EXPERIMENTUL

ASOCIATIV-VERBAL
Istoric
 Freud (1901 – 1904): Psihopatologia vieţii
cotidiene
 Distorsiunile verbale, blocajele, introducerea de
termeni străini, frazele ambigui, lapsusurile,
jocurile de cuvinte, actele ratate semnalează
preocupări inconştiente ale persoanei, vitale
pentru ea, dar pe care le reprimă conştient. Ele
pot apărea şi sub presiunea unor impulsuri
refulate.
 Ziehen (1900): răspunsurile care vin după
un timp de latenţă mai lung indică o mai
mare intensitate a emoţiilor.
 Mayer şi Ort: asociaţiile se realizează după
un timp mai lung dacă se face referire la
conţinuturi inconştiente importante pentru
respondent.
JUNG
 Erorile sunt generate de o tensiune
emoţională ridicată care aduce la suprafaţă
conţinuturi care sunt relevante pentru
înţelegerea persoanei.
 Anumite elemente pot fi uşor identificate ca
blocaje în calea asocierii corecte şi
răspunsului altfel normal: timpul de reacţie
prelungit sau chiar absenţa reacţiei,
înţelegerea greşită a cuvântului stimul
repetarea lui, mişcări greşite ale limbii.
Astfel de blocaje apar pentru că atenţia
este atrasă în interior.
 O astfel de deturnare a atenţiei, ce poate fi
evidenţiată obiectiv şi prin indicatori
corporali, poate fi provocată atât de trăiri
afective negative, cât şi de cele pozitive.
 Ipoteza sa este că acele imagini
ţin de un complex încărcat
emoţional, pozitiv sau negativ
care, prin aceasta atrage atenţia
asupra sa.
 Tonul emoţional plăcut generează
timpi de reacţie scurţi, pentru că
dinamizează psihismul,
 Tonul emoţional negativ mai
degrabă întârzie răspunsul.
Jung: psihicul funcţionează
după trei principii.
1. Principiul părţilor opuse: fiecare dorinţă
sugerează imediat opusul ei. Opoziţia
creează puterea psihicului, contrastul
dintre cele două furnizând energie pe
măsura intensităţii acestui contrast.
2. Principiul echivalenţei: energia creată
prin opoziţie este distribuită ambelor
laturi în mod egal. De obicei utilizăm
energia polului pozitiv, iar cea a polului
negativ doar dacă reuşim să o
conştientizăm.
3. Dacă negăm sau suprimăm cu totul
tendinţa negativă, energia va susţine
formarea unui complex.
Complexul
Reprezintă un nucleu de asociaţii complexe
ce reflectă o “necesitate vitală”, o anumită
tendinţă arhetipală sau constantă
antropologică.
Pornind de la acest “miez” se formează
asocieri corespunzătoare experienţelor de
viaţă ale persoanei. Ele au un ton afectiv
comun, negativ sau pozitiv, şi se exprimă şi
prin produse imaginative specifice ce
amintesc de acest ton afectiv şi de tendinţa
arhetipală ce-i constituie nucleul.
Experienţele corespunzătoare unui
complex sunt cele grupate în jurul unui
înţeles comun.
Complexele

Sunt inconştiente, cu excepţia

complexului Eului, care este parţial
conştient.
Sunt rezultatul conflictului dintre
cerinţele de adaptare adresate
individului şi inabilitatea lui
constituţională de a le răspunde.
Ca urmare a refulării, în jurul
complexului Eului se constituie
celelalte complexe.
Complexe
Exemple: umbra, persona, animus, anima,
matern, patern.
Direcţionează informaţia şi din interior şi din
exterior, adică:
 Ne comportăm conform complexului dominant la
un moment dat,
 Complexul dominant dirijează perceperea
realităţii, omul fiind mai sensibil la elementele
din mediu care corespund înţelesului său
arhetipal.
 Faptul că au un miez afectiv comun, va face ca,
atâta timp cât complexul este activ, întreaga
relaţie cu lumea să fie receptată în termeni
respectivului ton emoţional , pozitiv sau negativ.
Iniţial a lucrat cu o listă de 400 de
cuvinte, dar acum pot fi folosite
patru liste de câte 100 de
cuvinte.
Desfăşurarea
 Prima şedinţă: experimentatorul citeşte
lista de cuvinte – stimul iar subiectul trebuie
să răspundă cât mai repede la fiecare
cuvânt cu primul cuvânt care-i vine în
minte. Se cronometrează timpul de reacţie
al subiectului de la ultima silabă rostită de
psiholog la prima rostită de subiect. Se
cronometrează în sutimi.
 Pauză: aproximativ 15 – 20 de minute.
 Subiectul trebuie să încerce să-şi aducă aminte
cuvintele prin care a răspuns iniţial la fiecare
cuvânt – stimul.
 Şedinţa a doua: la interval de o săptămână
se creează asociaţii pentru analiza în
context a răspunsurilor.
Faza I:
Instructaj: Se va parcurge un test de atenţie şi
nu unul de inteligenţă.
“Voi citi 100 de cuvinte, unul după altul. La
fiecare cuvânt trebuie să răspundeţi, cât de
repede posibil, cu primul cuvânt care vă
apare în minte în legătură cu ce am citit.”
Dacă răspunde cu mai multe cuvinte i se
reaminteşte regula.
În fişa de protocol se va nota în prima
coloană cuvântul asociat. Se
cronometrează între prima vocală a primei
silabe accentuate şi prima literă audibilă
pronunţată de subiect. Dacă trec mai mult
de 30 de secunde se trece ca lipsa reacţiei
(-).
Lateral se notează cu abrevieri:
 repetarea cuvântului stimul (CS)
 neînţelegerea sau înţelegerea greșită a
CS,
 grimasele,
 mişcarea mâinilor, a picioarelor sau a
corpului,
 râsul,
 plânsul,
 pronunţarea greşită,
 exclamaţiile,
 limpezirea glasului.
Faza a II-a (după 15 – 20 de
minute)
“Vom repeta experimentul pentru a vedea
dacă sunteţi capabil să vă reamintiţi. Nu
vom mai cronometra. Nu contează dacă nu
vă mai amintiţi cuvântul spus prima dată,
dacă vă vine în minte un alt cuvânt, îl puteţi
spune.”
În fişa de protocol se va nota:
 + reamintirea exactă a cuvântului indus,
 - urmat de noul cuvânt pentru eroarea de
reamintire. Este considerată amintire greşită
orice abatere de la cuvântul indus iniţial (ex.
vesel – veselie, poartă – portiţă)
 Dacă apar manifestări comportamentale se vor
scrie abreviat, lateral.
Se discută cu subiectul despre
experienţele sale, ceea ce a simţit,
trăirea anxietăţii în timpul testului.
Persoana poate indica ea însăşi
momentul în care a constatat că s-a
constelat un complex sau unde a
avut dificultăţi în realizarea
asociaţiilor, ceea ce indică distanţa
la care se situează complexul de aria
conştiinţei.
Evaluarea şi interpretarea
Indici şi fenomene de
tulburare
Identificarea cuvintelor care prezintă
indici de complex – se face suma
indicilor prezenţi pentru fiecare dintre
cele 100 de cuvinte.
Se realizează scheme relaţionale
asociative între diferitele cuvinte
inductoare pentru a pune în evidenţă
un posibil cluster de semnificaţii
asociate specific persoanei,
respectiv imaginea primară a unui
complex de semnificaţii.
1 punct
 Timp de reacţie prelungit: mai mare decât media
care se situează de obicei între 2,20 – 2,40
 Timpii foarte scurţi,
 Nonreacţie (mai mult de 30 de sec)
 Falsă reproducere sau incapacitatea de a
reproduce,
 Repetarea, neînţelegerea, proasta înţelegerea a
CS,
 Mimică, mişcări, râs,
 Greşeli de pronunţie,
 Reacţii prin rime, citate,
 Reacţii neconectate (ceea are în faţa ochilor),
 Reacţii prin șir de cuvinte sau propoziţie,
 Neologisme, limbaj dur, limbaj colocvial,
 Stereotipii (acelaşi cuvânt folosit de trei sau mai
multe ori ca răspuns, în ambele încercări).
0,5 puncte

 Perseverarea: când mai multe

cuvinte, unul după altul, prezintă
unul sau mai multe semne de
tulburare. Este relevantă doar în
acelaşi context, aceeaşi arie
tematică.
 Răspuns în limbi străine.
Se realizează o nouă listă de cuvinte în
ordinea descrescătoare a valorilor, a acelor
cuvinte care sunt, pentru persoană,
semnificative pentru conţinutul unui sau
mai multor complexe constelate în
inconştient. Într-un tabel se trece suma
indicatorilor pentru fiecare cuvânt.
Se realizează constelaţia de complexe.
Complexul astru este cel care a strâns cea
mai multă energie, care este cel mai activ.
Ca urmare, scopul tehnicii este activarea
inconştientului, descoperirea indicatorilor şi
identificarea constelaţiei.
Considerarea formei şi a
conţinutului
TR: relaţia dintre media timpului pentru prima
jumătate şi jumătatea a doua a testului.
Care este cel mai frecvent tip de indicator de
complex?
Cum este revenirea după indicatorul de
complex?
Care este stilul asociaţiilor, factual sau
egocentric?
 Factual (corespunde sensului cuvântului stimul)
subiectul realizează o bună adaptare, cu atât
mai mult cu cât corespund bine şi gramatical.
 Egocentric (menţionează trăirile personale, ex.
ac – teamă)
Tipul de constelare a
complexului
Un complex influenţează subiectul în cursul întregului
experiment. Multe cuvinte sunt înţelese în funcţie de
acest complex odată constelat, complex puternic
dominant. Este important să se clarifice
conţinuturile complexului, prin observarea modului
cum corelează conţinuturile cuvintelor inductoare
puternic încărcate.
Reacţiile egocentrice numeroase sunt conectate cu
acesta.
Nu există tipuri neechivoce, astfel că, pentru a
determina tipul, încercăm să determinăm proporţia
de reacţii egocentrice faţă de cele factuale. Dacă
primele sunt mai numeroase, trebuie verificat ce tip
de complex s-a constelat.
Contextul asociativ
La un interval de la o zi la o săptămână de la
testare se poartă o discuţie cu persoana.
Întrebări:
 Ce vă vine în minte legat de acest cuvânt?
 Se pare că aţi ezitat când aţi răspuns cu acest
cuvânt, îmi puteţi spune vreun motiv?
 Vă evocă ceva din viaţa personală acest
cuvânt?
După ce a găsit cuvântul cheie, subiectul este
rugat, în cadrul şedinţei analitice să spună
ce asociaţii personale îi vin în minte.
Asupra acestor asociaţii se
realizează analiza
Reductivă de tip personal:
legătura cu viaţa reală a
subiectului,
Simbolică propriu-zisă în care
materialul asociativ este analizat
în funcţie de materialul
mitologic, care evocă funcţia
arhetipală a psihismului.
Utilizare
Într-o baterie de teste de personalitate
pentru a afla dificultăţile personale:
1. Pentru a stabili un diagnostic la
începutul terapiei în vederea
stabilirii obiectivelor şi strategiei
terapeutice mai ales la cei cu
tulburări psihosomatice sau copii,
2. Pentru a monitoriza progresul
terapeutic,
3. Activarea inconştientului, când
materialul furnizat este sărac.