Disjuncție și conectivitate între spitale de grade

diferite

dr.Narcisa Lazăr
medic primar sănătate publică şi
management
 Încă nu a fost descoperit un sistem sanitar care să
funcţioneze perfect.

Întotdeauna apare un dezechilibru: fie în finanţare, fie în

universalitatea sau în calitatea serviciilor medicale.
Natura duală a calităţii serviciilor medicale descrisă în
literatura de specialitate, şi anume latura tehnică şi latura
interpersonală explică şi abordările diferite ale tuturor
actorilor implicaţi în serviciile sanitare: guvernul, pacienţii,
profesioniştii, conducerea organizaţiilor sanitare.

Unităţile sanitare, prin modul de organizare şi funcţionare,

influenţează nivelul de calitate al serviciilor pe care le
furnizează.
Personalul medical are tendinţa de a acorda o importanţă mai
mare laturii tehnice şi de a neglija rolul relaţiilor
interpersonale.
Adaptarea serviciilor medicale la realitate este un proces complex,
care necesită o abordare responsabilă prin acţiuni sau stimuli. Unul
dintre aceştia, acceptat la nivel teoretic, însă mai greu de apreciat
practic este competiţia.

Pentru a ajunge la competiţie şi nu la contraselecţie între spitale de

grade diferite este necesară raportarea la motivaţia profesională a
personalului medical - în special a medicilor, pentru a lucra într-un
spital mic (orăşenesc, municipal, monospecialitate, etc.) şi
raportarea la performanţă.

Deteriorarea mecanismelor de integrare socială determinată de

scăderea rolului valorilor colective şi de creşterea divergenţelor
între valori şi norme conduc la dezorientatrea individului, mai exact
la haos/anomie.
Motivaţie profesională Performanţă Competiţie
Motivaţia determină un individ să acţioneze într-un fel sau
altul în funcţie de factorii externi. Aceasta poate fi financiară,
dar şi nonfinanciară.

Performanţa este
„rezultatul atingerii obiectivelor în urma unui sistem
organizat de lucru”
sau
”o expresie a randamentului unui individ raportat la
standarde”
Existenţa standardelor sau a reglementărilor legislative
(de exemplu Ordinul MS nr. 323/2011 privind aprobarea
metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru
clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă) nu este o
problemă, ci gradul lor de aplicare şi de corelare practică
cu noţiunea de servicii de sănătate.

Şi totuşi....
Unde şi cum se amestecă
competenţele spitalelor?
Bigger is not necessarily better!
Afirmaţii de genul :„facem tot ce putem cu ce avem” ,
”nu avem pacienţi pentru că se adresează spitalelor
mari”, ”pacientul nu era de transferat”,etc. sunt des
întâlnite.
Însă dacă avem mai mult (ex. aparatură de înaltă
performanţă) , dacă ne dorim ce au alţii (wishful
thinking) cât este de adecvat?
O abordare mai atentă a profilului legiferat sau cultivat
al spitalelor nu rezolvă în totalitate problemele, dar poate
îmbunătăţi considerabil interrelaţionarea unităţilor
sanitare.
 AMENINȚARE
MOLDOVENEASCĂ

DACÎ ÎȚI LICHESC UNA, TI

REFUZÎ TRII SPITALI
Protocoalele de transfer interspitalicesc sunt gestionate prin
Ordinul nr. 1091 din 2006.
În general, acordurile de colaborare între unităţile sanitare
arondate unui spital regional de urgenţă sau între unităţile
sanitare dintr-un judeţ şi spitalul judeţean funcţionează, iar
regulile, procedurile de lucru se respectă. Scopul principal al
transferului interspitalicesc este menţinerea continuităţii
actului medical.
Pentru alte cazuri realitatea diferă.
Acordurile prevăzute de lege nu sunt întotdeauna funcţionale,
din motive care ţin de lipsa locurilor, patologie, prognostic,
etc. O proastă organizare şi un transfer precipitat al pacientului
poate contribui semnificativ la morbiditate şi mortalitate.
Conectivitatea presupune cooperare şi comunicare eficientă.
Interrelaţionarea între spitale se bazează evident pe comunicare.

Comunicarea deficitară este probabil una dintre cele mai răspândite şi

mai puţin asumate probleme din domeniul medical, şi una dintre
cauzele deceselor evitabile în spitale (cu referire la ameliorarea
tehnicilor de diagnostic şi tratament pentru unele afecţiuni sau mai
exact la bolile sensibile la îngrijiri medicale – clasificarea Levêque,
Humblet şi Lagasse , la creşterea speranţei de supravieţuire)

Comunicarea deficitară poate duce la ostilitate şi neîncredere reciprocă

între medici, pacienţii lor, precum şi în afara sferei de interacţiune
medic-pacient.
Apare astfel disjuncţia.
Raportarea la eficienţă şi eficacitate este utilizată cu
precădere:
Eficienţă = a face lucrurile cum trebuie (doing
things right)
Eficacitate = a face lucrurile care trebuie (doing the
right things)
Eficienţă + Eficacitate = Excelenţă

În general, spitalele mici au tendinţa să fie mai mult

eficiente, iar spitalele mari mai mult eficace.
Cum ar funcţiona ideal relaţia dintre spitele?

Cum pot fi remediate disfunctionalităţile de

comunicare între spitale?
În această relaţie de concurenţă simultană şi
interdependenţă, borderline-ul dintre spitale este
presărat de conflicte şi de riscuri.

De aceea, răspunsurile la întrebările menţionate pot veni

dintr-o evaluare corectă a necesarului de servicii de
sănătate şi o dimensionare realistă a acestora.
 Vă mulţumesc!

Buhuşi, 1.06.2019