CARACTERE MONOGENICE NORMALE

1
 GENA - UNITATE DE STRUCTURĂ A
MATERIALULUI GENETIC

 GENA =
•un segment de cromozom, GENA X
• precis delimitat, CARACTER
• continuu (indivizibil), locus X
• ocupă o poziţie fixă =
numită locus* ( Plural =
loci
Cromozom
• determină un anumit caracter

2
 GENA
Gena – fragment cromozomic, precis delimitat, continuu, cu o poziţie bine
definită în cromozom care determină o trăsătură specifică;
Locus – poziţia fizică a unei gene în cadrul unui cromozom (plural loci);

Gene alele – forme alternative ale unei gene,

situate în acelaşi locus pe cromozomii
omologi şi care conţin informaţii pentru
acelaşi caracter;
Cromozomii umani sunt organizaţi în perechi
în celulele somatice → perechi de gene alele;

 Un caracter = fenotip - va fi determinat de o

pereche de gene alele = genotip - situate în
aceeaşi poziţie (locus) pe cromozomii omologi.
3
• Genom - info. Genetica din 23 crs
( 1 gena )

• Genotip - info. Genetica din 46 crs

(perechea de gene alele)
= 2 gene

• Fenotip – expresia genotipului

(caracterul = rezultatul interactiunii celor
2 gene alele)
 POLIMORFISMELE GENETICE
• Polimorfismele genetice sunt responsabile pentru cea mai mare
parte din diversitatea şi individualitatea fenotipică observată în
cadrul speciei umane.
• Aceste variaţii genetice pot fi localizate oriunde în genom, atât în
interiorul genelor, cât şi în regiunile intergenice
• Două genomuri umane alese la întâmplare = identice 99,9%.
• Restul de 0,1% = variante genetice sau versiuni diferite ale alelor
• Polimorfisme genetice = anumite variante genetice se găsesc la
mai mult de 1 %
• diversitatea genetică - antigene de grup sanguin (sistemele ABO şi
Rh; MNSs, Lutheran, Lewis, Xg etc); sistemul HLA = cel mai
polimorfic sistem genetic
 GENE ALELE.

 O genă normală poate suferi o

mutaţie * ce produce o variantă a
genei numită alelă.
 ALELA este o formă alternativă a
genei.
- ocupă acelaşi locus,
- influenţează acelaşi caracter*

 Un caracter (fenotip) va fi determinat

de o pereche de gene alele (genotip)
situate în aceeaşi poziţie (locus) pe
cromozomii omologi.

6
 CARACTERE MONOGENICE NORMALE
• Caractere ereditare individuale normale:
– Produse de o pereche de gene alele (caractere monogenice);

– Transmise conform legilor lui Mendel;

– Polimorfice (multe variante în populaţie);
• Grupe sanguine ABO, Rh;
• Grupe serice (haptoglobine, transferine);
• Grupe enzimatice;
• Grupe tisulare (HLA);
– Caractere biochimice;
Genele alele segregă în
meioză:
 gameţii (haploizi) sunt
“puri genetic” (posedă o
singur alelă);
 genele alele situte pe o
pereche de crz. omologi (ex.,
Dd) segeregă (în meioză)
independent de genele alele
situate pe altă pereche (ex.,
Mm) formându-se gameţi cu
combinaţii genice diferite.
 ÎNLĂNŢUIRE ŞI RECOMBINARE GENETICĂ

Recombinare – 2 loci situaţi la distanţă pe un cromozom →

mai probabil sunt transmişi separat decât împreună în timpul
meiozei; şanse mari de a apare un crossing over între cei 2
loci;
Înlănţuire – 2/mai multi loci situaţi foarte aproape unul de
altul pe un cromozom → mai probabil se transmit împreună
decât separat în timpul meiozei; şanse mici de a apare un
crossing over între cei 2 loci;
Aplicaţii ale studiilor de înlănţuire – identificarea genotipului
prin studierea unor markeri înlănţuiti:
Diagnostic prenatal; Detecţia purtătorilor; Diagnostic presimptomatic;
9
HOMOZIGOT. HETEROZIGOT. HEMIZIGOT

Genele alele (N sau A), ce ocupă loci omologi, pot fi :

 identice (NN sau AA) → HOMOZIGOT
 diferite HETEROZIGOT
- HETEROZIGOT = ambele alele normale dar diferite (Nn) sau una
normala si alta anormala (Na sau An)
- HETEROZIGOŢI COMPUŞI = ambele anormale ( A1A2 )

La bărbaţii XY o genă “autozomală” de pe X nu are echivalent pe Y

→ genotip HEMIZIGOT (XaY)

10
 INTERACTIUNI GENICE
(1) Interactiuni alelice (intre gene situate in
aceeasi pozitie):

A>a
• Gene dominante - gene puternice care se exprima
intotdeauna (si la homozigoti si la heterozigoti)
• Gene recesive - gene slabe care se exprima numai
la homozigoti
Genotip Fenotip
• Gene codominante - dacă ambele gene alele se AA A
manifestă fenotipic la heterozigoţi Aa A
A=B aa
AB
a
AB
Relatii posibile:
• Dominanta – DD, Dr (caracter dominant); rr (caracter recesiv)
• Codominanta – Ambele alele sunt exprimate fenotipic. Ex. – genele A si B
pt grupul sanguin ABO

(2) Interactiuni nealelice (intre gene situate in pozitii diferite):

11
• Epistazie – expresia fenotipica a unei gene face posibila expresia altei gene
 INTERACTIUNI GENICE
GENA
Cromozom
Dominanta
recesivitate

NN aa
Na
N a a

N N a

alelă normală alelă normală/ alelă diferita

alelă diferita

OCHI NEGRI OCHI NEGRI OCHI ALBAŞTRI

12
 INTERACTIUNI GENICE

Codominanţă.
A1 = B

A1 = B
Genotip Fenotip
Antigen Anticorpi Grup sanguin
A1A1 A1 β şi anti-H A1
A1B A1 şi B anti-H A1B
BB B α şi anti-H B

13
 GRUPE SANGUINE

GRUP SANGUIN = caracter biochimic 100% ereditar, ce constă în

prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a unor substanţe antigenice
(majoritatea proteine sau MPZ)

SISTEM DE GRUP SANGUIN = totalitatea substanţelor antigenice,

genelor ce le determină şi a relaţiilor dintre --> fenotip‑genotip
--> gene

SISTEMUL SANGUIN AB0

FENOTIPURI:
se determină serologic -reacţie de aglutinare
determinate de prezenţa a 4 tipuri de antigene eritrocitare (subst. H, A1, A2, B)
= aglutinogene şi a 4 tipuri de anticorpi plasmatici (anti‑H, anti-A1, anti-A2,
anti-B) = aglutinine 14
 SISTEMUL SANGUIN AB0
FENOTIPURI:
se determină serologic -reacţie de aglutinare
determinate de prezenţa a 4 tipuri de antigene eritrocitare (subst. H, A1, A2, B) =
aglutinogene şi a 4 tipuri de anticorpi plasmatici (anti‑H, anti-A1, anti-A2, anti-B) =
aglutinine

GENOTIPURI
determinate de genele alele A1, A2, B, o, aflate în relaţie de epistazie cu genele H şi h

H>h
[(A1>A2)=B] > 0

• genele h şi o sunt amorfe (nu au produs primar detectabil);

• gena H este indispensabilă exprimării genelor A1, A2, B şi 0;
• fenotipul Bombay se manifestă serologic identic cu grupa 0, dar nu are Ag H pe
hematii
Genotip Fenotip
Antigen Anticorpi Grup sanguin
A1A1 A1 β A1
A1A2 A1 β A1
A10 A1 β A1
A2A2 A2 β A2
A20 A2 β A2
A1B A1 şi B - A1B
A2B A2 şi B - A2B
BB B α B
B0 B α B
00 - α si β 0
 F: A1B A1

G: A1B A1A1/A1A2/A10

Gameti:
A1 B A1 A1 A1 A2 A1 0

G copii: A1A1 A1A2 A10 A1B A2B B0

F A1 A1 A1B A2B B
 FORMAREA Ag AB0
• A1 > A2;
• A1, A2 = B;
• H>h • A1, A2, B > O.
gena A1
Subst A1 = Ag A1 → Fenotip gr A1
Genotip A1A1/A1A2/ A10

gena A2
Subst A2 = Ag A2 → Fenotip gr A2
HH/Hh Genotip A2A2/A20
Subst H
gena B
Subst B = Ag B → Fenotip gr B
Genotip BB/B0

gena A1B
Subst A1 si B = Ag A1 si Ag B → Fenotip gr A1B
Substanta S Genotip A1B

gena A2B
Subst. A2 si B = Ag A2 si Ag B → Fenotip gr A2B
Genotip A2B

gena 0
Genotip 00
Subst H = Ag H → Fenotip gr 0

hh
Subst S → Orice genotip Ab0 → Fenotip Bombay
FORMAREA Ag AB0
 SISTEMUL AB0
Genele ABO

[(A1>A2)=B]>0

Genotip Fenotip
A1A1/A1A2/A10 → A1
A2A2/A20 → A2
BB /B0 → B
A1B → A1B
A2B → A2B
00 → 0

20
corelarea Ag cu Ac din sângele unei persoane:
1) în mod normal, nu pot exista în mod concomitent Ag şi Ac omolog
2) absenţa unui aglutinogen (Ag), implică prezenţa aglutininei corespunzatoare (Ac)

GRUPA A GRUPA B GRUPA AB GRUPA 0

HEMATII

Anticorpi
din plasma
Ac-β; Ac anti-H Ac-α; Ac anti-H Ac anti-H Ac-α si Ac-β

Antigene pe
suprafata
hematiilor Antigen A Antigen B Antigen A si B Antigen H
 SISTEMUL Rh

FENOTIPURI:
- Rh+ (85%)
- Rh- (15%)
determinate de prezenţa
(respectiv absenţa) pe hematii a
substanţei antigenice D

- în mod normal nu există Ac

specifici anti-D în ser; Ac se pot
forma în urma contactului cu Ag
D la persoanele Rh-
GENOTIPURI
• există 3 loci ce se transmit înlănţuit (D,C,E), fiecare cu mai multe alele
• gena D determină antigenul D care are puterea antigenică cea mai mare
şi defineşte în practică fenotipurile Rh

• relaţiile dintre alelele locusului D:

- dominanţă/ recesivitate: D > d
- gena d este amorfă
Transmitere
mendeliana
D>d Dd Dd

FENOTIP GENOTIP
mama tata
homozigot heterozigot
Rh+ DD Dd dd
Rh- dd -
copil
 Incompatibilitatea feto-maternă în sistemul Rh
primul copil născut nu este afectat

-Mama Rh-
-imunizata in prealabil
- fat cu Rh+

Boala hemolitica a
nou-nascutului
- imunizarea mamei-> transfuzie cu sânge Rh+
-> trecerea în circulaţia maternă a hematiilor cu Ag D de la
feţi Rh+, în timpul unor naşteri/ avorturi anterioare
 Boala hemolitica a nou-nascutului (BHN)
• o cantitate foarte mică de sânge fetal trece din circulația fetală în cea
maternă prin placentă
• daca această cantitate ajunge să fie suficient de mare se stimuleza
imunitatea mamei si se vor produce anticorpi anti-Rh
• probabilitatea cea mai mare de a avea loc schimbul de sânge este la
naștere
• la a II-a sarcina anti-Rh pot străbate placenta intrând astfel în circulația
fetală
• dacă fătul este Rh- nu există nici o problemă, deoarece Rh- nu prezintă
antigen Rh
• dacă fetusul este Rh+ atunci anticorpii anti-Rh materni vor duce la
aglutinarea și hemoliza sângelui fetal = incompatibilitate materno-fetală.
 Boala hemolitica a nou-nascutului
Distrugerea hematiilor fetale are trei efecte:
• anemie;
• stimularea eritropoiezei fetale, ceea ce va produce o hiperplazie a organelor
eritropoietice =hepato-splenomegalie
• eliberarea unei cantităţi crescute de bilirubină - icter /icter nuclear.
• sistemele enzimatice hepatice de conjugare a bilirubinei sunt nedezvoltate
• până la naştere bilirubina este metabolizată de ficatul matern
• postnatal bilirubina se depune la nivelul pielii şi mucoaselor = icter
• se poate depune la nivelul nucleilor bazali ai encefalului = fenomene
neurologice →sechele pentru toată viaţa
• asocierea de icter şi fenomene neurologice constituie =icter nuclear.

Tratamentul
• administreaza fenobarbital care acţionează ca inductor enzimatic
• UV
• exsanguinotransfuzie completă cu sânge izogrup ABO şi Rh
 Recomandare
Dozarea titrului de Ac anti D de la sapt 20 de sarcina

Profilaxie primara

administrare de anticorpi anti-Rh = anti-Rh gamma globulină

femeile Rh- trebuie să primească această injecție înainte de naștere,
imediat după naștere (48h), după o sarcină pierdută sau după un
avort.
anticorpii se leagă și inactivează antigenele Rh fetale înainte ca
sistemul imun al mamei să răspundă și să producă proprii anticorpi
anti-Rh.
Profilaxie secundara
administrare de AgD
anticorpii se leagă și inactivează antigenele Rh administrate si astfel
scade titrul anticoprilor ce ajung în circulaţia fetală.
 sarcina

baiat s Avort spontan

s Avort la cerere
s
fata
i
gemeni
s

Sex necunoscut

s
 DD
dd Rh- Rh+
Dd

Rh- Rh+ Rh- Rh+ Rh+ Rh- Rh- Rh+ Rh+

BHN BHN BHN BHN

Primul copil cu Rh+

sanatos

Copii cu Rh- = sanatosi

DD DD
dd Rh- Rh+ dd Rh- Rh+
Dd Dd

Transfuzie Rh+
Rh+
Rh+ Rh+

BHN BHN
 SISTEMUL SANGUIN MN
• Gene alele: M si N
• genele M si N sunt codominante
• IMPORTANTA: mai ales in medicina legala
M=N

FENOTIP GENOTIP
M MM
MN MN
N NN
 SISTEMUL SANGUIN Xga
Fenotipurile
• Xg(a+) şi Xg(a-) - determinate de prezenţa, respectiv absenţa
de pe hematii a antigenului Xga
Gene alele: Xga (dominanta) si Xg (recesiva); situate pe cromosomul X
• femei homozigote si heterozigote; barbati hemizigoti;

Xga > Xg

FENOTIP GENOTIP BARBATI GENOTIP FEMEI

Xga Xga
Xg (a+) Xga Y
Xga Xg
Xg (a-) Xg Y Xg Xg
 GRUPELE SERICE si ENZIMATICE
HAPTOGLOBINELE
• Haptoglobinele = α2-globuline cu rol de a fixa hemoglobina din
eritrocitele distruse prin hemoliză intravasculară

Hp1=Hp2

Fenotip Genotip
Hp 1-1 Hp1 Hp1
Hp 2-2 Hp2 Hp2
Hp 1-2 Hp1 Hp2
 GRUPE DIN SECREŢII
• Gene alele: Se (dominantă) şi se (recesivă, amorfă)
• gena Se modifică solubilitatea antigenelor ABO, transformându-le din
liposolubile în hidrosolubile (Ag ABO trec în secreţiile organismului -
salivă, lapte, urină, spermă, sudoare etc)
• persoanele nesecretoare sunt numai homozigoţii sese, la care
antigenele AB0 rămân în formă liposolubilă, fiind absente din secreţii.

Se > se

FENOTIP GENOTIP
Se Se
Secretor (Se)
Se se
Nesecretor (se) se se
DETERMINAREA STATUSULUI SECRETOR

• rondele de hartie de filtru imbibate in saliva

• + ser cu anticorpi corespunzatori Ag AB0 ai persoanei ‑‑> se asteapta
10 min. pentru a se produce reactia Ag-Ac -->

• + suspensie hematii izogrup ABo cu persoana testata

Se: Ag + Ac --> reactie Ag-Ac + Ag --> hematii neaglutinate

se: ‑‑ + Ac --> Ac + Ag --> hematii aglutinate

 SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ
• caracter fiziologic determinat monogenic, caracterizat prin existenţa
unor praguri gustative diferite pentru cele 4 gusturi fundamentale
• testată folosind fenil tiocarbamidă (PTC) → amară de gustatori şi
insipidă de negustatori

G>g

FENOTIP GENOTIP
GG
Gustator (G)
Gg
Negustator (g) gg
 U.M.F IAŞI
GRUPELE TISULARE - proteine cu rol structural, incluse în membrana
celulară, dar care prezintă şi antigenitate specifică
HAPLOTIP = grup de înlănţuire = genele dintr-o regiune
cromozomială care se transmit împreună

HLA ("Human Leucocyte Antigen")

• Alelele genelor HLA sunt codominante → formează un HAPLOTIP

• se transmit “în bloc” de la părinţi la descendenţi.
• FENOTIPURI: multiple; proteine din membrana celulara cu rol structural si
capacitate antigenica (rol in supraveghere, alarma, aparare)
• Genele de clasă I – locii HLA-A, HLA-B si HLA-C - polialelism marcat →prot.
exprimate pe suprafaţa tuturor celulelor nucleate (exceptie: SNC,
trofoblastice şi embrionare) - rol în stabilirea compatibilităţii în transplante
• Genele de clasă II - ocupă locii D (HLA-DP, HLA-DQ, HLA-DR) - 12 variante
alelice → prot. cu rol în recunoaşterea antigenelor străine şi declanşarea
răspunsului imun umoral.
• Genele de clasă III - codifică unele componente ale ale sistemului
40
complement.
 GRUPELE TISULARE

În cazul unei fratrii, un individ are o probabilitate de 25% de a fi identic cu unul dintre
fraţi, de 50% de a fi semiidentic cu aceştia şi de 25% de a fi diferit de fraţii săi

A1 A3 A6 A22
I
C11 C8 1 2
C5 C19
B12 B9 B3 B47
DR4 DR3 DR1 DR8
1 2 3 4

II

A1 A6 A1 A22 A3 A6 A3 A22
C11 C5 C11 C19 C8 C5 C8 C19
B12 B3 B12 B47 B9 B3 B9 B47
DR DR DR DR DR DR DR DR
 VALOAREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ A STUDIULUI
CARACTERELOR EREDITARE NORMALE
INDICAŢIE CARACTERE STUDIATE
Transfuzii de sânge • Grupe sanguine (ABO, Rh, MN, Xg)
Prevenirea BHN • Grup sanguin Rh
Transplant de organ • HLA
Teste de paternitate • Grupe sanguine/serice (ABO, Rh, MN, Xg,
Identificarea de persoane Hp), status secretor/gustator dermatoglife
Localizarea genelor pe cromozomi • Grup sanguin ABO, status secretor, HLA
(prin studii de înlănţuire)
Diferenţierea gemenilor • GMZ: caractere monogenice (grupe
monozigoţi (identici, GMZ) şi sanguine, status secretor, sensibilitate
dizigoţi (diferiţi, GDZ) gustativă) 100% identice; caractere
multifactoriale 70-90% identice;

Interes teoretic • demonstrarea la om a legilor lui Mendel

• studiul funcţiei genice
• evidenţierea la om a unor fenomene genetice
(himerele, recombinarea genică, nedisjuncţia
meiotică etc)
La o maternitate s-au încurcat brasardele care identificau nou-născuţii. Determinaţi
cărei familii aparţine fiecare dintre următorii copii:

COPII: PARINŢI:
1. 0, M, Rh+, G; A C E A. 0, MN, Rh-, g / A1, MN, Rh-, g;
00 MM DD GG 00 MN dd gg / A1A1 MN dd gg
Dd Gg A1A2
A1 0
2. A1, MN, Rh-, g; A, B, D B. A1, M, Rh-, G / A2B, M, Rh-, G;
A1A1 MM DD GG A1A1 MM dd GG / A2B MM dd GG
A1A2 Dd Gg A1A2 Gg Gg
A1 0 A1 0
3. 0, N, Rh-, G; C. A2, MN, Rh+, G / B, N, Rh-, g;
00 NN DD GG C A2A2 MN DD GG / BB NN dd gg
Dd Gg A2 0 Dd Gg B0
4. A1B, M, Rh-, G; B, D D. A1B, M, Rh+, g / A1, M, Rh+, g;
A1B MM dd GG A1B MM DD gg / A1A1 MM DD gg
Gg Dd A1A2 Dd
A1 0
5. A1B, M, Rh+, g; D E. B, MN, Rh+, g / A2, M, Rh-, G.
A1B MM DD gg BB MN DD gg / A2A2 MM dd gg
Dd B0 Dd A2 0 Gg
La o maternitate s-au încurcat brasardele care identificau nou-născuţi .
Determinaţi cărei familii aparţine fiecare dintre următorii copii .

COPII:
1. fata; B, Rh+, Xg(a-)
2. băiat; A1,Rh+, Xg(a+)
3. baiat;A1B, Rh-, Xg(a-)
4. fata; O, Rh+, Xg(a+)
5. fata; O, Rh-, Xg(a-)
PARINTI:
A. mama; A1 , Rh+, Xg(a-)/
tata; A1B, Rh+, Xg(a+)
B. mama; B , Rh+, Xg(a-)/
tata; A2, Rh+, Xg(a+)
C. mama; A2 , Rh-, Xg(a+)/
tata; B, Rh-, Xg(a-)
D. mama; A2B, Rh+, Xg(a+)/
tata; A2B, Rh+, Xg(a-)
E. mama; A2 , Rh+, Xg(a+)/
tata; A1B, Rh+, Xg(a+)
Se dau urmatoarele fenotipuri la parinti.

Mama : A1, Rh-, MN, Hp1-2, Se, Xg(a+) , negustator,

A1A1/A1A2/A10
Tata: A2B, Rh+, N, Hp2-2, Se, Xg(a+) , gustator,
A2B
Mentionati ce genotipuri sunt posibile la copii pentru fiecare din
caracterele monogenice
A1 A2 0
A2 A1A2 A2A2 A20
B A1B A2B B0
O femeie are un copil care a avut boala hemolitică a nou-
născutului, iar soţul său a prezentat şi el boala în copilărie. Ce risc
are cuplul de a avea un alt copil afectat?

A. 100%; B. 75%; C. 50%; D. 25%; E. 0%

Mama Rh-=dd
BHN DD
Rh-
dd Dd
D d
Dd Rh+
Rh+ d Dd dd
BHN S ??
d Dd dd
In următoarea situaţie demonstraţi care bărbat POATE fi tatăl copilului:
mama: A1, M , Rh pozitiv, g;

copil: A2, MN, Rh pozitiv, G;

tatăl: A. A1, M , Rh negativ, g

B. O, M , Rh pozitiv, G;
C. O, M , Rh pozitiv, g
D. A1, MN, Rh pozitiv, g;
E. A2B, N, Rh pozitiv, G;
Care copil este nelegitim ştiind ca primul copil este sigur legitim in cazul
cuplului următor?

Mama: A1, MN, Rh+, Hp 1-1, G;

Tatăl: A2B, N, Rh+, Hp 1-2, g;

Copii: A. A2B, MN, Rh-, Hp 1-2, g;

B. A1B, N, Rh+, Hp 1-1, G;
C. A2, MN, Rh+, Hp 1-2, G;
D. A1, N, Rh+, Hp 1-1, g;
E. B, N, Rh+, Hp 2-2, G.
O pacientă are cariotipul 47,XXX; ea are grupa sanguină Xg(a-). Tatăl ei
are grupa sanguină Xg(a-), iar mama ei este Xg(a+); bunica maternă a
pacientei a avut grupa sanguină Xg(a-). Stabiliţi când a avut loc
nedisjuncţia meiotică ce a determinat anomalia cromosomică
existentă în cariotipul pacientei,

A. În cursul primei diviziuni în meioza paternă;

B. În cursul primei diviziuni în meioza maternă;
C. În cursul diviziunii ecvaţionale a meiozei paterne;
D. În cursul celei de-a doua diviziuni meiotice materne;
E. În cursul primei sau al celei de-a doua diviziuni meiotice materne.