Tehnologia medicamentelor

industriale
Tema:
Granularea. Metodele de
granulare. Influenţa tipului de
granulare asupra
biodisponibilităţii substanţelor
medicamentoase din
comprimate.
 Granularea
Definiţie
Granularea este operaţia prin care pulberile fine se
transformă în particule mai mari, în scopul de a mări
mobilitatea, alunecarea particulelor şi în acelaşi timp
pentru a mări puterea de coeziune a substanţelor de
comprimat.
Avantaje
 Curgere uşoară
 Umplerea uniforma a matriţei
 Energia necesară comprimării este mult mai redusă
 Preintimpinarea stratificării substanţelor
medicamentoase în masele pentru comprimat, care
contin citeva ingrediente.
 Cerinţele faţă de granulate
• Să fie destul de mobile, alunecoase;
• Să aibă dimensiuni apropiate, formă sferică a
granulatelor este mai avantajoasă decît forma
cilindrică;
• Să nu conţină o cantitate însemnată de pubere
rezultată din sfărîmarea granulatelor.
• Să posede rezistenţa mecanică corespunzătoare;
• Să nu fie umede, dar nici prea uscate; granulatele
umede aderă de matriţe şi ponsoane, iar cele prea
uscate au putere de coeziune scăzută;
• Să asigure comprimatelor o dezagregare uşoară.
 Tipurile de granulare
Granularea umedă
Grănularea uscată
Procedee speciale de granulare
 Granularea umedă
Se realizează prin umectarea amestecului de substanţe
medicamentoase cu soluţiile excipienţilor aglutinanţi şi
dispersara masei obţinute prin site sau placi perforate
sau cu ajutorul maşinelor de granulat.
Fazele de lucru:
• Pregătirea ingredienţilor (pulverizarea, cernerea,
amestecarea);
• Umectarea cu excipienţi lianţi;
• Granularea propriu- zisă
• Uscarea granulatelor
• Uniformizarea granulatelor şi prelucrarea lor cu
dezagreganţi.
Tobe cu palete în formă de sigma
(malaxorul universal)
 Amestecarea
Parametrii procesului:
Combinarea fazei de amestecare şi
umectare a amestecului de pulberi
Viteza diferită a paletelor (din faţă: 17-
24 tur/min; din spate: 8-11 tur/min)
Timpul amestecării: 15 min - 1 oră
Cantitatea de agluntinant
Descărcarea malaxorului prin
răsturnare
 Granularea propriu-zisă
Consta în trecerea masei umede prin site
confecţionate de regulă din sorturi speciale de
oţel cu diametru bine determinat al ochiurilor
Mecanismele cu ajutorul cărora are loc trecerea
masei umede prin site se numesc
granulatoare
Procedeele de granulare umedă:
1. Presare
2. Agitare
3. Tăiere
Granularea prin presare
Granulator universal
Granularea prin tăiere.
Granulator cu 2 cilindri
Calitatea granulatelor
depinde de procedeul
folosit:
Agitare
Tăiere
Presare
 Uscarea granulatelor
Se va realiza ţinînd cont de proprietăţiile fizico-chimice ale
principiilor active. În procesul uscării se va ţine cont de
următorii factori:
• Umeditatea optimă a materialului (0,5-6%)
• Temperatura de uscare 40-450C
• Evitarea uscări prelungite (îndepartarea completă a
umedităţii duce la granulate sfărîmicioase şi la
comprimate cărora le sar capacele)
Uscarea granulatelor cu umiditatea redusă (procedee):
 Cu ajutorul razelor infraroşii
 Uscarea în coloane cu silicagel
 Uscătorii cu curenţi de înaltă frecvenţă
Uscarea prin “suspendare
în aer”
Schema aparatului SP-30
pentru uscare prin
suspendare în aer.
Avantaje:
•Intensitatea înaltă a
procesului
•Automatizarea completă a
procesului
•Micşorarea cheltuelilor
energetice specifice
•Păstrarea capacităţii de
curgere a granulatelor
Uscătorie - granulator
 Granularea uscată
(“brichetarea”)
Se utilizează:
 Pentru substanţele care fiind umectate se
descompun uşor
 Pentru substanţele care nu suportă o prelucare
termică
 Pentru pulberi vegetale care au putere de coeziune
scăzită.
Fazele “brichetării”:
 Comprimarea amestecului de substanţe active şi
auxiliare în comprimate de volum mare (brichete) cu
ajutorul maşinelor speciale de comprimat. La
brichetare nu se adaugă aglutinanţi. În cazuri
speciale se adaugă un aglutinant solid (latoză, zahăr,
carbonat de calciu, PEG – 4000 şi 6000)
 Macinarea brichetelor cu ajutorul morilor
 Cernerea
Granularea uscată. Schema
granulatorului - presă
Granularea uscată.
Compactorul
Uniformizarea granulatelor.
Schema marmerizerului.
 Uniformizarea granulatelor.
Parametrii de lucru:
Viteza de rotaţie: 400 – 1600 tur/min
Timpul sferonizării: 2 min
Productivitatea: 20 000 kg/oră
Pentru preintîmpinarea aderării şi
formarea conglomeratelor se adaugă
celuloza microcristalină, amidon sau
talc.
Procedee moderne de granulare
Granularea prin fluidizare (suspendare
în aer, pseudolichefiere)
Granularea în cazanul de drajefiat
Granularea prin pulverizare
Granularea prin fluidizare
schema aparatului SG-30
Metoda îmbină faza de
amestecare, granulare şi
uscare într-un singur aparat.
Metoda se bazează pe
formarea granulatelor prin
pulverizarea aglutinantului
peste pulberea de granulat,
menţinută în suspensie de un
curent de aer cald.
 Avantajele granularii prin
fluidizare
• Se scurtează ciclul de producere (durează cel
mult 25-45 min, în loc de 11-30 ore)
• Se micşorează numarul de aparate folosite (de
la 5 la 2)
• Se micşorează suprafaţa de producere cu 50%
• Se reduc cheltuelile de muncă, întrucît decad
multe operaţii manuale.
• Granulatele obţinute sunt mai omogene după
compoziţia fracţionară. Majoritatea granulatelor
(60-80%) au dimensiuni de la 0,25-1,5 mm
Granularea în cazane de grajefiat
 Uscarea lichidelor.
Schema uscătoriei prin
nebulizare cu discuri
Granularea prin pulverizare
Metoda este raţională cînd e de
dorit un contact de scurtă durată a
produsului cu agentul de căldură.
Metoda are 2 variaţii:
Pulverizarea suspensiei diluanţilor
(spre ex .lactoză, sulfat de calciu)
cu adaos de excipienţi aglutinaţi şi
dezagreganţi. Procentul fazei solide
în suspensie poate fi 50-60%
Pulverizarea soluţiei sau a
suspensiei alcătuită din
substanţele medicamentoase şi
auxiliare.
Metoda nu şi-a gasit aplicare largă
din cauza aparatajului relativ masiv,
cheltueli mari de aer, complexitatea
reţinerii particulelor mici, cheltueli
economice mari.
Determinarea proprietăţilor fizico-chimice
şi tehnologice ale granulatelor
• Determinarea formei şi mărimei
granulatelor
• Determinarea capacităţii de curgere
• Determinarea umedităţii
• Determinarea porozităţii
• Determinarea factorului de umplere
 Adăugarea lubrefianţilor şi a
dezagreganţilor la granulate
 Aceştea se adaugă la granulate dacă nu au fost
adăugaţi înainte de granulare
 În general, dezagregarea comprimatelor este mai bună
dacă excipientul dezagregant se adaugă după granulare
 Optimă este varianta cînd o parte din excipientul
dezagregant se amestecă cu pulberile de comprimat
înainte de granulare, iar o parte – se adauga la
granulatele uscate.
 Lubrefianţii şi dezagreganţii se incorporează prin
pudrarea granulatelor, operaţia are loc în malaxoare iar
in ultimul timp se folosesc uscătoriile prin suspendare in
aer (timp de 1-5 min)