Chistul hidatic

Chistul hidatic
• Este o tumora lichidiana, de obicei
unica, care este provocata de catre
ouale de taenia echinococcus.
Chisturile hidatice multiple indica
infestari repetate.
 Patogenie - Chistul hidatic primitiv
• Stadiul adult al teniei are ca gazda cainele, omul fiind
accidental infestat prin ingestia proglotelor;
• In tubul digestiv sunt eliberate larvele care traverseaza
peretele intestinal si ajung in circulatia porta, trec prin
filtrul hepatic (prima localizare ca frecventa a chistului
hidatic) si ajung in vena cava, apoi in circulatia pulmonara,
cu dezvoltarea unei vezicule in plaman (a doua localizare ca
frecventa)
 Patogenie - Chistul hidatic secundar
• Se poate dezvolta printr-un ciclu mai scurt, fara gazda
intermediara, si apare dupa ruptura spontana sau
dupa interventia chirurgicala a unui chist hidatic
primitiv, situat undeva in organism de unde scolecsii
se raspandesc pe cale hematogena sau bronhogena si
duc la aparitia de noi chisturi hidatice.
Anatomie patologica
• Chistul este format din interior
spre exterior dintr-o
membrana proligera
(endochist), cuticula si
adventice (perichist – reactie
inflamatorie perilezionala).
• Chistul contine lichid clar, ca
apa de stanca si scolecsi. In
lichidul de stanca se gaseste o
substanta toxica, ptomaina,
responsabila de fenomenele
de soc anafilactic pe care le
produce revarsarea brutala.
Evolutie
• Chistul hidatic evolueaza latent o perioada de 6 luni
pana la 1 an si jumatate, cand este descoperit din
intamplare si are diametrul de 8-10 cm.
• Simptome clinice de insotire: jena toracica, tuse,
hemoptizie, vomica (cu lichid clar ca apa de stanca si
cu eliminare de membrane albicioase).
• Perioade evolutive:
De constituire (chist inchis)
De vomica
De evacuare si supuratie
Chistul hidatic inchis
• Opacitate rotunda situata in plin
parenchim pulmonar (sanatos) sau
este mascata partial si deformata de
mediastin, diafragm sau peretele
toracic;
• Localizarea de obicei unica, multipla
doar in 16% din cazuri;
• Tonalitatea este omogena;
• Intensitatea umbrei chistului permite
sa se intrevada coastele si desenul
pulmonar;
• Conturul poate fi geometric, perfect
rotund, parca tras cu compasul; de cele
mai multe ori datorita complicatiilor
consturul este pierdut, sters, imprecis.
Caracterisitici
• Mobilitatea: inclinand sau asezand
bolnavul in Trendelenburg avem
impresia ca umbra chistului se
deplaseaza usor in aria plamanului.
• Plasticitatea: se evidentiaza prin
miscari respiratorii fortate si
schimbari de pozitie, in care
dimensiunile si forma chistului se
modifica discret si realizeaza semnul
Escudero-Nemenov (“respiratia
chistului”):
In inspir se alungeste cranio-caudal
In expir se turteste transversal
Forma chistului variaza in raport cu sediul:

• La inceput in plin parenchim

pulmonar este rotund perfect (a);
• La varf are forma ovoidala si se
distinge net conturul polului
inferior, restul conturului se
confunda cu peretele toracic (b);
• La hil are aspect reniform fiind
scobit pe latura lui spre hil de
elementele anatomice ale hilului,
producandu-se o ancosa (c);
• La baza este in parte mascat de
diafragm (imagine de “soare care
rasare”) (d);
 Imaginea stratificata din jurul chistului

• Umbra chistului hidatic

este inconjurata uneori de
dungi opace, semicirculare
si concentrice, care traduc
compresiunea straturilor
vecine ale tesutului
pulmonar in care se
produc straturi de
atelectazie lamelara.
Decolarea membranei
• Semiluna aerica (semnul lui
Morquio) apare fie prin
fisurarea unei bronhii, fie prin
procese supurative cu
anaerobi in chist. Uneori
aerul se resoarbe si semiluna
dispare, alteori ii poate urma
supuratia si vomica.
Chistul hidatic deschis
• Prin crestere, chistul hidatic
indeparteaza ramurile bronhice din
parenchim si in cele din urma se
deschide in una dintre ele si se
produce vomica. Aerul care patrunde
in locul lichidului eliminat det. aparitia:
semnului “arcului dublu” (aer de o parte
si de alta a membranei decolate);
semnului membranei plutitoare (imagine
hidro-aerica cu nivel orizontal ondulat)
(a).
• Sub membrana ondulata pot fi
sechestrate bule de aer si imaginea
este de bule multiple asezate in sirag
de-a lungul nivelului orizontal (b).
 Chistul hidatic deschis - dupa vomica
• In caz de retentie de membrane
se ratatineaza si imaginea
radiologica consta dintr-o
opacitate poligonala sau
stelara.
• In caz de supuratie, inainte de
vomica, se constata ca
opacitatea chistului sporeste
brusc in dimensiuni, tonalitatea
creste in intensitate si conturul
devine sters.
Diagnostic diferential
• Chistul hidatic inchis:
 Cancer bronhiolar ;
 Sarcomul pulmonar;
 Metastaza canceroasa unica;
 Leziuni tuberculoase;
 Chisturi lichidiene.
• Chistul hidatic deschis:
 Abcesul pulmonar
Evolutie
• Chistul hidatic pulmonar are tendinta sa se vindece
singur, dupa vomica membranele si lichidul se elimina,
cavitatea din parenchim se ratatineaza, se micsoreaza
si in locul chistului ramane o cicatrice fibroasa stelara,
cicatrice ce se poate impregna cu grunji calcari. Chiar
si chisturile hidatice supurate se pot vindeca in acelasi
mod.