NEUROPSIHOLOGIE

Lect.univ.dr. Stomff Mihaela

 Tema NEUROPSIHOLOGIA
de cercetare și actualitatea ei

• Neuropsihologia, ramură de bază a

psihologiei, încearcă să explice modul
în care structura și funcționarea
creierului relaționează cu anumite
procese psihologice.
• Este știința care studiază funcţiile
superioare ale omului (percepţia,
memoria, conştiinţa, gesturile, limbajul
etc), în raporturile lor cu structurile
cerebrale şi cu organizarea funcţională a
sistemului nervos.
 Tema NEUROPSIHOLOGIA
de cercetare și actualitatea ei

• Știință interdisciplinară, aflată la

confluența dintre științele neurale,
psihologice, sociale și științele tehnice,
neuropsihologia studiază și explică relația
dintre structura sistemului nervos si
activitatea psihica, în
întreaga sa complexitate, bazându-se atât
pe date experimentale, efectuate în
laborator pe animale și pe om, cât și pe
date oferite de clinica neurologică și
neurochirurgicală. Din acest motiv,
neuropsihologia nu este doar o disciplina
experimentală, ci și o disciplină teoretică
fundamentală.
 Tema NEUROPSIHOLOGIA
de cercetare și actualitatea ei

• Multe domenii de activitate implică studii de

neuropsihologie, referindu-ne la: psihologia
clinică, pedagogia, medicina psihosomatică,
neurologia clinică, îndrumarea şi selecţia
profesională.
• Ca psihologi, pentru a cunoaşte şi înţelege în
complexitatea ei o acţiune psihică umană se
impune mai întâi cunoaşterea modului de
organizare şi funcţionare a sistemului nervos,
deoarece nu există viaţa psihică în absenţa
creierului, viaţa psihică fiind în primul rând
rezultatul funcţiilor cerebrale.
 Tema NEUROPSIHOLOGIA
de cercetare și actualitatea ei

• A explica un proces psihic nu înseamnă doar un

răspuns la întrebarea “ce este el, cum se
individualizează în raport cu alte procese psihice”,
ci şi la întrebarea “cum se produce, care este
mecanismul lui”. De aceea, psihologul trebuie să ştie
că orice proces pe care îl studiază şi orice act
comportamental presupune un anumit mecanism
neurofiziologic care trebuie dezvăluit.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Simplist, obiectul de studiu al neuropsihologiei este

relația psihic - creier.
• Studiul relației psihic – creier este datată încă din
antichitate, regăsindu-se în lucrările lui Hipocrate
şi Galenus, Aristotel.
• Galenus (sec. II d. Hr.), surprinde legătura
permanentă dintre psihic şi creier, formulând
ipoteza localizării directe a proceselor şi funcţiilor
psihice în structurile cerebrale. („impresiile despre
lumea externă pătrund prin ochi în ventriculii
cerebrali unde se cuplează cu fluidele vitale,
acestea venind dinspre ficat, transformându-se în
fluide psihice „pneumă psyhicon”).
• Aristotel - la baza mecanismelor stărilor sufleteşti
stau funcţiile sistemului nervos central, mai exact
funcţiile creierului.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Hipocrate (sec. V i. He.) consideră, creierul

organul dedicat gândirii şi raţiunii, iar inima
organul proceselor afective. Totodată, el a
introdus perspectivă istorică asupra bolii, ideea că
bolile au o desfăşurare, de la primele lor
manifestări până la punctul culminant sau criză,
iar de aici la deznodământul lor favorabil sau
fatal. Astfel, Hipocrate a introdus istoricul
cazului, o descriere sau o prezentare a istoriei
naturale a bolii.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• De-a lungul timpului, pierderea memoriei, vorbirii,

limbajului, pierderea identităţii și a altor funcţii (sau
facultăţi) specifice, erau privite ca "deficit", (ca
deteriorare sau incapacitate a funcţiei neurologice)
pierzându-se din vedere persoana, drama interioară
a celui ce se confruntă cu boala şi luptă pentru a
supravieţui, modul în care îi este afectat Sinele.
• Cunoașterea sistemului nervos s-a menținut, pentru
mult timp, la un nivel de presupunere, de
cunoaștere vagă. Contribuții valoroase la
dezvoltarea neuropsihologiei au adus: Paul Broca ,
Carl Wernicke, K.Brodman, Alexander
Romanovici Luria, Ivan Petrovici Pavlov , etc.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Studiul ştiinţific al relaţiei dintre creier şi psihic a

început în 1861, când, în Franţa, Paul Broca pune
în evidenţă legătura dintre o leziune la nivelul
creierului şi tulburarea unor funcţii psihice –
limbajul, demonstrând că encefalul este un sistem
complex în care se află centrii funcţiilor psihice.
Examinând post-mortem doi pacienţi care
prezentau deficite ale capacităţii de a produce şi a
înţelege mesaje, a demonstrat că afazia (tulburare
a vorbirii  care afectează exprimarea sau
înțelegerea limbajului vorbit sau scris), este legată
de o leziune specifică la nivelul creierului, în lobul
frontal (afazie expresivă).
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Pacienţii pot să producă sunete şi chiar cuvinte, dar

nu pot produce propoziţii sau să exprime gânduri
(repetă cuvinte la nesfârşit; nu sunt capabili să se
exprime corect din punct de vedere gramatical; ei
pot desena dar nu pot scrie corect şi coerent).
Vocabularul este redus la câteva cuvinte sau silabe,
 stilul este telegrafic; debitul verbal încetinit,
laborios; "melodia verbală" (prozodia) săracă;
comunicarea este redusă în primul rând datorită
incapacității de expresie. Înțelegerea vorbirii nu
este afectată. Pacientul este conștient de dificultățile
avute, reacționează depresiv.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Carl Wernicke (1874) – în urma unor studii pe alte

tipuri de bolnavi (ce nu puteau procesa mesajul
vorbit), descoperă alt centru al limbajului, „centrul
imaginilor senzoriale (auditive) al cuvintelor. El pune
în evidență diferenţa dintre afazia datorată unor
leziuni în lobul frontal (afazia Broca) şi afazia
Wernicke (lobul temporal stâng ) – afazia senzorială,
caracterizată prin dificultăţi de înţelegere a limbajului
în orice formă. Persoana poate vorbi fluent, poate
forma propoziţii lungi şi complexe dar din înşiruirea
cuvintelor deseori lipseşte înţelesul coerent (salată de
cuvinte); manifestă „logoree", "diaree verbală" (debit
uneori chiar excesiv de abundent și accelerat),
incapacitate de a înțelege limbajul scris (alexie),
scrisul disortografic.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Pacientul este de cele mai multe ori inconștient de

defectul său și are o dispoziție afectivă disforică
(dispoziție neplăcută, un amestec de anxietate,
tristețe, irascibilitate) ; capacitatea de comunicare
este grav alterată. Cu alte cuvinte pacienții pot
forma un discurs coerent în capul lor, dar nu-l pot
exprima verbal. Nu este vorba de deficite cognitive,
ci nu pot controla acţiunea articulatorie (limba,
buze, palatul moale, etc).

• Sperry (autorul modelului „split – brain-uli”) a

demonstrat experimental specializarea funcţională a
celor două emisfere cerebrale, prin secţionarea
corpului calos, avansând ideea caracterul segmentar
al activităţii creierului.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Aceste descoperiri au deschis calea unei neurologii

cerebrale care a permis, în câteva zeci de ani, realizarea
unei "hărţi topografice” ale creierului uman care
atribuie capacităţi specifice (lingvistice, intelectuale,
perceptive etc.), unor "centri" specifici din creier (Kleist,
1934). Astfel, vorbim de un model localizaționist îngust,
potrivit căruia fiecare funcţie psihică şi fiecare trăsătură
temperamentală sau caracterială are o localizare precisă
pe cortex.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Ca reacție împotriva localizaționismului îngust, simplist,

au apărut voci care susțineau că toate activităţile
mintale au o structură internă complexă şi deci o bază
fiziologică la fel de complexă. Astfel, Freud, vorbind
despre tulburările de recunoaştere şi percepţie pentru
care a inventat termenul "agnozie", considera că acestea
au o structură internă complexă şi o bază fiziologică la
fel de complexă, pe care știința vremii nu o putea
explica. „Ca să înţelegem corect afazia sau agnozia era
nevoie, credea el, de o ştiinţă nouă, mai elaborată”.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• In timpul celui de-al doilea război mondial, în Rusia, a

luat ființă, o nouă știință, neuropsihologia, Alexander
Romanovich Luria, fiind considerat părintele
neuropsihologiei și unul din fondatorii psihologiei
cultural-istorice și a teoriei activităţii psihologice alături
de Leontiev, Vâgotsky și alții.
• Esenţa operei ştiinţifice a lui A.R. Luria, expusă în
lucrările Funcţiile corticale înalte ale omului (tradusă în
engleză în 1966) şi Omul căruia i se năruie lumea
(tradusă în engleză în 1972), constă în analiza funcţiilor
superioare ale omului în relaţiile acestora cu mecanismele
cerebrale. În timpul celui de al doilea război mondial,
Luria a condus o echipă de cercetare în cadrul unui spital
al armatei, încercând să găsească modalităţi de
compensare a dificultăţilor psihologice cu care se
confruntau pacienţii care aveau leziuni neurologice.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

 Pe baza studiilor realizate Luria pune bazele unui

localizaționism dinamic, arătând că:
• nici un proces psihic nu se poate realiza în afara
creierului şi a funcţionării acestuia.
• organizarea psihică este rezultatul activităţii reflexe a
creierului.
• funcţiile psihice se împart în două grupe: funcţii psihice
precis şi invariabil localizate, care se leagă în mod
genetic de anumite zone şi structuri cerebrale, aceleaşi la
toţi oamenii (funcţiile senzoriale, motorii şi toate
reflexele condiţionate.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Ex: percepţia vizuală nu poate fi transferată nici unei alte

structuri cerebrale, ea fiind genetic legată de analizatorul
vizual, iar orice lezare a acestuia duce la tulburări
vizuale, lucru valabil şi pentru celelalte modalităţi
senzoria) și funcţii relativ şi variabil localizate: legătura
acestor funcţii cu anumite structuri şi zone ale creierului
nu este programată genetic, ci se construieşte în
ontogeneză ( gândirea, limbajul, motivația, structurile
afective superioare, structurile globale de personalitate.
• Ex: gândirea, are o geneză multi stadiala (stadiul
senzorio-motor, preoperator, concret, operaţii formale),
rămânând deschisă în permanenţă. Aceste funcţii sunt
considerate complexe, multifazice, iar mecanismele lor
neuronale au caracter de constelaţie, adică includ zone şi
puncte diferite din diferite zone ale creierului.
 
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Ivan Petrovici Pavlov (1849- 1936) a descoperit

principiul și metoda reflexului condiţionat. El a
subliniat importanţa proceselor de excitaţie şi
inhibiţie corticală, acestea fiind două procese
fundamentale în dinamica activităţii nervoase
superioare.
• Realizări remarcabile sunt datorate perfecţionării
tehnicilor electrofiziologice pentru studiul structurilor
profunde creierului. Hans Berger (1929) pune bazele
electroencefalografiei clinice prin studii asupra
ritmurilor bioelectrice la om în relaţie cu diferite stadii
de conştiinţă (atenţie, somn, vis etc.).
• Cercetările asupra activităţii bioelectrice a creierului au
impulsionat dezvoltarea neuropsihologiei referitoare la
studiul stărilor modificate de conştiinţă. Pe baza
particularităţilor pe care le prezintă traseele EEG
(electroencefalogramă) în diverse părți ale creierului s-
a elaborate o hartă electro - arhitectonică a cortexului.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• În 1940, P.K. Anohin

(1889-19750),
psihofiziolog rus a
introdus conceptul de
sistem funcţional
(funcţionarea psihică apare
ca rezultat al încercării de
adaptare a individului la
mediu. Rezultă că psihicul
trebuie văzut ca un sistem
a cărui funcţionare ţine de
o serie de operaţii şi verigi
legate între ele, pentru
atingerea efectului
adaptativ final.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Descoperiri importante s-au făcut şi în

ceea ce priveşte formaţiunea
reticulată (ansamblu de neuroni care
se ţes ca o pânză în jurul formaţiunilor
importante, cu rol în a interconecta
partea anterioara a sistemului nervos
cu partea sa posterioară).
• Reprezintă partea cea mai veche a
trunchiului cerebral și a fost descrisă
de Cajal în 1911.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

 Potrivit neuropsihologiei contemporane:

• Între creier și psihic există o relație biunivocă.

• Creierul este organul psihicului iar modul lui de funcţionare

este de tip reflex.; el are funcții neurologice (motorii,
senzoriale, de echilibru, de coordonare şi reflexe ) și funcții
psihologice (atenţia, orientarea, dispoziţia afectivă, memoria,
activitatea, comportamentul, conştiinţa, limbaj, orientare
spaţială, construcţie spaţială, schema corporală etc).
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Există o relaţie directă între organizarea

morfologică a creierului şi funcţiile acestuia,
incluzând şi funcţiile psihice. Din punct de
vedere filogenetic, aceste funcţii apar treptat, de
la cele primare (neurologice) la cele terţiare
(integrative), odată cu dezvoltarea morfologică a
creierului. Ordinea dezintegrării lor este inversă.
• Psihicul este o funcție a creierului ; funcţiile
psihice apar şi se manifestă ca rezultat al
interacţiunii dintre excitaţie şi inhibiţie,
interacţiune care se realizează pe suprafaţa
ambelor emisfere cerebrale.( Învăţarea şi
memoria reprezintă caracteristici fundamentale
ale sistemului nervos central (SNC), întregul
nostru comportament fiind un proces învăţat,
suprapus şi dezvoltat pe baza unor reflexe
necondiţionate).
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Creierul, pentru a genera psihic are nevoie de

comunicare informaţională cu mediul intern şi
extern al organismului.
• La rândul său psihicul, ca entitate
informaţională, nu se poate realiza şi exista decât
prin intermediul unui suport substanţial energetic
(creierul). Psihicul uman este, din punct de
vedere ontologic, în mod esenţial informaţie.
Dintre nenumăraţii factori externi care participă
direct la formarea şi dezvoltarea structurilor
psihice umane, rolul determinant revine factorilor
sociali. La naştere, copilul nu posedă o
organizare psihică stabilă, încheiată, dar nici nu
este „tabula rasa” (tablă goală). El se naşte cu o
viaţă psihică elementară, constituită pe baza unei
moşteniri genetice şi a interacţiunii cu mediul
intrauterin.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• După naştere, multiplicându-se rapid factorii

externi cu care intră în contact , crește ritmul
și conținutul calitativ al dezvoltării psihice
individuale. În etapele timpurii ale
psihogenezei cântăreşte mai mult influenţa
factorilor externi, iar în etapele târzii ale
psihogenezei, când structurile cognitive,
motivaţionale tind să se consolideze,
ponderea principală revine condiţiilor şi
organizării interne a individului.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Există o dubla condiționare: somatopsihică

(dependenţa stării şi dinamicii structurilor psihice
de modificările bio fiziologice ale creierului şi ale
organismului în ansamblu) și psihosomatică
(dependenţa stărilor bio fiziologice ale
organismului de starea sistemului psihic). Starea
psihică are un rol important în menţinerea stării de
sănătate, cât şi în dezvoltarea bolilor. Prin
mecanisme de sugestie şi autosugestie, factorul
psihologic poate să provoace efecte în plan
somatic obiectiv, fie în sens pozitiv, ducând la
ameliorarea sau vindecarea unor maladii, fie în
sens negativ, favorizând sau producând apariţia
unor boli psihosomatice.
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

• Starea psihică are un rol important atât în

menţinerea stării de sănătate, cât şi în dezvoltarea
bolilor. Este cunoscută relaţia ce există între
sistemul imunitar şi starea psihică, efectul
emoţiilor pozitive sau negative asupra rezistenţei
organismului la diferite boli. Se consideră că 60%
din maladii au o bază psihosomatică (bolile pielii
-psoriazisul, ulcerul, bolile coronariene etc).
 Tema
OBIECTUL DEdeSTUDIU
cercetare
ALșiNEUROPSIHOLOGIEI
actualitatea ei

 Psihicul uman este alcătuit din: 

• compartimentul instinctualității;
• compartiment afectiv;
• compartiment de cunoaştere (percepţie,
gândire, învăţare, memorie, atenţie);
• compartiment voliţional (voinţa);
• compartimentul axiologic (sistemul de
valori).
 
 Tema de cercetare
EVOLUTIA și actualitatea
SISTEMULUI NERVOS ei

 Creierul uman este și va continua să

rămână unul din marile mistere ale lumii
moderne, ale cărui taine nu am reușit să le
descifrăm în totalitate.
 Creierul - principalul coordonator și
centru de comandă al organismului, ce
înmagazinează și procesează informațiile.
Prin intermediul organelor de simț (ochi,
urechi, nas, limbă, piele), sistemul nervos
captează informațiile pe care apoi le
transmite creierului unde are loc analiza
acestora. În urma analizei informațiile
sunt transmise centrilor care îndeplinesc
anumite funcții, spre muşchi şi glande.
 EVOLUTIAStructura tezei NERVOS
SISTEMULUI

 Creierul uman generează mai multe

impulsuri electrice într-o zi decât toate
telefoanele din lume. Zilnic, ne trec prin
cap in jur de 70 000 de gânduri.
 Cântăreşte 2% din greutatea corpului,
dar foloseşte 20% din energia corpului.
Această energie este suficientă pentru a
aprinde un bec de 25 watti.
 După vârsta de 30 de ani, creierul
pierde cate 0,25% din masa anual. În
lipsa oxigenului creierul poate rămâne
în viață intre 4 si 6 minute.
 EVOLUTIAStructura tezei NERVOS
SISTEMULUI

 Construcţia SISTEMULUI NERVOS s-a

realizat de-a lungul unor etape, a unor
salturi calitative ce au existat şi au marcat
evoluţia progresivă a filogenezei, şi care
se repetă în ontogeneză.
 MODELUL CREIERULUI TRIUNIC
Structura tezei
(PAUL MacLean)

 Modelul creierului triunic -

creierul uman de-a lungul evoluției
sale a moştenit trei nivele
structurale, și anume: creierul
reptilian, creierul emoţional,
creierul raţional.
 Cele “trei” creiere sunt perfect
coordonate și interconectate, chiar
dacă fiecare are un anumit grad de
independență.
Cercetarea experimentală a psihocomportamentului empatic la
studenții CREIERULUI
MODELUL psihologi în anii deTRIUNIC
studii
(PAUL MacLean)
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului empatic la
MODELUL
studenții CREIERULUI
psihologi în anii deTRIUNIC
studii
Creierul reptilian

Creierul reptilian - prezent la toate

animalele;
• Alcătuit: măduva spinării, trunchiul
cerebral, cerebelul, formațiunea
reticulată).
• este partea instinctivă, cea mai arhaică
(veche) a creierul nostru; știe cum se naște
impulsul, nu cum să-l judece.
• conceput pentru supraviețuire -
declanșează reacția de luptă sau fugă.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului empatic la
MODELUL
studenții CREIERULUI
psihologi în anii deTRIUNIC
studii
Creierul reptilian

• sediul comportamentele ”instinctive” sau animalice

(foame, sete, sexualitate, supraviețuire), sediul
”obișnuințelor”, ”cunoscutului” (când acesta dispare
apare frica, teama, agitația), sediul unor emoții
precum teama, furia, excitația, anxietatea. Îi este
teamă de necunoscut și de orice provocare (Vrei să
mergi la un interviu, începi să crezi că nu eşti destul
de bun şi ţi-e frică, vrei să dai înapoi . Creierul
reptilian face acest lucru şi nu pregătirea ta.
• adăpostește centrii de control vitali pentru respirație,
înghițire, bătăile inimii , reglarea sistemului digestiv
și respirator, este sediul gesturilor automate, vizează
comportamentul nonverbal.
• nu are conștiință și nici moralitate,  făcând doar
ceea ce este necesar pentru supraviețuire.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului empatic la
MODELUL
studenții CREIERULUI
psihologi în anii deTRIUNIC
studii
Creierul reptilian

 Creierul reptilian
• din punct de vedere psihologic, aici se află
comportamentele (cu care de altfel ne naștem) ca cel
obsesiv-compulsiv (comportament după ritualuri și
superstiții), conformismul cu legile străvechi și
cutumele, încrederea și obediența în acte normative,
înșelătoria, lăcomia, adorarea, subordonarea, dorința
de putere, dominarea, comportamentele agresive
care au ca reacție lupta sau fuga etc.
• nu are capacitatea de a învăța din greșeli, nu înțelege
cuvintele, ci doar imaginile.
• Cu toate acestea,este creierul care are cel mai greu
cuvânt de spus în existența ta, în succesul sau
insuccesul tău: EL DECIDE în peste 95% din cazuri.
 Cercetarea experimentală
MODELUL a psihocomportamentului
CREIERULUI TRIUNICempatic la
studenCreierul
ții psihologi în anii de studii
emoțional
 Creierul emoţional (creier limbic) – unic
pentru mamifere : .
• înglobează mai multe formațiuni:
- hipocampul (centul memorie),
- amigdala (considerat centrul emoţiilor acesta
fiind răspunzător de afectivitate),
- hipotalamus şi talamus ( implicate în
coordonarea funcţiilor organelor interne,
termoreglare, somn, declanşarea funcţiilor
hormonale, modularea comportamentelor de foame
şi sete...),
- hipofiza („ creierul ” endocrin) .

• implicat în generarea și procesarea emoțiilor;

sediul tuturor amintirilor cu impact emoţional,
stărilor emoţionale foarte complexe, cum ar fi:
dezgustul, frustrarea, invidia, surprinderea şi
 Cercetarea experimentală
MODELUL a psihocomportamentului
CREIERULUI TRIUNICempatic la
studenCreierul
ții psihologi în anii de studii
emoțional
 Creierul emoţional – avantaje:

• Înregistrează amintiri- despre comportamentele

care ne-au produs experiențe agreabile sau
dezagreabile… și, implicit, emoții. Gândește-te dacă
ți s-a întâmplat vreodată să mergi pe stradă și să
simți un miros care brusc să te ducă în nostalgie:
mirosul primei iubiri, sau dimpotrivă să simți un
miros care să îți trezească o emoție negativă și, dintr-
o dată, să fii cu totul dat peste cap.
• Are puterea de a trezi cele mai profunde insticte-
Ce se întâmplă când ești condus de instincte? Uneori
este bine, alteori… nu prea. Dar trăirile emoționale
pot fi cel mai bun catalizator pentru o creație
incredibilă. Arta fără emoție ar fi doar mâzgăleală.
Sunt lucruri în viață pe care trebuie să le gândim… și
lucruri pe care trebuie să le simțim.
 Cercetarea experimentală
MODELUL a psihocomportamentului
CREIERULUI TRIUNICempatic la
studenCreierul
ții psihologi în anii de studii
emoțional
 Creierul emoţional
• rol esenţial în adaptarea la mediul social;
relaţiile interpersonale, convingerile,
credinţele, sentimentul de securitate sau
insecuritate sunt coordonate de sistemul
limbic, nu de cortex; rațiunea doar modulează
modul de exprimare a acestora în
comportament.
• nu funcţionează conform algoritmului logicii
raţionale; rol selectiv, fiind un filtru ce
funcţionează după criteriul plăcerii.
Informaţiile, apreciate ca emoţional pozitive
sau negative la nivelul sistemului limbic, pot
genera direct un răspuns comportamental
(atunci când intensitatea emoţiei este foarte
mare); poate bloca în unele cazuri reactivitatea
zonelor corticale.
 Cercetarea experimentală
MODELUL a psihocomportamentului
CREIERULUI TRIUNICempatic la
studenCreierul
ții psihologi în anii de studii
emoțional

• rol important şi în constituirea memoriei de

lungă durată – intervine în stocarea
amintirilor plăcute și neplăcute.
• rol în producerea de imagini şi în utilizarea
lor, tot pe criterii afective
(plăcere/neplăcere).
 Cercetarea experimentală
MODELUL a psihocomportamentului
CREIERULUI TRIUNICempatic la
studen(PAUL
ții psihologi în anii de studii
MacLean)
Cum funcționăm?

• Lobul limbic împreună cu creierul reptilian

sunt responsabile pentru instincte și emoții.
• Atunci când ne lăsăm conduși de această
parte a creierului căutăm : putere, imagine,
egoism, satisfacerea propriilor nevoi, plăcere
imediată.
• Când folosim prea mult partea emoțională
facem:
- presupuneri bazate pe bănuieli și
sentimente
- luăm totul personal, ne simțim amenințați,
devenim agitați, iraționali, paranoici
- gândim totul în nuanțe de alb/negru
- căutăm argumente pentru a ne susține
interpretările eronate
 Cercetarea experimentală
MODELUL a psihocomportamentului
CREIERULUI TRIUNICempatic la
studen(PAUL
ții psihologi în anii de studii
MacLean)
Cum funcționăm?

• Ce se întâmplă în corpul uman când sistemul

limbic preia controlul și persoana se simte
amenințată?
- se secretă adrenalină, cortizol și
noradrenalină.

• Atunci când creierul limbic este foarte activ

stările emoţionale preiau controlul şi astfel
apare depresia şi stările negative“; pentru a
avea stări pozitive este necesar să avem
experienţe din acelaşi registru, astfel încât
creierul limbic să fie mai puţin activ.
 MODELUL
Cercetarea CREIERULUI
experimentală TRIUNICempatic la
a psihocomportamentului
studen(PAUL MacLean)
ții psihologi în anii de studii

 Creierul raţional (neocortexul)

• se află deasupra creierului emoţional .

• este sediul funcţiilor psihice complexe (ex;

gândirea, limbaj, operare cu simboluri).

• sediul gândirii logice şi abstracte.

• la om, cortexul s-a dezvoltat foarte mult în

detrimentul celorlalte formaţiuni mai vechi; şi
astfel limbajul şi logica au devenit principalele
instrumente de lucru, în locul intuiţiei, al
imaginaţiei şi al comunicării nonverbale.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
MODELUL FUNCȚIONAL
empatic AL SISTEMULUI
la studenții psihologi NERVOS
în anii de studii

 Creierul reprezintă organul şi

mecanismul psihicului uman, iar modul
lui de funcţionare este de tip reflex.
• La nivelul scoarței cerebrale au loc în
permanenţă două procese fiziologice
fundamentale: excitaţia şi inhibiţia.
 Excitaţia - o starea de activitate a
neuronilor dintr-un centru nervos, care
transmisă la un organ efector (muşchi,
glanda etc), provoacă, menţine sau,
accelerează activitatea acestuia.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
MODELUL FUNCȚIONAL
empatic AL SISTEMULUI
la studenții psihologi NERVOS
în anii de studii

 Inhibiţia – procesul de diminuarea

sau încetarea activităţii neuronului și
ulterior a organului efector.
 Excitaţia şi inhibiţia se caracterizează
prin: mobilitate (în locul unui proces
de excitaţie poate surveni inhibiţia şi
invers); forţă (fiecare din aceste
procese are o anumită tărie relativă);
echilibru dinamic.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
MODELUL FUNCȚIONAL
empatic AL SISTEMULUI
la studenții psihologi NERVOS
în anii de studii

 Modelul funcțional al sistemului nervos

este reprezentat de actul reflex.
(informația din mediul intern sau extern
este receptată prin intermediul organelor
senzoriale și transmisă pe caile de
conducere senzitive la centrii nervoși care,
prin căile motorii, transmit comanda către
efectori (glande , mușchi).
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
MODELUL FUNCȚIONAL
empatic AL SISTEMULUI
la studenții psihologi NERVOS
în anii de studii
 Schema morfologica a actului reflex este
reprezentata de arcul reflex = mecanism de
autoreglare, prin care organismul îşi păstrează
integralitatea şi echilibrul dinamic.
 Cercetarea experimentală a psihocomportamentului
MODELUL FUNCȚIONAL
empatic AL SISTEMULUI
la studenții psihologi NERVOS
în anii de studii

Arcul reflex este alcatuit din :

• Receptor
(analizatorul - preia informaţia);
• Cale aferenta
(conduce informația de la receptor
la centrul nervos);
• Centru nervos
(locul de analizare a informaţiei
primite de la receptor și de emitere
a comenzii către efector);
• Cale eferentă (calea de conducere
a comenzii de la centrul nervos la
efectori);
• Efector: muşchi și glande.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
MODELUL FUNCȚIONAL AL SISTEMULUI NERVOS
studenții psihologi

 Există două categorii de reflexe: necondiţionate şi

condiţionate (Pavlov).
 Reflexele necondiţionate
• sunt reacţii înnăscute, ereditare ale organismului.
• reflexe necondiţionate simple: clipit, tuse, strănut,
vomă, secreţie salivară etc.
• reflexe necondiționate complexe, absolute
necesare pentru menţinerea vieţii organismului
(instincte) : alternarea inspiraţiei cu expiraţia,
reglarea activităţii aparatului cardiovascular,
reflexele legate de digestie, reacţii legate de
reproducere, reacţii de apărare la stimuli dureroşi,
alimentar, de apărare, de reproducere etc.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
MODELUL FUNCȚIONAL AL SISTEMULUI NERVOS
studenții psihologi
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
MODELUL FUNCȚIONAL AL SISTEMULUI NERVOS
studenții psihologi

 Activitatea creierului implică

modificări de ordin electric şi chimic
în interiorul neuronilor.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
MODELUL FUNCȚIONAL AL SISTEMULUI NERVOS
studenții psihologi

 Activitatea electrică - De fiecare dată când un

neuron este excitat, el transmite un impuls sau
un mesaj nervos asemănător cu un mic curent
electric. Creierul este tot timpul activ, prin el
circulând milioane de impulsuri în fiecare
secundă. Unele dintre aceste mesaje sunt legate
de activităţi conştiente, cele asupra cărora
deţinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul şi
scrisul. Alte mesaje provin din procesele vitale
ale organismului, ce se desfăşoară în mod
automat, spre exemplu respiraţia, bătăile inimii
şi digestia alimentelor pe care le consumăm.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
MODELUL FUNCȚIONAL AL SISTEMULUI NERVOS
studenții psihologi

• Activitatea chimică este legată de

neurotransmițători, cele mai multe sinapse
chimice realizându-se la nivelul sistemului
nervos central (SNC), sistemului nervos
vegetativ (SNV) și în placa motorie.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
FUNCȚIILE SISTEMULUI
studen ții psihologi NERVOS

 De semnalizare :
- primul sistem de semnalizare: comun animalelor
şi omului; format din structurilor ce participă la această
activitate (receptori, căi, centrii) .
- al doilea sistem de semnalizare: specific omului;
format din structurile ce participă la transmiterea
informaţiilor prin cuvinte. Pe baza cuvântului,
noţiunilor şi judecăţilor, se realizează cea mai înaltă
formă a activităţii creierului uman, care este gândirea
abstractă.
 Modalități de dezvoltare a potențialului empatic la
FUNCȚIILE SISTEMULUI
studen ții psihologi NERVOS

 Funcția reflexă. Coordonată de centrii nervoşi

din substanţa cenuşie (din cortex), realizează
legătura între părţile componente ale
organismului şi între organism şi mediu.
 Funcția de conducere se realizează prin
substanţă albă, care formează căi lungi (de
proiecţie) ascendente şi descendente şi căi
scurte (de asociaţie şi inter segmentare).

 Prin funcţiile sale esenţiale, reflexă şi de

conducere, sistemul nervos integrează
organismul uman în mediul de viaţă şi
realizează unitatea funcţională a acestuia.