PROCEDEELE METODEI

CONTABILITATII
 Pentru realizarea obiectului ei, metoda
contabilității utilizează anumite procedee care
permit să asigure informațiile necesare cu
privire la existența, mișcarea și transformarea
patrimoniului unităților economice.
Având în vedere relațiile strânse ale
contabilității cu celelalte discipline științifice,
procedeele se grupează astfel:
• procedee comune tuturor științelor
• procedee comune mai multor științe economice
• procedee specifice metodei contabilității
1. Procedee comune tuturor științelor
a) Observația este utilizată de contabilitate pentru cunoașterea
fenomenelor și proceselor economice ce se consemnează în
documente și care urmează a fi înregistrate în contabilitate cu
ajutorul procedeelor specifice.
b)  Raționamentul, ajută la formularea unor judecați logice în legătură
cu natura mișcărilor patrimoniale ce au loc în societate.
c) Comparația dă posibilitatea obținerii unor asemănări și deosebiri
privind fenomenele și procesele economice și permite formularea
unor concluzii în legătură cu acestea.
d) Clasificarea dă posibilitatea de a se face grupări, împărțiri,
repartizări ale informațiilor după natura lor.
e) Analiza, este un procedeu ce permite examinarea, sistematizarea și
detalierea operațiilor economice ce se înregistrează în contabilitate.
f) Sinteza, asigura posibilitatea centralizării și generalizării
informațiilor și a datelor contabile pentru a putea fi analizate la
diferite nivele ierarhice.
 2. Procedee comune mai multor științe economice
a) Documentația, presupune ca orice operație economică și
financiară ce se înregistrează în contabilitate să fie
consemnată într-un document, într-un act justificativ care să
facă dovada înfăptuirii ei.
b) Evaluarea, este procedeul prin care toate operațiile
economice și financiare ce se înregistrează în contabilitate
sunt exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc. În acest
fel se creează posibilitatea însumării, centralizării și
generalizării datelor contabile și obținerii bilanțului contabil.
c) Calculația, este strâns legată de evaluare și ea presupune
utilizarea unor algoritmi de calcul în vederea determinării
unor informații.
d) Inventarierea, este procedeul prin care se determină situația
reală a patrimoniului reflectat în contabilitate printr-o
verificare faptică directă a existenței tuturor elementelor
patrimoniale.  
3. Procedee specifice metodei contabilității
a) Bilanțul contabil este cel mai reprezentativ document
al contabilității prin care se prezinta la un moment
dat în expresie valorică situația sintetica și globală a
patrimoniului. Patrimoniul este prezentat sub dublu
aspect:
 al bunurilor economice că obiect de drepturi și
obligații, care formează activul patrimonial
 al drepturilor și obligațiilor cu valoare economică
(sursele de finanțare) care formează pasivul
patrimonial.
În bilanț se reflectă de asemenea și rezultatele
financiare ale unității precum și relațiile ei
economice cu alte unități.
b) Contul și sistemul de conturi
Contul este procedeul prin care se reflectă în mod
distinct fiecare element patrimonial, urmărind acestea în
dinamica lor, sub forma mișcărilor și transformărilor, a
creșterilor și micșorărilor de bunuri economice, drepturi
și obligații.
Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate în scopul
realizării obiectului sau, formează sistemul de conturi.
Prin sistemul de conturi se realizează dubla înregistrare,
asigurând reflectarea tuturor operațiilor rezultate din
mișcarea și transformarea elementelor patrimoniale și
menținerea unui echilibru permanent necesar pentru
verificarea exactității datelor înregistrate în conturi.
c) Balanța de verificare, este procedeul prin care se
realizează legătura dintre cont, care furnizează informații de
detaliu asupra fiecărui element patrimonial și bilanț, care
furnizează informații generalizatoare asupra activității de
ansamblu a unității patrimoniale.
Asigură respectarea principiului dublei înregistrări în
contabilitate, realizând prin aceasta garanția exactității
înregistrărilor efectuate în conturi. 
Datele din balanță sunt utilizate pentru întocmirea bilanțului.
Prin balanță de verificare se centralizează întreagă activitate
economica și financiara a întreprinderii reflectată distinct în
conturi, obtinandu-se informații de ansamblu asupra
întregului patrimoniu, dar și pe fiecare element în parte.