Sunteți pe pagina 1din 5

Responsabilitatea sociala si etica Corporatiile nu mai sunt raspunzatoare in fata investitorilor, nici nu-si pot baza succesul exclusiv

pe cifra mare de vanzari. O motenire a micrilor sociale din 1960 si o cerere pentru corectitudinea politica oblig acum organizaiile s aib practici n locul in care sa demonstreze angajamentul lor fata de responsabilitii sociale. responsabilitatea social corporativ poate include problema ecologista, teste cu animale, drepturile omului, sau alte preocupri sociale sau politice afectate sau percepute a fi politicile unei organizaii. Societatile gasesc acum ca stakeholderii se asteapta ca ei sa aiba o etic nu neaprat financiara, n politicile lor i modul n care aceste politici afecteaz restul lumii. A devenit important ca organizatiile sa cultive imaginea responsabilitatilor sociale. Practica corporativa social responsabila si standardele etice sunt o reflecie a fiecarei organizaie. corporaiile au nvat ca fiind social responsabil este bine pentru afaceri; ca binefacerea lor beneficiaza companiei. Desi unele copmanii urmaresc prin angajamentul lor, alte singure proiecte de a fi social responsabil. Aceast discrepan ntre imaginea de mediu a companiei si actiuni a fost mentionata ca greenwashing . Acest termen si-a facut aparitia in cea de a zecea aditie a Concise Oxford English Dictionary si este definit ca dezinformarea difuzata de o organizatie astfel nct s prezinte o imagine public responsabil fa de mediu. Mark Twain trebuie s fi experimentat mai devreme versiuni ale greenwashing atunci cand a spus Secretul succesului este onestitatea si comportare cinstit in cazul in care ai posibilitatea sa simulezi asta, inseamna ca ai reusit. Daca o organizatie este acuzata de iresponsabilitate sociala sau demonstreaza practici neetice, nu inseamna neaparat ca face ceva ilegal. Violarea sau discriminarea unui angajat sunt acte ilegale. Vanzand produse din blana sau facand o donatie corporativa catre Planned Parenthood nu este ilegal dar intr-un fel pote parea neetice. Multe companii au experimentat boicotarea bazata pe actiuni care sunt legale dar care sunt percepute ca fiind neetice de grupuri ce nu sunt de acord cu actiunile specifice. Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804), in lucrarea sa de etica, Actioneaza la maximul la care poti si in acelasi timp aceasta ar trebui sa devina o lege universala. Inainte ca o companie sa avanseze o politica sau sa produca un produs nou, ar putea adresa pe baza eticii in afaceri urmatoarele intrebari: - Ar fi cineva afectat sau compromis de actiunile noastre? - Va dobndi cineva o avansare neloial? - Este ceva inerent gresit cu aceste actiuni? - Daca aceste practici ajung la media, va fi de rau? - Am putea sa ne simtim bine utilizand aceste practici? Am fi fericiti sa ne aplicam aceste practici sau politici si noua? Cu alte cuvinte, ar trebui Regula de Aur aplicata practicilor de afaceri? Ar trebui sa fie un compromis intre responsabilitatea social corporativ si obtinerea de profit?

Problemele Nike prefigurat Nike prevenit Nike Inc. este compania numarul unu din lume si controleaza mai mult de 20 la suta din piata de incaltaminte din Statele Unite. Angajatii Nike sunt in jur de 26.000 in intreaga lume. In plus 650.000 lucreaza in fabricile contractoare Nike din toata lumea, mai mult de 550.000 sunt in regiunea AsiaPacific, unde are contract cu aproape 500 de fabrici. Veniturile la nivel mondial au deposit in 2006 14 milioane de dolari. Nike a stabilit propriul cod de conduita in 1992 sa asigure ca orientarile specifice si conditiile de munca sunt urmate de toate facilitatile, incluzand asta sub supravegherea subcontractorilor. Nike a nceput s primeasc o acoperire negativ n ceea ce privete munca sa la nceputul anilor `90. in 1992, Jeff Ballinger, care a petrecut patru ani in Indonesia ajutand muncitorii sa organizeze sindicate, se intoarce in Statele Unite cu informatii asupra practicilor de munca abuzive din fabricile Nike din Indonesia. In 1993, Ballinger zboara inapoi in Indonesia sa arate muncitorilor cum trebuie sa lupte pentru un salariu decent. Dupa raportul CBS, Nike a primit o rafala de acuzatii negative din martea massmedia din Statele Unite si Regatul Unit in urmatorii doi ani. In tot acest timp compania a emis diferite comunicate de pres i declaraiile care afirm angajamentul fa de bunstarea lucrtorilor si, precum i la mbuntirea condiiilor din fabric. Nike prea s ndurat cu succes reaciile presei. Dup ce preul su de stoc a sczut uor, la sfritul anului 1993, a nceput o ascensiune constant ncepnd din 1995. ntre 1996 i 2006 stocul Nike a crescut de la aproximativ 55 de dolari la 80 de dolari pe actiune, ajungnd la mai mult de 90de dolari la un moment dat. Nike imparte dobanda de 17 la suta din 2005 pana in 2006. Cineva a atras atentia Nike In noiembrie 1997, un angajat nemulumit Nike a dezvaluit un secret intern catre Resurse Transnaionale i Centrul de Aciune (TRAC). Nike a angajat Ernest & Young, o firma de audit care sa inspecteze conditiile de munca de la una din fabricile sale de incaltaminte din Vietnam. Din raportul inspectiilor reiese ca muncitorii erau expusi la un nivel daunator de agenti cancerigeni din cauza proastei ventilatii iar 77 la suta dintre angajati aveau probleme cu respiratia. Raportul detaliaza si ca angajatii erau fortati sa lucreze 65 de ore pe saptamana fara sa primeasca un salariu decent. Aceste informatii par sa contrazica declaratiile anterioare despre bunastarea angajatilor. Raportul Ernst & Young a fost livrat la New York Times, care a poi a spus o poveste pe 8 noiembrie 1997. Nike a raspuns subliniind asta, curand dupa ce au primit raportul problemele au fost adresate si au fost luate masuri de imbunatatire a conditiilor de munca. Totui, de data aceasta, avariile au fost reolvate. Problema Nike aparent de

expluatare a angajatilor, bazata pe munca multa si plata putina, era agravata de conditiile nesanatoase din fabrica. Sase luni mai tarziu, Nike a intampinat alt obstacol. In aprilie 1998, un process a fost intentat impotriva Nike la Curtea Superioara California, ntemeiat pe declaraiile de protecie a lucratorilor la protectia consumatorilor California. Sub legea protectiei consumatorilor din California un reclamant nu este obligat s dovedeasc ca el sau ea a suferit un prejudiciu cu caracter personal - doar c exist un risc de nelciune. Principala ntrebare la proces este dac declaraiile publice ale Nike sunt considerate publicitate pentru companie si prin urmare, obiectul de adevr-n-legi de publicitate, sau n cazul n care acestea sunt pur i simplu declaraii publicurile care sunt protejate de Primul Amendament. Curtea de Apel din California este de acord cu Nike ca informaiile n cauz au fost un discurs corporativ si prin urmare au fost protegate de Primul Amendament, spunand n sensul c Kasky nu ar putea pontinua cu un proces pe fondul cauzei. Totui Curtea Suprema California a hotarat ca intentia discursului Nike a fost de a-si avansa interesele comerciale si prin urmare, nu a fost protejat de Primul Amendament. n temeiul prezentei hotrri, lui Kasky i s-a permis s continue cu aciunile sale legale. Nike a apelat la Curtea Suprema U.S. care initial era de acord sa asculte cazul. Totui, in iulie 2003, curtea refuza sa decida cel putin pentru o perioada. In septembrie 2003, Nike si Kasky au ngropat securea rzboiului juridic. Nike accepta sa doneze 1.5 milioane Asociatiei Echitabile aMuncii, soluionarea btliei juridice. Nike pune cel mai bun picior inainte Nike experimenteaza acum repercursiuni financiare - picturi din preurile de stoc si reduceri - din acoperirea practicilor de munc ale acestora, care au fost vazute de ctre muli ca exploatatoare i lipsite de etic. Nike arata in cele din urma ca politica sa a fost facuta sa arate rau in presa, ceea ce este in mod inerent gresit, i a generat un sentiment de rea-voin. De data aceasta, compania a avut o abordare mai proactiv. In mai 1998, la Clubul National de Presa din Washington, D.C., Chairman si CEO Philip Knight anunta iniiative care vizeaz mbuntirea forei de munc din fabricile din ntreaga lume.Eelemente principale ale lthe iniiative sunt: - Crete vrsta minim de noi angajai n fabricile de nclminte la 18 de ani - mbuntirea calitii aerului, prin utilizarea standardelor impuse de OSHA - Un angajament la o politic de comunicare deschise la eliberarea responsabilitatii corporative - Un angajament pentru a permite monitorizarea independent a fabricile sale de ctre organizaiile non-guvernamentale (NGOs) Cu toate acestea, iniiativele nu se adreseaz problemelor orelor suplimentare si cresterii salariilor. (Editor`s Note: doar ceea ce constituie un salariu decent este n centrul dezbaterii asupra practicilor de afaceri Nike. Multe operaiuni

de baz de producie din SUA- operaiunile de baz de producie isi muta locurile de munca in tari precum China, Indonesia, Singapore, i aa mai departe, pentu ca muncitorii ctiga mult mai putin decat ar ctiga in Statele Unite. Asemenea tari nu au nimic precum EPA, OSHA si supraveghere la locul de munca ce se poate adauga la costurile de fabricatie. Dei salariile pltite n aceste ri pot fi normale pentru aceasta zona, palesc frecvent in comparatie cu cele din Statele Unite.) In speechul sau, Philip Knight spune, Aceste mutari fac mai mult decat sa stabileasca standardele industriei. Ele reflecta cine suntem noi ca si companie. Ambele parti utilizeaza internetul Internetul a devenit o resursa de zi cu zi pentru din ce in ce mai multi oameni, companiile de toate marimile il folosesc acum ca pe un instrument de marketing mondial si relatii publice. Daca o companie crea ca oamenii sa vada ce are de oferit promovanduse la nivel global, internetul ofera aceasta piata de desfacere. Internetul este, de asemenea, o pia de desfacere pentru activism mpotriva corporaiilor. Atacatorii online poate avea loc pe site-uri specifice, n camere de chat, sau pe aviziere web. Toate anunurile negative de pe internetului sunt considerate o problem grav de ctre societile pentru c milioane de poteniali oameni ar putea vedea aceste mesaje. Informaii controversate despre o companie indiferent daca este asa sau nu poate duce la un cosmar de relatii publice care ar dura ani de zile sa poata fi rezolvat. Jurnalele personale sau blog-urile de asemenea, sunt o preocupare crescnd pentru societi. A Technorati.com cauta pe Nike 413,964 bloguri cu referire la companie sau omonimul acesteia. Site-ul Nike (www.nikebiz.com) devine functional in 1996. site-ul contine o mare varietate de imformatii despre companie, incluzand o latura numita responsabilitate. n cadrul acestei seciuni, Nike abordeaza aspecte legate de comunitate global, mediul, i a diverse. n seciunea privind fora de munc, compania ofer informaii cu privire la rezultatele monitorizrii fabricii i actualizri privind condiiile de munc n locaii diferite din fabric. Cu toate acestea, Nike trebuie s se lupte cu site-urile antiNike cum ar fi Boycott Nike, Just Stop It, sau Nikewages.org. Aceste site-uri continua sa furnizeze informatii despre angajamentul Nike de a mbunti condiiile pentru lucrtorii si. Judecand dupa numele acestor site-uri este clar ca operatorii acestora nu cred despre Nike ca i-a ndeplinit acest angajament. 2001 Cea de a treia aniversare a initiativei fortei de munca Nike In mai 2001, Nike, Inc. La cea de a treia aniversare a initiativei fortei de munca, a facut un comunicat de pres c a revizuit succesele i provocrile de responsabilitate corporatist. S-a constatat c Nike este in "colaborarea alturi de grupuri pentru drepturile omului i diverse ONG-uri i c a "crescut salariile mai mult de 100 la suta in ultimii ani pentru muncitorii entry-level din fabrica de incaltaminte din Indonezia. n ciuda acestor cuccesses i

altele, de asemenea, a declarat c inca mai sunt progrese de facut. n termen de 24 de ore de la declaraia Nike, Wall Street Journalraporteaza pe 16 mai, 2001, ca GlobalExchange, o organizatie a drepturilor omului, a acuzat Nike de incapacitatea de a urmri ulte din iniiativele sale din 1998. n plus fa de alte critici, Global Exchange spune c problema salariului minim nu a fost nc pe deplin adresata i c resursele de monitorizare din fabricile Nike nu sunt cu adevrat independente de companie. Nike suspenda "raportul de responsabilitate corporatist" timp de trei ani, reintroducandu-l din nou n 2005 n ultimii ani, Nike a continuat s fie o int de boicoturilor, investigaiile mass-mediei, si protestelor internationale. O plangere frecventa este ca compania trateaza problemele forei de munc ca o chestiune de relaii publice nu ca pe o problema a drepturilor omului n msura n care se prezint ca o corporaie social responsabil. cele mai multe companii ar dori s fie vzut ca fac un lucru bun, dar ct de mult ar trebui s ai bune intenii sa fi recompensat? Nike recunoaste ca a imbunatatit conditiile din fabricile sale dar recunoate "nu exist nici o linie de sosire" atunci cnd vine vorba de drepturile omului i de condiiile de munc umane. Asa ca intrebarea ramane: Ce determina daca pasii facuti de o corporatie social responsabila sunt de ajung?