Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Boala Parkinson
Boala Parkinson
SINDROAME PARKINSONIENE
Anatomia şi fiziologia ganglionilor bazali
DOPAC 3-
Metiltirozina
COMT MAO
HVA
Tratament
Medicamente antiparkinsoniene activatoare ale transmisiei dopaminergice
L-Dopa - Scăderea concetraţiei de dopamină (DA) striatală nu poate fi
corectată prin administrarea ei deoarece aceasta nu trece bariera
hematoencefalică.
precursorul DA, L-Dopa străbate această barieră sub influenţa unei
decarboxiloze (DC), este transformată în DA, atât la periferie cât şi la
nivelul creierului, mai ales în striat.
Prezenţa DC în creier este necesară şi trebuie prezervată, în timp ce DC
periferică (pereţii stomacului sunt deosebit de bogaţi în decarboxilază)
favorizează transformarea unei mari cantităţi (aprox. 80%) din L-Dopa
în DA care nu trece bariera, responsabilă de efecte secundare digestive şi
cardio-vasculare.
L-Dopa - convertită în dopamină sub acţiunea enzimei aromatic-amino-acid
decarboxilaza
depozitată în veziculele presinaptice, eliberată în fanta sinaptică în momentul
sosirii impulsului nervos
interacţiune cu receptorii specifici
dopamina restantă redepozitată în vezicule cu ajutorul unor transportori
transmembranari (DAT)/degradată de monoamin oxidaza tip B (MAO-B) şi de
catecol-O-metil-transferaza (COMT)
Tratamentul se începe cu 100 sau 125 mg pe zi şi se creşte
progresiv doza, cu câte 100-125 mg/zi la 3-4 zile, până la o
doză convenabilă de 600-800 mg L-Dopa/zi.
Dozele trebuiesc repartizate în trei prize, la sfârşitul celor
trei mese principale/până la 6 prize pe zi.
L-Dopa este comercializată sub diferite denumiri în
combinaţie cu inhibitorii decarboxilazei:
- combinaţia cu benzerazidă – Madopar – 25/100 mg,
şi 50/200 mg, forme cu eliberare prelungită (Madopar
HBS);
- combinaţia cu carbidopa – Sinemet -10/100 mg,
25/100 mg, şi 25/250 mg, forme cu eliberare prelungită
(Sinemet CR).
Duodopa
Reacţii adverse
digestive (50-80%): anorexie, disconfort gastric, greţuri,
vomă, poate accentua constipaţia. Sunt favorizate de
adminstrarea pe stomacul gol sau când se creşte prea
repede doza. Se contraindică în ulcer.
cardio-vasculare: hipotensiunea arterială ortostatică. Se
recomandă dietă bogată în sare, fludrocortizon, etilefrină,
metilfedinat. Rar aritmii prin stimularea receptorilor β1
adrenergici.
neuropsihice: insomnii la tineri, somnolenţă la vârstnici,
coşmaruri. Reacţii hipomaniacale pasagere până la
epuizarea dozei, agresivitate sexuală. În tratamentul
prelungit pot apare, halucinaţii şi stări paranoide, ce
dispar în câteva săptămâni de la reducerea dozelor.
mişcări involuntare;
diverse: rar, dureri musculare difuze, pierdere în greutate,
uscăciunea gurii, retenţie hidrosalină, anemie hemolitică.
Utilizarea cronică a L –Dopei pe lângă pierderea
progresivă a rezultatelor benefice obţinute anterior, dă
naştere la o serie de complicaţii:
diskinezii;
fluctuaţii ale performanţelor motorii;
tulburări neuropsihiatrice.
Odată cu progresia bolii apar şi o serie de noi manifestări,
care nu răspund la terapia cu L-dopa:
căderi;
instabilitate posturală;
blocări;
disfuncţii autonome;
demenţă.
Agonişti dopaminergici
Derivaţi de ergot:
bromcriptina,
cabergoline,
lisurid,
pergolid.
Agonişti non ergot (sintetici):
ropinirol,
pramipexol,
piribedil.
Avantaje
Acţionează direct pe receptori şi nu necesită conversie
metabolică într-un alt produs activ, fiind astfel independenţi
de neuronii dopaminergici care degenerează.
Sunt capabili să acţioneze pe subseturi de receptori.
Nu sunt în competiţie pentru absorbţie şi transport cu alţi
aminoacizi din plasmă.
Au o durată de acţiune mai mare decât L-Dopa standard,
realizând o stimulare mai apropiată de cea fiziologică.
Nu generează radicali liberi, deci nu induc stres oxidativ,
mecanism implicat în patogenia bolii.
Prezintă afinităţi diferite pentru subtipurile de receptori
dopaminergici (ex apomorfina stimulează intens receptorii
D1, în timp ce pramipexolul stimulează intens D3, vezi
Tabel).
Reduc efectele, necesarul şi complicaţiile tratamentului de
durată cu L-Dopa.
Efecte neuroprotectoare potenţiale (în studiu).
Dezavantaje
Acţiune antiparkinsoniană limitată.
Efecte adverse specifice.
Nu previn în totalitate complicaţiile L-Dopei.
Nu au efect pe întreaga simptomatologie (ex.
tulburări disautonomice, demenţă, instabilitate
posturală).
Nu opresc progresia bolii.
Eficienţa lor scade în timp (1-2 ani).
Prezintă totuşi un risc mic de a determina
diskinezii.
Agonist D1 D2 D3 D4 D5 5-HT1/2 alpha1/2
Bromocriptina - ++ ++ + + ++ ++
Cabergolina 0 +++ ? ? ? 0 0
Lisurid + ++ ? ? ? 0 0
Pramipexole 0 ++ ++++ ++ ? 0 +
Ropinirole 0 ++ ++++ + 0 0 0
Parametrii Bromocriptină Lisurid Pergolid Pramipexol Ropinirol Cabergolină
T½ (ore) 3-7 2 7 8 6 68
Inhibitori de Catecol-Orto-Metil-Transferază
(COMT)
nitro-catecoli, cu acţiune predominent periferică
(entacapone-Comtan, nitecapone).
compuşi atipici cu acţiune predominent centrală
(CGP 28014).
cea mai mare parte a L-Dopei este metabolizată
prin COMT (ficat, rinichi, în tubul digestiv şi într-o
măsură nesemnificativă în creier).
Ambii inhibitori blochează acţiunea COMT la nivel
periferic.
Agonişti dopaminergici
grup de substanţe, analogi sintetici ai dopaminei care
acţionează direct pe receptorii dopaminergici.
- Bromocriptina, alcaloid de secară cornută,
stimulează receptorii dopaminergici pre şi post
sinaptici. Poate fi utilizată ca monoterapie iniţială, în
doză progresivă de 5 mg până la 50 mg/zi - nu apar
fenomene diskinetice şi “on-off” dar rezultatele bune
se epuizează în 1-2 ani. Ca adjuvant al L-Dopei, în
doză de 15-20 mg/zi permite reducerea dozelor
acesteia.
- Piribedil (100-300 mg/zi) poate fi utilizat ca medicament de
primă intenţie în special în formele tremorigene. Asociat L-
Dopei, poate controla tremurătura mulţi ani.
- Apomorfina - injectarea subcutanată a 1 mg de clorhidrat de
apomorfină duce în câteva minute la dispariţia aproape în
totalitate a simptomatolgiei, pentru aproximativ 1/2 oră.
Durata scurtă de acţiune, dificultăţile de administrare
(injectabilă) şi puternica sa acţiune emetică îi limitează
utilizarea doar pentru controlul fenomenelor de blocaj -
(soluţia 1% preparatul - Apokinon în injecţii subcutanate sau
pe cale sublinguală).
Inhibitori de monoaminoxidoză B
Selegilin - inhibitor specific de monoxidaza de tip
B (MAO-B), enzimă care catabolizează dopamina
la nivel cerebral (provoacă o creştere locală a
concentraţiei de DA)
- inhibând monoaminoxidoza, se opune
formării radicalilor oxidativi liberi, limitând
procesul oxidativ la nivelul neuronilor
dopaminergici din substanţa neagră. - introdus
în schema terapeutică încă din stadiile iniţiale ale
bolii (doze de 10 mg/zi)
Rasagilina
Rotigotine (Azilect) - un nou agonist
dopaminergic administrat pe cale transdermală
(plasture transdermic) determină reducerea cu
30 % a necesarului de L-Dopa
Monoterapie
Asociere la L-Dopa
Toate stadiile
Efect posibil favorabil pe evolutia bolii
Amantadina
Acţiunea benefică a amantadinei în parkinsonism s-ar
datora fie unei stimulări directe a receptorilor
dopaminergici, fie printr-o creştere a sintezei şi
eliberării dopaminei; un efect anticolinergic atribuit
amantadinei este deasemeni în discuţie
200-300 mg/zi - efect asupra akineziei şi rigidităţii
Poate fi utilizat ca monoterapie în formele de debut
ale bolii sau asociat L-dopei în perioadele de declin a
eficacităţii acesteia.
Anticolinergicele - primele medicamente utilizate în boala
Parkinson.
acţiune favorabilă asupra tremurăturii, indicate astăzi fie
în debutul afecţiunii, în asociere cu amantadina, fie ca
adjuvant al L-Dopei în formele tremorigene
Indicaţia ca monoterapie = sindroamele parkinsoniene
post neuroleptice
Romparkin 4-8 mg/zi (trihexifenidile)
contraindicate în glaucom, tulburări micţionale (în
hipertrofia de prostată) şi în formele cu tulburări
intelectuale şi psihice importante
Strategii terapeutice
Boala Parkinson la debut
Boală cronică, cu evoluţie îndelungată, cu numeroase
modificări ale tabloului clinic în timp, boala Parkinson este
protipul de maladie în care colaborarea strânsă dintre
medic şi pacient reprezintă cheia succesului terapeutic.
iniţierea precoce a tratamentului pentru a oferi pacientului
maximum de beneficiu clinic;
întârzierea începerii tratamentului pentru a diminua riscul
apariţiei complicaţiilor motorii şi a întârzia posibila
agravare a bolii datorită stresului oxidativ rezultat din
metabolismul L-Dopei.
Boala Parkinson avansată
Având în vedere faptul că toţi pacienţii analizaţi au primit L-
Dopa, în doze variabile, rezultatele metaanalizei au relevat că:
bromocriptina,
pergolidul,
cabergolina,
pramipexolul,
entacapone,
L-Dopa cu eliberare controlată,
sunt eficiente în boala Parkinson avansată ca terapie
adjuvantă.
Există deasemeni evidenţe clinice care sugerează, dar nu în
mod suficient, efectul pozitiv al:
apomorfinei,
palidotomiei,
stimulării cerebrale profunde palidale,
stimulării cerebrale profunde a nucleului subtalamic.
STIMULAREA CEREBRALA PROFUNDA