Sunteți pe pagina 1din 7

3.

4 Organizarea şi desfăşurarea inventarierii

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine


administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligaţia gestionării entităţii.
Etapele inventarieriiː
1. Pregătirea inventarierii;
2. Inventarierea propriu-zisă;
3. Stabilirea rezultatelor inventarierii;
4. Regularizarea diferențelor constatate la inventariere.
1.Pregătirea inventarierii →etapă premergătoare inventarierii propriu-zise.
În această etapăː
 Se iau o serie de măsuri organizatorice;
 Se execută lucrări contabile.
a) Măsuri organizatoriceː
 Emiterea deciziei scrise, semnată de administrator, pentru numirea
Comisiei centrale de inventariere și a Comisiilor pe gestiuni;
 Crearea condițiilor corespunzătoare pentru buna desfășurare a
inventarierii;
 Efectuarea operațiunilor pregătitoare de către comisia de inventariere.
Numirea comisiilor de inventariere se face de către conducătorul entității
patrimoniale, prin decizie scrisă, care trebuie să fie formată din cel puțin 2
persoane (cu pregătire tehnică și economică).
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii şi contabilii care ţin
evidenţa gestiunilor sau bunurilor supuse inventarierii.
Măsuri pentru crearea condiţiilor optime de lucru pentru comisia de
inventariere:
*asigurarea participării la lucrările de inventariere a întregii comisii;
* asigurarea cu personal necesar pentru manipularea valorilor materiale
inventariate;
*asigurarea comisiei de inventariere cu personal de specialitate în scopul
identificării corecte a bunurilor supuse inventarierii (calitate, preţ etc.);
* dotarea cu aparate de măsură şi control, rechizite şi formulare necesare;
*dotarea cu tehnică de calcul şi materiale de sigilare necesare;
*dotarea gestiunilor cu sisteme de închidere duble.
Măsuri organizatorice ce trebuie luate de comisia de inventareiereː
 închiderea şi sigilarea accesului în gestiune, în prezenţa gestionarilor, ori de
câte ori se întrerup lucrările şi se pleacă din gestiune;
 se identifică toate locurile de păstrare a bunurilor care aparţin gestiunii
inventariate;
 se verifică dacă aparatele de măsură şi control sunt în bună stare de
funcţionare;
 se sistează operaţiile de intrare şi ieşire din gestiune iar dacă acestea se
efectuează pe documente se face menţiunea “intrat sau ieşit în timpul
inventarierii”;
 se barează şi se semnează ultima operaţie din fişele de magazie;
 se cere gestionarului o declaraţie scrisă din care trebuie să rezulte
următoarele:
 dacă gestionează bunuri materiale şi în alte locuri decât cele supuse
inventarierii şi care anume sunt acelea;
 dacă are în gestiune bunuri aparţinând terţilor cu sau fără documente de
provenienţă şi care sunt acelea;
 dacă are documente justificative privind gestiunea care nu au fost operate în
evidenţa tehnico-operativă sau nu au fost predate la contabilitate şi care sunt
acelea;
 dacă are cunoştinţă de existenţa unor plusuri sau minusuri;
 dacă are valori materiale nerecepţionate, care trebuie expediate, primite sau
eliberate pentru care s-au operat documentele justificative;
 dacă deţine numerar şi care este acesta;
b) Lucrări contabile premergătoare inventarieriiː
 Înregistrarea tuturor operațiilor în contabilitatea sintetică și analitică;
 Verificarea exactității întregistrărilor prin confruntarea datelor din contabilitate cu
cele din evidența operativă și prin întocmirea balanțelor de verificare sintetice și
analitice;
 Ridicarea de la gestiuni a evidenței operative și vizarea după ultima operațiune
(benzile caselor de marcat, fișe de magazie, raport de gestiune)
2. Inventarierea propriu-zisă → constă în completarea listelor de inventariere cu
informațiile faptice despre elementele patrimoniale.
Listele de inventariere se întocmesc separat pe locuri de depozitare, pe
categorii de bunuri şi pe gestionari.
Bunurile supuse inventarierii se înscriu în listele de inventariere cu indicarea
denumirii, codului, unităţii de măsură, indicilor calitativi, cantităţii, lor şi
preţului unitar. În listele de inventariere nu se admit ştersături, spaţiile libere se
barează, iar eventualele corecturi se certifică de persoanele ce urmează să
semneze aceste liste.
Constatarea faptică la bunurile materiale se face prin măsurare, cântărire sau
calcule tehnice.
Elementele patrimoniale a căror evidență nu poate fi inventariată prin metodele de
mai sus, se înscriu în situații analitice distincte astfelː
 Producția neterminată se inventariază prin descrierea stadiului de prelucrare
și determinarea valorii sale pe baza documentelor contabile.
 Creanțele și datoriile se inventariază prin confruntarea soldurilor la terți cu
sumele confirmate la 31 decembrie.
 Disponibilul din conturi se inventariază prin compararea soldurilor înscrise în
contabilitate cu soldurile extraselor de cont emise de bănci la 31 decembrie
 Disponibilitățile, creanțele și datoriile în devize se evaluează la cursul
valutar al BNR din ultima zi a exercițiului
 Numerarul din caserie se inventariază în ultima zi lucrătoare a exercițiului prin
compararea soldurilor din registrul de casă cu numerarul existent în caseria
unității.
Listele de inventariereː
 Se completează în 2 exemplare ( ex 1 circulă la compartimentul contabilitate, ex
2 rămâne la gestionar)
 Se semnează pagină cu pagină de către membrii comisiei de inventariere și de
gestionar
 Pe ultima pagină se înscrie perioada de inventariere, metoda folosită și
eventualele obiecții ale gestionarului
 Servesc ca documente pentru stabilirea diferențelor de inventar
 Servesc ca documente pentru întocmirea procesului verbal privind rezultatele
inventarierii.
Procesul verbal de inventariere cuprindeː
 Perioada și gestiunile inventariate;
 Persoanele care au participat la inventariere;
 + și – constatate la inventariere;
 Creanțele și datoriile incerte sau în litigiu;
 Concluziile și priopunerile comisiei privind cauzele diferențelor constatate și
persoanele vinovate;
 Propuneri privind scoaterea din uz a obiectelor deinventar și de casare a
mijloacelor fixe.
Odată aprobat Procesul Verbal de Inventariere, acesta se va înainta
departamentului financiar-contabil care va înregistra în contabilitate rezultatele,
astfel încât situația scriptică să fie identică cu cea faptică.
Toate rezultatele finale ale inventarierii sunt trecute în Registrul inventar,
document obligatoriu completat anual (31 decembrie).
3. Stabilirea rezultatelor inventarierii
În urma inventarierii pot rezulta egalităţi, plusuri sau minusuri de inventar:

Stabilirea rezultatelor inventarierii presupune parcurgerea urmatoarelor etapeː


 Confruntarea fapticului cu scripticul
 Stabilirea lipsurilor imputabile → imputarea lipsurilor se face la valoarea de
înlocuire (prețul de cumpărare al bunului la data constatării pagubei)
Documentul prin care se impută persoanelor vinovate lipsurile din gestiune este
decizia de imputare care se întocmește în 2 sau mai multe exemplare, în
funcție de nr persoanelor vinovate si care se semneaza de conducătorul firmei.
 Compensarea lipsurilor cu plusurile se face daca sunt îndeplinite
urmatoarele conditiiː
• Există riscul de confuzie intre sortimentele aceluias bun, din cauza
asemanarii;
• Diferentele constatate in + sau – se referă la aceeasi perioada de gestiune si
la aceeasi gestiune;
• Lipsurile constatate sa nu provina din sustragerea sau degradarea bunurilor
datorita vinovatiei gestionarilor.
 Aplicarea scazamintelor legale – se face doar la bunurile materiale la care
sunt acceptate scazaminte. Acestea se calculeaza numai in situatia in care
cantitatile lipsa ˃ cele în plus.
Diferenta constatata in minus in urma compensarii si aplicarii scazamintelor
reprezinta un prejudiciu pt firma si se recupereaza de la persoanele vinovate (la
valoarea de înlocuire).

4. Regularizarea diferențelor constatate la inventariere

Diferențele care apar între valoarea de inventar si cea de intrare se


înregistrează astfelː
a) Pt elementele de activː
-diferentele în plus val inventar ˃ val de intrare → nu se înregisrează
-diferențele în minus val inventar ˂ val de intrare → se înregistrează astfelː
*depreciere ireversibilă → pe seama amortizării
*depreciere reversibilă → pe seama provizioanelor
b) Pt elementele de pasiv (datorii)
-diferențele în minus → nu se înregistrează
-diferențele în plus → se înregistreaza prin constituirea de provizioane.