P. 1
Mircea Eliade - La Tiganci (Comentariu - BAC)

Mircea Eliade - La Tiganci (Comentariu - BAC)

|Views: 71|Likes:
Published by craciunas_a
Mircea Eliade - La Tiganci
Demonstratia nuvelei fantastice dupa cerintele bacalaureatului.
Mircea Eliade - La Tiganci
Demonstratia nuvelei fantastice dupa cerintele bacalaureatului.

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: craciunas_a on Nov 13, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2013

pdf

text

original

La tiganci de Mircea eliade

M.E, remarcabil scriitor si om de cultura, se impune prin nuvele fantastice in care foloseste ca sursa de inspiratie concepte specifice activitatii sale de sitoric al religiilor. Una dintre cele mai cunoscute nuvele fantastice este “La tiganci”. Creatia ilustreaza magistral caracteristicile speciei. Nuvela este o specie a genului epic, in proza, de intindere medie, intre povestire si roman, cu o intriga riguros construita, un singur fir epic si cu o tendinta spre obiectivitate. Nuvela fantastica este o specie in proza, cu o constitutie riguroasa, in care apar doua planuri narative, cel al realitatii si cel al evenimentului misterios, intre cele 2 evolueaza personajul aflat in imposibilitatea de a da o explicatie intamplarilor. Fantasticul lui eliade este o transfigurare artistica a notiunlor abstracte din lucrarile savantului. Daca in scrierea fantastica intamplarile sunt relatate, de obicei de un narator personaj sau narator, aici naratiunea la persoana a 3a sporeste ambiguitatea intamplarilor. Perspectiva impersonala, neimplicata a naratorului este dublata de perspectiva protagonistului, om obisnuit, care traieste uimirea si teama, stari specifice naratiunii fantastice. Ezitarea intre aparenta realista si neobisnuitul, irealul impus ca o preluginre a realului apartine cititorului si personajului. Titlul nuvelei sugereaza o hierofamie de manifestare a sacrului ascuns in profan. Locul numit “La tiganci” reprezinta simbolic, lumea celalta, fara indici spatiali si temporali in care locuiesc nemuritorii. Prin corelare cu titlulm tena nuvelei este aceea a iesirii din timpul istoric, linear, ireversibil si a trecerii in timpul mitic, circular. Alte teme configurate in text sunt moartea si creatia, iar motive literare sunt labirintul, timpul si memoria. Nuvela este realizata prin tehnica epicului dublu. Naratiunea este realizata prin inlantuirea celor opt episoade, care amrcheaza un numra simetrci de intrari si iesiri sau de treceri ale personajului de la o existenta la alta, din planul real in cel ireal (ii-iv), planul real (v-vii) si planul ireal (viii) , fapt ce evidentiaza constructia epic riguroasa. In incipit este descris cadrul: canicula Bucurestiului interbelic, surprins in detalii realiste. In final se sugereaza ca explicatie pt evenimentele relatate “stare ca intr-un vis”. Actiunea nuvelei se desfasoara gradat, intr-o progresie ascendenta fiind plasata in Bucurestiul interbelic. In prim-planul realist, care corespunde primului pisod al nuvelei, se configureaza atmosfera aparte: mirosul de asfalt topit, zgomotul tramvaiului, arsita zilei de vara. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe sapt, ca un un ritual, de profesorul de pian Gavrilescu. Temele de discutie ale calatoriei cu tramvaiul sunt: caldura, colonelul Lawrence si marturisirea ratarii vietii sale ca artist. Tramvaiul, simbol al lumii reale, trece pe langa gradina tigancilor, despre care oamenii discuta intr-un mode misterios, cu toate ca nimeni nu stie nimic concret. Este un spatiu interzis, in aparenta, de prejudecata. Momentul venirii tigancilor este amplasat intr-un timp trecut nedeterminat “Au venit demult, spune vecinul”. Gradina apare ca un spatiu mitic. Amintindu-si ca sia uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia, profesorul colereaza cu intentia de a lua tramvaiul in sens opus. Dupa o serie de ezitari, Gavrilescu intra “la tiganci” atras de umbra gradinii. Al doilea episod marcheaza intrarea pers in celalta lume, incluziunea misterului in viata reala. Momentul trecerii dincolo, in realmul ireal, este precedat de o” lumina alba, incandescenta, orbitoare”, care impreuna cu poarta reprezinta pragul dintre 2 lumi, trecerea dinspre viata spre moarte, dinspre profan inspre sacru. In fata portii il asteapta o fata oachesa. Baba, ii cere drept taxa pt a trece in celalta lume “la tiganci”, echivalentul a 3 lectii de pian. Aici, Gavrilescu va trai comprimarea temporala, timpul sau subiectiv, cateva ore, necorespunand cu timpul istoric , 12 ani. Se remarca o trasatura importanta a fantasticului, disparitia limitelor temporale si spatiale, la aparitia supranaturalului. Odata ajuns in bordel, gavrilescu, incalca interdictia de a nu bea multa cafea si intra in “jocul” fetelor. Trebuie sa ghiceasca tiganca din cele 3 fete: grecoaica, evreica si tiganca. Esueaza insa pt ca isi aminteste de Hildegard, iar fetele il grabesc, cred ca se teme sa le ghiceasca, apoi il pun intr-o hora. Dupa prima incercare, adoarme si se trezeste imbracat altfel. Rataceste printr-un labirint de paravane si oglinzi. A 2a ratare a ghiatului il face sa afle ca daca ar fi reusit “ar fi fost foarte frumos”, fetele l-ar fi plimbat prin toate odaile, dezvaluindu-i

misterele universului. De data aceasta isi aminteste muzica manifestandu-se ca un creator “Nu se mai gandea la nimic, furat de melodiile noi, necunoscute pe care le asculta pentru intaia oara, desi ii veneau una dupa alta in minte, ca si cum si le-ar fi amintit dupa f multa vreme.” Rataceste prin intuneric, intr-un labirint al obiectelor, spatiu haotic, unde e f cald si renunta la haine. Se simte imbracat in giulgiu, simbol al mortii initiatice si se trezeste din cosmar sau halucinatie discutand cu baba. Speriat incercand sa scape “ se pierduse, se ratacise in trecut”, aflam in felul acesta ca tanar fiind, student in Germania, iubise pe minunata Hildergard, pe care o parasise si se casatorise cu Elsa cu care traise de multi ani in Bucuresti. Prin urmare Gavrilescu isi ratase viata sentimentala si vocatia ca artist. Iubirea pt Hildegard, constituise momentul sacru al vietii lui, iar el isi da seama de asta doar in clipa in care patrunde in spatiul magic al bordelului. Iesirea din timpul profan coincide cu amnezia, iar intrarea in cel sacru cu anamnezia. In partea a 3a, Gavrilescu paraseste bordeiul tigancilor si aude “bubuitul mecanic al tramvaiului”, semn al timpului istoric. In tramvai, unde discutiile erau tot pe seama caldurii si a colonelui Lawrence, Gavrilescu constata dincolo de aparenta unei lumi cunoscute, ca trecerea timpului accelereaza progresul, cand da o bancnota taxatorului, afla ca aceasta era scoasa din uz. Ajuns in strada Preoteselor afla ca doamna Voitinovici se mutase de 8 ani, de cand se casatorise Otilia. De la carciumarul din cartier, afla ca sotia sa Elsa, se intoarse de 12 ani in Germania. Prina urmare, popasul in bordeiul tigancilor a durat, nu cateva ore, asa cum crezuse Gavrilescu, si 12 ani. Intentioneaza sa se intoarca “la tiganci” pt o explicatie, drum pe care il face in compania unui birjar. In partea a 4a, ultimul episod, prezinta intalnirea cu Hildegard, iubita lui din tinerete. Aceasta il ia de mana si il duce cu birja spre padurea labirint, spre o “nunta in cer”. Simbolul padurii este ambiguu, spatiu al mortii si al renasterii, iar calatoria cu birja spre moarte nu spre o implinire a iubirii, a destinului de creator. Pers nuvelei poarta semnificatii mitologice. Istoric al religiilor, scriitorul combina si reinterpreteaza vechile mituri, incat personajele suvele sunt purtatoare de semnficatii multivalente. Din perspectiva mitologiei antice si a alegerii mortii sunt atribuite o serie de valori simbolice personajelor: baba ar fi cerberul care pazeste intrarea in infern, dar care cere vama, fetele ar putea fi ursitoarele sau relele ca in folclorul romanesc. Rolul fetelor este de a-l rupe de conditia inferioara de ratat si de a-i “tese” un alt destin, cel de creator. Bordeiul are semnficatie ambivalenta, in opinia celor din tramvai este un loc al placerilor, dar sensul revelat prin aventura eroului este trnaspunerea artistica a mitului labirintului, spatiul sacru al initierii. Hildergard si Elsa simbolizeaza iubirea spirituala si iubirea fizica. Pierderea lui Hildegard in tenerete constituie “pacatul” pers, iar regasirea lui sugereaza regasirea iubirii spirituale, capabila sa-l conduca pe artist spre a-si recupera adevarata conditie, aceea de creator. Pers principal este un om banal, ratat, tipul antieroului din proza moderna. Conditia de artist, chiar ratat, ii faciliteaza aventura fantastica si il transforma in purtator al mesajului nuvelei. Portretul personajului se contureaza in primul episod, prin autocaracterizare deveneita laitmotiv in episoadele urmatoare “Eu am o fire de artist”. Atitudinea personajului este redata prin dialog, monolog interior si gesturi. Gesturile stangace, comportamentul nesigur, visator, configureaza portretul profesorului banal, dar cu fire de artist. Varsta pers de 49 ani poarta simbolistica cifrei 7, incheierea unui ciclu al existentei in plan terestru. Sensul initierii din bordei nu este dezlegat, dar desi nu “ghiceste” tiganca, recupereaza treptat atributele omului primordial: amnezia si capacitatea creatoare, ceea ce il scoate definitiv din timpul liniar. Drumul spre padure semnifica intrarea intr-un spatiu etern, dar ambivalent: moartea si renasterea spirituala. Intelesurile ultime ale nuvelei sunt suspendate, pentru ca nuvela presupune, in opinia autorului, o incercare a labirintului nu doar pt pers principal ci si pt cititor, ceea ce plaseaza opera in “inima fantasticului”. Opera literara “La tiganci” de M.E este o nuvela fantastica pt ca are toate caracteristicile acestei specii literare: incluziunea misterului in cadrul vietii reale, ezitarea protagonistului si a cititorului , compozitia gradata a naratiunii, disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia supranaturalui si finalul ambiguu.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->