxiapatitei cu implantul are
imperfecțiuni
 Hidroxiapatită suferă procesul de îmbătrânire
și după 6-7 ani se dezlipește de pe implant
 Hidroxiapatita nu se resoarbe de pe implant cu
înlocuirea ei de os neoformat