VIAȚA BISERICEASCĂ A

ROMÂNILOR DIN
TERITORIILE
EXTRACARPATICE ÎN
SECOLELE
XII-XIII .
1.Populații migratoare în ținuturile
românești
• ultimele două valuri de popoare migratoare, care
au trecut pe la noi au fost pecenegii și cumanii
(amândouă de neam turc)
• pecenegii s-au așezat, la sfârșitul sec. IX, în
sudul Moldovei, în Muntenia și chiar în
Transilvania
• la mijlocul sec. XI, pecenegii fiind înfrânți de
cumani, au trecut în sudul Dunării, iar cumanii
s-au așezat în locul celor dintâi
.

• toponime păstrate de la acești migratori:

Bărăgan, Teleorman, Caraiman, Caracal,
Covurlui, Vaslui, Bahlui ș.a.
 .

.
2.Colonizarea cavalerilor teutoni în Țara
Bârsei
• cumanii războinici așezați în sudul Moldovei
și în Câmpia munteană deveneau potențiali
dușmani pentru regatul maghiar
• regele Ungariei, Andrei al II-lea, (1205-1235)
a fost nevoit să-i propună lui Herman de Salza
(marele maestru al cavalerilor teutoni),
așezarea călugărilor-ostași din ordinul
teutonilor în Țara Bârsei
 .

.
.

• așezați aici, teutonii au construit cinci fortărețe din

zid, după care au trecut munții spre Moldova și
Țara Românească, unde au ridicat alte cetăți de
apărare
• întrucât trecerea Carpaților s-a făcut fără
aprobarea regelui maghiar, acesta a pornit cu
armată împotriva lor (în 1222), ca nu cumva
cavalerii să-și creeze un ținut independent de
Ungaria
• în urma intervenției papei Honoriu III, regele
maghiar a fost de acord cu stăpânirea teutonilor și
peste Carpați
.

• sub stăpânirea teutonilor mulți sași și secui au

trecut munții în Țara Românească și Moldova,
unde împreună cu preoții lor au întemeiat
primele comunități catolice de aici; papa i-a
luat pe acești creștini direct sub oblăduirea sa,
fapt ce l-a nemulțumit pe regele maghiar
• urmare a noi neînțelegeri între regele Andrei al
II-lea și cavalerii teutoni (în 1225), regele
maghiar a pornit o expediție militară și a
cucerit Țara Bârsei și teritoriile deținute de
teutoni peste Carpați, alungându-i din acele
ținuturi; cavalerii teutoni s-au refugiat în Prusia
3.Învățătura creștină în rândul cumanilor

• s-a căutat atragerea cumanilor păgâni (din

ținuturile Moldovei și din Câmpia Munteană) la
creștinism (ritul catolic), într-o primă fază, prin
călugării dominicani (ordin întemeiat în sec.
XIII), iar mai apoi prin misionari veniți din
regatul Ungariei, mai ales cu concursul
arhiepiscopului de la Esztergom
• conducătorul dominicanilor, Teodoric din
Ungaria - numit ca episcop pentru Cumania
.

• Teodoric a cerut papei, ca atât el, cât și urmașii

săi să depindă direct de scaunul de la Roma,
fapt aprobat de Pontiful roman
• reședința episcopului Teodoric a fost
localitatea Milcov sau Milcovia, după unii s-ar
afla în jud. Olt, iar după alții în Moldova
• 1241 marea invazie tătară a distrus episcopia
catolică; nu a mai putut fi restaurată mai târziu
.

• din corespondența papei Grigorie IX cu

principele Bela (fiul lui Andrei II și viitor Bela
IV) reiese că în ținuturile cumanilor exista o
populație românească de credință ortodoxă
care avea episcopii ei, numiți pseudoepiscopi;
ei nu se supuneau episcopului catolic Teodoric
și atrăgeau mulți catolici de la credința lor, la
cea ortodoxă
• episc. Teodoric era sfătuit să-și aleagă un vicar
dintre acei români
4.Câteva date privitoare la existența
românilor în Oltenia și Muntenia
• 2 iunie 1247 - Diplomă a regelui maghiar Bela al
IV-lea (1235-1270) care acordă privilegii (ținuturi
din Oltenia și Muntenia) cavalerilor ioaniți (ordinul
„Sfântul Ioan”), în schimbul apărării hotarelor
regatului Ungariei; reiese din text că în părțile
Olteniei și Munteniei erau anumite cnezate și
voievodate românești și anume: cnazatul lui Ioan și
Farcaș (în drapta Oltului), cnezatul lui Litovoi (în
Valea Jiului și în Țara Hațegului), cnezatul lui
Seneslau (în stânga Oltului)
 .

Cavaleri Ioaniți (Maltezi)

 .

.
5.Formațiuni politice românești în
Moldova
• din Cronica rusească a lui Ipatie, dar și din
unele documente polone, reiese că la răsărit de
Carpați (în Moldova), au existat în sec. XII-
XIII, următoarele formațiuni politice: „țara”
bolohovenilor (în ținuturile de nord ale
Moldovei), „țara” brodnicilor, în partea de
răsărit a Moldovei de mai târziu; de asemenea,
au existat cnezate și voievodate în zona
Codrului, la Orhei, la Lăpușna ș.a.
.

• descoperirile arheologice din Moldova au

confirmat existența unei intense vieți creștine
în aceste ținuturi (în sec. XII-XIII), deoarece
au fost scoase la lumină cruci-relicvar,
cruci-engolpioane (purtate de ierarhi), cruci
pectorale mai mici etc.