TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII

Modul de formare initiala a cadrelor didactice

TEORIA INSTRUIRII
Are

ca obiect de studiu organizarea si/sau dirijarea invatarii, orientarea acesteia spre scopuri eficiente si explicite in temeiul unor postulate

PROCESUL DE INVATAMANT activitate

de nvare sistematic, cu o normativitate particular.

Procesul de invatamant pe site-urile unor asociatii pedagogice

Activitate

de invatare asistata de un personal calificat, asociata unui program de studiu desfasurat in scoala; Situatii planificate de profesori si propuse elevilor pentru a atinge obiective instructiv-educative precise.

INSTRUIRE
nvare

bazat pe procesarea informaiilor i construcia intelectual.

DIDACTICA

Didactica poate fi considerat att "arta de a-i nva pe alii", "arta de a preda", "arta universal de a-i nva pe toi totul" ("omnes omnia docendi artificium" scria J. A. Comenius, creatorul didacticii), ct i "un sistem de prescripii verificabile" (dup De Corte, 1972).

Didactica constructivista

Importanta invatarii autonome, autoorganizate; Re-constructia invatarii, descoperirea sensurilor; Dez-invatare, a invata din greseli; Asumarea si infruntarea diversitatii, a incertitudinii, a riscului, a conflictelor; Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.

Modelele procesului de invatamant

modelul interactiv, model care pune accentul pe interaciunea predare-nvare-evaluare; modelul sistemic; modelul informaional, bazat pe valorificarea achiziiilor teoriei informaiei n procesul de nvmnt; modelul cibernetic, model care pune n eviden mecanismele de feed-back, reglarea-autoreglarea n procesul instructiveducativ; modelul comunicaional, care studiaz procesul de nvmnt ca proces de comunicare; modelul cmpului educaional, un spaiu deschis, complex n care acioneaz un ansamblu de variabile, determinnd specific rezultatele nvrii; modelul situaiilor de instruire(vezi i R. B. Iucu, 2001).

Teorii ale invatarii:modele de instruire

modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a invatarii; modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de codare a informatiei si de concretizare simbolica; modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe paradigma invatarii constiente; modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si pe competenta emotionala a profesorilor

ABORDARILE INVATARII

BEVAHIORISM COGNITIVISM CONSTRUCTIVISM

Metafora aisberg-J.F.Richard

J.F.RICHARD este autorul unui tratat de psihologie cognitiva; Se refera la activitatile mintale; RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale si cunostinte procedurale. PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia, anticiparea; analiza, planificarea; STRATEGII COGNITIVE: deductive, inductive, creative, dialectice

metacognitie

Cunoasterea

propriei

cunoasteri Un mod de a gandi despre propriul mod de a gandi/invata

metacognitie
Cunostintele metacognitive= cunostinte despre modul propriu de a gandi, de a intelege, de a invata; Comportamentul metacognitiv =strategiile si capacitatile folosite pentru a planifica, organiza si regla propriile activitati de cunoastere.

Didactica constructivista
Elevul=constructor

al invatarii si

propriei cunoasteri Profesorul=manager al situatiilor de instruire, sprijina activ si incurajeaza autonomia

Strategii de instruire
Strategia

este o form specific i superioar a normativitii pedagogice, care asigur activitii instructiv-educative coeren intern, compatibilitate cu obiectivele i complementaritatea efectelor

caracteristici

Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de predare-invatare-evaluare); Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de invatare/instruire; Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii); Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil; Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al cunoasterii).

Structura strategiei

Metodele de instruire; Mijloacele de instruire; Formele de organizare a instruirii; Interactiuni si relatii instructionale; Decizia instructionala; Modul de organizare si de abordare a invatarii.

strategie-criterii
Criterii decizionale n selecia i utilizarea strategiilor: Orientarea predarii, fundamentul epistemologic; natura disciplinei de nvmnt; tipurile de obiective; nivelul de colaritate; particularitile grupului clas; timpul; personalitatea profesorului.

Orientarea generala a strategiei

se poate asocia cu: nvarea prin receptare/ascultare pasiv (model logocentric), nvarea prin descoperire, n plan empiric, factual (model empiriocentric), nvarea prin aciune practic direct, din experien (model experienial), nvarea prin joc (simulare), nvarea prin experimentare, prin repetiie ori prin imitaie.

constructivism
Paradigma

interpretativa aduce in prim plan strategiile bazate pe construirea structurilor cognitive ale invatarii .

Strategiile constructiviste

Trecerea dela hambarul empiric la hambarul constructiv(evolutia calitativa a invatarii)-Gardner Autoorganizare si autoobservare a invatarii.

constructivism
Pluralism; Reflexivitate; Cooperare; Permanenta

revizuire a sensurilor, prin experiente directe.

constructivism
Centrarea

pe subiect; Managementul cunoasterii; Axarea pe relativitatea cunoasterii; Perceptia diferentei.

Tipuri de strategii
n funcie de gradul de dirijare a nvrii:

Algoritmice

(dirijare semnificativ, direct); Semialgoritmice; Euristice; Creative.

Tipuri de strategii
n funcie de particularitile gndirii la care fac apel:
Inductive; Deductive; Analogice

(transductive); Mixte (combinate).

Strategii de instruire pentru supradotati

De

accelerare a instruirii; De grupare; De imbogatire.

Pedagogie diferentiata diferentiem

procese

structuri

continuturi

PREDAREA
-COMUNICAREA DIDACTICA, -PROGRAMAREA DIDACTICA, -TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI, -ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR CURRICULARE SUPORT IN INVATARE, -ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR ELEVILOR. NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-

PREDAREA

transmitere de cunostinte si mediere a cunoasterii; management al instruirii( asigurand convertirea metodelor de predare in metode de invatare); oferta de experiente de invatare; in relatiile sale cu invatarea si evaluarea

predarea Predarea

converteste informarea in formare, mediaza constructia cunoasterii individuale.

caracteristici Caracter

transformator; Caracter formativ; Caracter interactionist; Caracter complex.

 Strategiile

predarii nu coincid deplin cu strategiile invatarii, deoarece elevii invata si independent de conducerea invatarii prin predare.

Modele de predare

Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus accentul pe modificarile de comportament pe care le produce activitatea profesorilor/institutorilor( teoriile comportamentale ), altii pe relatiile personale care apar intre profesori/institutor si elevi( teoriile personaliste ), pentru ca cei mai multi sa insiste asupra logicii expunerii si a modului in care ea determina logica corespunzatoare a invatarii( "teoriile rationaliste )

Modele de predare

modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si elaborarea proiectului de comunicare), modelul bazat pe programare-simulare, modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare), modelul bazat pe comunicare-dezbatere, modelul predarii dirijate, modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul

Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi:

modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa, invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei cognitive si al cercetarii stiintifice); modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva, reuniunile clasei, predarea constientizata etc.); modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol, "laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului etc.); modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor selfmanagementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc.)(B.Joyce, M.Weil, 1994).

Comportamente de predare

comportamente de organizare a activitatii; de impunere( de informatii, sarcini, opinii); de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din partea elevului); de personalizare( incitare la exprimarea propriei opinii, la folosirea experientei personale a elevului); de interpretare( de individualizare si interpretare a situatiei personale); de feed-back pozitiv ori negativ.

Stil de predare

Stilul este asociat comportamentului, se manifesta sub forma unor structuri de influenta si actiune, prezinta o anumita consistenta interna, stabilitate relativa si apare ca produs al personalizarii principiilor si normelor care definesc activitatea instructiv-educativa (Dan Potolea).

Stiluri de predare
Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:

stil

centrat pe profesor/institutor; stil centrat pe elevi; stil centrat pe interactiunea profesor/institutor-elev.

Stiluri de predare
Dupa gradul de implicare:

stil

apropiat-stil distant; stil metodic, sistematic- stil neorganizat; stil stimulativ-stil rutinar.

Dupa sursele generative ale stilurilor

Stilul=produs al personalitatii(conceptia ideografica); Stilul=determinat de normativitatea interiorizata si exteriorizata in predare(conceptia nomotetica); Stilul=determinat de context(conceptia situationala) S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente, conceptia ideotetica(integrativa).