HIPERTENSIUNEA

ARTERIALĂ
 Definiţie:

. Hipertensiunea arterială
Creșterea persistentă a valorilor TA
sistolice≥140 mmHg și/sau diastolice ≥
90 mmHg
după OMS și Societatea Internațională de
Hipertensiune 1999/2007
 Limita superioară a valorilor
normale a presiunii sanguine
mm Hg Optim Prehiper- Valoare Hiperten-
tensive prag siunea

PD 60-80 80-89 90-95 >95

(presiune
diastolică)

PS 100-130 130-139 140-160 >160

(presiunea
sistolică)
 Epidemiologie
Prevalența HTA, estimată la nivel
mondial, este de aproximativ 1 miliard de
indivizi/an,
mortalitatea – 7,1 milioane decese/an2.
Conform OMS hipertensiunea arterială
reprezintă prin consecințele sale principala
cauză de mortalitate în întreaga lume.
Deși HTA este mai frecventă în țările
dezvoltate (37,3%) comparativ cu cele în curs
de dezvoltare (22,9%), numărul cel mai mare
de hipertensivi în valoare absolută se
regăsește în acestea din urmă.
Presiunea sanguină arterială

Debitul Rezistența
cardiac periferică
(DC) totală

(RPT)
 Factori reglatori a TA
I. Tonusul miogen
bazal (complianța
peretelui arterial și
gradul de hipertrofie
al mediei vasculare)
II. Activarea neuro-
endocrină
(vizează echilibru
simpato-parasimpatic
precum și nivelu
Endotelinei I și a Ag II)

III. DC. (vizează forța

undei pulsative a sângelui
evacuate în sistolă de
ventriculul stîng)
IV. Echilibrul electrolitic
(Na⁺, Ca²⁺, Mg²⁺,K⁺)
 FACTORII ETIOPATOGENETICI AI
HIPERTENSIUNII ARTERIALE ESENȚAILE:

1. Alterarea endoteliului vascular

2. Disfuncția sistemului Ligand-NOSe-NO
3. Deficiența de tetrahidrobiopterină
4. Hiperhomocisteinemia
5. Activarea stresului oxidativ
6. Activarea răspunsului inflamator (hipercitokinemia)
7. Activarea SSA, RAAS și sistemului endotelinic
8. Creșterea răspunsului vasoconstrictor
9. Hiperuricemia (elevarea acidului uric)
10. Deficitul de vitamină D
11. Polimorfismul genetic
12. Hipernatriemia și hipomagnesiemia
13. Stresul, dislipidemia, tabagismul, excesul de alcool, obezitatea,
hipodinamia etc.
7
 Mecanismele patogenetice
ale hipertensiunei
1. Dereglarea neuro- endocrină a
tonusulu vascular
2. Mecanism vascular
3. Dezechilibrul electrolitic
 1. Dereglarea neuro-endocrină
vizează

1. Activarea influențelor simpato-

adrenergice
2. Sistemul reglator endotelinic
3. Activarea sistemului Renin-
Angiotenzin-Aldosteron
 Activarea simpato-adrenergică
↑ norepinefrinei în activarea alfa1- contracţia mediei
sînge adrenoreceptori musculare

elevarea TA spasm vascular

Nota: reprezintă cel mai incipient şi rapid patern

al cresterii TA.
 Sistemul reglator endotelinic
Alterarea endoteliului vascular
4 consecințe inerente ale HTAE:
• Diminuarea capacității endoteliului
de a elibera factorii vasorelaxanți:
NO, prostaciclina și EDHF (factorul
hiperpolarizant derivat din
endoteliu)
• Afectarea reactivității vasculare
• Micșorarea lumenului
• Creșterea rigidității peretelui
vascular.

Endotelina1(puternic vasoconstrictor)
actionează prin receptori:A(pe miocite);
B(miocite şi endoteliocite)
• La nivelul receptorilor B are loc
formarea NO care e vasodilatator şi
limitează contracţia la pacienții cu
HTA
Deficitul de NO facilitează:

1. Creșterea expresiei enzimei de conversie a ET-1

2. Creșterea expresiei receptorilor ETA
3. Micșorarea expresiei receptorilor ETB localizați pe endoteliocit
4. Eliberarea ET-1 din granulele matricei extracelulare ale
peretelui vascular

12
Deficitul de NO și ET-1:

1. ET-1 este cel mai potent vasoconstrictor agent. În

organismul uman genele ce controlează expresia
acestui oligopeptid aparțin cromozomului 6.
2. ET-1 stimulează hipertrofia media musculare.
3. ET-1 stimulează expresia citokinelor pro-inflamatoare
și producția radicalilor liberi de oxigen.
4. ET-1 activează fibroblastele și crește rata de colagen
fibrilar, conducând la micșorarea complianței
vasculare. Creșterea rigidității vasculare este un semn
13
al remodelării vasculare.
Excesul de ET-1 și HTAE:

▬ Nivelul sanguin al ET-1 este elevat la pacienții cu

hipertensiune arterială, în special când aceasta este
asociată de afecțiunea aterosclerotică a arterelor
coronariene, hipertensiunea arterială pulmonară și
insuficiența cardiacă.
▬ Nivelul sanguin al ET-1 se corelează pozitiv cu
conținutul seric al IL-6, TNF-alpha și proteina C
reactivă (markerul principal al riscului cardio-
vascular).
14
 Deficitul de NO și sistemul renină-angiotensină-aldosteron:

1. Creșterea activității RAAS este un mecanism incipient al HTAE. În

plan fiziopatologic se consideră că activarea RAAS este determinată
de sistemul simpato-adrenal – expresia primară a stresului,
hipodinamiei, insulino-rezistenței și obezității.
2. Deficitul de NO crește expresia receptorilor AT1. Între expresia AT1 și
nivelul local și circulant al Ang II este un feed-back pozitiv.
3. Deficitul de NO potențează efectul vasoconstrictor al Ang II mediat
prin AT1, precum și efectul mitogen și de creștere al octapeptidului.

15
Deficitul de NO și sistemul renină-angiotensină-
aldosteron:

▬ Creșterea sintezei de Ang II se impune prin producția

exagerată de aldosteron.
Aldosteronul pe lângă efectele de retenție a sodiului și
apei exercită acțiuni notabile asupra biologiei vasului.

▬ Aldosteronul activează receptorii mineralocorticoizi pe

endoteliocit și miocit neted vascular, fapt ce rezultă în:

• fibroza vasculară și creșterea rigidității peretelui

vascular;
• hipertrofia mediei musculare;
• creșterea producțiie de radicali liberi de oxigen;
16
• expresia chemokinelor
Deficitul de NO poate fi și consecința:

1.Creșterii activității arginazei

2.Deficitului de L-Arginină
3.Deficitului de tetrahidrobiopterină
4.Excesului de dimetilarginină asimetrică
5.Excesului de radicali liberi de oxigen
6.Creșterii nivelului de homocisteină
17
 Creșterea activității arginazei:

▬ se asociază cu reducerea de NO

▬ se asociază cu creșterea tonusului

vascular și elevarea tensiunii arteriale

▬ este un predictor al HTAE

18
Deficitulu de tetrahidrobiopterină C9H15N5O3 – BH4

Coferment de sinteză a oxidului

nitric.
Este expresat de mai multe tipuri
de celule.
Se implică ca cofactor și în sinteza
dopaminei, serotononinei
melatoninei.
Stresul oxidativ și inflamația
metabolizează BH4, rezultând în
formarea deficitară a NO.

BH4 este necesar nu numai pentru

NOSe, dar și NOSn (neuronală).

19
 Deficitul de tetrahidrobiopterină C9H15N5O3 – BH4
Deficitul de BH4 este dovedit în sindromul de insulino-rezistență, sindrom metabolic,
dislipidemii, obezitate, hiperhomocisteinemie etc. BH4 este îndeosebi vulnerabil la
acțiunea peroxinitritutului (ONOO-).

Reducerea deficitului de BH4 prin

administrare orală (400 mg/zi) a ameliorat
evoluția disfuncției endoteliale, a redus
valorile TA la pacienții cu HTAE, a
îmbunătățit hemodinamica centrală și
periferică la pacienții cu insuficiență
cardiacă, a redus riscul trombogenezei. 20
 Deficitului de tetrahidrobiopterină C9H15N5O3 – BH4
Vitamina C crește sinteza de NO mediată de BH4:

1.Datorită efectului antioxidant.

2.Datorită stimulării directe a sintezei endoteliale a

cofactului.

3.Datorită facilitării transportului BH4 în

membrana celulei endoteliale prin stimularea
dehidrofolireductazei (DHFR).
DHFR asigură transformarea BH2 în BH4.
21
 Excesul de dimetilarginină asimetrică (DAS)
DAS este un inhibitor endogen al NOSe.
Inhibă producția de NO prin acțiune sa competitivă
față de L-arginină și conduce la elevarea tensiunii
arteriale.
Se formează prin metilarea post-translațională a
argininei din componența diferitor proteine.
Se găsește în practic în toate țesuturile și fluidele
biologice.
22
 Excesul de dimetilarginină asimetrică (DAS)
DAS crește odată cu vârsta, la persoanele cu
obezitate, dislipidemie, insulino-rezistență,
hiperhomocisteinemie.

Elevarea DAS crește riscul HTAE la copii (în special

cu obezitate) cu peste 40%, iar al infarctului
miocardic acut la maturi cu circa 30%.

23
 Excesul de dimetilarginină asimetrică (DAS)
Excesul de DAS conduce la creșterea rigidității
vasculare și la reducerea complianței peretelui
arterelor de calibru mediu și mic, determinând
majorarea rezistenței vasculare periferice.
Excesul DAS este în deosebi concludent la pacienții
cu HTAE asociată de creșterea grosimii
complexului intimă-medie al a.carotide.

24
Un factor de risc nou al maladiilor cardiovasculare

25
 Hiperhomocisteinemia (>15 µmol/L)
Un factor de risc nou al maladiilor cardiovasculare
Cum influențează evoluția HTAE?
1. Facilitează oxidarea LDL și conduce la progresarea
leziunilor aterosclerotice ale vaselor→ deficitul de NO.
2. Reduce capacitatea HDL de a sechestra colesterolul din
peretele vascular.
3. Afectează sistemul de control al fenotipului contractil
al miocitului neted vascular, conducând la formarea și
hiperplazia neointimii.
4. Stimulează producția de radicali liberi de O2 și azot. 26
 Creșterea nivelului de homocisteină
Un factor de risc nou al maladiilor cardiovasculare
Hiperhomocisteinemia crește aterogenitatea
colesterolului LDL de circa 10 ori!!!
• Hiperhomocisteinemia corelează direct cu nivelul
proteinei C reactive și fibrinogenului – factori ai formării și
creșterii neointimii.
• Hiperhomocisteinemia reduce notabil beneficiul
tratamentului antihipertensiv asupra evoluției leziunilor
vasculare aterosclerotice și riscului accidentelor vasculare
(infarct, stroke). 27
 HIPERHOMOCISTEINEMIA

FIBRINOGENUL

Captarea și stocarea LDL Proliferarea MNV

Afectarea NOSe-NO creșterea neointimii

Vasoconstricția Remodelarea vasc.

Elevarea TA Micșorarea lumenului

HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ 28
 Sistemul Renin-Angiotenzin-Aldosteron
(local și circulant)

Format din 6 componente:

• AgI
• AgII
• Ag1-7
• Ag3-8
• Ag2-5
• Aldosteronul

Notă: atribuţie vasotropă au:AgII;Ag1-7;Aldosteronul

 Angiotenzina II

îşi realizează efectul prin AT1 de pe

miocit.

Nota: actualmente în terapia HTA se

folosesc: blocanţi, antagonişti AT1 şi
inhibitorii ai enzimei de conversie.
 Efectele vasoconstrictorii ale Angiotensintei II

• Constrictia musculaturii netede a arteriolelor,

capilarelor
• Hipertrofia și hiperplazia miocitelor (prin expresia
protooncogenelor și activarea factorului de crestere a
trombocitelor și cel al fibroblaștilor).
• Induce influxul de Ca2+ în miocitele vasculare
activează formarea actomiozinei P cresterea
contractiei miocitelor vasculare
• Activarea eliberării catecolaminelor
• Crește sensibilitatea vaselor la catecolamine
 Crește pre- și
postsarcina
Mărirea
Spasm reabsorbției
vascular H2O si Na+

Angiotenzina
II

Leziuni
minime ale Scleroza
peretelui
vascular
renală
Hipertrofia
miocardului
 Stimularea eliminarii Potentarea
Ag II aldosteronului reabsorbției Na+ si
excreția K+

Excitarea Crește presiunea

osmoreceptorilor osmotica a sîngelui

V2 (receptori) Hipervolemie
Marirea
(reorientarea (↑ presiunea
Eliberarea componentelor
reabsorbtiei apei distolica + cresterea
la nivel renal
ADH intramembranare in returului venos)
membrana lumenala)

Crește
Crește volum-
presiunea
V1 (receptori) bataie
sistolică
effect
vasoconstrictor) HTA
 Ag 1-7
(se formează din Ag I sau AgII)
- Are efect vasodilatator mediat prin
receptorii mas (pe endoteliu şi miocite)
- Micşorează sensibilitatea AT1 față de
AgII (concurent al AgII)!!!
Nota: Ag1-7 este o abordare terapeutică
modernă a remodelării vasculare în
HTA.
 Deficitul de Ang 1-7 în HTAE:

1.În HTAE raportul ACE/ACE2 (enzima de conversie

a Ag 1 în Ag2) crește.
2.În HTAE excesul de Ang II crește expresia ACE și
micșorează expresia ACE2 ( enzima de conversie
a Ag2 în Ag 1-7).
3.Deficitul de Ang 1-7 și micșorarea expresiei
receptorului mass crește producția reninei.
4.Deficitul de Ang 1-7 afectează expresia NOSe.
35
 În deficitul de Ang 1-7:
Este potențată acțiunea vasoconstrictoare, mitogenă și de
creștere a Ang II și ET-1.
1. Crește activitatea receptorilor AT1 și scade expresia
receptorilor AT2.
2. Crește activitatea fibroblastelor și a metaloproteinazelor
matricei extracelulare. Se accelerează turnover-ul
colagenului. Există riscul acumulării colagenului degradat
în spațiul subendotelial și, respectiv, al formării neointimii.
3. Se afectează fezabilitatea de control al fenotipului
contractil al miocitului neted vascular, fapt ce rezultă în
preluarea fenotipului secretor și consecințele iminente:
- migrarea miocitelor
- proliferarea lor și creșterea neointimii
36
 Formarea neointimii –
predictor al disfuncției endoteliale și HTAE

Fenotipul Fenotipul
Micro-ARN-143-145 contractil al MNV
Secretor al MNV

Ang II Ang 1-7

Migrare Receptorii mas
ET-1
Radicalii de O2 TGF-1beta
Citokinele
pro-inflamatoare
Proliferare
Remodelare
Formarea vasculară
Secreție
neointimii Elevarea TA37
Rolul sistemului renină-angiotensină aldosteron
în reglarea tensiunii arteriale
Hiponatriemie şi/sau
Scăderea tensiunii arteriale
hipovolemie

HIPOPERFUZIE RENALĂ

Creşterea secreţiei de a ză
ve Bradikinina (antagonist al Ag II)
renină ac ti
In
Enzima de conversie
Angiotensinogen Angiotensină-I Angiotensină-II

Retenţie de Na şi apă ALDOSTERON Vasoconstricţie

Creşterea volemiei
HTA
 SRAA

Activarea receptorilor AT1 din vase

Influx de Ca²⁺ Expresia protooncogenelor

Ca²⁺ + calmodulina Activarea factorilor de creștere

Activarea Kinazei lanțurilor ușoare ale
miozinei Hipertrofia și proliferarea
miocitelor
Fosforilarea acestora

Formarea actomiozinei P HTA

Creșterea
Contracția rezistenței
miocitelor periferice
 Factor vascular
-spasm vascular
-complianța
-remodilarea vasculară

Nota:-se referă la arteriole rezestive cu ø 100

mcr (au strat muscular bine dezvoltat;și
sensibilitatea receptorilor în vase mici la
catekolamine este mare.)
- ↑adrenalinei duce la ↓afinității α-
adrenoreceptori în vasele mari și cord, pe cînd
în vasele rezistive nu are acest efect.
 Cauzele spasmului vascular
• Micșorarea secreției endoteliale de
vasodilatatori și anteagreganți.
• Creșterea secreției endoteliale de
vasoconstrictori
(Ag.II ; Endotelină; Serotonină ; Tromboxana
A2)
• Activarea agregării trombocitelor (prin
receptori specifici: glicoproteina Ib , IIb ,
IIIa).
• Simpaticotonia și sintetizarea alfa-
DISFUNCȚIA MICROVASCULARĂ VIZEAZĂ :

• Creșterea sintezei endotelinei și

neuropeptidei Y
• Scaderea sintezei NO;
prostaciclinei și altor
vasodilatatori.
• Creșterea agregării trombocitelor.
• Dereglarea reologiei sanguine.
 HEMOSTAZA PRIMARĂ
VASCULO-TROMBOCITARĂ
• Cauze:
• Numărul de trombocite.
• Prezența în membranele trombocitelor a receptorului
specific (glicoproteina Ib), care asigură adeziunea plăcii
aterosclerotice la fibra de colagen, a peretelui deteriorat.

• Activarea glicoproteinelor IIb ; IIIa , care asigură

ireversibilitatea agregării trombocitelor.

• Sinteza in trombocite a tromboxanei A2 și prostaciclinei.

 Modificarile Excitarea mecanica
hemodinamicii a endoteliului
intracardiace si vascular de către Leziunea
sistemice endoteliului
(diabet,atero fluxul
sanguin
scleroză)

↓reducerea
Creste sintezei NO; ↑ Modificarea
contractia cresterea sintezei raspunsului
endotelinei, endotelial la
miocitelor acțiunea
vasculare prostaciclinei PG2
H2 si PGI 2 factorilor
hemodinamici
Spasm
vascular
persistent
HTA
 REMODELAREA VASCULARĂ
(modificări le structurii și geometriei vasculare)

• Hipertrofia miocitelor
• Apoptoza

• Migrarea celulara
• Modificări ale matricii
extracelulare
 REMODELAREA VASCULARA DEPINDE
DE INTERACȚIUNEA DINAMICA
DINTRE
• Factorii de creștere produși locali
• Substanțe vasoactive
( Ag II ; prostaciclina ; Tromboxana
A2; NO s.a )
• Stimulul hemodinamic
 REMODELAREA HIPERTENSIVA
( prezintă raspuns vascular la :)

• Modificari cronice ale condițiilor

hemodinamice (in HTA)
• Modificari cronice ale factorilor
umorali (endotelina; Ag II, etc.)
MODIFICAREA VASELOR DE REZISTENȚA CONSTA
ÎN :

• Creșterea grosimii medii

a peretelui vascular
• Îngustarea lumenului
vascular
 Creșterea grosimii mediei în raport cu diametrul lumenului vascular
reprezintă ,,marca” remodelării vasculare hipertensive.

La nivelul arterelor mici normalizarea stresului parietal se realizează prin:

vasoconstricție persistentă
rearanjarea celulelor musculare netede în jurul unui lumen arterial cu
diametru mai mic (remodelare eutrofică).
În acest caz raportul medie/lumen crește fără a majora și aria de secțiune a
mediei. Procesul de remodelare eutrofică la nivelul segmentelor distale ale arborelui
arterial determină creșterea rezistenței vasculare, ,,marca” hemodinamică a HTA
diastolică.
Arterele mari se adaptează la valorile crescute ale presiunii arteriale prin
exprimarea unor gene de răspuns precoce care determină:
hipertrofia musculaturii netede vasculare
creșterea grosimii parietale.

Procesul de remodelare vasculară presupune în acest caz:

1.hipertrofia celulelor musculare netede
2. acumularea de proteine ale matricii extracelulare (colagen, fibronectină) cu
creșterea consecutivă a rigidității arteriale,
,,marca” hemodinamică a HTA sistolice izolate
 Reprezentarea schematică a procesului de
remodelare vasculară în prezența HTA
A

B d perete
C

d: diametrul luminal; diametrul peretelui arterial

(A) artera normală,
(B) remodelarea hipertrofică cu creșterea raportului dintre
grosimea parietală și lumenul vascular prin îngroșarea peretelui
arterial și reducerea diametrului luminal,
(C) remodelarea eutrofică cu creșterea raportului dintre
grosimea parietală și diametrul luminal pe seama reducerii
lumenului vascular.

Deși peretele vascular se îngroașă, aria de secțiune a peretelui

rămâne aceeași ca urmare a reorganizării celulelor în jurul unui
lumen mai îngust.
 Creșterea rigidității arteriale contribuie la întreținerea și progresia HTA
prin creșterea velocității undei pulsului. Aceasta face ca unda sfigmică antegradă
să ajungă la punctele de reflexie din periferia arborelui arterial mai rapid, astfel
încât unda reflectată sau retrogradă în sistolă și nu în diastolă, cum se întâmplă la
subiectul normal.
Acest fenomen explică pe de o parte creșterea presiunii arteriale sistolice și
diferențele și pe de altă parte scăderea presiunii arteriale diastolice observată la
hipertensivii vârstnici. Vârful presiunii sistolice
Vârful presiunii sistolice
A B
Inflexiune sistolică
Inflexiune sistolică tardivă datorată
tardivă datorată undei reflectate
undei reflectate
Incizura dicrotă
Incizura dicrotă

Sistolă Diastolă
Sistolă Diastolă

Aspectul undei pulsului la subiecți cu rigiditate arterială normală (A) și

crescută (B).
 Factori ereditari
(care vizează remodelarea vasculară)
• Dereglarea transportului
transmembranar al Ca²⁺ acumularea în
miocitele vaselor rezistive scăderea
relaxării miocitelor
• Dereglarea transportului
transmembranar de Na⁺
hipervolemie creșterea presarcinii
• spasm persistent al vaselor rezistive
• Expresia patologică a genomului
endoteliocitelor micșorarea
secreției de vasodilatatori (NO;
prostaciclina; PGF2; etc)
• Mutația genei Ag
(angiotenzinogen) crește
secreția de Angiotensină II.
 MECANISEMELE HIPERTROFIEI
MIOCITELOR VASCULARE
• Activarea factorilor de creștere din miocitele
arteriale si miocardiocite
(PDGF ; EGF ; ILGF ; BTGF;)
Acești factori înduc hipertrofia si hiperplazia
miocardului și peretelui vascular
• Activarea protooncogenelor miocitare (C-myc)
inițierea sintezei de proteine hipertrofie .
• Secreția de insulina (efect anabolic )
• Secreția Ag II
• Secreția Endotelinei
 REMODELAREA VASCULARA ȘI ATEROSCLEROZA

• Hipertrofia parietala

Încetinirea transportului transmural al

substanțelor circulante

Acumularea intramurala a acestora, inclusiv a

lipidelor

aterogenezei
 Fluctuații
HTA hemodinamice

Tromboza Instabilitatea plăcilor de

aterom

Leziuni minime Sinteza factorilor

endoteliale vasodilatatori.
( în absența FC
si Ag II )
 H TAE

Favorizeaza aterogeneza in
vasele :
• Mari elastice
• Coronariene (ischemie cardiacă)
• Cerebrale (hemoragie
intracerebrală , edem cerebral)
• Renale (insuficientă renală)
 Dezechilibrul electrolitic
(↓ Mg²⁺,K⁺;
↑ Na⁺, Ca²⁺ )
Nota: Mg²⁺ - este factor vasodilatator
îndependent (nu depinde de sistema
endotelială reglatoare)

Folosirea Mg ²⁺- profilaxia a HTA

 Rolul Na+ în dezvoltarea HTA
Consumul excesiv Hiperosmolaritate
de sare

↑depolarizării
Influx de Na+ Hiperhidratare(1mol Na
membranei
intracelular leaga 400 mol de H2o)
celulare

Ca2+ + Influx de Ca2+ Hipervolemie

calmodulina în miocite

Crește
HTA
contracția
Hipertrofia ↑RVT
miocitelor
Excesul de
hiperosmolaritate hipervolemie
sare

distensia ↑pre- și
atriilor postsarcina

reflector este eliberat peptidul efect vasodilatator

Na-uretic atrial (din aparatul (mecanism
Golgi unde este depozitat) compensator)
MARCHERII DISFUNCȚIEI ENDOTELIALE ȘI A HTA

• ↓ NO in singe (pina 80 ρmol)

• ↑ copeptinei (este un marcher al
vasopresinei)
• Microalbuminuria !!!
• ↑ Citochinelor proinflamatorii
• ↑ Rezistinei ( citochina care scade
afinitatea receptorilor față de insulină)
și induce insulinorezistenta.
 CREȘTEREA Nota: Efectul rezistinei se
REZISTINEI
realizeaza prin
intermediul produsilor
INSULINOREZISTENȚA finali ale glicarii, care
reprezinta forma
Hiperglicemie legata a glucozei cu
proteinele scheletice
ale peretelui vascular
Vasospasm +
remodelare vasculara ( collagen III, I , VIII).

HTA
 Clasificarea HTA
Secundară
Esențială (simptomatică)
(sistemică)
1. Endocrină
2. Neurogenă
3. Nefogenă

4. Hemică
6. Metabolică
HTA (în dependență de modificările DC)

HTA: - Hiperkinetică
- Eukinetică
- Hipokinetică
 HTA (în dependență de creștere
predominantă a TA)

HTA: - Sistolică
- Diastolică
- Mixtă
 HTA

Hiperdinamică De rezistență
(DC↑) (↑RPT)
(predomină creșterea PS și PD cresc
PS>) proporțional
sau PD> PS
 Hipertensiunea hiperdinamică

• Se datorează:
• 1. Creșterii frecvenței cardiace
• 2. Creșterii volumului extracelular
• 3. Creșterea activității simpatice
• 4. Creșterea responsivității la catecolamine,
cauzată de cortizol sau hormonii tiroidieni

• Mecanismul: creșterea returului venos cu elevarea

volumului bătaie (mecanismul Frank-Starling)
 Patogenia HTA
(hiperdinamice)
Creșterea frecvenței sau a volumuli extracelular
(simpaticotonia; >>> cortizol; hormoni
tiroidieni)

Returului venos

Volum bătae (mec. Franc- Starling)

 Hipertensiunea de rezistență
• Cauza:
• 1. Creșterea vasoconstricției periferice (arteriole)
• 2. Creșterea vâscozității sanguine (hematocritul
crescut).
• Mecanisme autoreglatoare:
• 1. vasoconstricția de origine simpaticotonică;
• 2. hipertrofia musculaturii vasoconstrictoare:
• 3. remodelarea vasculară cu creșterea rezistenței
vasculare periferice.
HTA (secundare) simptomatice :
• Nefrogenă : (14 – 20 %)
-Renovasculară
-Renoprivă
• Endocrină (3 % )
• Neurogenă (2 % )
-Reflexogenă
• Ca urmare a aportului excesiv de sare, a
medicamentelor hipertensive.
Verigile patogenetice principale ale HTA nefrogene
vasorenale
Scăderea presiunii şi a fluxului sanguin renal

Stimularea sintezei reninei şi eliminările ei în sânge

Angiotensinogen→angiotensină I Enzima de conversie

Contracţia miocitelor Hipersensibilitatea

arteiolelor la acţiunea
Angiozensina
vasoconstrictorilor
Creşterea funcţiei II
contractile a cordului
Activarea elibirărilor de:
-catecolamine
-Endoteline
Stimularea producerii de aldosteron

Realizarea efectelor aldosteronice

renale şi extrarenale

Creşterea:
- Rezistenţei periferice totale
- Volumului sîngelui circulant HTA
- Debitul cardiac
 Hipertensiunea arterială renoprivă

Reducerea parenchimului renal

Deficitul prostoglandinelor
Deficitul kininelor
vasodilatatoare

Micşorarea
Creşterea reabsorbţiei
fluxului sanguin
ionilor de Na⁺
renal

Activarea sistemului Hipernatriemia

renină-angiotensună-
aldosteron
Hipervolemia
Creşterea:
- Rezistenţei vasculare periferice totale
Hipertensiunea
- Volemiei arterială
- Deutului cardiac
Mecanismele patogenetice ale hipertensiunilor
arteriale endocrine
Hiperproducerea Creşterea sensibilităţii
hormonilor cu efect
cordului şi a vaselor faţă de
hipertensiv:
- Catecolaminelor hormonii cu efect
- Vasopresinei hipertensiv
- Adrenocorticotropinei
- Mineralocorticoizilor
- Hormonilor tiroidieni
- Endotelinei

Creşterea:
- Rezistenţei vasculare periferice totale
- Volemiei
- Debitului cardiac

Hipertensiunea arterială
 HTA mineralocorticoidiene
Crește reabsorbția Crește concentrația
Aldosteronul
Na+ plasmatica de Na+

Activarea
Stimularea secreției osmoreceptorilor
Hiperosmie
de vasopresina hipotalamici

Crește reabsorbția Hipervolemie Crește debitul

apei( tubii distali cardiac
contorti )

HTA
 EFECTUL EXTRARENAL AL ALDOSTERONULUI

Transportul Na + prin membrana

Hiperproducerea de
celulara
Aldosteron
a miocitelor vasculare si cardiace

Creșterea RPT Îngustarea

Tumefierea
(rezistența lumenului
vasculara) miocitelor
vascular

HTA
HTA (prin exces de glucocorticoizi, B. Cushing)

Secreția
glucocorticoizilor

Stimularea sintezei
Simpaticotonie hepatice a Ag

Crește reactivitatea vasculara

la acțiunea agenților Activare SRAA
vasopresori
 HTA catecolaminice
Mecanisme :
1. Vasocinstricție ( α 1-adrenoreceptori )
↑ RPT
2. Creșterea activitații cardiace ( efect
cronotrop + ; ionotrop +)
Nota :
Noradrenalina induce HTA sistolica – diastolica
cu tahicardie mai puțin pronunțată,
Adrenalina produce HTA predominant sistolică
cu tahicardie.
 HTA în HIPERTIROIDII
Hormonii tiroizi

1. Tahicardie (efect cronotrop)

HTA
2. Volum bătaie (efect ionotrop)

Nota : HTA in hipertiroidii este sistolica. Presiunea

diastolica este normală sau scade din cauza :

• Dilatarii compensatoare a vaselor de tip rezistiv

• Alterarii nemijlocite a pereților vaselor de către excesul de
hormoni tiroizi.
 HTA în DISFUNCȚII
HIPOTALAMO – HIPOFIZARE
Hipersecreția Reabsorbția apei la nivelul
H. antidiuretic tubilor renali distali

Creșterea
Crește umplerea
diastolica
returului venos Hipervolemie

Crește volum- Crește debitul

bătaie cardiac
 HTA neurogenă

Centrală Reflexogenă

Cauze:
Encefalite, edeme cerebrale,
Tumori cerebrale, sindromul Reflexe Reflexe
condiționate necondiționate
hiperkinetic

Mecanism:
Afectarea structurilor
corticale și subcorticale
implicate în reglarea TA
 Hipertensiunea în neuroze
Factor cauzal Suptaîncordarea
(stres) (dominanta de excitație)

Formarea focarelor Prăbușirea proceselor

epileptogene în structurile nervoase corticale
cortico-subcorticale (nucleii (dezechilibrul excitație-
simpatici ale FR) inhibiție)

Activarea HTA
Activarea
hipotalamo-
efectelor Crește sistolică și
simpatice asupra DC+RVP diastolică
hipofizară-
cordului și
corticosuprarenală
vaselor
Hipertensiune reflexcondiționată

Apare la acțiunea asociată

repetată a unui excitant
indiferent (conditionat) cu un
stimul ce provoaca HTA
 HTA reflex neconditionată

Se produce:
1. În urma excitărilor cronice ale extero- și
interoreceptorilor.
Ex: Sindrom algic cronic (la leziunea n. trigemen,
facial)
2. La întreruperea impulsației aferente (depresoare)
asupra activității de tonicitate a centrilor presori
(“descătușarea” centrului cardiovasomotor)
Cauze:
1. Leziunea baroreceptorilor arcului aortic și sinusului
carotid.
 Consecințele hipertensiunii

• 1. Hipoperfuzia și ischemia organelor și

țesuturilor, ce în timp instalează insuficiența
poliorganică;
• 2. Hemoragie cerebrală (accident vascular
cerebral hemoragic);
• 3. Dilatări anevrismale și perforarea
ulterioară a acestora;