Exerciţiile fizice în Roma

Antică (II)

Obiectivul cursului

Prezentarea concepției referitoare la

practicarea exercițiilor fizice în Roma Antică
Cuprins
I Decăderea jocurilor
II Prăbuşirea olimpismului
 Decăderea jocurilor

 Degenerarea exerciţiilor fizice a oglindit decăderea vieţii

publice din imperiul roman, datorită destrămării
orânduirii sclavagiste, a incursiunilor şi cuceririlor
popoarelor migratoare, a ascuţirii luptelor dintre clase.
Jocurile publice capătă un caracter pur spectacular, sunt
organizate numai pentru plăcerea publicului şi sunt de
trei feluri, corespunzând la trei instituţii diferite:
 teatrul - destinat reprezentaţiilor scenice,
 circul - pentru cursele de cai şi care,
 amfiteatrele pentru luptele gladiatorilor.
Teatrul roman
Amfiteatrul
 Decăderea jocurilor
 Zilele de joc erau considerate zile de sărbătoare.
Calendarul acestor sărbători era foarte încărcat şi se lungea
mereu.
 În timpul lui Augustus (63 îHr – 14 dHr.), jocurile
ocupau 70 de zile pe an , ajungând în secolul al
III lea la 175 pe an, ceea ce a îndreptăţit apostrofa lui
Juvenal care spunea că cetăţenii Romei nu mai doresc
decât două lucruri:"pâine şi circ"
 Jocurile romane erau periodizate după anotimpuri şi
închinate anumitor zeităţi, reprezentând diferite simboluri.
 Decăderea jocurilor
 În luna aprilie se desfăşurau Jocurile Megalitice , care se
celebrau în cinstea zeiţei Cibela ( mama zeilor). Ele aveau un
caracter religios şi constau mai ales din reprezentaţii teatrale.

 Acelaşi caracter îl aveau şi Jocurile Cereales, organizate în

cinstea zeiţei Ceres, a fecundităţii solului.
 Jocurile Florale se desfăşurau în luna mai în cinstea
zeiţei Flora şi aveau tot un caracter teatral.

 Jocurile Apolinare i se închinau lui Apollo (zeul luminii

si al artelor) şi aveau loc în luna iulie . Ele cuprindeau spectacole de
teatru dar şi alergări de cai şi care.
 Decăderea jocurilor

Jocurile de circ, aveau loc între 5 şi 19

septembrie, fiind închinate zeului Jupiter.
Programul cuprindea :
 curse de care în biga (cu doi cai) şi quadriga
(patru cai),
 lupte călare între nobili,
 întreceri de pugilat,
 sărituri,
 aruncări cu discul.
Jocurile Plebeiene se ţineau în luna noiembrie în
"Circus Flamingus".
Zeul Jupiter (zeul cerului şi al
fulgerelor)
 Decăderea jocurilor

 Jocurile de amfiteatru reprezentau deformarea vechilor jocuri

atletice ale grecilor.

 Le romani atletismul profesionist a coborât pe treapta cea mai de jos

degenerând în spectacole brutale în care luptătorii de profesie,
recrutaţi din categoriile sociale pauperizate, se manifestă în lupte
sălbatice pentru delectarea publicului.
 Cel mai reprezentativ edificiu al genului este Colosseum, construit
sub împăraţii din dinastia Flavilor (3 regi) Vespasian (69–79)
 Titus (79–81), fiul lui Vespasian
 Domițian (81–96), fiul lui Vespasian
 Decăderea jocurilor

 El avea o capacitate de 45.000 de locuri şi 5000 de locuri în picioare.

Arena avea dimensiunile de 86/54 m şi era amenajată astfel ca să
permită luptele cu animalele sălbatice sau luptele de gladiatori.
 Cele mai caracteristice jocuri erau venationes şi
hoplomachia.
 Primul reprezenta lupta cu animalele sălbatice de către vânători, ea
reducându-se în cele mai multe cazuri la o măcelărire în masă a
animalelor sălbatice.
 La fel de crudă era şi hoplomachia sau lupta gladiatorilor. Aceşti
gladiatori se recrutau prin constrângere din rândul sclavilor,
delicvenţilor , prizonierilor de război sau străinilor şi erau instruiţi
pentru luptă în şcoli numite ludi-gladiatori, sub conducerea unui
impresar, maestru de scrimă, numit "Lanista".
 Decăderea jocurilor
 În arenă ei purtau echipament special, pentru a-i apăra de lovituri
întrucât se urmărea ca lupta să dureze cât mai mult spre deliciul
publicului.

 Lupta consta de obicei într-un duel cu spada. O formă specială de

luptă era cea a retiarilor, în care unul din luptători, înarmat cu
un trident şi cu un năvod căuta să-l arunce peste capul adversarului
spre a-l imobiliza; celălalt era înarmat cu o spadă scurtă şi cu un scut.

 Cel doborât la pământ putea să ceară "graţia" prin ridicarea mâinii

stângi în sus. Învingătorul decidea între viaţa şi moartea adversarului.
Atunci când împăratul era de faţă, decizia o lua chiar el, după ce
consulta cu o privire circulară publicul.
 Prăbuşirea olimpismului

 Din ce în ce mai mult jocurile pierd din interes iar atleţii

profesionişti ce participă la ele devin ţinta ironiilor şi a
atacurilor.
 Galen a pronunţat o sentinţă aspră împotriva lor,
considerând că viaţa atleţilor profesionişti se aseamănă cu
a porcilor: numai mâncare, băutură, somn, rostogoliri prin
ţărână şi murdărie.
 Aceştia , spune el, sunt incapabili de o activitate de oameni
normali şi nu pot opune nici cea mai mică rezistenţă
bolilor.
 Ultimul olimpionike al cărui nume ni s-a păstrat este cel al
lui Varazdatos, cu premiul pentru pugilat.
 Prăbuşirea olimpismului

 În 392 s-au celebrat pentru ultima dată clasicele jocuri.

Creştinismul câştigând tot mai mulţi adepţi, cerea
eliminarea acelor instituţii considerate păgâne, în principal
datorită faptului că se constituiau în ofrande oferite zeilor.
 Cu câţiva ani înainte împăratul Constantin poruncise
distrugerea circului lui Nero din Roma.
 În anul 394 împăratul Teodosiu I decretează desfiinţarea
Jocurilor Olimpice. În luarea acestei hotărâri nu au lipsit
desigur consideraţiile politice, respectiv teama ca Olympia
să nu devină un teren de manifestare a independenţei
greceşti faţă de Bizanţ.
 Prăbuşirea olimpismului

 În anul 426 împăratul Teodosiu al II lea a poruncit

distrugerea prin foc a tuturor templelor din incinta Olympiei.

 Marile cutremure din secolul al VI lea au dărâmat construcţiile

transformând Olympia în ruine. Inundaţiile râurilor au acoperit ruinele
cu un strat de nămol de cca 4-5 m.

 Sub acest linţoliu de pământ a dormit Olympia 15 secole până în

secolul al XIX -lea când, după mai multe încercări nereuşite, o
expediţie arhelologică germană, sub conducerea savantului Ernest
Kurtius, lucrând 6 ani (1875-1881), a scos din nou la lumină
ruinele Olympiei, proiectând asupra lumii moderne reflexul unei
palide raze din strălucirea vieţii şi idealului grecesc.
 Bibliografie selectivă
 Ababei, C., Ababei, R.,(2003) - Repere istorice în evoluţia exerciţiului
fizic, Ed. Alma-Mater, Bacău

 Ababei, C., (2010) – Istoria educaţiei fizice, curs I.FR., Universitatea “

Vasile Alecsandri” din Bacău
 https://search.yahoo.com/search?fr=mcafee&type=E210US91105G0&
p=roma+antica+imagini
 https://search.yahoo.com/search?fr=mcafee&type=E210US91105G0&
p=termele+din+roma+antica+imagini
 https://images.search.yahoo.com/search/images;_ylt=A0geK9cK_55e
wB8AQ9xXNyoA;_ylu=X3oDMTByMjB0aG5zBGNvbG8DYmYxB
HBvcwMxBHZ0aWQDBHNlYwNzYw--?p=a