Politica concurenţială a UE Motto: Acolo unde nu este concurenţă se doarme mai liniştit, dar se trăieşte mai rău
1. Politica în domeniul concurenţei ca parte
componentă a politicilor UE. 2. Practici concurenţiale.
Profiroiu M. Politicile UE. B., 2003
Cuvinte/termeni-cheie: politica concurenţială,
monopol, oligopol, dumping, poziţie dominantă, ajutoare de stat, achiziţii, fuziuni, cartel Glosar la tema „Politica concurenţială”
Politica Concurenţială – una dintre cele circa 40 politici
Politica comunitare, prin care se interzice acordurile, deciziile şi concurenţială practicele concentrate între companii dacă aceste au ca obiect sau efect prevenirea, restricţionarea sau distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei comune Monopol Privilegiu exclusiv de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri şi servicii Oligopol Piaţă monopolizată de un număr redus de producători Dumping Vinderea unuia şi aceluiaşi produs pe pieţe diferite la preţ diferit. Esenţa economică a dumpingului constă nu atât în diminuarea preţurilor, dar în discriminarea lor Dumping Forţarea concurenţilor de a ieşi de pe piaţă, dar şi ofensiv împiedicarea intrării unor potenţiali competitori Glosar la tema „Politica concurenţială”
Poziţie Situaţia în care o companie dispune de o putere
dominantă economică încât poate obstrucţiona concurenţa pe piaţa pe care acţionează
Subsidii/subven Ajutoare băneşti nerambursabile acordate de stat
ţii unor firme Achiziţii O tehnică de concentrare a capitalului prin care o firmă cumpără integral o altă firmă A+B=A (Achiziţie prin absorbţie) A+B=AB – (Achiziţie prin participare)
Fuziune O tehnică de concentrare prin care două sau mai multe
firme se regrupează (interacţionează capitalul) în una singură A+B=C
Cartel Acorduri dintre companii
Politica concurenţială: concept şi obiective
Concurenţa este o competiţie în care oameni încearcă să
existe mai bine decât rivalii lor, în care acestea tind să obţină ceea ce au obţinut alţii, sau chiar mai mult, în acelaşi timp. În termeni comerciali, aceasta este o formă de rivalitate între afaceri în încercarea de a atrage clienţi prin intermediul oferirii condiţiilor, preţurilor, calităţii mai avantajoase. În teoria economiei libere, “politica concurenţială” este politica, care tinde să garanteze libertatea deplină a pieţei şi să prevină pericolul apariţiei monopolurilor, oligopolurilor şi altor acorduri, capabile să dicteze preţuri şi condiţii comerciale în defavoarea consumatorilor. Cadrul juridic ce vizează politica concurenţială
Articolul 81 tratatul CE;
Aricolul 85 tratatul CE; Articolul 87 tratatul CE
Comisia Europeană este responsabilă de
supravegherea respectării regulilor concurenţei în cele 28 state membre Principii cu privire la concurenţă în tratatele UE
Transparenţă în privinţa deciziilor adoptate referitor
la comportamentele anticoncurenţiale; Nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile economice internaţionale; Cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei naţionale şi internaţionale în privinţa aplicării legislaţiei în domeniu. Art. 85 (81) alin. 1 al Tratatului CE, politica în domeniul concurenţei trebuie să garanteze unitatea, omogenitatea şi viabilitatea pieţei interne prin:
combaterea monopolizării anumitor pieţe de câtre societăţi ce
încheie între ele acorduri protecţioniste – acorduri restrictive şi fuziuni; prevenirea exploatării puterii economice a unor societăţi în defavoarea altora – abuzul de poziţie dominantă; prevenirea distorsionării regulilor concurenţiale de câtre guvernele statelor membre prin sprijinirea discriminatorie în favoarea anumitor operatori economici publici sau privaţi – ajutoarele de stat. Combaterea înţelegerilor între grupările de companii cu scopul fixării preţului sau instituirii controlului asupra volumului total al producţiei în defavoarea comerţului între Statele Membre- carteluri Obiective şi instrumentele PC
Garantarea unităţii pieţei comune şi evitarea
monopolizării unor sectoare ale pieţii. creşterea bunăstării şi protecţia consumatorilor; redistribuirea veniturilor; protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii 4 domenii ale politicii concurenţiale:
I. Eliminarea acordurilor dintre firme care ar
duce la eliminarea concurenţilor şi abuzurilor de poziţie dominantă; II. Controlul fuziunilor dintre firme; III. Monitorizarea ajutoarelor de stat, a subsidiilor şi a subvenţiilor; IV. Liberalizarea sectoarelor monopoliste Eliminarea acordurilor dintre firme care ar duce la eliminarea concurenţilor şi abuzurilor de poziţie dominantă (cartelurile) Activităţi interzise: - Acorduri de împărţire a pieţei; Activităţi permise: - Acorduri de fixare a preţurilor; - Sprijinirea cercetării şi - Acorduri de a cumpăra doar de dezvoltării; la anumiţi producători sau de a - Protecţia mediului; vinde doar anumitori - Promovarea instruirii; cumpărători; - Susţinerea IMM-urilor etc. - Schimbul de informaţii dintre companii cu privire la costuri, producţie, vânzări; - Acorduri de distribuţie exclusivă Abuz de poziţie dominantă
Impunerea directă sau indirectă de preţuri sau
condiţii comerciale incorecte (ex. vinderea la un preţ mic iniţial pentru eliminarea concurenţilor); Limitarea producţiei, a pieţei sau a dezvoltării tehnologice în detrimentul consumatorilor (ex. Polaroid a refuzat de a vinde unei firme mici); Efectuarea de tranzacţii echivalente în condiţii diferite pentru părţi diferite (ex. gazul natural vândut de F. Rusă); Forţarea celorlalte părţi implicate în contract să accepte obligaţii suplimentare ce nu fac parte din contract Controlul fuziunilor dintre firme Comisia Europeană controlează orice fuziune ce depăşeşte 5 mlrd. Euro, iar cifra de afaceri individuală a cel puţin 2 din aceste companii depăşeşte 250 mln. euro Societăţile comerciale ce au intenţia de a fuziona informează Comisia, iar aceasta timp de o lună i-a decizia; Deciziile de admitere sau respingere din partea CE sunt definitive Ex. Fuziunea companiilor olandeze pentru producerea jucăriilor “Bloker/Tozs” a fost interzisă din motivul încălcării prevederilor PC. Comisia astfel a reinstaurat concurenţa reală pe piaţa olandeză. Ajutoarelor de stat, în principiu interzise
Articolul 87 din tratatul CE interzice ajutoarele de stat
companiilor. Statelor pot solicita acordarea ajutoarelor în următoarele cazuri: Susţinerea proiectelor de creare a locurilor de muncă; Sprijinirea cercetării şi dezvoltării; Protecţia mediului; Susţinerea IMM-urilor; Ajutor întreprinderilor care trebuie să facă faţă unei supracapacităţi structurale Liberalizarea sectoarelor monopoliste Vă mulțumesc pentru atenție!