Tema 3

Creativitate şi inovare în organizaţii

- continuare -

Capacitatea de inovare a organizaţiilor este o funcţie de cel puţin trei

variabile, şi anume:

 potenţialul creativ al resurselor umane (care poate fi dezvoltat prin

teste de creativitate, traininguri, coaching);
 competenţa echipei manageriale (utilizarea unor metode şi tehnici de
management adecvate, care să favorizeze şi să potenţeze spiritul creativ
al resurselor umane, oferindu-le acestora suficientă libertate în
experimentarea ideilor);
 promovarea unor instrumente motivaţionale care să susţină aplicarea
noilor idei, respectiv transformarea lor în produse şi servicii competitive.
 Este esenţial ca resursele umane să beneficieze de suficientă libertate în
experimentarea ideilor, având în vedere faptul că validarea unor idei
novatoare presupune experimente şi simulări. Greşeala trebuie abordată
întotdeauna ca fiind o experienţă de învăţare şi, implicit, o etapă
importantă în procesul de dezvoltare personală şi profesională.
 Inovarea în organizaţii este influenţată atât de factori interni (intra-
organizaţionali), cât şi de factori externi (contextuali).

2
 Inovarea în organizaţii - Factori contextuali

 nevoia imperativă de a-şi dezvolta sau, cel puţin, de a-şi păstra

poziţia ocupată pe piaţă (organizaţiile trebuie să răspundă exigenţelor
manifestate de purtătorii cererii prin oferirea unor produse şi servicii
noi sau modernizate);
 cererea pieţei spre diversificarea producţiei (cele mai multe firme
recurg la opţiunea strategică de diversificare şi, mai rar, îşi schimbă
profilul de activitate);
 alinierea la normative impuse de guvern, legislaţie, cerinţe sociale
(în ultimii ani, normele cel mai frecvent modificate au fost cele
referitoare la protecţia mediului, cu referire specială la produsele
oferite de întreprinderile care activează în industria chimică,
farmaceutică şi de automobile);

3
 Inovarea în organizaţii - Factori contextuali

 creşterea preţurilor la materii prime şi energie (sub incidenţa acestei

realităţi, organizaţiile sunt presate să-şi modernizeze tehnologiile
utilizate sau să adopte alte tehnologii şi, totodată, să reproiecteze
anumite produse din nomenclator);
 intensificarea competiţiei manifestate pe piaţă (pentru a rămâne
competitivă, o organizaţie trebuie să ţină cont în permanenţă de
acţiunile strategice ale firmelor concurente în ceea ce priveşte
tehnologiile utilizate, preţurile practicate, canalele de distribuţie alese,
strategiile şi politicile de marketing promovate etc.);

4
 Inovarea în organizaţii - Factori contextuali

 creşterea calităţii produselor şi a serviciilor oferite pe piaţă;

 apariţia de noi competitori pe piaţă;
 internaţionalizarea activităţilor economice;
 proliferarea echipamentelor şi a produselor simbolice (carduri,
comerţ electronic, banking electronic, programe informatice etc.);
 noua economie, bazată pe cunoştinţe, în ansamblul său.

5
 Inovarea în organizaţii - Factori intra-organizaţionali

 strategia de dezvoltare a organizaţiei (fundamentată pe o viziune

strategică a echipei manageriale care să pună accent pe potenţialul
creativ-inovativ al resurselor umane, ca vector principal al obţinerii
avantajului competitiv sustenabil);
 tipul de management promovat (este recomandabil un management
proactiv, flexibil şi inovativ);
 sistemul de obiective al organizaţiei (spre exemplu, pătrunderea pe
o nouă piaţă, dezvoltarea unui nou produs sau serviciu, diversificarea
produselor, specializarea pe anumite produse sau pe un singur produs
etc.);

6
 Inovarea în organizaţii - Factori intra-organizaţionali

 cultura organizaţională, care să cultive bunele practici în domeniul

inovării dezvoltate, pe parcursul timpului, în firmă şi, totodată, care să
preia bune practici ce şi-au dovedit eficacitatea şi eficienţa în alte
organizaţii;
 structura organizatorică suplă, flexibilă şi, pe cât posibil, cu un
număr redus de niveluri ierarhice;
 instrumentarul managerial utilizat în organizaţie (promovarea unui
mix de sisteme, metode şi tehnici manageriale, dintre care amintim
managementul prin obiective, managementul prin proiecte,
managementul pe produs, managementul prin bugete, managementul
calităţii totale, managementul pe baza centrelor de profit, metoda
diagnosticării, tabloul de bord, metodele de stimulare a potenţialului
creativ-inovativ al resurselor umane etc.). 7
 Recomandări pentru managerii din firmele româneşti

 conceperea şi elaborarea unor strategii şi politici organizaţionale

dinamice;
 crearea unui climat organizaţional favorabil creativităţii şi inovării;
 promovarea unor structuri organizatorice flexibile;
 constituirea unor grupuri intercompartimentale şi a unor laboratoare
de experimentare a ideilor;
 selecţia, angajarea, motivarea şi promovarea salariaţilor cu spirit
creativ;
 utilizarea unor metode şi tehnici de stimulare a creativităţii resurselor
umane;
 încurajarea şi susţinerea resurselor umane de a participa la
conferinţe şi simpozioane ştiinţifice, precum şi la târguri şi expoziţii.
8