DEMENȚA

DEMENȚA ÎN ALZHEIMER
DEMANȚA VASCULARĂ
 ISTORIC
 Credințele istorice timpurii: în antichitate,
simptomele asociate cu demența au fost
adesea înțelese greșit sau atribuite unor cauze
supranaturale sau spirituale. De exemplu, în
Grecia antică, filozoful Hipocrate a descris o
afecțiune cunoscută sub numele de
„melancolie” care avea unele asemănări cu
depresia și declinul cognitiv din zilele noastre.
 Evul Mediu: în timpul Evului Mediu, demența a
fost uneori văzută ca o parte normală a
îmbătrânirii. A existat puțină înțelegere
științifică a afecțiunii și a fost adesea
confundată cu alte tulburări de sănătate
mintală.
 ISTORIC
 Secolele XVII-XVIII: Demența a început să fie descrisă
mai clar în literatura medicală în această perioadă.
Încă nu era bine înțeles, dar termenul „demență” a fost
inventat pentru a descrie declinul cognitiv observat la
unii indivizi.
 Secolul al XIX-lea: Înțelegerea demenței a început să
avanseze, iar medici precum Jean-Martin Charcot în
Franța și Alois Alzheimer în Germania au adus
contribuții semnificative la înțelegerea noastră a
afecțiunii. Munca lui Alzheimer, în special, a pus bazele
pentru ceea ce numim acum boala Alzheimer, una
dintre cele mai comune forme de demență.
 ISTORIC
 Secolul 20: Secolul 20 a înregistrat progrese substanțiale
în înțelegerea demenței, în special a bolii Alzheimer.
Criteriile de diagnostic și tehnicile imagistice s-au
îmbunătățit și au fost efectuate mai multe cercetări
pentru a identifica cauzele care stau la baza demenței.
 Sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21: Boala
Alzheimer și alte forme de demență au fost studiate pe
larg. Diverse abordări de tratament, inclusiv
medicamente și intervenții non-farmacologice, au fost
dezvoltate pentru a gestiona simptomele.
 Demența ca problemă de sănătate globală: În ultimele
decenii, demența a câștigat recunoașterea ca o problemă
semnificativă de sănătate globală. Pe măsură ce
populația îmbătrânește, prevalența demenței a crescut,
ceea ce duce la creșterea cercetării și a resurselor
concentrate pe îngrijirea și sprijinul pentru demență.
 Îngrijirea și sprijinul pentru demență: Organizații precum
Asociația Alzheimer și Alzheimer’s Disease International
au jucat un rol crucial în creșterea gradului de
conștientizare cu privire la demență și în susținerea
nevoilor persoanelor care trăiesc cu demență și ale
 DEMENȚA
 un termen general care descrie un grup de simptome asociate cu o
scădere a funcției cognitive, inclusiv memoria, gândirea și abilitățile
de raționament. Aceste tulburări cognitive sunt suficient de severe
pentru a interfera cu viața și activitățile de zi cu zi ale unei persoane.
 nu este o boală specifică, ci mai degrabă o colecție de simptome
cauzate de diferite afecțiuni sau boli de bază.
 este de obicei progresivă, ceea ce înseamnă că simptomele tind să se
agraveze în timp.
 Adesea implică nu numai pierderea memoriei, ci și dificultăți de
limbaj, de rezolvare a problemelor, de judecată și de schimbări în
comportament, ceea ce face ca indivizii să îndeplinească în mod
independent sarcinile zilnice o provocare.
 Diagnosticul și gestionarea implică evaluări medicale, teste cognitive și
studii imagistice- RMN sau CT pentru a identifica cauza de bază.
 nu există un tratament pentru majoritatea formelor de demență, dar
anumite tratamente și intervenții pot ajuta la gestionarea simptomelor
și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor care trăiesc cu demență.
 EPIDEMIOLOGIE
 Prevalență: peste 55 de milioane. Se preconizează că acest
număr va crește pe măsură ce populația globală
îmbătrânește.
 Risc legat de vârstă: Riscul de a dezvolta demență crește
semnificativ odată cu vârsta. Deși poate apărea la
persoanele mai tinere (demență cu debut precoce).
 Distribuție globală: regiunile și țările din întreaga lume.
Țările cu venituri mari tind să aibă o prevalență mai mare
raportată, probabil datorită unor mecanisme mai bune de
diagnosticare și raportare.
 Diferențele de gen: Unele studii sugerează că femeile pot
avea un risc ușor mai mare de a dezvolta demență în
comparație cu bărbații. Acest lucru se poate datora parțial
faptului că femeile tind să trăiască mai mult.
 EPIDEMIOLOGIE
 Boala Alzheimer: cea mai comună formă de demență, reprezentând
aproximativ 60-70% din cazuri. Afectează în primul rând adulții în vârstă,
dar există cazuri rare de boala Alzheimer cu debut precoce care pot afecta
persoane în vârstă de 40 sau 50 de ani.
 Demența vasculară: 20% din cazuri.
 Factori socioeconomici: Unele studii au descoperit că persoanele cu niveluri
de educație și statut socioeconomic mai scăzute pot prezenta un risc mai
mare.
 Tendințe proiectate: Odată cu îmbătrânirea populației globale, până în
2050, se estimează că peste 130 de milioane de oameni din întreaga lume
ar putea trăi cu demență.
 ETIOLOGIE
Boli neurodegenerative:
 Boala Alzheimer: caracterizată prin acumularea de
depozite anormale de proteine în creier, inclusiv plăci de
beta-amiloid și încurcături/panglici tau.
 Demența frontotemporală: asociată cu afectarea lobilor
frontali și temporali ai creierului și este adesea legată de
mutații genetice.
 Demența cu corpi Lewy: Acest tip se caracterizează prin
prezența corpilor Lewy (depozite anormale de proteine)
în creier și este asociată cu simptome cognitive
fluctuante și halucinații vizuale.
 ETIOLOGIE
Factori vasculari:
 Demența vasculară: cauzat de obicei de fluxul
sanguin redus la creier, adesea din cauza
accidentelor vasculare cerebrale sau a altor
probleme vasculare.
 Boala cerebrală a vaselor mici: o afecțiune care
implică leziuni ale vaselor mici de sânge din creier
poate duce la tulburări cognitive vasculare și poate
contribui la demență.
 Hipoperfuzia cerebrală: afecțiunile care reduc fluxul
de sânge către creier, cum ar fi hipertensiunea
arterială, pot contribui la demența vasculară.
 ETIOLOGIE
 Demență mixtă: Unii indivizi pot avea o combinație de boala
Alzheimer și factori vasculari.
 Leziuni cerebrale traumatice: antecedentele de leziuni grave
ale capului, cum ar fi cele suferite în accidente de mașină
sau sporturi de contact.
Genetica:
 Demența familială sau ereditară: Unele forme de demență,
cum ar fi boala Alzheimer cu debut precoce sau demența
frontotemporală, au o componentă genetică puternică.
 Gena apolipoproteinei E (APOE): Anumite variații ale genei
APOE sunt asociate cu un risc crescut de boala Alzheimer cu
debut tardiv.
Infecții și alte afecțiuni medicale:
 Infecțiile cronice, cum ar fi HIV/SIDA, pot duce la simptome
asemănătoare demenței.
 Alte afecțiuni medicale, cum ar fi boala Parkinson, boala
 ETIOLOGIE
 Factori metabolici și nutriționali: Deficiențele nutriționale, tulburările tiroidiene și
dezechilibrele metabolice pot contribui la tulburări cognitive și la demență.
 Stilul de viață și factorii de mediu: Expunerea cronică la toxinele din mediu, cum ar fi
metalele grele. Factorii de stil de viață nesănătos, inclusiv fumatul, consumul excesiv
de alcool și un stil de viață sedentar, pot crește riscul.
 Afecțiuni psihiatrice: Depresia severă și anumite tulburări psihice pot duce la
tulburări cognitive și pot fi diagnosticate greșit ca demență în unele cazuri.
 Medicamente și consum de droguri: Unele medicamente, în special cele cu proprietăți
anticolinergice, pot afecta funcția cognitivă. Abuzul de substanțe și consumul de
droguri pot duce la tulburări cognitive.
 Alți factori: Vârsta este un factor de risc semnificativ, deoarece riscul de demență
crește odată cu înaintarea în vârstă. Sănătatea cardiovasculară, inclusiv afecțiuni
precum hipertensiunea și colesterolul ridicat, pot contribui la dezvoltarea demenței.
 CRITERII DE DIAGNOSTIC
Istoricul clinic și examenul:
 Istoricul medical: Aceasta include o revizuire detaliată a istoricului medical
al pacientului, inclusiv orice istoric familial de demență sau alte afecțiuni
neurologice.
 Revizuirea medicamentelor: Unele medicamente pot provoca tulburări
cognitive.
 Istoricul psihiatric: Condiții precum depresia sau anxietatea pot imita uneori
simptomele demenței.
Examen fizic și neurologic:
 O examinare fizică amănunțită ajută la excluderea altor cauze potențiale
ale deficienței cognitive.
 Un examen neurologic evaluează reflexele pacientului, coordonarea, forța
musculară și funcția senzorială.
 CRITERII DE DIAGNOSTIC
Testare cognitivă:
 Testarea cognitivă formală evaluează diverse domenii cognitive, cum

ar fi memoria, atenția, limbajul, abilitățile vizuale și spațiale și

funcția executivă.
 Testele comune includ Mini-Mental State Examination (MMSE) și

Montreal Cognitive Assessment (MoCA).

 Evaluare funcțională: Aceasta implică evaluarea capacității

pacientului de a efectua activități din viața de zi cu zi (ADL) și

activități instrumentale ale vieții de zi cu zi (IADL).
 CRITERII DE DIAGNOSTIC
 Analize de laborator: Testele de sânge pot fi efectuate
pentru a exclude cauzele reversibile ale tulburărilor
cognitive, cum ar fi tulburările tiroidiene, deficitul de
vitamina B12 sau anomaliile metabolice.
 Studii imagistice: Imagistica cerebrală, cum ar fi
scanările RMN sau CT, pot fi efectuate pentru a detecta
anomalii structurale sau modificări ale creierului. Acest
lucru poate ajuta la excluderea altor afecțiuni sau poate
sprijini un diagnostic specific.
 Analiza lichidului cefalorahidian: În unele cazuri, puncția
lombară și analiza lichidului cefalorahidian pot fi
efectuate pentru a detecta markeri specifici asociați cu
anumite tipuri de demență, cum ar fi boala Alzheimer.
 Testare genetică: În cazurile de demență cu debut
precoce sau un istoric familial puternic, testarea
genetică poate fi luată în considerare pentru a identifica
mutații genetice specifice asociate cu anumite tipuri de
 CRITERII DE DIAGNOSTIC
 Evaluare psihiatrică: poate fi efectuată pentru a exclude tulburările de
dispoziție sau alte afecțiuni psihiatrice care pot imita simptomele
demenței.
 Evaluare longitudinală: Observarea funcției cognitive în timp poate ajuta la
confirmarea progresiei declinului cognitiv, care este o caracteristică cheie
a demenței.
 Testare specializată: În funcție de tipul suspectat de demență, pot fi
comandate teste specializate, cum ar fi imagistica cu amiloid sau tau
pentru boala Alzheimer sau imagistica cu transportor de dopamină pentru
demența asociată cu Parkinson.
 TABLOUL CLINIC

Tulburari cognitive:
 Pierderea memoriei: uitare, dificultate în reamintirea evenimentelor
recente și repetarea întrebărilor sau poveștilor.
 Dezorientare: confuzie cu privire la timp, loc și chiar identitatea
personală.
 Dificultăți de limbaj: Dificultate de a găsi cuvintele potrivite, de a forma
propoziții coerente și de a înțelege limbajul.
 Raționament și rezolvarea problemelor afectate: Dificultate în luarea
deciziilor, planificarea și gândirea abstractă.
 Raționament slab: Dificultate în a evalua riscurile și a face alegeri
sigure.
 Atenție afectată: distras ușor și dificultăți de concentrare pe sarcini.
 Dificultăți vizuale: probleme cu conștientizarea spațială și recunoașterea
 TABLOUL CLINIC
Deficiențe funcționale:
 Dificultate cu activitățile din
viața de zi cu zi(ADL): Probleme
cu sarcini precum îmbrăcat,
îngrijire, baie și mâncare.
 Provocări cu activități
instrumentale ale vieții zilnice
(IADL): se luptă cu sarcini
precum gestionarea finanțelor,
gătitul și utilizarea transportului.
 Independență redusă: indivizii
pot deveni din ce în ce mai
dependenți de alții pentru
îngrijirea zilnică și luarea
deciziilor.
TABLOUL CLINIC
Simptome comportamentale și psihologice:
 Schimbări de personalitate: comportament alterat,

schimbări de dispoziție și pierderea empatiei.

 Agitație și agresivitate: Neliniște, izbucniri verbale sau

fizice.
 Halucinații și iluzii: în special în demența cu corpi Lewy.

 Apatie: Lipsa de interes sau motivație.

 Depresie și anxietate: condiții comorbide comune.

 Tulburări de somn: tipare de somn perturbate și rătăcire

pe timp de noapte.
 TABLOUL CLINIC
 Simptome motorii: Tulburările motorii pot fi observate în
unele tipuri de demență, în special în demența din boala
Parkinson, pot include bradikinezie, rigiditate și instabilitate
posturală.
 Simptome psihiatrice: depresia, anxietatea și paranoia.
 Deficiențe sociale și profesionale: Indivizii se pot retrage din
activitățile sociale și se pot lupta pentru a menține relațiile.
Funcționarea ocupațională poate scădea, ducând la
pensionare anticipată sau la pierderea locului de muncă.
 Dezorientare: Persoanele cu demență pot deveni dezorientate
față de timp, loc sau persoană. Este posibil să nu știe data
curentă, unde se află sau chiar să recunoască fețe cunoscute.
 Judecata/logica afectată și rezolvarea problemelor:
Persoanele cu demență pot lua decizii proaste sau pot avea
dificultăți în a raționa prin situații complexe.
PRINCIPII DE TRATAMENT
Medicamentos:
 Inhibitori de colinesteraza:
 Donepezil: Acest medicament este utilizat pentru a trata simptomele bolii
Alzheimer. Crește nivelul de acetilcolină, un neurotransmițător implicat în
memorie și învățare.
 Rivastigmină: utilizat în boala Alzheimer.
 Memantina: antagonist al receptorului NMDA folosit pentru a regla glutamatul, un
neurotransmițător asociat cu învățarea și memoria. Este adesea prescris pentru
boala Alzheimer moderată până la severă.
 Terapie combinată: În unele cazuri, furnizorii de asistență medicală pot prescrie
o combinație de inhibitor de colinesterază și memantină pentru a aborda atât
nivelurile de acetilcolină, cât și de glutamat din creier.
 Medicamente antipsihotice: pentru a gestiona agitația, agresivitatea și
halucinațiile. Risperidona și Aripiprazol.
 Antidepresive: pentru a gestiona tulburările de dispoziție și simptomele
depresive.Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI)- Sertralina.
 Anxiolitice: pentru a gestiona simptomele de anxietate și
neliniște.Benzodiazepinele- Lorazepam.
 Sedative și hipnotice: pentru a gestiona tulburările de somn sau insomnia. Non-
benzodiazepine- Zolpidem.
 Alte medicamente specifice simptomelor: În funcție de simptomele și nevoile
 PRINCIPII DE TRATAMENT
Intervenții non-farmacologice:
 Stimularea cognitivă: Activitățile antrenante
care stimulează funcția cognitivă, cum ar fi
puzzle-urile, jocurile și terapia
reminiscenței, pot ajuta la menținerea
funcției mentale și a calității vieții.
 Activitate fizică: Exercițiile fizice regulate
pot îmbunătăți starea generală de bine,
starea de spirit și funcția cognitivă. De
asemenea, poate ajuta la menținerea
sănătății fizice și la prevenirea
complicațiilor secundare.
 PRINCIPII DE TRATAMENT
 Nutriție și dietă: o dietă echilibrată,
bogată în nutrienți, inclusiv acizi
grași omega-3, antioxidanți și
vitamine B, poate susține sănătatea
creierului.
 Terapia ocupațională: Terapeuții
ocupaționali pot ajuta la adaptarea
mediului și dezvoltarea strategiilor
pentru a maximiza independența în
activitățile zilnice.
 Terapie de vorbire și limbaj
PRINCIPII DE TRATAMENT
Intervenții comportamentale și psihologice:
 Intervenții comportamentale: tehnici precum modificarea comportamentului,
modificările mediului și rutinele structurate pot ajuta la gestionarea
comportamentelor provocatoare.
 Psihoeducație și terapie de susținere: Educația despre demență, strategiile de
coping și sprijinul emoțional atât pentru persoanele cu demență, cât și pentru
îngrijitorii lor pot fi de neprețuit.
 Măsuri de siguranță: Asigurarea unui mediu de viață sigur, inclusiv măsuri de
prevenire a căderilor și abordarea pericolelor potențiale, este esențială.
 Angajament social: Încurajarea activităților sociale și menținerea conexiunilor
sociale pot îmbunătăți calitatea vieții și bunăstarea emoțională.
 Urmărire și monitorizare regulată: pentru monitorizarea progresiei demenței și
ajustarea planului de tratament.