BIOMECANICA GLEZNEI ŞI

PICIORULUI
 BIOMECANICA GLEZNEI
 Articulaţia genunchiului poate fi asemuită cu un cilindru plin (astragalul) încastrat în
segmentul cilindric, săpat în pilonul tibial şi menţinut pe laturi de cele două maleole.
 Pilonul tibial care reprezintă suprafaţa articulară are forma unui patrulater cu axa mare
transversală şi este parcursă în partea mijlocie de o creastă antero-posterioară care îi dă o
uşoară convexitate transversală, corespunzătoare şanţului de pe trohlea astragalului.
 Este concavă în plan sagital, descriind un arc de aproximativ 70º, care poate varia între 50
şi 95º şi a cărei rază este de aproximativ 2 cm.
 Anterior şi posterior este limitată de două margini dintre care cea posterioară este mai
coborâtă şi greşit denumită ca fiind o a treia maleolă, iar medial şi lateral de maleolele
internă şi externă.
 În articulaţia gleznei au loc mişcările de flexie şi extensie ale piciorului.
 Axa biomecanică în jurul căreia se execută aceste mişcări, deşi este transversală, face un
unghi de 8º cu linia bimaleolară, aşa încât, dacă piciorul se aşează în flexie, vârful lui se
duce şi în adducție.
 BIOMECANICA GLEZNEI
 Dar,faţă de axa transversală de flexie şi extensie a genunchiului, plasată în plan frontal strict, axa
transversală de flexie plantară şi dorsală a articulaţiei tibio-tarsiene are şi o înclinaţie de 20-30º,
datorită rotaţiei externe normale a tibiei.
 La nou-născuţi tibia nu este rotată extern decât cu 2º, dar se accentuează progresiv, pentru a
ajunge către vârsta de 7 ani, la valorile de 25-30º, care se menţin şi la adult (15º după Steindler şi
30º după Poirier) a fi egală cu unghiul de declinaţie al cotului femural.
 Rotaţia externă a tibiei se datorează adaptării la necesităţile funcţionale ale mersului.
 În mers, centrul de greutate principal al corpului, oscilează de o parte şi de alta.
 În prima jumătate a perioadei de sprijin, axa de rotaţie a articulaţiei gleznei nu este perpendiculară
pe linia de înaintare geometrică a corpului, dar se menţine aproximativ perpendiculară pe traiectoria
oscilantă a centrului de greutate principal al corpului, ceea ce permite o libertate de acţiune
favorabilă articulaţiei gleznei.