ANTIDOTURI IN

INTOXICATIILE
MEDICAMENTOASE
► Vârsta toxicologiei corelează cu vârsta medicinii;
► Hipocrat, fondatorul medicinii practice (400 ani
p.e.n.) avea noţiuni concrete despre toxice,
intoxicaţii, şi a formulat principii de bază de
tratament al intoxicaţiilor;
► Asistentul de farmacie are la îndemâna
instrumentele si cunostințele necesare recunoa şterii
simptomelor intoxicațiilor;
► El este capabil să „vizualizeze" drumul parcurs de
un xenobiotic în organism;
► În funcţie de modul de producere, intoxicaţiile
medicamentoase se clasifica în intoxicaţii
accidentale (90 %) şi voluntare (10 %).
► Intoxicaţia sau otrăvirea este o reacţie a
organismului faţă de o substanţă, străină corpului
(xenobiotic, substanţa exogenă) care generează o
stare patologică diferită de aceea produsă de boală;
► Complexitatea şi intensitatea efectelor toxice,
locale sau generale, adică gravitatea intoxicaţiei
depinde de o însuşire a substanţei -diferita de
proprietăţile ei fizice şi chimice - numită toxicitate;
► N.Deleanu a împărţit intoxicaţiile funcţie de
natură (originea lor) în :
* intoxicaţii „endogene” ;
*intoxicaţii „exogene” ;
 INTOXICAŢII MEDICAMENTOASE
Intoxicaţia cu opiacee
 Simptome datorate predominant acţiunii opiaceelor la
nivelul sistemului nervos central. Opiaceele determină iniţial
o perioadă de hiperexcitabilitate (agitaţie, prurit cutanat,
determinat de fapt de eliberarea de histamină), euforie;
Intoxicaţia cu beta - blocante
Toxidromul determinat de beta- blocante este caracterizat :
- de manifestări cardiovasculare (bradicardie sinusala,
asistolie, hipertensiune),
- nervos centrale (letargie, confuzie, halucinaţii, convulsii,
comă),
- respiratorii (edem pulmonar acut,depresie respiratori),
metabolice (hipoglicemie, hiperpotasemie, acidoza
metabolică).
 Antidotul specific de elecţie în această intoxicaţie este
glucagonul.
Intoxicaţia cu benzodiazepine
 În urma unui supradozaj acut cu o benzodiazepină,
debutul simptomelor este pană în 4 ore;
 Primele semne și simptome includ intoxicare,
somnolenţă, diplopie, tulburări de echilibru,
alterarea funcţiei motorii, amnezie, ataxie.
Intoxicaţia cu fier
 Intoxicaţia acută cu medicamente conţinând fier
ionic are o frecvenţă crescută la copii;
 Toxidromul din intoxicaţia cu fier ionic evoluează
în 4 stadii.
Intoxicaţia cu paracetamol
► Semnele intoxicaţiei cu paracetamol sunt şi ele
numeroase şi uneori sunt specifice anumitor faze,
astfel:
► Faza 1: paloare, maleza, voma, diaforeză;
► Faza 2: sensibilitate spontană şi la palparea
cadranului abdominal superior, tahicardie,
hipotensiune;
► Faza 3: margine hepatică palpabilă dureroasă, icter,
manifestări ale coagulopatiilor (inclusiv hemoragii
digestive),
► Primele masuri in intoxicatia cu paracetamol sunt
decontaminarea gastrica si administrarea de antidot
specific N-acetil cisteina.
 Terapia antidot
► Antidoturile sunt substanţe capabile să inactiveze toxicii
prin fenomene fizice ori reacţii chimice, antidoturi chimice
sau antidoturi propriu – zise, sau să antagonizeze efectele
toxicelor, antidoturi fiziologice sau antagonişti.
Antidoturile trebuie să posede următoarele calităţi:
► Să acţioneze specific asupra unui complex funcţional
celular;
► Să aibă activitate ridicată;
► Să nu determine efecte adverse importante;
► Să nu elibereze prin biotransformare metaboliţi toxici;
► Să posede efect antidotic persistent pentru o perioadă de
timp cunoscută.
 N-ACETILCISTEINA
Proprietăţi fizico-chimice: este
derivatul N-acetil al L-cisteinei,
solubil în apă (soluţia are miros
de hidrogen sulfurat şi este uşor
oxidabila).
Farmcocinetica: după administrare
orală este absorbită rapid gastro-
intestinal, metabolizata intensiv
la primul pasaj hepatic;
Farmacoterapie: intoxicaţii cu
paracetamol, tetraclorura de
carbon
NALORFINA
Proprietăţi fizico – chimice:
clorhidratul de nalorfina este o
pulbere albă, solubilă în apă.
Farmacodinamiei: antagonist, ,,pur”
al opiaceelor naturale şi sintetice,
blochează competitiv receptorii
µ(miu), κ(kappa), σ(sigma).
Farmacoterapie: tratamentul şi
diagnosticul diferenţial al
intoxicaţiei acute cu opiacee
naturale şi sintetice;
Proprietăţi fizico-chimice: este
o pulbere neagră, puţin
solubilă în apă, obţinută prin
combustia materialelor.
Farmacodinamie: are
capacitatea să adsoarbă
anumite substanţe toxice;
Farmacodinamie: prin
Farmacoterapie: decontaminare
internă şi creşterea
eliminării toxicului în
intoxicaţii cu: salicilaţi,
barbiturice, antidepresive
triciclice, paracetamol,.
Proprietăţi fizico – chimice: are
formula chimică NAHCO3 şi
este o pulbere cristalină, albă,
cu gust sărat, leşietic, solubilă
în apă şi practic insolubila în
alcool.
alcalinizare plasmatică şi
urinarǎ este micşorată
capacitatea de trecere prim
membrane a toxicelor acide
Farmacoterapie: indicat pentru
creşterea eliminării urinare a:
salicilaţilor, barbituricelor,
metotrexatului,
clorpropamidei;
 CONCLUZII
 Profilaxia intoxicațiilor cu medicamente constă în
consumarea preparatelor prescrise de medic numai
în strictă corespundere cu indicațiile lui.
 Primă măsură în tratamentul intoxicaţiilor este
determinarea toxinelor neabsorbite şi grăbirea
eliminării toxicelor deja absorbite: spălaturi gastrice,
administrarea de diuretice, laxative.
 Se administrează apoi diverse
medicamente antagoniste competitive, care
acţionează ca antidoturi pentru substanţele
inhalate/ingerate.
 Intoxicatiile medicamentoase ca şi cele profesionale
sunt în majoritate cronice.