Povestea lui Harap-Alb

Ion Creanga
basm
Eseu caracterizare personaj
Inceput

• Ion Creanga este considerat in literatura romana creatorul

.
basmului cult, ale carui principale trasaturi sunt localizarea si
umanizarea fantasticului.
• Publicat in anul 1877, in revista “Convorbiri literare”, basmul
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este considerat “cel
mai frumos basm […] din intreaga noastra literatura”, “un
veritabil bildungsroman fantastic”.
Tema
• Tema generala a basmelor, lupta dintre bine si rau, ocupa un loc
secundar in “Povestea lui Harap-Alb” deoarece nu exista o
confruntare directa intre erou si fortele raului.In toate probele la
care este supus, Harap-Alb este ajutat de prietenii de nadejde pe
care si-i facuse. Tema centrala a basmului este calatoria
initiatica a eroului, fiecare secventa narativa devenind un
moment esential in initierea acestuia atat in plan social, cat si
uman. Din acest punct de vedere, opera devine un
bildungsroman.
Titulul
• Titlul devine semnificativ pentru tema basmului deoarece
sugereaza ca opera urmareste destinul personajului principal,
anume Harap-Alb. Numele acestuia este un oximoron deoarece
“harap” inseamna negru, aici avand sensul de rob, iar adjectivul
“alb” evidentiaza statutul lui special de rob alb, dar sugereaza si
puritatea sufleteasca.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind relatata la
persoana a III-a, de un narator omniscient, dar exista si
interventii subiective ale naratorului, din dorinta de a recapta
atentia cititorului.
• Personajul principal, Harap-Alb, este caracterizat in mod direct de narator si de
celelalte personaje, dar mai ales indirect, prin vorbe, fapte, comportament,
relatia cu celelalte personaje.
• Statutul social al personajul este initial unul privilegiat deoarece este cel mai
mic fiu, intruchipand in basm motivul superioritatii mezinului. Statutul sau
social se schimba, insa, pe parcursul operei deoarece este pacalit de span, care
ii fura identitatea, aceasta experienta avand pentru el rol initiatic.
• Din punct de vedere moral, este un erou tipic de basm prin bunatate,
generozitate, curaj, dar se deosebeste prin faptul ca ramane in sfera umanului,
neavand trasaturi supranaturale.
Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit mai ales din exterior,
din comportamentul sau reiesind ca este o fire sensibila si ca are momente de
indoiala, de ezitare specific umane.
Trasatura
• Trasatura dominanta este bunatatea, care se evidentiaza inca
de la inceputul basmului, din scena in care pare a fi cel mai
afectat de supararea tatalui cauzata de esecul fiilor mai mari.
Reactia lui este surprinsa de narator prin caracterizare
directa: “incepe a plange in inima sa” si se retrage in gradina
palatului. Milostiv, da de pomana batranei cersetoare pe care o
intalneste, iar aceasta ii rasplateste bunatatea, sfatuindu-l sa
ceara tatalui sau calul, hainele, armele cu care a fost el mire.
Astfel pregatit, porneste intr-o calatorie initiatica, pe parcursul
careia este supus mai multor probe menite sa-l pregateasca
pentru viata.
Prima proba
• Prima proba la care e supus este chiar cea a tatalui sau, care-l asteapta la un pod deghizat
in urs. Mezinul da dovada de curaj, primind binecuvantarea tatalui. Podul reprezinta pentru
erou trecerea de la adolescenta la maturitate, dar si trecerea de la o lume cunoscuta, cea
a imparatiei, la o lume necunoscuta, padurea-labirintul vietii in care se rataceste, neinitiat
fiind.
Aici dovedeste o alta trasatura dominanta a sa: naivitatea, lipsa experientei vietii. De
aceea, se lasa usor pacalit de span, pe care il accepta ca sluga, nesocotind sfatul tatalui.
Profitand de credibilitatea lui, spanul il atrage la o fantana si il inchide in ea. Naivitatea
personajului este evidentiata si de narator prin caracterizare directa, precizand ca este
“boboc in felul sau la trebi aieste”. Scena fantanii devine semnificativa pentru personaj
deoarece este atat locul “botezului”, aici primindu-si numele de Harap-Alb, cat si o
adevarata poarta a infernului, de aici incepand pentru el greutatile vietii, reprezentate de
probele la care spanul il supune.
• In relatia cu spanul se dovedeste a fi cinstit, loial, respectandu-si juramantul facut chiar si
in momentele dificile.
• Drumul catre curtea Imparatului Rosu este un alt prilej de initiere
deoarece el invata acum ca orice fiinta, oricat de neinsemnata ar
parea, ar putea fi de folos. Prin caracterizare indirecta, ce reiese
din comportament, se evidentiaza, din nou, bunatatea eroului
deoarece ocoleste furnicile si ajuta albinele, fiind rasplatit apoi
pentru altruismul sau. De asemenea, alaturi de cele cinci
personaje fabuloase, dovedeste capacitatea de a vedea dincolo
de aparente si de a-si face prieteni adevarati, care sa-i fie alaturi
in momentele dificile.
• Probele de la curtea Imparatului Rosu reprezinta initierea
erotica a eroului, caci ele duc la ritualul petitului: insotirea
mirelui de un alai, gazduirea (proba de foc), ospatul, proba
indemanarii si alegerea motivata a miresei. Trecerea acestor
probe il pregateste pentru casatoria cu o fata din aceeasi lume
ca si el, o etapa esentiala in evolutia sa.
Scena mortii
• Scena mortii devine simbolica pentru erou deoarece marcheaza
sfarsitul juramantului, dar si al conditiei umilitoare de rob.
Invierea inseamna pentru el o renastere intr-o alta viata in care
este pregatit pentru casatorie si pentru a deveni imparat.
Opinia mea
• In opinia mea, destinul personajului principal evidentiaza caracterul
didactic al basmului, explicat lui Harap-Alb si prin vorbele Sf. Duminici:
“cand vei ajunge si tu odata mare si tare […] vei crede celor asupriti si
necajiti pentru ca stii ce e
necazul”.
• Constructia personajului reflecta viziunea despre lumea autorului
deoarece este umanizat prin comportament si limbaj, neavand trasaturi
supranaturale. Desi inzestrat cu trasaturi deosebite, Harap-Alb are
slabiciuni omenesti, momente de tristete si de disperare, dar si
satisfactiile invingatorului, toate conducand la desavarsirea sa ca om.