Aparatul

genital
masculin
Penisul și glandele anexe

Proiect realizat de:

Ghidarcea Darius Iftime Vasile
 Penisul
• Organ copulator masculin
• Deasupra scrotului, posterior și inferior de simfiza
pubiană
• Rol la însămânțare și micțiune
Prezintă
• Rădăcina penisului - fixă
• Corpul penisului - mobilă
• Gland
• Prepuțiu
Rădăcina
• Fixată de arcul pubic
• Formată din 3 mase de țesut erectil
- rădăcinile celor doi corpi cavernoși
- bulbul penisului

• Sub simfiza pubiană rădăcinile se continuă

cu corpul cavernos, iar bulbul cu porțiunea
intermediară a corpului spongios
Corpul • formă cilindrică, ușor turtită

Alcătuit din
• față dorsală - privește anterior (repaus)
• față uretrală
- privește posterior (repaus)
- prezintă rafeul penisului (se continuă cu
cel al scrotului și perineului)
 Glandul

• formă conoidă
• extremitatea anterioară, acoperit de
prepuțiu

Alcătuit din
• meatul urinar extern
• coroana gladului - la bază, oblic
• colul glandului - leagă glandul de
corpul penisului
Prepuțiul
• plică cutanată ce se reflectă pe ea însăși la
nivelul colului și învelește glandul
• față cutanată la exterior și mucoasă spre
interior
• între acesta și gland - cavitate prepuțială
(balano-prepuțială)
• pe fața uretrală, sub meat - frâul
prepuțiului (triunghiular) ce o împarte în
două jumătăți
MIJLOACE DE FIXARE

EDITAREA GENETICĂ PE OAMENI

• ligamentul fundiform - formațiune conjunctivo-elastică ce
pleacă de pe linia albă abdominală
• ligamentul suspensor - pleacă de pe fața anterioară a simfizei
pubiene și se termină în fascia profundă
 • formațiune cilindrică ce ocupă fața dorsală, lateralele și
parțial cea uretrală a penisului
• două rădăcini fixate la ramurile ischiopubiene și acoperite
de mușchiul ischiocavernos
• la nivelul corpului penisului - septul penisului
(pectiniform) împarte corpul cavernos în două jumătăți

• fața dorsală - șanț puțin profund prin care trece MVN-ul

dorsal al penisului
• fața uretrală - șanțul subcavernos ce adăpostește corpul

Corpul spongios cu uretra spongioasă

cavernos
Corpul cavernos
• tunica albuginee - înveliș exterior fibros dipus în
două planuri
• superficial - longitudinal, comun
• profund - circular, propriu

• țesut erectil - trabecule situate pe fața profundă a

albugineei și de pe sept (delimitează cavernele
unde se deschid arterele helicine)
 • formațiune erectilă localizată în șanțul
subcavernos
• învelește porțiunea spongioasă a uretrei

Format din
• bulbul penisului - loja peniană, acoperit de
mușchii bulbospongioși și fascia perineală
superficială
• porțiune intermediară -formațiune cilindrică,
lungă ce ocupă șanțul cavernos
• glandul penisului - extremitatea liberă, acoperit

Corpul de prepuțiu cu structura alveolară foartă fină ce

continuă frâul prepuțiului la interior

spongios
Învelișurile penisului

Fascia profundă
Tunica dartos Fascia
Pielea
superficială • tunica elastică
• subțire, pigmentată, • tunica musculară (fascia • formează o teacă comună a
mobilă Colles) organelor erectile
• lipsită de grăsime (tunica
• se continuă cu cea a • celule musculare netede - • proximal - fascia
celulară a chirurgilor)
scrotului și a regiunii fascicule longitudinale, superficială, ligament
• oferă o mare mobilitate
pubiene dar mai ales circulare suspensor
• străbătută de formațiuni
• la extremitatea liberă se • realizează staza venoasă • distal - baza glandului
venoase superficiale
reflectă și formează atât superficial cât și • realizează staza venoasă la
prepuțiul profund nivelul venei dorsale
profunde
Vascularizație
ARTERE
Formațiunile erectile

• arterele profundă și dorsală a penisului, artera uretrală

și artera bulbului penisului (artere perechi, ramuri din
artera rușinoasă internă)

Învelișurile

• arterele dorsale ale penisului și artera rușinoasă externă

superficială (ramură din artera femurală)
 VENE
VENE SUPERFICIALE
• preiau sânge de gland și învelișurile penisului
• tributare venelor rușinoase externe

VENE PROFUNDE
• Vena dorsală profundă - cavernele superficiale ale
corpilor erectili
• Vena bulbului penisului - bulbul penisului și
primul segment al porțiunii intermediare a
corpului spongios
• tributare venelor rușinoase interne
 INERVAȚIE
LIMFATICE
• învelișuri - nervii iliohipogastrici, ilioinghinali,
• pleacă de la nivelul învelișurilor și a formațiunilor
dorsali ai penisului
erectile • Corpii erectili - ramuri ale nervului rușinos,
• nodurile iliace externe, inghinale superficiale și
plexului hipogastric inferior și plexului prostatic
profunde. (din care pornesc nervii cavernoși ce pătrund în
corpii erectili și produc
vasodilatație/vasoconstricție)
Anatomie aplicată BALANITA
• inflamația mucoasei glandului, asociată cu
inflamația prepuțiului (balanopostită)

FIMOZA
• strângerea orifiului prepuțial ce împiedică
dezvelirea glandului și erecția

INFLAMAȚIA CORPILOR
ERECTILI

TUMORI MALIGNE,
TRAUMATISME ȘI RUPURI
ALE PENISULI
• consecințe funcționale grave
Glandele anexe ale
aparatului genital
masculin
 Vezicula seminală
• organ pereche
• deasupra prostatei (spațiul pelvisubperitoneal)
• dublu rol - secretor și de rezervor

• formă conică
• baza superior, posterior, lateral
• vârful inferior, anterior, medial
• lungime - 5 cm, grosime - 5 mm, capacitate -
5-10 ml
 Raporturi
• Anterior – fundul vezicii urinare
• Posterior – rectul (separate prin septul recto-vezico-
prostatic)
• Medial - ampulele canalelor deferente
• Lateral - plexurile venoase prostatic și vezical,
plexurile nervoase hipogastrice inferioare
• Baza – corespunde peritoneului excavației
retrovezicale (Douglas); încrucișată de ureter
• Vârful - se continuă cu ductul excretor (se unește cu
ductul deferent la baza prostatei)
 Vascularizație și inervație

Artere Vene Limfatice Inervație

Ramuri cu originea în artera Tributare plexurilor venoase
vezicală inferioară și artera vezical, prostatic și rectal
rectală mijlocie (sângele ajunge în final prin
venele vezicale inferioare și
rectale mijlocii în vena rușinoasă
internă)
Drenează spre nodurile limfatice
iliace interne
Provenită din plexurile
hipogastric inferior, vezical
și prostatic
Prin stimulare parasimpatică
are loc contracția veziculelor
seminale și eliminarea
lichidului seminal
 Structură

Tunica mucoasă
Tunica musculară
• celule secretorii ale
Tunica adventice
componentelor lichidului
• fascicule superficiale
seminal și a unei enzime
(logitudinal)
(veziculaza) cu efect
• fascicule profunde
coagulant
(circular)
Anatomie aplicată
Veziculita seminală
• de natură gonogocică, dar și corelată cu prostatita
• poate duce la peritonite

Prostaglandinele
• substanțe lipidice secretate de veziculele seminale cu rol de
relaxare a musculaturii netede
Prostata
• spațiul pelvisubperitoneal
• culoare cenușie roșiatică și suprafață
netedă (fiziologic)

• Dimensiuni
- 3 cm vertical
- 4 cm transversal
- 2,5 cm sagital

• Greutate - 20-25 grame

Configurație externă
Fața anetrioară
• verticală,convexă, acoperită de sfincterul uretrei
• raport cu fața posterioară a oaselor și simfizei pubiene

Fața posterioară
• înaltă, oblic dinapoi înainte (45o), mai largă în partea superioară
• acoperită parțial (inferior) de sfincterul uretrei
• răspunde ampulei rectale de care este despărțită de către septul recto-vezico-prostatic

Fețele inferolaterale
• convexe
• raport cu mușchii ridicători anali acoperiți de fascie
 Vârful
Configurație externă
• se sprijină pe diafragma urogenitală (aderă prin
sfincterul uretrei)

Baza

• acoperiș cu doi versanți despărțiți de o creastă

transversală
• Versantul anterior- colul vezicii urinare
• Versantul posterior- veziculele seminale, ductele
deferente
• Creasta transversală – răspunde fundului vezicii
situate înapoia colului; ridicată de lobul mijlociu
al prostatei
Structură internă • predominant glandulară
• regăsim și stroma conjunctivo-elastică
• Glandele - 4 lobi

• Lobii laterali (drept & stâng) – cea mai mare parte a

glandei, sunt legați prin istmul prostatei
• Lobul mijlociu – partea postero-superioară, plan
oblic descendent de sus în jos și dinapoi înainte
• Lobul posterior – partea postero-inferioară,
depărtată de uretră, dar învecinată cu rectul
 Structura internă
PARENCHIMUL

• două tipuri de glande

• periuretrale - infrasfincteriene
(mucoase, submucoase)
• prostatice propriu-zise -
extrasfinceteriene (tip tubulo-
alveolar, lungi și puternic
ramificate)
Vascularizație și inervație

Artere
• Ramuri capsulate
Vene Inervație
Limfatice
(superficiale) și ramuri • traiect invers arterelor, se • Provenită din plexul
trabeculare (profunde) deschid în plexul venos prostatic ce provine din
• Formate din plexuri
din arterele vezicale prostatic ce înconjoară plexul hipogastric inferior
perialveolare, ajung la un
inferioare și arterele glanda și se varsă în final • Nervii conțin fibre
plex periprostatic și după
rectale mijlocii la nivelul venei rușinoase senzitivo-motorii care
• Emit arteriole care se la nodurile iliace
interne merg de-a lungul vaselor
(interne, externe, sacrate)
capilarizează în jurul
glandelor
 Anatomie aplicată

Prostatita
Hipertrofia de prostată - Adeno-mio-fibrom
Periprostatita
(inflamația prostatei/țesutului (interesează glandele periuretrale și cele ale lobului
periprostatic) mijlociu)

Cancerul prostatei
Abcese prostatice/periprostatice (dezvoltare în lobul posterior, evoluție asimptomatică
îndelungată;
tușeu rectal - nodul dur, asimetric)
 Glandele bulbo-uretrale
(Cowper)
• glande acinoase - secretă lichidul clar, vâscos, asemănător
celui prostatic
• unghiul dintre segmentul membranos al uretrei și bulbul
penisului
• culoare albicioasă, consistență elatică
• Raporturi
§ Inferior - fascia inferioară a diafragmei urogenitale și bulbul
penisului
§ Superior – fascia superioară a diafragmei urogenitale
§ Antero-medial -segmentul membranos al uretrei
 Vascularizație și inervație

Artere Vene Limfatice Inervație

• ramuri din artera rușinoasă • tributare plexului venos • strâng limfa în nodurile iliace • ramuri din nervul rușinos
internă prostatic interne
Anatomie aplicată
Ø Bulbouretrita
(Cowperita) inflamație
gonocociă ce se
propagă din uretră
Bibliografie
1.Lupu, G., Cristea, B. M., Marinescu, T., State, D., & Ispas, A. T. (2007). Anatomia
omului: aparatul genital.
2.Muntean, M., Groza, I. Ş., & Şonea, A. (1996).Aparatul genital masculin: curs pentru
uzul studentilor.
3.Onisai, L. L., Sechel, G., Fleancu, A., Necula, R., Costache, C., & Ţurcanu, M. (2002).
Viscerele abdomino-pelvine.
4.Papilian, V. V., Albu, I., Georgia, R., & Vaida, A. (2006). Anatomia omului - vol II
Splahnologia.
5.Sechel, G., & Fleancu, A. (2008). Viscerele abdomino-pelvine: anatomie funcţională
Vă mulțumim
pentru atenție !