Leoaică tânără,

iubirea
de Nichita Stănescu
 1. Incadrarea autorului
în literatura română :
a) Nichita Stănescu este cel mai important poet postbelic şi
principalul nostru poet neomodernist .

b) Locul deosebit al poetului în poezia românească este demonstrat de

faptul că: este un inovator al limbajului artistic ( se inspiră din
Rimbaud, Valery, Mallarme, Eminescu, Blaga , Barbu şi Arghezi ),
fapt care explică înţelegerea mai anevoioasă a poeziei sale;

c) La început, deşi laudativă, reacţia criticii a fost vagă în aprecieri

( “Nichita Stănescu a revoluţionat poezia română postbelică” ). Mircea
Martin afirma: “Nichita Stănescu este autorul celei de a treia revoluţii
poetice în limba română, după aceea eminesciană şi argheziană”.

d) Nichita Stănescu s-a bucurat de numeroase premii în ţară şi peste

hotare ( premiul Herder şi propunerea pentru premiul Nobel în
literatură ).
 2. Incadrarea poeziei în
opera autorului:
Etapele creaţiei lui Nichita Stănescu pot fi
următoarele:
I. Etapa tinereţii, a armoniei dintre om şi lume:
Motive dominante= lumina şi răsăritul:
 “Sensul iubirii”-’60,
 “O viziune a sentimentelor”-’64,
 “Dreptul la timp”-’65
II. Etapa maturităţii- a abstractizării: “11
Elegii”-’66;
III. Etapa necuvintelor:
 “Alfa”,
 “Oul şi sfera”-’67,
 “Necuvintele”-’69,
 “In dulcele stil clasic”-70,
 “Operele imperfecte”-79,
 “Noduri şi semne”-82 .
 Etapa tinereţii, a armoniei dintre om
şi lume:
 Este o perioadă de căutări, când Nichita Stănescu porneşte
de la Eminescu, Arghezi, Barbu, etc. folosind aceleaşi
teme, dar într-un limbaj cu totul nou.
 Poezia este adolescentină, exprimă bucuria trăirii prin
dragoste.
 Tema preferată a primelor 3 volume este tema iubirii, care-l
poate împinge pe poet spre eternitate: “ mişcare-n sus”, “joc
de-a sufletul”, “Clar de inimă”, “Poveste sentimentală”.
 Speciile prin care se realizează această temă sunt: ode,
elegii, meditaţii, miniaturi ( “Poem”: “Spune-mi, dacă te-aş
prinde –ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului,/ nu-i ai
şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti
sărutul?”).
 Volume:
1960- “Sensul iubirii”- tema iubirii.
 Poetul e fericit că trăieşte. Răsăritul simbolizează bucuria de a exista
(“Dimineaţă marină” ).
 Poezia revine la un singur personaj liric, eul poetic reintrodus de Labiş
anulând acel “noi” gregar, proletcultist al poeziei postbelice.
 In acest volum apare motivul războiului care traumatizează
sensibilitatea copilului şi-l obligă la o maturizare forţată (“Meditaţie
de iarnă”).
1964 – “O viziune a sentimentelor” = continuă tema iubirii din primul
volum. Poezia reprezentativă este “Leoaică tânără, iubirea”. Dincolo
de frenezie, apare o notă gravă, o meditaţie asupra dragostei.
1965 – “Dreptul la timp”= tema principală este timpul. Curgerea
timpului dă poetului o senzaţie mai dureroasă ( reflex din Eminescu,
Blaga sau o senzaţie pe care Stănescu o simte, fără influenţă din altă
parte. Tonul este mai grav. “Quadriga”: “Suieră o quadrigă pe
câmpia/ secundelor mele./(…)/ Si caii aleargă până când sparg cu
botul secunda”.
 3. Geneză
 Poezia face parte din al
doilea volum, “O viziune a
sentimentelor” ( 1964 ), din
prima etapă a liricii, de
tinereţe, a armoniei dintre
om şi lume.
 Nichita Stănescu se inspiră
din simbolistica leului, care
se caracterizează prin
agresivitate, dar şi prin
nobleţea rezultată din
statutul de rege al
animalelor.
 Leul simbolizează în acelaşi
timp forţa şi graţia.
4. Gen şi specie: liric, meditaţie asupra iubirii
5. Tema: alegoria iubire-leoaică ( tema iubirii=
tema principală a a întregului volum )

6. Explicaţia titlului: titlul este o metaforă (

comparaţie subînţeleasă ). Iubirea e comparată cu
o leoaică tânără. Leoaica este simbolu forţei şi al
graţiei. Faptul că e tânără îi amplifică trăsăturile.
Iubirea este văzută ca o leoaică tânără, agresivă,
ca un sentiment puternic ce îl transformă pe poet
într-un Demiurg ( creator ).
7. Structură şi compoziţie:
Compusă din 3 strofe inegale ( 6, 8, 10
versuri ).
 Textul este modern.
 Poezia nu respectă versificaţia tradiţională.
Versurile sunt inegale, fără ritm, măsură,
câteodată întâlnindu-se totuşi rima.
 Versurile din interiorul poeziei încep cu literă mică.
Poezia este structurată pe 3 planuri:
 v.1→6: întâlnirea cu iubirea;
 v.7→14: transformarea naturii;
 v. 15→24: transformarea poetului într-o
leoaică arămie.
I.Intâlnirea cu iubirea
( 1→6 )= I-a strofă

1. Leoaică tânără, iubirea

2. Mi-a sărit în faţă.
3. Mă pândise-n încordare
4. Mai demult.
5. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
6. M-a muşcat, leoaica, azi de faţă.

 Textul nu are nici introducere, nici încheiere. Debutează cu

prezentarea unui atac violent:
 “Leoaică tânără, iubirea / mi-a sărit în faţă”. ( surpriza
plăcută, puţin dureroasă ) + surpriza şocantă ( → spaimă ,
teamă ).
 Surpriza iniţială ( “mi-a sărit în faţă” ) va determina suferinţa
( “Colţii albi mi i-a înfipt în faţă”. Repetarea de 3 ori a
substantivului “faţa” sugerează apariţia neaşteptată, dar
directă, frontală a dragostei.
 II. Transformarea naturii
( 7→14 )= Strofa a II-a
1. Si deodată în jurul meu, natura
2. Se făcu un cerc, de-a-dura,
3. Când mai larg, când mai aproape,
4. Ca o strângere de ape.
5. Si privirea-n sus ţâşni,
6. Curcubeu tăiat în două,
7. Şi auzul o-ntâlni
8. Tocmai lângă ciocârlii.

 Muşcătura leoaicei ( iubirii ) îi conferă poetului puteri de demiurg. El transformă

haosul ( dezordinea ) în cosmos ( ordine ).
 Motivul cercului= ca germene al sferei, sugerează aspiraţia spre perfecţiune;
 Motivul apei = simbolizează apele primordiale, din care a luat naştere lumea.
Lumea a luat naştere datorită iubirii.
 “Si privirea-n sus ţâşni”= sugerează tendinţa omului de a se înălţa din planul
material în cel spiritual. Privirea tinde spre înalt, acolo unde se aude muzica de
sfere. Atacat de fiară ( dragoste ), individul vede lucrurile altfel ( “cerc de-a dura” ),
mişcându-se după altă logică.
 III. Transformarea poetului într-o
leoaică arie ( în iubire )
 Metafora “leoaică arămie/ cu mişcările viclene” = sugerează
iubirea agresivă, insinuantă.
 Dacă la început muşcătura leoaicei ( iubirii ) îl ajută pe
poet să transforme în întregime natura, aceeaşi muşcătură
determină transformarea lui în totalitate într-o leoaică
arămie, adică în iubire.
 Individul nu se mai recunoaşte, constatând că
transformarea e ireversibilă. Chipul pare a fi al altcuiva.
 Motivul luminii ( “deşert în strălucire” ) sugerează trecerea
definitivă din planul material în cel spiritual.
1. Mi-am dus mâna la sprânceană,
2. La tâmplă şi la bărbie,
3. Dar nu le mai ştie..
4. Si-aluneca-n neştire
5. Pe-un deşert în srălucire
6. Peste care trece-alene
7. O leoaică arămie
8. Cu mişcările viclene,
9. Încă-o vreme
10. Şi-ncă-o vreme…
Poezia e simetrică:
• Incepe cu un sentiment de
spaimă ( “ a sărit”, “pândise”,
“colţi”, “înfipt”, “m-a muşcat” )
şi se termină cu aceeaşi senzaţie
de teamă datorită leoaicei
arămii, cu mişcări viclene.
• Poezia se termină cu un
descântec în care regăsim tema
timpului. Omul devine el însuşi
leoaică arămie. Iubirea învinge
timpul, dând strălucire vieţii.
 Neomodernismul poetic
= Generaţia ’60 ( 1960-1980 )
( NOUL MODERNISM - în continuarea celui lovinescian din perioada
interbelică )

N. Labiş
Nichita Stănescu M. Sorescu

Ana Blandiana
Ioan Alexandru Reprezentanţi
Stefan Augustin
Doinaş
Ion Caraion
Mircea
Emil Botta Ileana Dinescu
Mălăncioiu
 Trăsăturile neomodernismului
După o perioadă în care poezia a reflectat politica socialistă, generaţia ’60
revine la valoarea poeziei interbelice, când accentul nu mai cade pe politic,
pe social ci pe estetic, pe procesul de înnoire a limbajului.
 revigorare a poeziei ( poeţii sunt lăsaţi să scrie şi altceva decât poezie patriotică,
comunistă );
 o revenire a poeziei la exprimarea metaforică, la imagini artistice, la reflecţii
filosofice.
 Se reia atitudinea estetică din curentele poetice interbelice ( modernism,
expresionism, simbolism ), fără să excludă nici influenţe clasice sau romantice.
 intelectualizarea poeziei: accent pe viaţa interioară mai mult decât pe existenţa
imediată;
 marile teme sunt reflectate filozofic ( cunoaşterea, existenţa, absolutul , timpul,
creaţia, tainele Universului, condiţia artistului,viaţa,moartea );
 Se repoetizează temele ce fuseseră, o vreme, interzise , precum iubirea, credinţa,
arta poetică, viaţa şi moartea → concepţia neomoderniştilor despre menirea poetului şi
misiunea artei sale.
 ironia + spiritul ludic;
 limbaj ambiguu , ermetic , nou ( original );
 Poezia contrazice permanent aşteptările:
 mituri reinterpretate;
 imagini artistice neobişnuite;
 Nerespectarea
Ironie prozodiei
tradiţionale
Ermetism
Caracter ludic
( încifrare )
( de joc )
Trăsăturile
NEOMODERNISMULUI Concizie
Cerebral GENERATIA ‘60
=intelectualizat:
se adresează
mai mult
gândirii
Ambiguitate
Noutate a imaginilor,
a expresiei poetice
 Context social,
cultural şi politic
 După al doilea Război Mondial, România intră în
sfera de influenţă a Rusiei. In plan cultural, acest
lucru se observă prin influenţa politicului, care face
ca locul esteticului să fie luat de REALISMUL
SOCIALIST. Intre anii 1944 şi 1960 apare o vastă
literatură proletcultistă, fără valoare estetică.
 “Revirimentul liric” al anilor ’60 a fost anunţat de
Nicolae Labiş, denumit de critică, “poetul <Primelor
iubiri>”, după titlul volumui care-l consacră.
 Nichita Stănescu debutează cu volumul
“Sensul iubirii” ( 1960 ), după moartea
prematură a lui Labiş.

 Opera lui Nichita Stănescu realizează

“ceea ce Nicolae Labiş doar anunţase în
poezia sa: revenirea la sentiment ca sursă
primordială de lirism, precum şi o luptă
cu inerţia poeziei realismului socialist,
reînnodând legăturile… cu marii noştri
lirici din perioada interbelică”.
( Modele de rezolvare – Art )
 STEFAN
AUGUSTIN
DOINAS

ANA BLANDIANA
MARIN SORESCU

 Incepând cu anul 1960, deoarece se realizează o

anumită “liberalizare ideologică”, apare o nouă
generaţie de poeţi, care încearcă să fie şi originală,
dar şi să refacă legătura cu scriitorii dintre cele
două Războaie Mondiale.

 Perioada anilor ‘60 – ’70 este una a redescoperirii

sentimentelor, a sensibilităţii şi a emoţiei estetice.
 BIBLIOGRAFIE
 Mariana Badea, Literatura română pentru elevii de
liceu . Proza. Poezia. Dramaturgia ( examenul de BAC! ),
Ed. Badea @ Professional Consulting, Bucuresti, 2003.
 L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti,
Ed. Art, 2008.
 Monica H. Columban, Iulia Pop, Catalina Radu, Limba si
literatura romana, Modele de rezolvare a subiectelor
pentru examenul de Bacalaureat 2008, Grup Editorial Art,
Bucuresti, 2008.
 Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi literatura
română pentru elevii de liceu. Concepte operaţionale,
Bucuresti, 2003

Imaginile au fost preluate de pe