METODE DE DEZVOLTARE A

GÂNDIRII CRITICE

Prof. univ. dr. Daniel Mara

 Programul LSDG

 Promovate în România începând cu anul 1997,

prin intermediul proiectului educaţional
„Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea
Gândirii Critice” (LSDGC)

 Varianta în lb.engl.:Reading and Writing for

Critical Thinking (RWCT) şi cuprinde în
prezent peste 30 de ţări din America, Europa,
Asia, Africa.
 Gândirea critică

 Gândirea critică înseamnă:

 a lua idei, a le examina implicaţiile, a le supune
unui scepticism constructiv, a le pune în
balanţă cu puncte de vedere opuse;
 a construi sisteme de argumente care să le
sprijine şi a lua o poziţie pe baza acestor
structuri (Steele, J., Meredith, K., Temple, C.,
1998).
 Structura cadrului E-R-R

 Sunt promovate într-un cadru de predare-

învăţare structurat pe trei etape (E-R-R):
 Evocare - elevii sunt solicitaţi să-şi

amintească ceea ce ştiu sau cred că ştiu în

legătură cu tema ce urmează a fi abordată.
 Realizarea sensului - elevii iau contact cu

noile conţinuturi.
 Reflecţia - elevii îşi însuşesc cu adevărat noile

cunoştinţe, exprimându-le cu propriile cuvinte.

 Metode de dezvoltare a gândirii
clasificare
EVOCARE REALIZAREA REFLECŢIE
SENSULUI
Gândiţi/Lucraţi în S.I.N.E.L.G. Cvintetul
perechi/Comunicaţi
Termeni-cheie în Jurnalul dublu Scrierea reflexivă
avans
Organizatorul grafic Mozaicul Linia valorilor

Ghidul de anticipaţie Predarea reciprocă Organizatorul grafic

Şţiu/Vreau să ştiu/Am Cubul Turul galeriei

învăţat
Prelegerea intensificată
 Gândiţi/Lucraţi în perechi/Comunicaţi
 Profesorul adresează o întrebare sau comunică o
sarcină de lucru.
 Elevii îşi elaborează individual răspunsurile.
 În perechi îşi comunică unii altora aceste
răspunsuri, se ascultă şi încearcă să ajungă la un
consens sau la un nou răspuns îmbunătăţit ca
urmare a discuţiilor.
 Câteva perechi sunt solicitate să comunice
răspunsurile la care au ajuns.
 Termeni-cheie în avans
 Profesorul alege patru-cinci termeni cheie
(dintr-un text care urmează a fi studiat), pe
care îi scrie pe tablă.
 Elevii sunt solicitaţi ca timp de câteva minute
să identifice relaţiile dintre acei termeni.
 Se citeşte apoi textul pentru a descoperi
termenii avansaţi şi relaţia dintre ei.
 După studierea textului se prezintă relaţiile care
există între termenii-cheie aşa cum apare în text
(termeni-cheie revizuiţi - în reflecţie).
 Organizatorul grafic
 Presupune scrierea unei noţiuni sau a unei propoziţii-
nucleu în mijlocul tablei sau a unei pagini;
 Elevii identifică şi scriu cât mai multe cuvinte sau sintagme,
care le vin în minte în legătură cu noţiunea respectivă;
 Cuvintele sau ideile produse sunt apoi legate prin trasarea
unor linii sau săgeţi între acestea, evidenţiind în acest mod
conexiunile pe care elevii le intuiesc.
 Rezultatul va fi o structură care are în mijloc conceptul
central în jurul căruia sunt arondaţi mai mulţi „sateliţi”.
 Observaţie: organizatorul grafic se poate folosi atât în
etapa de evocare, cât şi în cea de reflecţie (organizator
revizuit).
 literatură

muzică

obiecte fenomene comportarea relaţii pictură

oamenilor interumane
sculptură
Natură Societate Artă educaţia
artistică teatru
educaţia morală
cinematografie
 Sa introduc un organizator grafic
educaţia intelectuală Frumosul arhitectură

educaţia fizică interdependenţe familia

educaţia profesională
Educaţia grupul de
estetică prieteni

instituţii
formarea gustului estetic culturale literatură
Factori
muzică
dezvoltarea sensibilităţii şcoala
estetice lucru manual
Obiective
formarea sentimentelor şi obiecte de cun. despre natură
convingerilot estetice învăţământ

dezvoltarea capacităţilor de desen

creaţie artistică

*Ciorchine grafic elaborat de studenţi pentru conceptul "educaţie estetică"

 Ghidul de anticipaţie
 Profesorul elaborează 4-6 afirmaţii (sub forma unor
propoziţii/fraze) pe care le scrie pe tablă sau pe fişe.
 Elevii citesc afirmaţiile şi decid dacă sunt sau nu sunt
adevărate, marcând în dreptul fiecăreia, semnul „+”
pentru adevărat şi „-“ pentru fals.
 Răspunsurile elevilor pot fi apoi discutate în perechi sau
grupuri mici, exersându-se şi ascultarea activă.
 Se lecturează apoi un text sau se audiază o prelegere.
 În final, în reflecţie se revine asupra afirmaţiilor şi se
decide valoarea lor de adevăr pe baza activităţii
desfăşurate.
Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat
 Presupune completarea unui tabel cu 3 coloane.

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

- În această - Elevii scriu - După
rubrică elevii ceea ce ar dori studierea unui
notează ideile să afle în text sau o altă
pe care le deţin legătură cu activitate de
cu privire la tema respectivă. învăţare, se
tema ce notează ideile
urmează să fie asimilate de
abordată. elevi (etapa de
realizare a
sensului).
 Metoda S.I.N.E.L.G. (Sistemul Interactiv
de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi
a Gândirii)
 Elevii citesc cu atenţie un text, marcând pe marginea
acestuia nişte semne specifice, după cum urmează:
  , bifă dacă conţinutul de idei confirmă ceea ce ei
ştiau deja;
 +, plus, acolo unde informaţia citită este nouă
pentru ei;
 -, minus, acolo unde informaţia contrazice/diferă de
ceea ce ştiau;
 ?, semnul întrebării, în dreptul ideilor pe care le
găsesc neclare sau în legătură cu care doresc
lămuriri suplimentare.
 Metoda S.I.N.E.L.G.
 După finalizarea lecturii textului elevii realizează un
tabel cu patru coloane în care consemnează
informaţiile, corespunzătoare celor patru categorii de
semne notate pe marginea textului, pentru a sprijini
monitorizarea ideilor textului şi gradul de înţelegere al
acestora.

 + - ?
 Jurnalul dublu
 Reprezintă un Pasaje din Comentarii
instrument cu multiple text, idei întrebări
întrebuinţări, care îi
încurajează pe elevi să
citească cu atenţie un
text sau să audieze o
prelegere, să reflecteze
la ceea ce au citit sau
audiat şi să vină cu idei
pentru a le discuta în
clasă.
 Metoda mozaicului (Jigsaw)
 Se formează grupuri de 4-5 elevi, numite grupuri de
baştină (profesorul împarte un text de studiat într-un
număr de părţi egal cu numărul de elevi din grupurile
constituite);
 Se constituie grupurile de experţi (prin numărare de
la 1 la 4 sau 5). Fiecare grup de experţi studiază tip de
15-20 de minute partea din text, repartizată de profesor,
identificând ideile principale şi modul cum vor preda
aceste idei colegilor.
 Elevii revin la grupurile de baştină şi pe rând predau
conţinutul în care sunt „experţi”. La sfârşitul orei elevii
trebuie să cunoască întregul text de studiat.
 Metoda mozaicului (Jigsaw)

Grupuri de III
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
baştină

II
Grupuri de 1 1 1 2 2 2 3 3 3 4 4 4
experţi

Grupuri de I
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
baştină
 Compară

Descrie

Metoda cubului
 Ne ajută să studiem o temă, un concept din perspective
diferite.
 Presupune utilizarea unui cub (real sau imaginar) care
are diferite instrucţiuni notate pe fiecare faţă, după cum
urmează:
 Descrie – Cum arată? Ce este?

 Compară – Cu ce seamănă şi de ce diferă?

 Asociază – La ce te face să te gândeşti?

 Analizează – Din ce e făcut?

 Aplică – Cum poate fi folosit?

 Argumentează pro sau contra – E bun sau rău? De

ce?
 Cvintetul
 Este o poezie de cinci versuri care se foloseşte în special
în etapa reflecţiei, prilejuind evaluarea înţelegerii şi
exprimarea creativităţii elevilor.
 Cerinţe:
 primul vers are un singur cuvânt care precizează

subiectul poeziei;
 al doilea vers este format din două cuvinte care

descriu subiectul;
 al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă

acţiuni;
 al patrulea vers este format din patru cuvinte şi

exprimă sentimentele faţă de subiect;

 ulltimul vers este format dintr-un cuvânt şi exprimă

esenţa subiectului.
 Cvintetul - exemple
Problematizarea
Incitantă, provocatoare,
Caut, încerc, găsesc
Trăiesc bucuria descoperirii
soluţiei
Învăţând.
Predarea,
Activă, interactivă,
Provoacă, dezvoltă, motivează,
Elevii şi profesorii împreună
Comunicând.
 Linia valorilor
 Este o metodă prin care profesorul lansează spre
discuţie o problemă controversată.
 Elevii îşi conturează un anumit răspuns (pro, contra
sau pot fi indecişi) şi se aşează în clasă pe o axă
imaginară, potrivit poziţiei adoptate faţă de problema
în discuţie.
 Se dezbat părerile divergente şi se încearcă
formularea unei concluzii.

Pro Indecişii Contra

 Metoda interacţiunii observate
(fishbowl – metoda acvariului)
 Urmăreşte ca elevii să fie puşi alternativ în dublă
ipostază:
 participanţi activi la o dezbatere;

 observatori ai interacţiunilor care se produc.

Participanţi

Observatori
 Metoda interacţiunii observate
(fishbowl – metoda acvariului)
 Desfăşurare:
 Scaunele dintr-o încăpere sunt aşezate în două cercuri
concentrice.
 Elevii aflaţi pe cercul interior dezbat timp de 8-10
minute o problemă controversată.
 Elevii aflaţi pe cercul exterior ascultă ce se discută şi
fac observaţii pe fişe de observare cu privire la
activitatea colegilor (gradul de implicare, tipul de
reacţii, tipul de concluzionare folosit etc.).
 Urmează schimbarea locurilor între cele două cercuri
(se porneşte de la o altă idee controversată).
 Turul galeriei
 În grupuri de 3-4 elevii lucrează la o problemă, la o
întrebare care se poate materializa într-un produs pe un
poster (o diagramă, o schemă, un tabel, un desen).
 Posterele se afişează pe pereţii clasei.
 Grupurile de elevi trec pe la fiecare poster pentru a
examina soluţiile sau ideile propuse de colegi şi îşi înscriu
pe poster comentariile critice sau laudative, întrebările,
observaţiile.
 După ce se încheie turul galeriei grupurile revin la locul
iniţial şi citesc comentariile, observaţiile, întrebările de pe
posterul lor, reexaminându-şi produsul prin prisma
acestora.
 Metode de dezvoltare a creativităţii
 Termenul de creativitate (“creativity”) a fost
introdus de psihologul american G.W. Allport, în
1937.
 Dezvoltarea creativităţii devine o necesitate.
 Stimularea creativităţii în şcoală presupune
existenţa unor condiţii şi situaţii specifice care
să stimuleze spiritul investigativ, gândirea
divergentă, atitudinile creative.
 Condiţii şi situaţii specifice pentru
dezvoltarea creativităţii
 Atitudinea pozitivă a profesorului faţă de creativitate;
 Încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebări;
 Organizarea de dezbateri de natură să stimuleze comunicarea;
 Manifestarea interesului faţă de ideile şi activităţile elevilor;
 Acceptarea şi încurajarea diversităţii de idei;
 Învăţarea pe bază de probleme, învăţarea prin descoperire
 Provocarea elevilor la căutare, investigare, prin paradoxuri aparente,
sarcini de lucru inedite, incitante, neconvenţionale, etc.;
 Încurajarea gândirii divergente şi a activităţii independente;
 Stimularea curiozităţii, a spiritului de observaţie al elevilor;
 Cultivarea curajului de a încerca, a perseverenţei;
 Aprecierea favorabilă a eforturilor şi acţiunilor creative ale elevilor;
 Oferirea oportunităţilor de exprimare în absenţa unor evaluări
imediate.
 Practici contraindicate pentru
dezvoltarea creativităţii
 Transmiterea cunoştinţelor de-a gata construite, într-o
formă expozitivă;
 Accentul pus în şcoală pe reproducerea informaţiei;
 Lipsa de flexibilitate şi toleranţă faţă de răspunsurile
elevilor care iau altă formă decât cea predată;
 Criticismul şi sarcasmul cadrului didactic;
 Rigiditatea metodologică,
 Stilul autoritar al cadrului didactic,
 Atmosfera tensionată, stresantă la nivelul clasei;
 Accentul exagerat pe competiţie, pe evaluare;
 Utilizarea unor „fraze ucigaşe” („asta nu se poate”, „cine
ştie răspunsul corect?”, „nu avem timp pentru asta”,
etc.).
Metode de dezvoltare a creativităţii
 Brainstorming
 Phillips 6-6
 Metoda 6-3-5
 Metoda pălăriilor gânditoare
 Brainstorming-ul
 Metodă de dezvoltare a creativităţii în grup,
dezvoltată de prof. american A. Osborn.

 Etape:
 1. Etapa de pregătire:
 identificarea unei probleme

 alcătuirea grupului

 informarea membrilor în legătură cu data, locul

şi tema de dezbatere.
 Brainstorming
2. Desfăşurarea propriu-zisă a şedinţei (15-60 min.)
Moderatorul reaminteşte tema abordată şi prezintă regulile de bază:
 Daţi frâu liber imaginaţiei;

 Nu criticaţi ideile celorlalţi;

 Produceţi cât mai multe idei;

 Preluaţi ideile celorlalţi şi amelioraţi-le.

Participanţii emit idei care sunt consemnate de către secretari.

3. Evaluarea amânată a ideilor

 La 1-2 zile după şedinţa de brainstorming, un comitet de evaluare
analizează şi selectează ideile valoroase, soluţiile cele mai potrivite ale
temei abordate.
 Metoda se poate folosi în orele curente, în cadrul orelor educative sau
a cercurilor de elevi.
 Philips 6-6
 Metoda a fost iniţiată de D. Phillips.
 Presupune organizarea unui grup, a unei clase în
subgrupe eterogene de 6 participanţi, pentru a discuta
pe o temă dată, timp de 6 minute.
 Etape:
 prezentarea temei de către animator;
 constituirea grupelor de şase persoane; fiecare grup îşi alege un
purtător de cuvânt, care va prezenta ideile discutate;
 discuţia în grupuri pe marginea temei;
 prezentarea ideilor de către purtătorii de cuvânt ai fiecărei grupe;
 sinteza rapoartelor prin rezumarea ideilor de către animator sau
prin dezbateri între purtătorii de cuvânt.
 Metoda 6-3-5
 Etape:
 Animatorul anunţă tema ce va fi abordată,

 Se organizează grupuri de câte 6 persoane;

 Fiecare membru împarte o coală de hârtie în 3 coloane,

urmând să scrie 3 idei pentru rezolvarea temei (câte

una în fiecare coloană);
 Foile se rotesc de la stânga la dreapta, astfel încât

fiecare membru al grupului reia pe rând ideile scrise de

colegi, le îmbunătăţeşte, le completează, le modifică
sau îşi scrie părerea despre ele;
 Rotirea se face de 5 ori, până când ideile scrise de un

membru au fost văzute de toţi ceilalţi;

 Moderatorul strânge toate foile, citeşte ideile şi se

discută care sunt cele mai bune propuneri.

 Metoda pălăriilor gânditoare
 Creată de psihologul Ed. De Bono, care a introdus
conceptul de gândire laterală (presupune o rezolvare în
mod creativ a problemelor) şi coexistă alături de gândirea
verticală (logică, analitică, operează cu tipare).

 Reprezintă o modalitate de a exersa gândirea prin

preluarea anumitor perspective, cu scopul de a rezolva o
problema;

 Se aplică în cadrul unui grup şi presupune “purtarea” pe

rând a şase pălării, fiecare pălărie fiind asociată cu un
anumit tip de gândire.
 Metoda pălăriilor gânditoare
 Pălăria albă – gândire obiectivă, bazată pe informaţii, pe
fapte;
 Pălăria roşie – gândire afectivă, bazată pe emoţii,
sentimente, intuiţie;
 Pălăria neagră – gândire negativă, sesizează punctele
slabe, riscurile unei idei;
 Pălăria galbenă – gândire pozitivă, bazată pe
evidenţierea avantajelor, oportunităţilor;
 Pălăria verde – gândire creativă, bazată pe generarea
de idei noi, identificarea de alternative, flexibilitate;
 Pălăria albastră – gândirea despre gândire, bazată pe
monitorizare, realizează privirea de ansamblu, extrage
concluziile.
 Metoda pălăriilor gânditoare
 Etape:
 Se prezintă problema, situaţia;
 Participanţii adoptă pe rând o singură
perspectivă în rezolvare prin purtarea unei
singure pălării;
 Dacă se doreşte schimbarea perspectivei, se
va schimba şi pălăria.
 Precizaţi datele problemei. Extrageţi dovezi,
Albă
informaţii, evenimente.
Roşie Ce idee vă place mai mult? Ce idee vă displace?
Cu care dintre personaje vă identificaţi?

Neagră Identificaţi punctele slabe ale acestei idei. Ce

riscuri întrevedeţi în această situaţie?
Galbenă Identificaţi punctele forte ale acestei idei.
Precizaţi avantajele acestui mod de rezolvare.
Verde Cum se poate schimba această situaţie?
Identificaţi cât mai multe alternative de
rezolvare.
Albastră Identificaţi etapele care trebuie parcurse. Ce
întrebări s-ar putea formula? Care poate fi
concluzia?