Psihozele afective perioadice sunt boli ale afectivitii care pot mbrca n evoluie, fie aspect depresiv, fie

maniacal, fie combinat, iar ntre episoadele de boal pacienii sunt sntoi din punct de vedere psihic. Exist dou modele sindromatice afective, unul pentru manie i altul pentru depresie. Cnd n cursul evoluiei unei psihoze afective periodice, la acelai pacient apar att episoade maniacale ct i depresive, este vorba de o psihoz afectiv bipolar. Cnd la acelai pacient apare periodic doar un singur episod, cel depresiv mai frecvent, se impune diagnosticul de psihoz afectiv unipolar sau monopolar. Boala afectiv a fost descris de Hippocrate care a utilizat termenii de manie i melancolie. Episodul depresiv Se poate instala uneori brusc: de la o or la alte sau de la o zi la alta. Cel mai frecvent se instaleaz n cteva zile sau sptmni. Simptomele cele mai des ntlnite sunt: degradarea somnului, pierderea iniiativelor, a interesului pentru munc, hobby-uri, familie, o stare de oboseal care nu se amelioreaz prin repaus, uneori este prezent nelinitea, iritabilitatea, impresia dificultii de a tri. n aproximativ 25% din cazuri exist o legtur ce evenimentele negative de via (doliu, separare). n toate formele de depresie exist un risc suicidar ! Urgen psihiatric ! 1. Episodul depresiv uor - se caracterizeaz printr-o intensitate mic a simptomelor depresive. Tabloul clinic poate trece uneori neobservat, pacientul reuind cu un anumit efort s fac fa cerinelor profesionale i familiale. - simptomul dominant este inhibiia psihomotorie nu foarte intens, exprimat prin lentoare. - tulburi ale instinctelor: scade pofta de mncare i scade libidoul - apar tulburri de ritm somn-veghe: apare insomnia matinal pacientul se trezete cu cel puin 2 ore nainte de ora obinuit de trezire. - depresia este mai accentuat dimineaa. - NU apar idei delirante i nici stupor. 2. Episodul depresiv mediu - se caracterizeaz printr-o dispoziie afectiv depresiv mai intens dect n cazul episodului depresiv uor. - inhibiia psihomotorie este mai important - bradilalie (ritm lent de articulare a cuvintelor) sesizabil de ctre anturaj - tulburri ale instinctelor inapeten accentuat, iar scderea libidoului poate fi nsoit de frigiditate la femei i impoten la brbai - ideaia are un coninut centrat pe neputin, autodevalorizare i incurabilitate. - hipobulie (reducere a activitii voluntare, cu scderea forei de aciune) sau abulie (simptom psihic caracterizat prin lips de voin, inerie, nehotrre). - tulburri de somn trezire matinal care este acompaniat de un maximum al depresie n acel moment - se poate asocia cu anxietate de intensitate medie. 3. Episodul depresiv sever fr simptome psihotice

- dispoziie afectiv depresiv intens - puternic inhibiie psihomotorie, lentoare care poate merge pn la stupor (aa numitul stupor depresiv absena oricrei activitti, pacientul fiind nemicat, necomunicativ, nu se alimenteaz (anorexie). - tulburri de ritm somn-veghe severe, apar trezirile matinale devreme cnd intensitatea depresiei este maxim - riscul suicidar este crescut ; este posibil suicidul n manier de raptus suicidal. - se poate asocia cu anxietate de intensitate mare; aceast asociere se numete episod anxiosdepresiv sever i va conine simptome de serie depresiv i anxioas de mare intensitate. 4. Episodul depresiv sever cu simptome psihotice: depresia delirant - simptomul psihotic delirant este delirul: de vinovie, de inutilitate, de depreciere, de incurabilitate, delir hipocondriac. Mai poate fi prezent i un delir paraniod care poate fi nsoit de halucinaii n special auditive. - sindromul depresic este sever - riscul suicidar este important. Criterii de diagnostic pentru episodul depresiv: Simptomele tipice ale depresiei sunt: -Dispoziie depresiv pentru cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi, neinfluenat de circumstane, prezent continuu cel puin n ultimele dou sptmni. -Lipsa interesului sau a plcerii n activiti care n mod normal ar fi fost plcute. -Astenie, fatigabilitate. Alte simptome ntlnite frecvent n tulburarea depresiv sunt: -Reducerea capacitii de concentrare i a ateniei; -Reducerea stimei i ncrederii n sine; -Idei de vinovie i lips de valoare; -Viziune trist i pesimist asupra viitorului; -Idei sau acte de auto-vtmare sau suicid; -Somn perturbat; -Apetit diminuat ; -Episodul depresiv uor: cel puin 2 din simptomele tipice plus cel puin 2 din simptomele descrise la alte simptome s fie prezente cel puin 2 sptmni. -Episodul depresiv moderat: cel puin 2 din simptomele tipice plus cel puin 3 (preferabil 4) din cele descrise la alte simptome s fie prezente cel puin 2 sptmni. -Episodul depresiv sever: toate cele 3 simptome tipice plus cel puin 4 din cele descrise la alte simptome, unele de intensitate mare, s fie prezente cel puin 2 sptmni. Episodul hipomaniacal Reprezint un grad mai diminuat al sindromului maniacal. Se caracterizeaz prin dispoziie afectiv euforic, cu energie crescut i hiperactivitate. Aceast stare poate conduce la performane profesionale importante. Acest episod are o intensitate subclinic i nu necesit internarea. Pacientul este optimist, cheltuiete mult, se apouc de multe activiti pe care nu reuete s le finalizeze n totalitate. Durata somnului

se scurteaz mult. Episodul maniacal Poate surveni fie spontan, fie n continuarea unui episod hipomaniacal sau depresiv. Dac survine n continuarea unui episod depresiv incrimineaz efectul chimioterapiei antidepresive. Dispoziia afectiv este euforic, apare o hiperactivitate care scap de sub control, pacientul ncepe o mulime de activiti pe care nu le finalizeaz, este logoreic, cheltuitor, poate avea tot felul de aventuri erotice la ntmplare (crete libidoul), consum abuziv alcool. Ritmul somn-veghe este grav perturbat, pacientul prezint insomnii care pot dura mai multe zile, fr s simt oboseala. Exist dou forme clinice de episod maniacal: 1. Mania fr simptome psihotice corespunde descrierii episodului maniacal de mai sus cu meniunea c nu apar ideile delirante. Ca variant de manie fr simptome psihotice se descrie mania agitat (acut) care are o intensitate foarte mare iar dispoziia afectiv este predominant iritabil. Tabloul clinic este dominat de agitaie psihomotorie cu caracter heteroagresiv. Pacientul ajunge cu uurin la accese de furie cu un grad mare de periculozitate, aceast form fiind cunoscut sub numele de furor maniacal. 2. Mania cu simptome psihotice (mania delirant) se asociaz simptome de serie maniacal cu simptome psihotice delirante. Delirul poate fi: megaloman sau de persecuie. De obicei persecuia pornete de la o premiz megaloman (obsesia mririi, a gloriei, a grandorii). Pot fi prezente halucinaii auditive alturi de delirul paranoid. Episodul afectiv mixt Se caracterizeaz fie printr-o mixtur de simptome depresive, hipomaniacale sau maniacale, fie printr-o alternan rapid (ore, zile) a simptomelor maniacale i depresive. Astfel se difereniaz: - stri mixte concomitente n care coexist simultan simptome de serie maniacal sau hipomaniacal i depresiv. De exemplu, n timp ce pacientul relateaz ceva trist, stilul expresiv este euforic. - stri mixte alterne episoadele depresive i maniacale sau hipomanicale alterneaz rapid i nentrerupt. Psihozele constituie cea mai complex form de manifestare psihopatologic, care afecteaz personalitatea individului n totalitatea ei. Prin natura i gravitatea sa, psihoza ne apare ca o fatalitate, ca un destin patologic al omului. Ea confer persoanei o anumit manier de a fi, un stil de via, o form de existen durabil, esena unei personaliti aparte cu un echilibru precar (P. Wiener). Perturbarea profund a relaiei subiectului cu realitatea este criteriul esenial al psihozei, n special pentru psihanaliti, care vor repera, pe urmele lui S. Freud, mecanisme psihotice specifice, pentru a o explica: n primul rnd proiecia delirului, care urmeaz refulrii i prin care bolnavul va proiecta n afara sa ceea ce refuz s recunoasc drept realitate psihic proprie. Din punct de vedere psihopatologic, psihoza este o manifestare foarte complex a fenomenelor psihice morbide. Ea nu

se reduce doar la boala psihic, ci pune probleme legate de organizarea i dinamica personalitii bolnavului. n acest sens, P. Wiener distinge urmtoarele aspecte: - structura psihotic desemneaz acele caracteristici ale personalitii care autorizeaz medicul psihiatru la a decela psihoza nc dintr-o faz clinic latent; - procesul psihotic desemneaz evoluia temporal a psihozei; - boala psihic este reprezentat prin specificitatea tabloului clinic al psihozei, n raport cu funciile psihice afectate i cu modelul de evoluie clinico psihiatric al acesteia (periodic, continuu, acut, cronicizant etc.) Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinico-psihiatric, ele sunt difereniate n raport cu factorii etiologici care le produc. n acest sens, se disting: - psihoze exogene determinate de cauze externe care acioneaz asupra sistemului nervos (traumatisme, infecii, intoxicaii, tumori cerebrale, tulburri metabolice sau endocrine); - psihoze endogene cauzate de factori constituionali, de predispoziii interne, genetice (psihozele afective, psihozele din grupa schizofreniei, psihozele schizo-afective, delirurile cronice sistematizate simple sau halucinatorii). Psihoza maniaco-depresiv este o psihoz endogen de tip bipolar, caracterizat printr-o alternan succesiv de accese depresiv melancoliforme i accese maniacale, ntrerupte de faze de remisiune. Psihoza maniaco-depresiv, mpreun cu demena precoce (schizofrenia) a fost printre primele entiti clinico-nosologice izolate de E. Kraepelin n clasificarea bolilor psihice fcut de acesta. Falret a descris forme uoare de psihoz periodic. Independent de aceasta, Kahlbaum va izolat diferite forme ale psihozei periodice sub denumirea de ciclotimie. Mai trziu, S. A. Suhanov i I. V. Kannabih s-au ocupat cu studiul problemei ciclotimiei. Sindromul maniaco-depresiv se difereniaz ca o particularitate clinic n cadrul psihozelor hipertimice endogene, prin evoluia succesiv (periodic, intermitent, altern sau continu) a crizelor maniacale i melancolice, care se dezvolt, de obicei, pe un fond ciclotimic constituional. Terenul somatopsihic pe care se grefeaz psihoza maniaco-depresiv este reprezentat aadar de constituia picnic, corespunztoare temperamentului ciclotim. Ciclotimia reprezint o anumit constituie somatopsihic, cu alternana strilor de euforie productiv i disforie asteno-depresiv, alternan care nu depete ns limitele normalitii ideo-afective. Limitele ciclotimiei circumscriu un spaiu larg ntre normalitate i psihoza maniaco-depresiv, spaiu ce include pe lng diversitatea aspectelor comune i numeroase personaliti excepionale, ca de exemplu: Byron, Schuman, Verlaine, Musset, Goethe, Rossini, Eminescu, Clinescu etc., alternana ciclotimic determinnd speculaiile despre aa-zisa corelaie dintre geniu i nebunie.Dei constituia ciclotimic nu implic decompensarea psihotic obligatorie, se ntlnete totui de obicei ca fond premorbid n cazul bolnavilor afectai de sindromul maniaco-depresiv.Trecerea de la ciclotimia constituional la psihoza maniaco-depresiv o marcheaz exaltarea hipertimic euforic sau disforic, concomitent cu alterarea discernmntului asupra propriei persoane i a interrelaiilor sociale.

Crizele maniacale i depresiv - melancoliforme Din punct de vedere clinic, psihoza maniaco-depresiv se caracterizeaz prin prezena a dou tipuri de episoade sau crize:

1.

maniacale sau expansive;

2. depresiv melancoliforme. 1.Crizele maniacale sau expansive Termenul manie este utilizat din antichitate spre a desemna o stare de excitaie. Debutul este adesea brusc, bolnavul devenind exuberant, hiperactiv i insomniac. Accesul maniac este uneori precedat de un semn premonitor. Sindromul maniacal, ca i cel depresiv, poate fi ntlnit n cadrul mai multor tulburri psihice, stri toxice sau neuroinfecii. Din punct de vedere psihopatologic, strile maniacale sunt caracterizate prin urmtoarele tipuri de tulburri: tulburri psihice caracterizate printr-o exaltare general, interesnd urmtoarele sectoare ale vieii psihice: mimic mobil, privire strlucitoare, expresie jovial i euforic, atitudine amical;

comportamentul se caracterizeaz printr-o mare labilitate psihomotoare, putnd atinge formele agitaiei psihomotoare cu manifestri violente, antisociale; limbajul se caracterizeaz prin logoree, strigte, vociferri;

dispoziie afectiv euforic, bun dispoziie nsoit de strigte, gesticulaie larg, adesea dezordonat; tulburri de ordin intelectual manifestate prin atenie distributiv, de o mare labilitate, dar incapabil de a se fixa pe ceva anume, o exaltare a memoriei, fug de idei, imaginaie bogat. tulburrile somato-fizice se caracterizeaz prin urmtoarele tipuri de manifestri: insomnii, scderea sau creterea apetitului alimentar, scdere n greutate, tulburri endocrine. Formele clinice ale strilor maniacale pot fi sistematizate n urmtoarele grupe nosologice: mania acut este caracterizat printr-o stare de excitaie psihomotoare general, de scurt evoluie clinic, care se poate repeta la anumite intervale, alternnd uneori cu crize depresivmelancoliforme. n cadrul acesteia se pot distinge dou forme clinice:- mania acut tipic o psihoz caracterizat printr-o excitaie psihomotoare accentuat i dezordonat, interesnd sfera psihic, dar la care sunt asociate i tulburri somatice;- mania subacut o stare de excitaie maniacal moderat ca intensitate. Excitaia psihomotoare nu are caracter dezordonat; ea se limiteaz la o stare de euforie cu exaltarea imaginaiei, hipermnezie i logoree. mania cronic se succede maniei acute, evolund sub forma unei tulburri cronice continue. Se caracterizeaz printr-o stare continu de excitaie psihomotoare dezordonat, logoree, nelinite i instabilitate. Ea poate mbrca dou tipuri de tablouri clinico-psihiatrice:- mania cronic simpl caracterizat prin excitaie psihomotoare dezordonat, logoree, asociaii ideative

superficiale, putnd ajunge la ostare de incoeren i acte de violen; - mania cronic delirant difuz, nesistematizat, dar n unele cazuri poate avea forma unui delir sistematizat tematic. Toate fenomenele care intr n tabloul strii maniacale prezint caracterul unei excitaii psihice care cuprinde deosebit de puternic sfera afectiv, emoional. Pe primul plan gsim o stare subiectiv neobinuit de bun, o bucurie care se revars fr cauze, cu o desfurare nlesnit a reprezentrilor, cu slbirea reinerilor, ceea ce face foarte uoar trecerea la aciune. Putem aprecia cele trite sufletete de bolnavi dup descrierile pe care le fac dup vindecare. Se capt impresia c cele trite n starea maniacal pot fi excepional de plcute, cum nu se pot ntlni ntr-o stare obinuit, chiar dac situaia din via se prezint excepional de favorabil. n plus, aceste triri se disting totdeauna printr-o pregnan deosebit. Acest lucru devine deosebit de evident n cazurile n care cel care se mbolnvete de psihoz maniaco-depresiv este un scriitor sau un pictor sau, n genere, o persoan care posed o bogie de mijloace de expresie . Dispoziia subiectiv neobinuit de bun poate fi apreciat i dup mimica vie a bolnavilor, dup tot aspectul i comportarea lor. Ei rd totdeauna zgomotos, gesticuleaz mult, iar micrile lor expresiv e sunt perfect adecvate cu trirea psihic. Tendina lor de a face glume, de a dansa, de altfel fr ca ambiana s fie deseori convenabil pentru aceste manifestri de veselie, constituie de asemenea expresia dispoziiei lor subiective euforice. Acestor particulariti ale strii afective le corespunde nu numai trecerea subiectiv uoar de la o reprezentare la alta, dar i o cretere real a activitii. Ea poate fi apreciat, n primul rnd, dup caracterul particular al vorbirii bolnavilor. Ei sunt n genere foarte volubili. Caracteristic nu este ns propriu-zis faptul c ei vorbesc mult, ci c n vorbirea lor se pot observa semnele unei anumite productiviti. Este evident ns accelerarea desfurrii reprezentrilor. Chiar prin simpla observare a bolnavului suntem net izbii de caracterul mprtiat al vorbirii lui. Orice impresie nou i oblig pe bolnavi s uite ceea ce constituia pn atunci o preocupare pentru atenia lor i le ndreapt gndurile ntr-o direcie nou. Deoarece importana reprezentrilor este pierdut, toate fenomenele, att cele nsemnate, ct i cele complet lipsite de importan sunt capabile s atrag n aceeai msur atenia bolnavului. Toate aceste trsturi apar foarte clar la examenul bolnavilor. La orice ntrebare ei rspund printr-un torent de cuvinte, iar fiecare cuvnt atrage dup sine un lan nou de imagini. n cazul n care agitaia este deosebit de puternic se poate vorbi de un fenomen special de vrtej sau fuga de idei, n care reprezentrile se succed cu o rapiditate att de mare, nct dei vorbirea bolnavului este accelerat, ea nu reuete s ajung irul gndurilor i nu le poate nregistra cu precizia i platitudinea cu care acest lucru se face n stare normal. Este caracteristic faptul c bolnavii maniacali care posed o atenie foarte vie, cu nclinaie spre difuziune, remarc totul pn n cele mai mici amnunte i trag repede concluzii corespunztoare, care ne uimesc prin perspi8cacitatea i spontaneitatea lor. Este drept c deseori concluziile lor sunt prea pripite, insuficient gndite i nu totdeauna juste, deoarece ele nu se bazeaz pe toate datele care urmeaz s fie analizate. Starea subiectiv euforic ne face s nelegem de ce la ei apar deseori idei delirante de grandoare. De cele mai multe ori se poate vorbi numai de o exagerare patologic, morbid, a situaiei, frumuseii i talentelor bolnavului. Prin coninutul lor, ideile delirante se situeaz n limitele posibilului, dar nu corespund situaiei reale a bolnavilor.Bolnavii maniaci i enun ideile aparent n glum, ca o fantezie, iar dac sunt ntrebai cu insisten ei pot renuna uneori la ele.O alt caracteristic a acestor bolnavi este hipersexualitatea. n cazurile uoare lucrurile se limiteaz la o cochetrie special, la tendina de a se mbrca iptor, de a se mpodobi cu tot ce cade sub mn i la discuii cu subiect erotic i uuratic.n cazul unui grad mai pronunat de excitaie, hipererotismul

se traduce prin tendina de a stabili cu uurin legturi cu persoane puin cunoscute sau complet necunoscute. Cnd sunt tulburri psihice foarte pronunate, se nregistreaz totdeauna tendina de a se dezgoli fr a fi jenai de prezena altora.Dac lucrurile nu ajung la o stare de excitaie prea pronunat, muli bolnavi recunosc ei nii caracterul morbid al tendinelor lor sexuale i acestea sunt chinuitoare pentru ei.Unul din simpomele cele mai caracteristice la bolnavii maniacali este creterea tendinelor i n primul rnd tendina marcat la activitate. De ndat ce se instaleaz o stare de agitaie ct de puin pronunat, bolnavii nu stau nici un minut n repaus. Excitaia nu mbrac un caracter convulsiv, ci se compune din executarea unui ir de acte n vederea unui scop.Creterea tendinelor se manifest prin accentuarea poftei de mncare. Cum prezint deseori crize de iritaie, accese de mnie, ei pot comite agresiuni, pot insulta i prezint n general diverse manifestri de agresivitate. Din punct de vedere psihopatologic , sindromul depresivpoate lua aspecte clinico- psihiatrice diferite, n raport cu coninutul. n sensul acesta, se descriu urmtoarele tipuri. sindromul melancolic, caracterizat prin depresie grav , imobilitate motorie, anxietate, delir melancolic, sindromul Cottard. sindromul depresiv-anxios, forma n care , din punct de vedere psihopatologic, predomin, alturi de depresivitate, o stare marcat de nelinite anxioas. sindromul ipohondriac, marcat de asocierea la starea depresiv a cenestopatiilor i ideilor ipohondriace. sindromul asteno-depresiv, forma care asociaz depresivitii o stare marcat de astenie cu bradikinezie i bradipsihie. sindromul de depersonalizare, tulburarea psihopatologic ce asociaz depresiei tulburri de depersonalizare, idei de imortalitate i suferin moral. sindromul depresiv-obsesiv, care asociaz n acelai tablou clinic depresia cu preocuprile obsesive. n ceea ce privete cauzele sindromului depresiv , acestea pot fi numeroase: cauze exogene, de natur psiho-traumatizant emoional, aa cum apar ele n cazul nevrozelor sau al reaciilor depresive. cauze endogene , cum sunt formele psihotice de depresie boala afectiv, PMD. depresia de involuie din perioada de climacteriu.

depresia vascular din cursul hipertensiunii arteriale sau al arteriosclerozei cerebrale, legat de un fond organic cerebral vascular. depresia de origine organic cerebral din cursul PGP, neurosifilisului, encefalitelor, tumorilor cerebrale, traumatismelor cerebrale depresia secundar consecutiv unor afeciuni somatice de natur infecioas, toxic, endocrin, metabolic.

Majoritatea bolnavilor cu tulburare bipolara, chiar si aceia cu forme severe pot obtine o stabilizare substantiala a statusului psihic. Deoarece aceasta tulburare este de natura recurenta, tratamentul urmareste in fazele acute ale episoadelor remisiunea lor iar in perioadele intercritica, mentinerea remisiunilor si prevenirea recaderilor printr-un stabilizator al dispozitiei pe termen lung. Tratamentul stabilizator al dispozitiei ( timostabilizator ) este de obicei prescris pentru controlul tulburarii bipolare . In general, oamenii cu tulburare bipolara continua tratamentul timostabilizator pe o perioada foarte lunga (ani). Alte medicamente sunt adaugate daca este necesar, pentru perioade scurte de timp pentru a trata episoadele de depresie sau manie survenite in ciuda tratamentului timostabilizator. Litiul a fost primul timostabilizator aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru tratamentul maniei si adesea s-a dovedit foarte eficient in controlul maniei si prevenirea recurentelor episoadelor depresive cat si a celor maniacale. Utilizarea in mania acuta este limitata de faptul ca necesita, de obicei, cel putin o saptamana pentru realizarea unui raspuns iar coadministrarea dozelor ridicate de antipsihotice potente creste riscul de efecte secundare neurologice. Deasemenea, litiul constituie un adaos util la un antidepresiv la un pacient cu episoade depresive acute care se dovedesc dificil de tratat. Litiul se foloseste, de asemenea, in profilaxia tulburarii bipolare, in care reduce atat numarul cat si severitatea recaderilor, oferind in acelasi timp si o anumita protectie fata de episoadele de hipomanie induse de antidepresive. Medicamentele anticonvulsivante - Valproatul sau carbamazepina , pot avea deasemenea efecte timostabilizatoare si pot fi folosite in mod special in tratamentul tulburarii bipolare. Alte anticonvulsivante precum Lamotriginul , Gabapentin sau Topiramatul sunt studiate pentru a stabili in ce masura sunt eficiente in stabilizarea dispozitiei. Pentru un efect mai bun se pot combina mai multe medicamente anticolvunsivante sau acestea se pot asocial cu litiul. Copiii sau adolescentii sunt de obicei tratati cu litiu insa se poate folosi si carbamazepina sau valproatul. Numeroase cercetari au evaluat siguranta si eficacitatea acestor medicamente psihotrope folosite la adolescenti si copii. Astfel , s-a demonstrat faptul ca valproatul poate determina modificari hormonale la adolescente sau ovar polichistic la femeile care au inceput tratamentul inaintea varstei de 20 ani . De aceea, trebuie monitorizat foarte atent nivelul valproatului la pacientele tinere aflate in tratament cu acest medicament. Femeile cu tulburare bipolara care doresc sa ramana insarcinate sunt supuse unei mari provocari datorita efectelor negative ale acestor medicamente asupra fetusului. De aceea, trebuie puse in balanta efectele benefice ale medicatiei cu cele negative. Sunt in cercetare alte medicamente cu riscuri posibile mai mici. Medicamente antipsihotice atipice, printre care Clozapina, Olanzapina, Risperidona sau Ziprasidona sunt in studiu ca posibil tratament pentru tulburarea bipolara. Numeroase studii demonstreaza ca Clozapina poate fi utila ca timostabilizator pentru cei care nu raspund la tratamentul cu litiu sau anticonvulsivante. Alte studii au demonstrat eficacitatea Olanzapinei in episodul acut de manie, fapt pentru care a primit aproparea FDA. Olanzapina poate, deasemenea sa fie folositoare in depresia psihotica. Daca insomnia este o problema, se pot utiliza benzodiazepine cum ar fi clonazepamul sau lorazepamul pentru a asigura un somn mai odihnitor. Datorita faptului ca acestea creaza dependenta, trebuie folosite numai in cazuri selectate si pe termen scurt. Deasemenea, pot fi folosite alte tipuri de sedative cum ar fi zolpidem. In timpul tratamentului se pot schiba medicamente sau doze, insa toate schimbarile pot fi facute doar de catre medicul psihiatru. Acesta trebuie sa stie despre orice alta medicatie luata concomitent caci interactiunile medicamentoase pot cauza reactii adverse neplacute. Numeroase studii au demonstrat faptul ca se poate vira spre manie hipomanie sau ciclizare rapida in

timpul tratamentului antidepresiv, de aceea trebuie data o medicatie stabilizatoare a dispozitiei, singura sau impreuna cu medicatia antidepresiva pentru a proteja pacientii de aceste schimbari. Dintre cele mai utilizate stabilizatoare sunt litiul si acidul valproic. Efecte adverse ale medicatiei Efectele adverse ale terapiei la pacientii cu tulburare bipolara pot fi reprezentate de crestere in greutate, greata, tremor, reducerea performantelor sexuale, anxietate, caderea parului, probleme de mers, uscarea limbii. In caz ca apar aceste efecte anuntati imediat medicul care este singurul in masura sa schimbe dozele sau medicatia. Tratamentul psihosocial Tratamentul psihosocial cuprinde anumite forme de psihoterapie pentru sprijinirea si educarea pacientilor cu tulburare bipolara si familiilor acestora. Cele mai folosite metode de acest gen folosite in psihoza maniaco-depresiva sunt: Terapia cognitiv-comportamentala invata pacientii sa inlature pattern -ul inadecvat asociat cu boala. Psihoeducatia - implica informarea bolnavilor cu psihoza maniaco-depresiva despre implicatiile acestei boli si tratamentul sau. Psihoeducatia este, de asemenea, importanta pentru familie. Terapia de familie foloseste strategii pentru a reduce stresul ce apasa familiile acestor pacienti. Terapia interpersonala si sociala ajuta oamenii cu aceasta boala sa-si imbunatateasca relatiile interpersonale si sa-si stabileasca un program regulat. Alte tratamente: In anumite situatii, tratamentul psihosocial, medicamentele sau nici una din combinatiile lor nu se dovedesc a fi eficiente sau dau rezultate prea greu, ca in cazul simptomelor suicidare, asa incat se poate lua in considerare terapia anticonvulsivanta (ECT). ECT poate fi luata in considerare deasemenea si pentru tratarea episoadelor acute cand conditiile medicale, inclusiv graviditatea, sunt prea riscante. ECT este foarte eficienta si in tratamentul episoadelor depresive severe, maniacale, sau mixte. Suplimentele naturiste, cum ar fi, ceaiul de sunatoare nu au fost suficient studiate si se stie foarte putin despre efectele lor in tratamentul tulburarii bipolare. De aceea, este bine inainte de a le folosi sa dicutati cu medicul. Aceste suplimente naturiste ar putea reduce eficacitatea celorlate medicamente. Deasemenea, ceaiul de sunatoare poate determina virarea catre manie, in special daca nu se administreaza stabilizatori de dispozitie. Acizii omega-3 din uleiul de peste este studiat ca fiind folositor in acesta boala insa nu sunt suficiente date referitoare la acest lucru.