ABORDAREA INTEGRATĂ ÎN

ÎNVĂŢAREA ŞTIINŢELOR
NATURII – rezumatul lucrării
Autori:
 Înv. Boian Aurelia Cornelia – Şcoala cu
clasele I-IV Cetan
 Instit. Boian Mircea Vasile – Şcoala cu
clasele I-IV Valea Groşilor
 MOTTO:
,, Toate fazele educaţiei converg spre
acelaşi ideal de om: omul ca zidar sau ca
agricultor are aceeaşi valoare ca omul în calitate
de medic sau de înalt funcţionar şi fiecare om
trebuie să-şi aibă locul în grupul său şi în
societatea oamenilor. Nici o fază a educaţiei nu
este ultima, fiecare îşi are raţiunea sa de a fi, dar
ca etapă spre o realizare mai profundă a omului
care se educă şi nu ca ţintă finală.”
L. D’Hainaut, ,,Interdisciplinaritate şi
integrare”
 Conceptul de integrare

La nivel curricular, integrarea înseamnă

stabilirea de relaţii clare între cunoştinţele,
capacităţile, competenţele, atitudinile şi
valorile care aparţin unor discipline şcolare
distincte.
 Organizarea integrată a
conţinuturilor

Literatura de specialitate oferă trei modele

de integrare:
 modelul interdisciplinar
 modelul transdisciplinar
 modelul pluridisciplinar sau

multidisciplinar
 Dimensiunile abordării
integrate
 integrarea orizontală – reuneşte într-un
ansamblu coerent două sau mai multe
obiecte de studiu, aparţinând unor arii
curriculare diferite;
 integrarea verticală – reuneşte două sau
mai multe obiecte de studiu din aceeaşi arie
curriculară.
 În cadrul disciplinei Ştiinţe ale naturii,
procesul de cunoaştere ştiinţifică presupune:

 observarea;
 clasificarea/gruparea, aplicarea unor metode
specifice;
 efectuarea unor analize cantitative şi
calitative;
 generalizarea, extinderea proprietăţilor
observate asupra unei categorii mai largi;
 gândirea şi regândirea întregului ansamblu.
 În predarea ştiinţelor este important să se
ţină seama de următoarele aspecte:

 învăţarea nu este neapărat un rezultat al unui proces de

predare;
 ceea ce elevul învaţă depinde de ideile lui preexistente;
 de obicei, evoluţia învăţării se face de la concret la
abstract;
 o învăţare eficientă este aceea care implică o acţiune
practică, conexiune şi verificare;
 speranţele şi perspectiva afectează performanţele învăţării;
 activitatea de învăţare depăşeşte timpul petrecut în şcoală.
 Predarea ştiinţelor presupune cu
necesitate:

 transmiterea unui model de gândire

specific;
 reflectarea valorilor ştiinţifice;
 stimularea curiozităţii şi eliminarea
plictiselii;
 continuarea învăţării în afara şcolii.
 Pentru a realiza în clasă o învăţare
eficientă la ştiinţe, învăţătorul ar trebui:

 să se bazeze pe speranţa elevului de a avea succes;

 să recurgă la activitatea în grupuri;
 să se sprijine pe curiozitatea şi creativitatea elevilor, pe
promovarea discuţiilor şi a întrebărilor;
 să angajeze elevii în activităţi practice;
 să frâneze utilizarea memorării excesive;
 să dea o perspectivă istorică;
 să creeze ocazii de exersare a unei exprimări clare şi
corecte;
 să folosească, pe cât posibil, exemplele din natură.
 Caracteristici şi argumente ale
activităţilor integrate:
 învăţarea devine un proiect personal al elevului, îndrumat,
orientat, animat de către învăţător;
 învăţarea devine interesantă, stimulativă, semnificativă;
 la baza activităţii stă acţiunea practică, cu finalitate reală;
 elevii participă pe tot parcursul activităţilor desfăşurate;
 activităţile integrate sunt în opoziţie cu instruirea
verbalistă şi livrescă;
 accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu
întreaga clasă;
 Caracteristici şi argumente ale
activităţilor integrate:
 le oferă elevilor posibilitatea de a se manifesta plenar în
domeniile în care capacităţile lor sunt cele mai evidente;
 cultivă cooperarea şi nu competiţia;
 elevii se deprind cu strategia cercetării; învaţă să creeze
situaţii, să emită ipoteze asupra cauzelor şi relaţiilor în
curs de investigaţie, să estimeze rezultatele posibile, să
mediteze asupra sarcinii date;
 sunt instrumente de apreciere prognostică deoarece arată
măsura în care elevii prezintă sau nu anumite aptitudini şi
au valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare şi de
verificare a capacităţilor intelectuale şi a aptitudinilor
creatoare ale acestora.
 Caracteristici şi argumente ale
activităţilor integrate:
 cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul
de lucru fragmentat, în care lecţiile se
desfăşoară una după alta, cu distincţii clare
între ele, ca şi cum nu ar face parte din
acelaşi proces şi să adopte o temă de interes
pentru elevi, care transcede graniţele
diferitelor discipline, organizând
cunoaşterea ca un tot unitar, închegat;
 Caracteristici şi argumente ale
activităţilor integrate:
 obiective ale mai multor discipline
planificate în cursul săptămânii sunt atinse
în cadrul unor scenarii/ activităţi zilnice
care includ fragmente din disciplinele
respective sub un singur generic. Unităţile
de învăţare ale disciplinelor se topesc în
cadrul conturat de temele activităţilor
integrate.
 Activitate interdisciplinară
Clasa a IV-a
Ştiinţe ale naturii
Tema: Pădurea
APLICAŢII
 Colecţionarea unor informaţii ştiinţifice despre pădure,
apelând la surse variate (scrise, orale, vizuale, experimentale).
 Fişe de lucru pentru sistematizarea cunoştinţelor ştiinţifice
despre pădure, după criterii date:
- mediu de viaţă
- importanţa
- protejarea pădurii
- proiecte, portofolii
- etc.
 Matematică - aplicaţii

 Măsurători utilizând unităţi şi instrumente de

măsură pentru lungime (circumferinţa tulpinii
unor copaci din pădure, înălţimea unor puieţi,
dimensiunile frunzelor).
 Jocuri matematice cuprinzând date despre pădure.
 Măsurarea cu mijloace nestandard a cantităţilor de
precipitaţii căzute în diferite zone ale pădurii.
 Rezolvarea unor probleme conţinând date despre
pădure etc.
 Literatura pentru copii -
aplicaţii
 Selectarea unor texte literare în proză/
versuri având, ca tematică, pădurea.
 Realizarea unor colecţii de texte literare
pentru copii, structurate pe tematici
ca: ,,Pădurea şi omul”, ,,Pădurea şi
anotimpurile” etc.
 Elaborarea unor eseuri simple, structurate
sau libere, având ca temă- pădurea etc.
 Geografie - aplicaţii
 Realizarea unui proiect pe tema ,,Mijloace
de orientare în pădure”.
 Realizarea unui portofoliu structurat
relevând specificul pădurii la câmpie, la
deal, la munte.
 Realizarea unor referate, portofolii, fişe de
lucru vizând flora şi fauna din pădurile din
ţara noastră etc.
 Educaţie civică - aplicaţii
 Cerc şcolar ,,Prietenii pădurii”.
 Concursuri tematice ,,Să fii bun cu
pădurea” – discuţii, şezători, expoziţii,
având ca obiectiv selectarea şi elaborarea
unor mesaje vizând protecţia pădurii şi
importanţa ei pentru om.
 Activităţi practice pentru întinerirea pădurii
,, Fiecare copil – un pom” etc.
 Arte - aplicaţii
 Realizarea unor afişe /pliante pentru sărbătorirea ,,Zilelor
pădurii”.
 Picturi reprezentând pădurea în diferite ipostaze.
 Lucrări plastice pe lemn.
 Reprezentarea prin mijloace plastice a unor descrieri
vizând pădurea.
 Picturi realizate ca urmare a observării directe a pădurii.
 Concurs de desene: ,,Pădurea în ochi de copil”.
 Cântece despre pădure şi despre vieţuitoarele pădurii.
 Educaţie fizică - aplicaţii

 Drumeţii, expediţii, excursii turistice la

pădure sau de cercetare a pădurii.
 Jocuri sportive în pădure sau în apropierea
pădurii.
 Sesiuni de comunicări, referate, discuţii cu
privire la rolul educaţiei fizice în dezvoltarea
armonioasă a organismului şi importanţa
pădurilor pentru sănătatea oamenilor.
 Educaţie tehnologică -
aplicaţii
 Realizarea unor machete.
 Reprezentarea pădurii în diferite anotimpuri.
 Realizarea unor colaje utilizând materiale din
pădure (fructe de pădure, crenguţe, muşchi şi
scoarţă de copac, frunze, flori, gâze etc).
 Confecţionarea unor jucării folosind materiale din
pădure (fructe de pădure, seminţe, ghinde, conuri
de brad etc.)
 Bibliografie

 Cucoş, Constantin, 2002, ,,Pedagogie”, Polirom, Iaşi.

 Cuciinic, Constanţa, 2003, ,,Activităţi de învăţare-Cunoaşterea
mediului înconjurător, clasa I” , Aramis, Bucureşti.
 D’Hainaut, L., 1981, ,,Interdisciplinaritate şi integrare”,în Programe
de învăţământ şi educaţie permanentă, EDP, Bucureşti.
 ,,Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale
naturii la clasele a III-a – a IV-a”, Document MEN, Consiliul
Naţional pentru Curriculum, 2001, Bucureşti.
 ,,Învăţământul primar”- Revistă dedicată cadrelor didactice, nr. 2-3,
2004.