Proiectul „Sprijin social și educațional pentru copiii romi de la

treapta preșcolară și primară pentru integrarea cu succes în sistemul

de învățământ general”
Training pentru cadre didactice
din instituțiile de educație timpurie:
„Educație de gen în cadrul instituțiilor de educație
timpurie-factor important în formarea personalității
ulterioare a preșcolarului de miine”
 EDUCAȚIA DE GEN –

O TEMĂ LA MODĂ SAU O CERINȚĂ A TIMPULUI

CINE SUNT EU ?
Identificarați elementele comune/distincte din imagini
 Educația de gen în viziunea mea

Fetițele sunt.... versus Băieții sunt....

Aspecte
comune
 Definirea conceptelor
Sex - noțiunea trimite la caracteristicile pur biologice care diferențiază bărbații și femeile:
cum sunt diferențele legate de sistemul reproductiv, sau diferențele ce țin de organism
Gen - noțiunea se referă la diferențele sociale între bărbați și femei. Aceasta se referă la
setul de reguli care reglementează relațiile barbați/femei oferindu-le activități,
responsabilități și obligații distincte. Este un comportament învățat, care se schimbă în timp
în cadrul aceleiași culturi, dar și de la o cultură la alta.
Educație de gen - valorizarea în mod egal a aspiraţiilor, nevoilor şi comportamentelor
bărbaţilor şi femeilor. Educaţie adecvată la nevoile de învăţare diferite ale fetelor şi
băieţilor, cu scopul de a le asigura acestora şanse egale de dezvoltare

Discriminare de gen - tratament care încalcă drepturile unei persoane pe baza unui
stereotip de gen.
Gender este un termen împrumutat din literatura științifică engleză, pentru a defini „genul
social” ce desemnează particularități psihologice, sociale și culturale specifice femeii
sau bărbatului în situație de interacțiune socială.
 Ce sunt diferențele de gen?
 Diferenţele de gen reprezintă diferenţe la nivelul caracteristicilor individuale dintre
femei şi bărbaţi şi includ următoarele dimensiuni: biologică, psihologică şi socio-
culturală.
 Diferenţele de gen sunt produsul interacţiunii caracteristicilor biologice ale
femeilor şi bărbaţilor cu mediul şi reflectă diferenţele individuale prin variabilele
biologice, psihologice şi comportamentale (Ruble, Martin, 1998).
 Prin aceste dimensiuni înţelegem:
• dimensiunea biologică a diferenţelor de gen este reprezentată de diferenţele de sex;
• dimensiunea socio-culturală a diferenţelor de gen este reprezentată de construcţiile
sociale ale rolurilor şi statuturilor femeilor şi bărbaţilor în context social;
• dimensiunea psihologică a diferenţelor de gen este reprezentată de aspectele
cognitive, emoţionale şi comportamentale în conduita individuală.
 Studiul de caz
1. Un cadru didactic a planificat o activitate de salubrizare a terenului de joacă cu copii.
Au delegat responsabilitățile împreună: să grebleze/strângă frunzele uscate, să strângă
ramurile, să depoziteze gunoiul în locul special amenajat, să măture terenul respectiv. Din
start s-au format vreo 3-4 grupuri de copii, care lucrau cu spor, se ajutau reciproc. Numai
Romică, un băiat mai timid, s-a apropiat de colega lui, Ilona și a insistat să-i dea și lui
mătura. Băieții au început să râdă, iar cadrul didactic i-a zis lui Romică că el este băiat și
trebuie să care gunoiul sau să strângă ramurile.

- Ce credeți despre situația respectivă?

- De ce băieții au reacționat astfel?
- Cum comentați atitudinea cadrului didactic?
- De ce cadrul didactic a procedat așa?
 Studiul de caz
2. Într-o zi Nicușor a venit la grădiniță purtând un costum de sport de
culoare roșie. Colegii l-au privit mirați, iar câțiva dintre ei arătau cu
degetul spre el, râdeau, făceau glume: „Te-ai îmbrăcat cu costumul surorii
tale!”.
- Care elemente din situația dată demonstrează discriminarea de gen?
- Ce poate face cadrul didactic în această situație?
- Cum ar putea lucra cu părinții copiilor pentru a evita astfel de situații?
 Studiul de caz
3. Sandu a adus astăzi la grădiniță un set de jucării Star Wars pe care l-a primit
de ziua lui de naștere. Toți băieții s-au apropiat de el, dornici să se joace
împreună. Elena, curioasă, s-a apropiat și ea să vadă jucăriile. Sandu a
îmbrâncit-o și i-a spus:
- Tu n-ai ce căuta aici! Acesta e un joc doar pentru băieți!

- Cât de frecvent se întâmplă astfel de situații în activitatea Dvs?

- Din ce cauză se întâmplă? Cum putem să le evităm?
 Formarea identității de gen
 Identitatea de gen la copii se formează prin observarea și
imitarea comportamentului de gen al persoanelor, adulte
sau copii, cu care aceștia interacționează.
Cum se
formează  Părinții și cadrele didactice reprezintă modele reale de
învățare a unor comportamente de gen specifice de aceea
identitatea de acestor actori cheie le revine sarcina de a oferi modele de
gen? comportament ne-stereotipe.

 Pe lângă aceștia, comportamentul copiilor poate fi

modelat și prin cărți, filme, desene animate, mass media
care constituie modele simbolice pentru copii.

Cadrele Filme
Modelul didactice
Mass-media
adultului Modele
(reale) simbolice
Părinții Cărți/literatura

Modeling-ul
 Educația de gen în practică Activitatea: Ne jucăm, matematica învățăm

 Educatoarea face o hartă a grupei (pe o coală mare de hârtie), pe care este desenat un teren de
fotbal. Propune să confecționeze/modeleze mingi din materialele puse la dispoziție: hârtie albă,
ziare-prin motolire; plastelină, bețișoare etc. Anunță copii că vor juca un meci. După finalizarea
lucrului, copiii agață „mingile” lor pe hartă/ terenul de fotbal. Fiecare copil își personalizează
mingea cu simboluri la dorință: scriu cu bețișoare cifre sau modelează cifre mici și le lipesc de
mingile modelate/confecționate, desenează figuri geometrice cunoscute – patrat, cerc, triunghi,
dreptunghi, oval etc. Inițaiză discuții: Ce culoare are mingea ta? Din ce material ai confecționat-
o? Ce simbol (cifră, literă, figură geometrică etc) este redat? În care parte a terenului ai plasat
mingea: dreapta, stânga, mijloc, colțul drept de sus/jos? Lângă a cui minge este?
 Copiii găsesc asemănări și deosebiri între mingi, aleg unde și cum vor mișca mingea pe teren,
stabilesc cum este terenul de fotbal (mare, mic). Educatorul solicită să se gândească și alte
asocieri ce mai poate fi mare, mic, rotund.Cadrul didactic pregătește din timp obiecte de formă
rotundă, mingi, palstelină etc pentru a realiza o lucrarea: ,,Omida buclucaşă”. După ce sunt
pregătite omizile se organizează „Cursa omizilor”. Educatoarea trasează linii drepte, curbe, zig-
zag. Fiecare copil își alege traseul dorit și parcurg traseul cu omida lui. La final argumentează
alegerea, prezintă omida, vorbesc despre figurile, formele utilizate, numesc din ce linii a fost
traseul ales etc..
 Stereotipurile de gen
Un stereotip de gen atribuie unei persoane caracteristici în funcție de genul său.

Stereotipurile pot include informații cu privire

la înfățișare, atitudini și interese, trăsături
psihologice, relații sociale, ocupații.

Simpla cunoaștere a unei persoane ca femeie

implică faptul că, acea persoană va avea anumite
caracteristici fizice (voce melodioasă, delicată,
grațioasă) și anumite trăsături psihologice
(dependență, slăbiciune, emotivitate, compasiune)
și că se va angaja în anumite tipuri de activități
(îngrijirea copiilor, gătit, grădinărit) etc și invers.
 Cele mai multe teorii asupra genului arată că perioada de vârsta cea mai importantă
pentru formarea identității de gen este cea cuprinsă între 2 și 6 ani, când capacitatea de
asimilare a copiilor este foarte mare.
La vârsta școlară, copiii pot avea deja comportamente de gen formate în mod stereotip.
Rolul cadrelor didactice și al instituțiilor de învățământ este de a flexibiliza aceste
atitudini și comportamente.

Deși în prezent societatea acordă o mai mare importanță ca în trecut promovării egalității
de gen, diferențele dintre cele două sexe cunosc o amploare mult mai mare, societatea
încurajandu-i parcă pe părinți să le accepte și să atribuie fiecare capacitate sau deficit
diferențelor înnăscute dintre cele două sexe:
De exemplu:
 Dacă fiul tău nu știe încă să vorbească nu e nici o problemă, majoritatea băieților încep
să vorbească mai târziu;
 ™™Dacă fiica nu se pricepe la matematică sau fizică, e pentru că fetele au o înclinație
spre științele sociale.
Încă de la naștere părinții tratează fetele și băieții în mod diferit, îmbrăcând copiii în culori specifice
genului, oferindu-le jucării diferite în funcție de sex, așteptând un comportament diferit de la băieți
sau fete.

Stereotipurile de gen
Cercetările arată că
părinții au așteptări
diferite de la fete și
băieți imediat după
naștere
Obținem în viață ce ne dorim
și ce le insuflăm de mici.....

Normele și valorile sociale care

prescriu comportamente stereotipe
de gen limitează dezvoltarea
abilităților cognitive și motorii,
emoționale și comportamentale ale
copiilor.
Mai rare sunt cazurile în care
tinerii și tinerele depășesc
stereotipurile.
Rolul cadrelor didactice în promovarea egalității de gen
Cadrele didactice joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea capacității
de înțelegere a rolurilor de gen la vârsta copilăriei.

Prevenirea stereotipiilor de gen la vârsta preșcolară

La această vârstă copiii încep să își construiască identitatea de fete și

băieți și să își dezvolte stima de sine.
De aceea, acesta este momentul ideal pentru a le transmite mesajul
important că fetele și băieții au aceeași valoare în societatea noastră.
Ce pot face educatorii: Mediul
Locurile de joacă și jucăriile
Ce pot face educatorii: Mediul
Cărțile
Ce pot face educatorii: Serbările tematice sau de Adio
Ce pot face educatorii: Interacțiunea cu părinții
 Rolul familiei în promovarea egalității de gen

Cea mai timpurie expunere la ceea ce înseamnă să fii bărbat sau femeie vine de la părinți.
 Studiile arată o mare lipsă de reacţie a părinţilor la exprimarea durerii de către băieţi, în scopul de
a-i “căli”.
În mediul rural, mai ales, femeile continuă modelul învățat în familiile tradiționale.
De mici ele au fost protejate / îngrădite de părinți, fiind considerate mai vulnerabile la mediul
extern decât frații lor, controlate strict și ”ținute pe lângă casă”. Ele au devenit la rândul lor
neâncrezătoare în capacitatea femeilor de a se descurca singure.
 Se recomandă:
Promovarea unei atitudini suportive față de copiii – aceea de ocrotitor și mentor care:
o evită favoritismul, sarcasmul și nu pune copiii într-o situație jenantă;
o nu subminează demnitatea și încrederea în sine a copiilor;
o îi sprijină pe copii să aibă succese, este corect în comportamente față de ei;
o respectă punctele de vedere ale copiilor și creează un cadru de discuții care încurajează
exprimarea gândurilor și a preocupărilor acestora, este exemplu;
o nu constrânge, ci convinge, nu stârnește teama, ci impune stimă;
o se cunoaște pe sine și dorește să se autodepășească;
o stimulează copiii să aprecieze valorile morale;
o este consecvent, dar manifestă flexibilitate în ceea ce privește forma de aplicare a propriilor
principii.
o pentru optimizarea dezvoltării unei vieţi emoţionale echilibrate se recomandă ca educatorul
(părinţii) să asigure copilului un climat optim de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor!
o emoţiile copilului nu trebuie invalidate!
o este total eronat să se pornească de la premiza că băieţii plâng mai puţin ca fetele!
o la fel de eronat este să afirmăm că doar fetiţele sunt slabe şi plâng!
o Copiii trebuie să ştie că a plânge este o reacţie normală care nu trebuie pedepsită!
„În orice om o lume întreagă
îşi face încercare”.
M. Eminescu, poemul „Împărat și proletar”