Sunteți pe pagina 1din 7

Unul din scriitorii ce s-au manifestat plenar n acest sens este Niccolo Machiavelli, filozoful politic care a reuit

s reproduc cu succes aspectele vieii politice i, totodat, s introduc termenul de machiavelism, noiunea n cauz nscndu-se din opera sa Principele. Principele este apreciat ca cea mai reuit carte a autorului, iar prin suma de reguli, de norme i sfaturi despre putere i despre modul cum aceasta poate fi pstrat, lucrarea poate fi considerat un tratat despre guvernare. n acelai timp, fiind studiat nu doar de politicieni, dar i de filozofi, opera lui Machiavelli i asum conotaia unui tratat filozofic, remarcabil prin virtuile sale stilistice i prin accesibilitate. Cartea este structurat n douzeci i ase de capitole, cuprinznd clasificarea statelor dup tipul lor (capitolul I), modul n care statele pot fi cucerite i pstrate (capitolele II-XI), problemele militare cu care se confrunt statele (capitolele XII-XIV), aciunile i calitile necesare unui principe pentru a-i pstra puterea (capitolele XV-XXIV) i problema eliberrii i unificrii Italiei (capitolele XXV-XXVI). Capitolul I face o clasificare a statelor, fiind urmat de alte zece capitole care reproduc modurile de cucerire i pstrare a principatelor n funcie de tipul lor. n acest context, Machiavelli menioneaz c un principe ereditar, dac este priceput, i va pstra ntotdeauna statul, iar un principe nou va ntmpina ntotdeauna mari dificulti. Din aceste considerente, sfaturile autorului snt dedicate n special celor care cuceresc principatele i mai puin celor care le motenesc.Deasemenea ajung sa fie principi aceia cu insusiri deosebita. Acestia obtin principatul cu greutate dar il conduc cu usurinta, iar greutatile pe care le intampina in cucerirea lui decurg din legiuirile si orandiurile noi pe care sunt nevoiti sa le introduca pentru a-si instari statul si a-si asigura stapanirea. In acest caz exemplele sunt multe , dar dintre ele se remarca cel al lui Hieron din Siracuza care a fost atat de capabil incat s-a scis despre el ca : quod nihil illi deerat ad regnandum praeter regnum deoarece nimic nu-i lipsea pentru a domni afara de un regat". Nucleul operei l constituie modul de comportare i nsuirile principelui, care snt reproduse n limita a nou capitole. n capitolul XV Machiavelli formuleaz concepia conform creia oamenii snt ri, iar un om care vrea s fac ntotdeauna numai ceea ce este bine va fi dobort de oamenii

ri care l nconjoar. Din aceste motive binele i pierde importana, iar rul capt valoare, devenind un ascensor spre siguran i bunstare. Referindu-se n capitolul XVI la drnicie i zgrcenie, scriitorul menioneaz c ar fi bine s fii considerat darnic, ns de cele mai multe ori aceast virtute i este n defavoare. Aadar, i de aceast dat balana se nclin spre talgerul zgrceniei, autorul constatnd c au fcut lucruri mari doar aceia care au fost considerai zgrcii. Practicnd drnicia, omul sau ajunge srac, sau, pentru a evita srcia, devine lacom. Machiavelli consider c este mai bine s fii calificat zgrcit, dect lacom, ntruct lcomia este mereu nsoit de ura celor din jur, dar aceasta din urm trebuie evitat cu orice pre, deoarece ura nate dumani....Referinduse la modul de comportare al prncipelui cu supusii si prietenii sai, In aceste capitole, se judeca si anliza adevarul efectiv, dezvoltandu-se celebra teza machiavielliana conform careia un principe este mai bine sa fie temut sau iubit. Niccolo Machiavielli sustine ca intrucat este greu sa impaci aceste doua lucruri , este mult mai sigur pentru tine sa fii temut decat iubit, deoarece n viziunea sa, un principe ar trebui s fie preocupat doar de putere i s se supun doar regulilor care duc spre succes n aciunile politice. Machiavelli credea c aceste reguli pot fi descoperite, prin deducie, din practicile politice ale vremii, ca i ale perioadelor anterioare. Un alt subiect asupra caruia autorul revine in mai multe capitole si asupra caruia insista il reprezinta modurile prin care poti ajunge principe. Fie ca este ereditar, fie ca dintr-un simplu particular sa ajungi principe, fie sa fii numit si sustinut de catre una din parti (armata sau poporul), tema este dezbatuta cu lux de amanunte. Tendina autorului de a crea un ndrumar pentru cuceritori este justificat de concepia lui Machiavelli despre dorina de a cuceri, care este, ntradevr, un lucru foarte firesc i foarte obinuit. Machiavelli ndeamn principii ce acapareaz teritorii de aceeai limb i cu tradiii similare statului su s respecte dou lucruri: unul este c neamul vechiului principe trebuie s se sting, cellalt, s nu se schimbe legile, nici drile. ns principii care ocup state de limb i cu tradiii diferite, pentru a le pstra, trebuie s aib mare noroc i s fie foarte pricepui. Pe aceti cuceritori autorul i ndeamn s urmeze calea oamenilor mari i desvrii. Pornind de la ideea infiintarii coloniilor si a intretinerii acestora fara cheltuiala, sau cu una prea mica , prin metode nu prea cinstite li se iau ogoarele si casele unora pentru a fi

date noilor locuitori, care sunt insa numai o foarte mica parte din noul stat. Niccolo Machiavielli ajunge la concluzia ca aceia carora le-ai facut rau nu vor fi niciodata primejdiosi deoarece sunt razleti si saraci,iar ceilaltivor fi supusi si cuminti de teama sa nu li se intample si lor ceea ce s-a intamplat celor care au fost jefuiti de bunuri. Tot el constata ca pe oameni trebuie sa-I iei cu binele, sau sa-I distrugi cu totul , fiindca ei se razbuna pentru un rau usor care le-a fost pricinuit , dar nu se pot razbuna in schimb pentru ceva grav. Sfaturile lui Machiavelli reflect concepiile filozofice ale scriitorului. Aadar, el susine c omul nelept trebuie s calce pe urmele oamenilor mari i s-i imite numai pe aceia care au fost desvrii, astfel nct s tind mereu spre perfeciune, i chiar de nu o pot atinge, cel puin s se apropie de ea. n acelai context Machiavelli se pronun i asupra aspiraiilor, care, n opinia lui, trebuie s fie ct mai nalte, pentru a permite realizarea scopurilor majore. Alturi de calitile i abilitile excepionale ale unui adevrat principe scriitorul plaseaz i nsuirea de a sesiza momentul oportun. n viziunea lui Machiavelli, nsuirile spirituale i mprejurarea favorabil snt ntr-o strns dependen: fr acea ocazie, nsuirile spiritului s-ar fi pierdut, dup cu fr acele nsuiri ocazia favorabil s-ar fi ivit n zadar. Niccolo Machiavielli declara ca ar fi minunat daca ar exista un principe care sa aiba toate insusirile bune. Bineinteles, pe langa faptul ca nimeni nu poate avea toate insusirile bune si sa le si practice, nu cred ca ar fi recomandat totusi un astfel de principe. Si totusi depinde ce considera fiecare ca insemna insusire buna. Pentru ca poti sa fii curajos si cutezator, binvoitor si apropiat, milos, si in acest caz nu cred ca este recomandat pentru un principe sa aiba o astfel de insusire. A fi milos, nu ar fi recomandat pentru un principe, cel putin in momentele de cumpana , justitie si altele. Darnicia, iarasi nu se poate practica fara ca ea sa fie cunoscuta, fara ca sa-I dauneze. Cum de la tine nu poti da deoarece risti sa ajungi in pragul falimentului, trebuie sa iei de la cei bogati si sa dai la saraci; ceea ce nu le-ar micsora faima, ci le-ar aduce mai multa glorie, dar in randurile unora. Pentru ca ceilalti te vor uri si dispretui, iar un principe

trebuie sa se fereasca tocmai de a nu fi dispretuit si urat, iar darnicia duce si la una si la cealalta. Concluzia la care ajunge Niccolo Machiavielli este aceea ca un principe nu trebuie sa se teama de conspiratori atunci cand poporul ii este favorabil.Dar in cazul in care poporul ii este dusman si-l uraste,principele trebuie sa se teama de orice lucru si orice om. Asadar principele trebuie sa se straduiasca sa-si creeze prin orice actiune faima de om m,are si desavarsit,in primul rand.Astfel de oameni,mai ales un principe trebuie sa aiba in jurul lui oameni cu minti sralucite. Din tratatul lui Niccolo Machiavielli reiese ca exista trei feluri de minti omenesti:unele care inteleg singure,altele care pricep ceea ce altii inteleg si le expica apoi lor,si in sfarsit,ultimele care nu inteleg nici singure,nici prin altii.Cele de primul fel sunt desavarsite,cele de-al doilea fel sunt foarte bune,iar cea de-a treia categorie sunt fara nici un folos. Prin urmare, un principe prudent trebuie sa urmeze o a treia cale,alegandu-si in stat sfetnici,dandu-le numai acestora dreptul de a-I spune adevarul si numai in legatra cu lucrurile despre care el ii intreaba si nu privitor la altele.

Tot din coninutul sfaturilor autorului se reflect i ideea c omul este predispus spre stabilitate. Machiavelli afirm c poporul unei ri accept cu dificultate, sau chiar refuz, orice abordare a noului, astfel nct nici un lucru nu este mai greu (ca realizare), mai nesigur (ca reuit) i mai primejdios (ca nfptuire) dect acela de a te face fondatorul unei ornduiri noi. Vorbind despre obinerea puterii i despre meninerea ei, Machiavelli menioneaz importana pstrrii poziiilor cucerite. El este adeptul prerii c ceea ce se obine fr mult efort este pierdut cu aceeai uurin i de aceea este mult mai indicat s acaparezi puterea cu mult trud, cci ceea ce se cucerete cu multe osteneli se pstreaz cu mult uurin.

Tot pentru pstrarea puterii Machiavelli ndeamn principii s-i pstreze poporul prieten, altfel nu va avea nici un ajutor n vremuri potrivnice, dar n acelai timp i atenioneaz despre laitatea oamenilor. Scriitorul afirm c muli snt gata s dea dovad de acte de eroism, s moar pentru stat, cnd moartea este departe, dar n vremuri de primejdie [...] snt prea puini aceia dispui s dea ajutor. razbuna in schimb pentru ceva grav. Printre cele mai importante sfaturi date de Niccolo Machiavelli se numara si urmatoarele: - Atunci cand o domnie este veche si neintrerupta, amintirea innoirilor si a cauzalor care le-au produs se pierde, deoarece o schimbare este intotdeauna punctul de plecare al unei schimbari urmatoare, de care se leaga si pe care o sustine. - Acela care este cauza puterii cuiva se prabuseste el insusi: in adevar, puterea celuilalt, el a facut-o fie prin viclenie, fie prin violenta, si atat una cat si cealalta sunt primejdioase pentru cel care a devenit puternic. - In republici, relatiile dintre oameni sunt mai vii, ura si dorinta de razbunare mai puternice, iar amintirea vechilor libertati nu ingaduie cetatenilor si nici nu le poate ingadui nici o clipa de rag az; asa incat mijlocul cel mai sigur est tot acela de a le nimici sau de a te stabili acolo. - Se inseala acela care crede ca oamenii mari uita insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obtin. - Principele trebuie sa se poarte in asa fel cu supusii lui, incat nici o inptamplare, nici buna , nici rea, sa nu-l faca sa se schimbe. - Un principe intelept trebuie sa se gandeasca si sa gaseasca un mod de guvernare prin care cetatenii lui, oricat si in orice fel de imprejurare, sa aib nevoie de stat si de el; in cazul acesta ei ii vor fi credinciosi intotdeauna.

Sfaturile pe care Machiavelli le indreapta spre ipateticul, idealul Principe, nu sunt nimic altceva decat sinteza intregii practici politice, analiza experientei sale obtinute in urma indelungilor sale calatorii in misiuni, substanta esentiala fiind ideea italiana. Aceasta gandire isi are originea in adanca convingere ca politica are propriile reguli fundamentale de actiune, in general incompatibile cu cele ale vietii comune.

Machiavelli trateaza modul de comportare al Principelui fata de supusii si prietenii sai urmarind, judecand si comentand adevarul efectiv al faptelor pentru care oamenii, principii sunt laudati saublamati, despre bunatatea sau cruzimea lor. Dupa ce arata cum trebuie sa se comporte principii pentru a nu fi urati, dispretuiti, Machiavelli arata modul in care acestia treuie sa se faca stimati, actiunile pe care trebuie sa le intreprinda.

Sfaturile lui Machiavelli, analizate n ansamblu, reflect concepia conform creia n atingerea intei propuse metodele nu conteaz, iar un conductor interesat s-i pstreze i s-i sporeasc puterea trebuie s ignore consideraiile morale i s recurg la perfidie, iretenie, minciun i o nemiloas utilizare a forei. Scriitorul acord prioritate celei din urm i insist, mai mult ca orice, asupra unei narmri corespunztoare a statului. Problema armatei este desfurat n capitolele XII-XIV, aceste trei capitole relevnd faptul c numai armatele proprii snt demne de ncredere i aduc principelui faima deplin. ndemnul de a miza doar pe forele proprii ascunde n esena sa o alt viziune a lui Machiavelli, care, raportat la individ, reflect ideea c omul trebuie s conteze doar pe sine i s nu accepte ajutorul nimnui, deoarece bazndu-se mereu pe forele altcuiva, i nu doar pe ale sale, are impresia c fr ajutorul lor nu mai poate s piard ncrederea n propriile abiliti i capaciti. Nucleul operei l constituie modul de comportare i nsuirile principelui, care snt reproduse n limita a nou capitole. n capitolul XV Machiavelli formuleaz concepia conform creia oamenii snt ri, iar un om care vrea s fac ntotdeauna numai ceea ce este bine va fi dobort de oamenii ri care l nconjoar. Din aceste motive binele i pierde importana, iar rul capt valoare, devenind un ascensor spre siguran i bunstare. Referindu-se n capitolul XVI la drnicie i zgrcenie, scriitorul menioneaz c ar fi bine s fii considerat darnic, ns de cele mai multe ori aceast virtute i este n defavoare. Aadar, i de aceast dat balana se nclin spre talgerul zgrceniei, autorul constatnd c au fcut lucruri mari doar aceia care au fost considerai zgrcii. Practicnd drnicia, omul sau ajunge srac, sau, pentru a evita srcia, devine lacom. Machiavelli consider c este mai bine s fii calificat zgrcit, dect

lacom, ntruct lcomia este mereu nsoit de ura celor din jur, dar aceasta din urm trebuie evitat cu orice pre, deoarece ura nate dumani....