Sunteți pe pagina 1din 34

Contractul de asigurare

Cuprins:
1. Noţiuni utilizate în materia asigurărilor.
2. Funcțiile asigurării. Clasificarea.
3. Noţiunea şi caracterele juridice a contractului de
asigurare.
4. Elementele contractului de asigurare.
5. Conţinutul contractului de asigurare:
5.1. Obligaţiile şi drepturile asiguratului.
5.2. Obligaţiile şi drepturile asigurătorului.
6. Asigurarea obligatorie şi modalităţile.
7. Asigurarea facultativa şi modalităţile.
Acte normative la contractul de asigurare
1. LEGEA nr.156 din  14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat. Publicat: 17.12.1998 în
Monitorul Oficial nr. 111-113, art. nr:683. Data intrării în vigoare: 01.01.1999
2. LEGEA nr.1585 din  27.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.
Publicat:30.04.1998 în Monitorul Oficial nr.38-39, art. nr: 280
3. LEGEA nr.1553  din  25.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a
transportatorilor faţă de călători. Publicat: 30.04.1998 în Monitorul Oficial nr. 038
4. LEGEA nr.1111 din  11.03.1997 privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova
Publicat : 13.03.1997 în Monitorul Oficial nr.16-17, art. nr: 180
5. LEGEA nr.489 din  08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale. Publicat : 06.01.2000 în
Monitorul Oficial nr. 1-4, art. nr: 2, Data intrării în vigoare: 01.07.2000
6. LEGEA nr.756 din  24.12.1999 asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Publicat: 23.03.2000 în Monitorul Oficial nr. 31-33, art. nr: 192
7. LEGEA nr.1593 din  26.12.2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor
de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Publicat: 08.02.2003 în Monitorul Oficial nr.18-19,
art. nr:57 Data intrării în vigoare: 01.07.2003
8. LEGEA nr. 1 din  06.02.2003 cu privire la fondul de rezervă al bugetului 
asigurărilor sociale de stat. Publicat: 07.03.2003 în Monitorul Oficial nr.035, art. nr: 139 
9. LEGEA nr.243 din  08.07.2004 privind asigurarea  subvenţionată a riscurilor de producţie în
agricultură. Publicat: 06.08.2004 în Monitorul Oficial nr.132-137, art. nr.: 704
10.LEGEA nr.414 din  22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru
pagube produse de autovehicule. Publicat: 09.03.2007 în Monitorul Oficial nr.32-35, art. nr.: 112. Data
intrării în vigoare 09.09.2007, republicat: 26.02.2016 în Monitorul Oficial nr.44-48, art. nr.: 85.
11.LEGEA nr.407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări. Publicat: 06.04.2007 în Monitorul Oficial nr.47-
49, art. nr.: 213.
1. Noţiuni utilizate în materia asigurărilor.
Activitatea de asigurare reprezintă o activitate care constă, din: oferirea,
negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare,
încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres
şi de recuperare.
Asiguratul este o persoană care a încheiat sau pentru care s-a încheiat un
contract de asigurare cu asigurătorul.
Asigurătorul (reasigurătorul) este o persoană juridică înregistrată în
Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine licenţă
pentru desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare).
Riscul asigurat constituie un fenomen, eveniment sau grup de fenomene
sau evenimente prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse,
pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. Riscul asigurat
este unul sau mai multe evenimente sau fenomene viitoare, posibile, dar
incerte, prevăzute de contractul de asigurare, la care sunt expuse viața,
sănătatea sau patrimoniul unei persoane (alin.(1) art.1829 CC RM).
Pentru ca un eveniment să poată fi considerat risc asigurabil, acesta
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• să existe probabilitatea producerii lui;
• să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;
• să fie independent de voinţa asiguratului sau a persoanelor care
trăiesc sau convieţuiesc împreună cu acesta;
• să fie suportabil, ca mărime şi frecvenţă, din punct de vedere
financiar pentru asigurător;
• să fie incert, adică asupra momentului şi intensităţii lui să planeze
incertitudinea.
Cazul asigurat - risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a
cărui producere conferă asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau
despăgubit de către asigurător. Constă în producerea riscului
asigurat care naște obligația asigurătorului să plătească indemnizația
ori despăgubirea de asigurare (alin.(3) art.1829 CC RM).
Obiectul asigurării îl constituie interesele
patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii
Moldova, corelate cu:
• persoana asiguratului sau a beneficiarului
asigurării, cu viaţa, sănătatea şi capacitatea lor
de muncă;
• bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale
persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice;
• răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de
persoanele fizice sau persoanele juridice pentru
prejudiciile cauzate lor.
Indemnizaţia de asigurare constituie suma de bani efectivă pe
care asigurătorul o plăteşte asiguratului sau terţului beneficiar al
asigurării la survenirea cazului asigurat.
Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului
în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat
contractul de asigurare (art.6 alin.(1) Legea nr. 407 cu privire la
asigurări).
Prima de asigurare conform art.7 din Legea nr.407, reprezintă
suma pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului,
la eliberarea poliţei de asigurare, în modul şi în termenul
prevăzut de contractul de asigurare, în schimbul preluării de către
asigurător  a riscului asigurat.
Franşiza constituie  partea din prejudiciu suportată de asigurat,
care este stabilită în calitate de sumă fixă sau de procent din
despăgubirea de asigurare ori din suma asigurată şi care este
prevăzută în contractul de asigurare.
2. Funcțiile asigurării. Clasificarea.
1. Funcția de compensare bănească a pagubelor
datorate producerii evenimentelor sau riscurilor
asigurate.
2. Funcția de prevenire a riscurilor și daunelor
având drept scop: reducerea posibilelor pagube
și obținerea unor cotații de primă mai mici,
datorită diminuării riscurilor.
3. Funcția de repartiție (financiară).
4. Funcția de control.
Clasificarea.
După modul de înfăptuire (în funcție de nașterea raporturilor juridice de
asigurare) avem:
• Asigurări obligatorii. Asigurările obligatorii nu necesită acordul de voință
al persoanei fizice sau juridice implicate. Asigurarea obligatorie presupune
încheierea obligatorie a contractului de asigurare sub sancțiunea
răspunderii contravenționale. Asigurările obligatorii cuprind totalitatea
bunurilor de același fel sau a persoanelor prevăzute de lege. Sumele
asigurate în cazul asigurărilor obligatorii sunt fixate prin lege. Valabilitatea
asigurărilor obligatorii trebuie menținută în permanență, ceea ce presupune
că asigurătorul și asiguratul au drepturi și obligații nelimitate în timp.
• Asigurări facultative (benevole). Asigurările contractuale sau facultative se
bazează pe acordul de voință al asigurătorului și asiguratului concretizat în
contractul de asigurare. Fiind o formă de asigurare mai flexibilă decât
asigurarea obligatorie, asigurarea benevolă corespunde mai bine
necesităților și intereselor asiguraților. Aceste asigurări se încheie numai la
solicitarea asiguraților.
După natura obiectului asigurat, distingem:
• Asigurări de bunuri, care se referă la bunuri imobile
și mobile (mărfuri, mijloace de transport, clădiri
etc.).
• Asigurări de persoane, grupate în asigurări de viață
și asigurări de persoane, altele decât cele de viață
(asigurări de sănătate, de accidente, de călătorie etc.).
• Asigurări de răspundere civilă (asigurări contra
daune), îndeosebi pentru daune produse prin
accidente de autovehicule.
• Asigurări de riscuri financiare, cum ar fi asigurările
pentru credite, asigurarea de pierdere a profitului etc.
După natura riscului, asigurările pot fi clasificate în:
• Asigurări de viață.
• Asigurări non – viață (generale).
După natura raporturilor juridice, distingem:
• Asigurări directe, în care raporturile juridice de
asigurare între asigurați și asigurători se stabilesc
nemijlocit prin lege sau contract.
• Asigurări indirecte (reasigurări), în care
raporturile de asigurări se stabilesc între două
societăți de asigurări, una apărând în calitate de
reasigurat, iar cealaltă în calitate de reasigurător.
După sfera de cuprindere în profil teritorial,
există:
• Asigurări interne, care se practică numai pe
teritoriul țării unde părțile au domiciliul sau
sediul, iar obiectele și riscurile asigurate se
produc între granițele naționale.
• Asigurări externe în care asigurătorul,
asiguratul sau beneficiarul asigurării au sediul
în altă țară, ori obiectul asigurării sau riscul
asigurat există și se poate produce în afara
granițelor naționale ale țării.
3. Noţiunea şi caracterele juridice a
contractului de asigurare
Prin contract de asigurare, o parte (contractantul asigurării) se
obligă să plătească celeilalte părți (asigurător) prima de
asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească asiguratului,
beneficiarului asigurării sau, după caz, terțului păgubit o
prestație bănească (indemnizație ori despăgubire de asigurare)
la producerea cazului asigurat în interiorul perioadei de
asigurare (art.1822 CC RM).
Art.2199 CC rom.: prin contractul de asigurare, contractantul
asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă
asiguratorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul
producerii riscului asigurat, să plătească o îndemnizație, după
caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.
Contractul de asigurare prezintă următoarele caractere
juridice.
Este sinalagmatic, deoarece dă naştere obligaţii­lor
corelative pentru părţile contractante.
Contractul de asigurare are caracter oneros. Chiar dacă
asiguratul nu urmăreşte în mod direct un interes
patrimonial, el doreşte ca în cazul produce­rii cazului
asigurat să obţină o despăgubire pentru dauna produsă de
acesta.
Contractul de asigurare este consensual. După cum s-a
considerat, momentul încheierii contractului nu trebuie de
confundat cu data de la care începe suportarea riscurilor de
către asigurător, întrucât aceste momente nu coincid.
Contractul de asigurare este un contract cu executare succesivă,
deoare­ce obligaţia asigurătorului de plată a indemnizaţiei, în cazul
producerii riscu­lui asigurat, este continuă, pe toată durata de
valabilitate a contractului, după cum şi prima de asigurare se plăteşte
de către asigurat periodic, în termenele stabilite de acesta cu
asigurătorul. Chiar dacă prima de asigurare poate fi plătită într-o
singură tranşă, con­tractul de asigurare îşi păstrează caracterul de
executare succesivă.
Contractul de asigurare are un caracter de adeziune, deoarece în ma­
joritatea cazurilor, clauzele contractului sunt stabilite de către
asigurător, iar asiguratul poate doar să le accepte sau nu.
Contractul de asigurare are un caracter aleatoriu. Acest caracter
rezidă din faptul că la momentul încheierii contractului producerea
cazului asigurat şi momentul producerii sunt incerte, astfel încât
părţile nu pot cunoaşte din timp existenţa şi întinderea obligaţiilor
asumate.
4. Elementele contractului de asigurare.
Părțile. Asiguratul este persoana fizică sau juridică
care se asigură împotriva pro­ducerii unui anumit risc şi
se obligă, în schimb, la plata primei de asigurare.
Beneficiari pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane ju­
ridice. Pe lângă faptul că beneficiarul nu este parte la
contract, el totuşi obţine unele drepturi (de exemplu, el
este în drept să ceară asigurătorului executarea
contractului).
Asigurătorul (reasigurător) persoană juridică sub
formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu investiţii
străine, care deţin licenţă de activitate eliberată în
condiţiile legii (art.20 Legea nr.407/2006).
Intermediar în asigurări este persoana fizică sau persoana juridică ce
desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remunera­
ţii şi are calitatea de broker de asigurare sau de agent de asigurare.
Broker de asigurare şi/sau de reasigurare este persoana juridică înregistra­
tă în Republica Moldova care, potrivit Legii cu privire la asigurări,
negociază pentru clienţii săi persoane fizice sau persoane juridice, asigurări
(reasigură­ri) sau potenţiali asiguraţi (reasiguraţi), încheierea de contracte de
asigurare (reasigurare) şi care acordă asistenţă pe durata derulării
contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz.
Agent de asigurare, potrivit art.1 al Legii nr.407/2006, este persoană fizică
sau persoană juridică ce desfăşoară activitate profesională în baza
mandatului acordat de asigurător, având dreptul să încheie, în numele şi din
contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor
stipulate în contractul de mandat, fără să aibă calitatea de asigurător,
reasigurător, agent bancassurance sau de broker de asigurare şi/sau de
reasigurare.
Forma contractului. Conform prevederilor art.1830 CC RM forma este
scrisă. Contractul de asigurare nu poate fi dovedit prin martori, chiar dacă
există un început de dovadă scrisă (alin.(5) art.1830 CC RM).
Contractul este format din: cererea contractantului, polița de asigurare
emisă de asigurător și condițiile generale de asigurare aplicabile, precum
și din alte condiții contractuale incluse în contract conform legii.
Polița de asigurare – un document unilateral semnat de asigurător, care
conţine promisiunea acestuia de a plăti o anumită indemnizaţie la
producerea evenimentului în cadrul perioadei stabilite – art.1831 CC RM.
Termenul limitat sau nelimitat – durata asigurării și perioada de asigurare
(art.1835 CC RM). Perioada de asigurare este intervalul de timp,
considerat ca unitate de timp, pentru care s-a stabilit prima de asigurare şi
este de un an dar poate fi şi mai mică (trimestru, semestru). Perioada
asigurării stabilită pentru calculul primei de asigurare nu trebuie
confundată cu termenul asigurării, adică cu intervalul de timp în decursul
căruia asigurătorul suportă riscul asigurării.
5. Conţinutul contractului de asigurare.
5.1. Obligaţiile şi drepturile asiguratului.
În perioada de până la producerea evenimentului
asigurat.
Obligațiile asiguratului sunt:
• plata primelor de asigurare;
• întreținerea în condiții optime a bunurilor
asigurate și luarea măsurilor pentru prevenirea
pagubelor;
• comunicarea către societatea de asigurări a
circumstanțelor care agravează riscul.
Drepturile asiguratului sunt:
• dreptul la modificarea clauzelor contractului de
asigurare;
• dreptul de a încheia asigurări suplimentare;
• dreptul la rezoluțiune;
• dreptul la preaviz în caz de rezoluțiune a
contractului din inițiativa asigurătorului;
• dreptul de a obține împrumut asupra polițelor de
asigurare de viață;
• dreptul de a solicita modificarea poliței de asigurare;
• dreptul la apărarea în justiție.
După producerea evenimentului asigurat.
Obligațiile asiguratului sunt:
• combaterea calamităților pentru limitarea pagubelor;
• salvarea bunurilor asigurate;
• păstrarea și paza bunurilor rămase pentru prevenirea
degradărilor ulterioare;
• avizarea societății de asigurări în termenele prevăzute de
condițiile de asigurare, cu privire la producerea evenimentului
asigurat;
• participarea la constatarea pagubelor rezultate;
• furnizarea de date și acte referitoare la evenimentul asigurat;
• acordarea oricărui sprijin pentru constatarea și evaluarea
daunelor.
Drepturile asiguratului sunt:
• dreptul de a încasa despăgubirea de asigurare;
• dreptul de a încasa compensarea cheltuielilor
aferente producerii cazului asigurat;
• dreptul de a fi informat asupra refuzului în
plata despăgubirii de asigurare.
5.2. Obligațiile și drepturile asigurătorului.
În perioada de până la producerea evenimentului asigurat.
Obligațiile asigurătorului sunt:
• obligația de a elibera, la cerere duplicatul poliței sau
contractului de asigurare, în cazul pierderii originalului
acestora;
• obligația de a elibera, la cererea asiguratului, certificat
de confirmare a asigurării;
• să pună la dispoziția asiguratului condițiile de asigurare;
• să păstreze confidențialitatea asupra informației despre
asigurat și persoanele asigurate, de care a luat cunoștință
în procesul asigurării.
Drepturile asigurătorului sunt:
• dreptul de a verifica existența bunului asigurat și
a modului în care acesta este întreținut;
• dreptul de a aplica sancțiuni legale când
asiguratul încalcă obligațiile privind întreținerea,
folosirea și paza bunurilor asigurate;
• dreptul de a încasa primele de asigurare;
• dreptul de a rezilia contractul de asigurare;
• dreptul la preaviz în caz de rezoluțiune a
contractului de asigurare la inițiativa asiguratului.
După producerea evenimentului asigurat
Obligațiile asigurătorului sunt:
• constatarea și evaluarea pagubelor;
• stabilirea și plata despăgubirii de
asigurare;
• compensarea asiguratului a cheltuielilor
aferente limitării oportune a prejudiciilor
cauzate prin producerea cazului asigurat.
Drepturile asigurătorului sunt:
• dreptul de a verifica valabilitatea asigurării la
data producerii evenimentului asigurat;
• dreptul de a verifica plata primelor de asigurare
și perioada pentru care au fost plătite;
• dreptul de a verifica dacă bunurile au fost
cuprinse în asigurare;
• dreptul de a verifica dacă evenimentul
producător de daune este datorat unui risc
împotriva căruia s-a contractat asigurarea.
6. Asigurarea obligatorie.
Asigurările obligatorii sunt caracterizate prin faptul că sunt
reglementate prin lege. Caracterul obligatoriu al acestor
asigurări derivă fie datorită frecvenței ridicate de apariție a
riscurilor asigurate, fie severității unor daune cu frecvența
scăzută.
• Asigurarea obligatorie a răspunderii civile pentru pagubele
produse de autovehicule, care cade sub incidența Legii nr.414-
XVI din 22.12.2006, intrată în vigoare la data de 09.09.2007.
• Asigurarea obligatorie a răspunderii civile a transportatorilor
față de călători, care cade sub incidența Legii nr.1553-XIII din
25.02.1998.
• Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, care cade sub
incidența Legii nr.1585 din  27.02.1998.
Conform art.2 din Legea nr.414/2006 prin  asigurare
obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule se înţelege contract de asigurare, probat prin poliţa
de asigurare RCA şi/sau certificat de asigurare „Carte Verde”,
prin care un asigurător autorizat, în condiţiile prezentei legi, să
practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se
obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească
prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de
valabilitate a contractului de asigurare.
Obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl
constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul
pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin
accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale
asigurării.
Contractul de asigurare obligatorie de răspundere
civilă auto se încheie pe un termen de 12 luni, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare
(art.9 din Legea 414/2006).
Limitele răspunderii asigurătorului sunt:
a) 1 000 000 de lei - la avarierea sau distrugerea de
bunuri, indiferent de numărul persoanelor păgubite
într-un accident;
b) 1 000 000 de lei - pentru fiecare persoană păgubită
în caz de vătămări corporale sau deces, dar nu mai
mult de 5 000 000 de lei, indiferent de numărul
persoanelor păgubite într-un accident.
7. Asigurarea facultativă
Asigurarea facultativă poate fi de persoane, de bunuri şi de
răspundere civilă.
Asigurarea de persoane poate fi de două feluri: asigurare de viaţă şi
asi­gurare de accidente.
Asigurarea de viaţă, la rândul ei, se împarte în asigurarea de deces şi
asigurarea de supravieţuire.
Asigurarea de deces este de două tipuri: asigurarea temporară de
deces, în care asigurătorul va plăti suma asigurată beneficiarului,
numai în cazul în care asiguratul moare înainte de expirarea
contractului şi asigurarea viageră de deces în care asigurătorul va
plăti suma asigurată beneficiarului la decesul asiguratului.
Asigurările pentru caz de supravieţuire se caracterizează prin faptul
că asigurătorul va plăti asiguratului sau beneficiarului suma asigurată
dacă asi­guratul va fi în viaţă la expirarea termenului pentru care a
fost încheiat con­tractul de asigurare.
Asigurarea de bunuri este tipul de asigurare în
care asigurătorul se obligă ca la producerea
riscului asigurat să plătească asiguratului sau
beneficiarului asigurării despăgubirea
prejudiciilor cauzate de diferite calamităţi
naturale, accidente sau acţiunile premeditate şi
nelegitime ale terţelor persoane.
Obiectul asigurării de bunuri îl reprezintă
bunurile individual determina­te, generice,
precum şi bunurile viitoare care sunt supuse
riscului de distrugere totală sau parţială.
Asigurarea facultativă de răspundere civilă.
În cadrul acestui tip de asigurare, asigurătorul se
obligă să plătească la producerea cazului asigurat,
despăgubirea pentru prejudiciul de care asigura­tul
va răspunde faţă de persoanele păgubite, în baza
legii, şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în
acţiunea civilă. Asigurarea facultativă de răspundere
civilă acoperă atât răspunderea pen­tru fapta proprie
a asiguratului, cât şi răspunderea pentru fapta altor
persoane (membrii familiei asiguratului, persoanele
aflate la întreţinere etc.) decât cea care a încheiat
contractul.
Profesii şi asigurarea obligatorie
Denumirea Legea ce reglementează Răspunderea Contractul de asigurare de răspundere civilă ca condiţii
profesiei activitatea civilă obligatorie sau opţională
Judecători Legea nr.544 din 20.07.1995 Art.33 Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sunt supuse asigurării
Privind statutul judecătorului de stat obligatorii de la bugetul de stat. Viaţa şi sănătatea
judecătorului sunt supuse asigurării de stat obligatorii la o
sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15
ani la ultimul loc de lucru.

Procurori Legea nr.3 din 25.02.2016 cu Art.62 alin.(2) Viața și bunurile procurorului sunt supuse asigurării de stat
privire la Procuratură obligatorii de la bugetul de stat, cheltuielile respective fiind
prevăzute în bugetul Procuraturii. 

Auditori Legea nr.61 din 16.03.2007 Art.9 Pentru asigurarea riscului de audit, societatea de audit,
privind activitatea de audit auditorul întreprinzător individual sunt obligaţi să încheie cu
asigurătorul contract de asigurare de răspundere civilă
profesională, obiectul de asigurare fiind contractul de audit ori
activitatea de audit a rapoartelor financiare, şi/sau să constituie
provizioane a căror mărime minimă nu va fi mai mică de 15%
din venitul vânzărilor al anului de gestiune aferent auditului
rapoartelor financiare anuale şi/sau al rapoartelor financiare
anuale consolidate.
Avocați Legea nr.1260 din 19.07.2002 Art.61 alin (2) Pentru a asigura repararea prejudiciului material cauzat
cu privire la avocatură în procesul exercitării profesiei, avocatul este în drept  să
încheie, în condiţiile legii, contract de asigurare de
răspundere civilă.

Notari Legea nr.69 din 14.04.2016 cu Art.11 lin.d); Obligație: să încheie un contract de asigurare de răspundere
privire la organizarea activității   profesională;
notariale art.56 Pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de notar în
cadrul activităţii sale profesionale, notarul este obligat să
încheie contract de asigurare obligatorie de răspundere
profesională. Evidența acestor contracte este ținută de Camera
Notarială.

Mediatori Legea nr.137 din 03.07.2015 cu Art.19 alin.(7) Pentru a asigura repararea prejudiciului material cauzat în
privire la mediere procesul exercitării profesiei, mediatorul este în drept  să
încheie, în condiţiile legii, contract de asigurare de răspundere
civilă.

Executori Legea nr.113 din 17.06.20101 Art.14 alin.(2) Obligatoriu:  a încheiat contract de asigurare de răspundere
judecătoreșt privind executorii judecătorești lin.d) civilă;
i

Administrat Legea nr.161 din 18.07.2014 cu Art.33 alin.(2) Administratorul este obligat să dispună de un contract de
or autorizat privire la administratorii asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare, fără
autorizați franşiză, şi să prezinte la Ministerul Justiţiei copia de pe
contractul respectiv şi actele ce confirmă achitarea primelor
anuale sau lunare, după caz.