P. 1
Impozit Pe Profit

Impozit Pe Profit

|Views: 92|Likes:
Published by andreidp6399
ias 12
ias 12

More info:

Published by: andreidp6399 on May 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/26/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “ARTIFEX” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE ŞI CONTABILITATE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator ştiinţific: Prof.univ.dr.CONSTANTIN ANGHELACHE

Absolvent: Ivan Elena

Bucuresti 2010
1

CUPRINS

Capitolul 1- Analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC FRIGO STAR SRL...................................4 1.1.Repere pe scena europeana privind relatia contabilitate-fiscalitate……………… 4 1.2.Analiza raportului contabilitate –fiscalitate in Romania……………………….... ..7 1.3.Analiza conceptului de imagine fidela prin prisma Directivei a IV-a a Comunitatii Europene……………………………………………………………………………. .....13 1.4.Principiile contabile………………………………………………………….. 14 1.5.Repere generale privind nornalizarea contabila internationala………………. 16 1.6.Norma internationala de contabilitate IAS 12………………………………... 17 1.7.Contul de profit si pierderi……………………………………………………. 27 1.8.Metode de contabilizare a impozitului pe profit……………………………… 32 1.9.Contabilizarea impozitului pe profit in Romania……………………………… 36

Capitolul 2-Analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC.FRIGO STAR SRL 2.1. Prezentarea generala a S.C FRIGO STAR SRL……………………………… 43 2.2.Studiul de caz privind analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC FRIGO STAR SRL……………………..........44 Concluzii..……………………………………………………………………………….50 Bibliografie ……………………………………………………………………………..52

2

3

INTRODUCERE

Impozitul pe profit este un impozit indirect şi reprezint ă o forma de prelevare indirect ă a unei părti din veniturile persoanelor juridice la dispozitia statului care vizeaz ă utilitatea venitului. Pentru profitul realizat persoanele juridice sunt datoare sa plateasc ă statului cotă parte reprezentand contributia acestora la formarea resurselor publice . Conform reglementărilor legale din Romania contribuabilii impozitului pe profit sunt persoanele juridice române ,persoane juridice străine care işi desfasoar ă activitatea în România ,persoane juridice străine care realizeaz ă venituri din /sau în legatur ă cu proprietăti imobiliare situate în România sau din vânzarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridică romană. Lucrarea „Contabilitatea impozitului pe profit la SC .FRIGO STAR SERVICE SRL” îşi propune sa abordeze aspecte privind modalitătile de calcul şi evidentiere a impozitului pe profit având la bază situaţiile financiar contabile furnizate de societatea în cadrul căreia am efectuat studiul de caz. Aceasta lucrare se raportează la normele legislative din tara noastră privind calculul si evidentierea impozitului pe profit cat si virarea acestuia la bugetul de stat. Intreaga lucrare este structurată pe două capitole ce vizează atat aspecte teoretico metodologice ale temei cât şi analiza principalilor indicatori economici ai societătii. Primul capitol cuprinde aspecte teoretice privind conectarea şi deconectarea contabilit ătii de fiscalitate unde am abordat cele două modele de contabilitate,modelul continental si modelul anglo-saxon. Capitolul cuprinde totodată o serie teoretice privind imaginea fidela a pozitiei financiara a întreprinderii prin prisma Directivei a IV a elaborata si aprobată de organismele internationale de contabilitate. Sunt prezentate principiile contabile,repere generale privind normalizarea contabilă internatională,normă contabilă IAS 12 privind impozitul pe profit,probleme de evaluare şi contul de profit si pierderi în conformitate cu acest standard,deasemeni am abordat metodele de contabilizare a impozitululi pe profit precum şi modalitatile de calcul şi înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit. Cel de-al doilea capitol cuprinde studiul de caz pe care l-am efectuat la sediul societătii SC FRIGO STAR SERVICE SRL în compartimentului financiar contabil unde sunt indeplinite toate conditiile necesare privind efectuarea evidenţei contabile conform legislatiei în viguare în cadrul căruia am urmarit înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor crearea bazei de impozitare şi calculul impozitului pe profit.

4

CAPITOLUL 1
Analiza activitatii financiare pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit
1.1 Repere pe scena europeană privind relaţia contabilitate-fiscalitate Relaţia contabilitate-fiscalitate pe plan european este caracterizată prin existenţa a două modele contabile :modelul continental de contabilitate şi modelul contabil anglo-saxon. Modelul continental de contabilitate se axează pe macroeconomie unde predomină intervenţia guvernamentală si influenţa regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă. Acest model se aplică atât în ţara noastră cât şi în ţări precum Franţa, Germania şi Italia, fiind un model de contabilitate conectat la fiscalitate. Modelul anglo-saxon este un model contabil aplicat de Marea Britanie şi este deconectat de fiscalitate nefiind necesară reglementarea printr-un plan contabil. 1.1.1.Modelul contabil continental, model profund fiscal Modelul continental este caracterizat printr-o aliniere a regulilor contabile la regulile fiscale. Influenţa fiscalităţii asupra contabilităţii este dată de efectul politicii juridice asupra documentelor contabile anuale.1 În Germania conturile anuale sunt prezentate într-o manieră prudentă fiind subevaluat rezultatul contabil. Relaţiile dintre contabilitate şi fiscalitate sunt aliniate fiecare având regulile sale proprii. Acest fapt este determinat de principiul unicităţii bilanţului, principiu care presupune relaţii strânse între contabilitate şi fiscalitate. Principiul prudenţei are o interpretare mai largă spre deosebire de Franţa. Aceasta se explica prin contextul economic şi financiar al Germaniei, caracterizat prin rolul redus al pieţelor financiare în finanţarea capitalului întreprinderilor şi importanţa băncilor în sistemul de finanţare. Astfel rezultatul contabil este rar utilizat ca indicator de apreciere al performanţelor reale ale întreprinderii. Remarcant este faptul că există o diferenţă mare între bilanţul contabil şi bilanţul fiscal determinat după regulile fiscale, dar în acelaşi timp există o legătură strânsă între cele două bilanţuri: bilanţul fiscal se construieşte pe baza bilanţului contabil, iar pe de altă parte regulile fiscale obligă după corecţii extracontabile la transpunerea lor în bilanţul contabil pentru ca agentul economic să beneficieze de avantajele fiscale. În ceea ce priveşte evaluarea producţiei realizate şi a producţiei în curs de execuţie înregistrarea cheltuielilor indirecte de producţie, de exemplu amortizarea echipamentelor tehnologice nu este obligatorie de evidenţiat în contabilitate, pe când fiscalitatea obligă luarea în considerare a cheltuielilor cu amortizarea. Surplusul de amortizare peste limita admisă din punct de vedere contabil este înregistrat în pasivul bilanţului cu ajutorul provizioanelor reglementate sau prin diminuarea valorii postului de imobilizări. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în Franţa. Pentru impozitarea profitului, Germania utilizează metoda impozitului amânat. Datoriile şi creanţele în moneda străină figurează în bilanţ la valoarea lor nominală deci se aplică principiul costului istoric, fără să se ţină cont de diferenţele din conversie activ-pasiv aferente creanţelor neîncasate şi a datoriilor neplătite până la 31 decembrie.

1

Niculae F. Sisteme contabile comparate Editura Economica 2000

5

se aplică metoda amânat la plată. Impozitarea profiturilor este subordonată metodei impozitului exigibil. ca şi cum ele ar fi fost realizate. Cea mai mare divergentă între regula fiscală si cea contabilă în Franţa a fost dată de aplicarea principiului prudenţei cu privire la evaluarea datoriilor şi creanţelor în devize. pe de altă parte. pe de o parte. În modelul continental administraţia fiscală impozitează profiturile înregistrate în contabilitate şi nu admite alte cheltuieli deductibile fiscal decât cele înregistrate efectiv în contabilitate. Asemănător situaţiei din tara noastră puţine provizioane sunt deductibile din punct de vedere fiscal. Fac excepţie de la aceasta metodă impozitarea plusurilor de evaluare rezultate în urma cesiunilor de active imobilizate. Amortizarea degresivă este considerata în Franţa. iar altul f face obiectul bilanţului retratat utilizat cel mai adesea pentru analiza financiară. Corecţia costului istoric realizat prin intermediul amortismentelor pe seama cheltuielilor de exploatare corespund amortizării economice diminuând valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate. Italia nu practică provizioane pentru depreciere şi nici provizioane pentru creşteri de preţuri. În ceea ce priveşte evaluarea stocurilor la ieşire Franţa utilizează două metode. Analizând succint prezentarea relaţiilor contabilitate-fiscalitate în principalele ţări europene se observă o diversitate de reguli fiscale asupra contabilităţii ca şi nevoia de conciliere între cele două componente ale întreprinderii cu interese de cele mai multe ori opozabile. 6 . În Italia prezenţa regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă persistă. În contabilitate. deci aceea care corespunde deprecierii reale. Italia practică o singură metodă de amortizare. prin utilizarea impozitului amânat la plată.În Franţa întreprinderile sunt obligate să respecte regulile contabile incluse în Planul Contabil General. Provizioanele pentru depreciere şi cele pentru riscuri şi cheltuieli sunt preponderate. Rezultatul impozabil se determină plecând de la rezultatul contabil corectat cu dispoziţiile fiscale. Diferenţele între regulile contabile şi fiscale trebuie să facă obiectul unui tablou fiscal extracontabil de retratare a cheltuielilor şi veniturilor pentru determinarea profitului impozabil. pentru operaţiile în monedă străină se aplică principiul prudenţei. Impozitarea profitului are la bază metoda impozitului exigibil. ceea ce conduce la o subevaluare a capitalului fix ca activ patrimonial. Evaluarea stocurilor la ieşire se realizează prin metoda FIFO.Utilizarea acestor metode în condiţiile creşterilor de preţuri conduc automat la supraevaluarea stocului final şi diminuarea cheltuielilor. Metodele de amortizare utilizate de către societăţile franceze sunt cele admise de regula fiscală: metoda liniara şi degresivă. superioară amortizării economice. Amortizările derogatorii prin intermediul cheltuielilor extraordinare apar în pasivul patrimonial la provizioane reglementate. relaţiile între cele două discipline fiind încă strânse. cu condiţia ca acestea să nu fie contrare regulilor fiscale aplicate pentru determinarea bazei de calcul a impozitelor. rezultatul fiscal cuprinzând pierderile şi profiturile latente aferente operaţiilor în devize. costul mediu ponderat şi primul intrat-primul ieşit (FIFO). pierderile de valoare latente sunt contabilizate sub formă de provizioane pentru riscuri din schimb. Totodată pentru imobilizările corporale se poate practica o amortizare suplimentară de 15% anual în anul de achiziţie al imobilizărilor şi în următorii doi ani. utilizat mai puţin în analizele de perspectivă ale firmelor. aşa cum se întâlneşte în Franţa şi Germania. datorită duratelor de viaţa scurte şi cotelor de amortizare ridicate. atunci când nu cuprind dispoziţii contrare legii fiscale se aplică regulile contabile. ca urmare a dispoziţiilor fiscale pentru partea de amortizare care depăşeşte amortizarea minima considerată economică. cea liniară întrucât amortizarea degresivă este interzisă. nefiind înregistrate plusurile de valoare latente. un număr mare dintre ele fiind deductibile la calculul profitului impozabil. Întreprinderile din Italia practică însă două bilanţuri: unul întocmit conform normelor Codului Civil. Raporturile dintre contabilitate şi fiscalitate sunt cele de conectare. deci automat la un profit majorat artificial. Pentru conturile consolidate.

sunt uşor adaptabile modului în care evoluează societăţile comerciale. modelul contabil anglo-saxon este pragmatic iar contabilitatea firmelor este considerată derivata din practica afacerilor. Ghidul de acţiune în realizarea imaginii fidele este atributul prioritar al profesionalistului contabil care poate solicita informaţii contabile suplimentare cu privire la edificarea şi confirmarea principiului fundamental al contabilităţii. În Olanda în schimb acestea trebuie să primească “girul’ cercetărilor universitare apreciate mult de practica economică fără să fie obligatorii. Germania este cel mai instruit popor şi totuşi nu a renunţat la deconectarea contabilităţii de fiscalitate şi se înscrie printre ţările europene cu cele mai mari impozite asupra profiturilor ca impozite directe.Modelul anglo-saxon. .Editura Bucuresti 2000 7 . preocuparea pentru ocuparea cât mai mare a forţei de muncă.influenţa britanică exemplificată prin Marea Britanie. ţin cont direct de nevoile practicii şi au o aplicabilitate obligatorie în Marea Britanie. ţinerea jurnalelor şi registrelor contabile obligatorii.reforma contabilitatii romanesti intre modelele francez si anglo –saxon. independentă de autorităţile publice. conceptul de imagine fidelă şi un echilibru economic bazat pe legile pieţei. Celălalt grup este bazat pe practica afacerilor cu două influenţe notabile: .influenţa americană cu Statele Unite ale Americii şi Canada.2. Australia. dar şi asupra celor indirecte printre care taxa pe valoare adăugată ocupă un loc fruntaş în cadrul veniturilor fiscale indirecte. dezvoltarea economică. nefiind necesară reglementarea printr-un plan contabil. fără ca acestea sa fie impuse de vreun instrument contabil de tipul planului contabil general. Cea mai mare parte a textelor reglementare si legislative cu implicaţii asupra contabilităţii se rezuma la evidenţierea şi explicarea principiilor sau convenţiilor contabile instituite de doctrina contabila. Irlanda. Indiferent de cele două grupe de sisteme contabile şi de influenţa lor. În modelul anglo-saxon regulile sunt stabilite de profesionişti contabili foarte influenţe. Practicile contabile sunt mult mai flexibile faţă de modelul contabil. Regulile de evaluare şi prezentare a conturilor anuale sunt subordonate obiectivului fundamental al imaginii fidele.Indiferent de starea conflictuală a interesului contabil cu cel fiscal. important este să se răspundă atât interesului întreprinderii cât şi statului. iar normalizarea contabilă revine prioritar profesiei contabile liberale. Rolul cel mai important revine societăţii comerciale care va trebui să-şi organizeze contabilitatea astfel încât să răspundă obligaţiilor prevăzute în Legea societăţilor comerciale cu privire la întocmirea şi publicare a conturilor anuale. fie persoane juridice sau fizice. 1. Germania are un cod bine ordonat. iar rezultatul nu este influenţat de fiscalitate. Acest lucru se explică prin faptul că statul se implică asupra promovării stabilităţii macroeconomice.2 Modelul anglo-saxon de contabilitate este bazat pe microeconomie compus din două grupe de sisteme contabile. funcţionarea normală şi eficienta a instituţiilor de interes naţional. Noua Zeelandă şi Australia. Normele sau standardele elaborate de profesia contabilă.1. Degajarea contabilităţii de fiscalitate Modelul contabil aplicat de Marea Britanie este deconectat de fiscalitate. Irlanda. respectiv bursele de valori sunt extrem de receptive la informaţia contabilă publicată de firma. Modelul este dominat prin elementele de judecată contabilă. scăderea inflaţiei. Reglementarea contabilă britanică nu posedă scheme de înregistrare contabilă. Emanarea contabilităţii din practica afacerilor se explică din faptul că pieţele financiare. ce asigură un grad mare de obiectivitate în prezentarea situaţiei întreprinderii. Unul este bazat pe teoria economică a afacerilor din care face parte Olanda. 2 Neag R. clar şi concis de legi aplicabil tuturor contribuabililor.

costul de producţie sau valoarea de utilitate. de deprecierea stocurilor. scutirea sau reducerea impozitului pe profit pentru achiziţii de imobilizări corporale amortizabile sau pentru profitul reinvestit. Ele se delimitează şi ca un instrument de gestiune macroeconomică şi de asigurare a echilibrului general economic. Fiscalitatea se prezintă ca un sistem de percepere a impozitelor. Elementele care individualizează contabilitatea financiară pentru a răspunde imaginii fidele sunt delimitate de următoarele aspecte: . Imaginea fidela pentru anglo-saxoni este principiul suprem iar realitatea economică primează în faţa juridicului în timp ce în modelul continental întâlnim primatul apariţiei juridice în faţa realităţii economice. . contribuţiile plătite de întreprindere pe de o parte. taxele şi contributiile1 Raportul contabilitate–fiscalitate trebuie să fie discutat şi analizat prin poziţia contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale şi prin măsura în care contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate. Dacă sistemul contabil este conectat la fiscalitate. regulile fiscale nu se subordonează prezentării unei imagini fidele a situaţiei patrimoniale. atunci informaţia oferită este destinată asigurării interesului fiscal. are loc acumularea şi repartizarea resurselor financiare la dispoziţia statului. Prin intermediul lor. împrumuturile de stat şi cheltuielile guvernamentale pe de altă parte. Datorită legăturii foarte strânse între contabilitate şi fiscalitate în modelul continental. reprezintă componente cu o importanţă deosebită în viaţa economico-socială. taxelor. taxele. Conectarea contabilităţii la fiscalitate ridică problema concilierii raporturilor dintre principiile contabile şi cele fiscale. comparabilitate în timp şi spaţiu a elementelor patrimoniale. a situaţiei financiare şi a rezultatului. Deducerile fiscale sunt admise fără să existe obligativitatea înregistrării lor în contabilitate. Organizarea şi conducerea contabilităţii financiare în cadrul întreprinderii are ca obiective reflectarea corectă a patrimoniului. îl constituie stimularea investiţiilor care se realizează prin diferite pârghii fiscale. evaluare. alocaţiile bugetare. specific modelului de contabilitate continental. fiscalitatea corespunde unei alte logici. Măsura în care contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate are în vedere răspunsul afirmativ sau negativ la întrebarea legată de nivelul în care aceasta e degajată de fiscalitate. prudenţă. Analiza poziţiei contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale scoate în evidenţă faptul că reprezintă sistemul informaţional necesar pentru funcţionarea sistemului fiscal. precum amortizarea accelerată. omogenitate. şi contribuţiilor printr-un aparat specializat şi ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele.evaluarea activelor la intrarea în patrimoniu la costul de achiziţie. Impozitele.Documentele anuale de sinteză sunt îndreptate prioritar să satisfacă investitorul de capital.contabilizarea pierderilor latente şi a deprecierilor de valoare determinate de uzura morală şi fizică. . Spre deosebire de contabilitatea financiară. are principiile şi regulile sale ce nu corespund întotdeauna cu cele contabile. Un exemplu în acest sens. subvenţiile. pe baza unor reguli referitoare la terminologie. care îl aplică şi România.conectarea veniturilor şi cheltuielilor de momentul în care s-au angajat. În situaţia în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate. Structurile informaţionale oferite de contabilitate şi funcţionalitatea lor sunt orientate spre onorarea de către întreprindere a interesului fiscal. ele urmăresc mai degrabă stimularea sau inhibarea unor activităţi. atunci informaţia contabilă este orientată primordial să asigure interesul investitorului de capital propriu contabilităţii anglo-saxone. întreprinderile au tendinţa prin practicile contabile utilizate să minimizeze profitul contabil cu scopul de a micşora povara fiscală. 2 Analiza raportului contabilitate-fiscalitate în România Spre deosebire de regulile contabile. iar întreprinderile au tendinţa să maximizeze rezultatele contabile publicate. de neîncasarea creanţelor şi includerea fiecărei 8 .

desele modificări care au avut loc în cadrul sistemului fiscal pe care contabilitatea trebuia să le ia în calcul şi să le evidenţieze a creat imaginea că statul ca beneficiar al veniturilor fiscale este principalul utilizator al informaţiei contabile în detrimentul altor utilizatori la fel de importanţi. Cea de-a doua soluţie constă în faptul că fiscul nu impune regulile fiscale pentru determinarea rezultatului contabil. ajustări ale activelor. pentru că anumite cheltuieli angajate de întreprindere nu pot fi încadrate la imobilizări. stocuri şi nici nu pot fi repartizate pe mai multe exerciţii. ele se repartizează asupra rezultatului. el confirmă principiile contabile Informaţia contabila e degajată pentru diferite categorii de utilizatori fapt ce impune ca aceasta să aibă un caracter imparţial. Această regulă este obligatorie în plan contabil. Există două soluţii de conciliere a raporturilor intre contabilitate si fiscalitate . În schimb. fără a se regăsi în totalitatea lor în calculele efectuate din punct de vedere fiscal. Pentru stabilirea conturilor anuale trebuie să se aplice regula contabilă prevăzută în Planul contabil general. subordonată imaginii fidele. Aceste elemente rezultă din aplicarea principiilor contabile fundamentale. Informaţia contabilă este construită pe baza principiilor. Mult timp dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a stabili reguli de evaluare sau metode de prezentare a documentelor de sinteză. În sprijinul celor afirmate mai sus stau şi documentele contabile de sinteză care răspund într-o mare măsură interesului fiscal şi nu spre exemplu interesului investitorului de capital. Deci acestea nu pot fi recunoscute ca fiind active.prima fiscul impune norme ce conduc la reguli de evaluare fiscală in contradicţie cu evaluarea contabila.analiza costurilor perioadei şi costul produsului. Atunci când cele două reguli intră în contradicţie. In această situaţie. .corecţii fără a ţine cont de eventualele plusuri de valori latente ce pot apare în cursul exerciţiului. se ridică problema concilierii între contabilitate. In practica economica sunt interzise politicile contabile orientate spre constituirea şi utilizarea rezervelor ce influenţează rezultatele financiare. fără a degaja interpretări diferite. In ultimii zece ani apariţia multitudinii regulilor fiscale pe acelaşi tip de impozite. Fiecare dintre cele două discipline dispune de reglementări proprii. Sistemul fiscal a avut o influenţă asupra principiilor contabile. Bilanţul contabil întocmit de întreprindere trebuie să fie unic. Prima explicaţie astăzi nu mai poate fi valabilă întrucât în ultimii ani s-a construit un drept contabil care se vrea autonom. 9 . Această intervenţie are două explicaţii: prima este aceea că în absenţa unei reguli contabile. normelor şi reglementărilor cuprinse în textele legale care constituie premisa dreptului contabil. Studiile efectuate cu privire la relaţiile dintre fiscalitate – contabilitate au subliniat mai mult intervenţia primei faţă de cea de-a doua. Întreprinderea nu trebuie sa se rezume în principal la onorarea sau neonorarea interesului fiscal. Informaţia fiscală are la bază regulile şi normele impuse de dreptul fiscal. ca reprezentantă a interesului societăţii. subvenţii pentru investiţii. chiar dacă diferă de regula fiscală. norma fiscală se impunea în practică economică. iar regula care trebuie aplicată este funcţie de natura documentului ce trebuie întocmit luând în calcul nevoia de informaţie a utilizatorului. Situaţia analizată anterior generează problema concilierii raportului contabilitate-fiscalitate în toate cazurile în care cele două interese contabil şi fiscal nu sunt convergente în totalitate. pe plan fiscal trebuie aplicate regulile care decurg din dreptul fiscal. iar cea de-a doua a reprezentat-o preocuparea fiscalităţii de a fixa regulile de determinare a bazelor de impozitare cu scopul de a diminua deficitul bugetar prin sistemul de impunere. etc. cu interesul fiscal ca reprezentant al statului. Se impune o evaluare de tip fiscal şi efectuarea înregistrărilor contabile corespunzătoare în scopul obţinerii unor avantaje fiscale: impozite amânate la plată.

contul de profit şi pierdere. Ea nu poate să îndeplinească toate caracteristicile de mai sus dacă intervenţia regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă sunt preponderente. ea trebuie să posede cel puţin parţial fiecare din calităţile care o definesc. Cererea de informaţie contabilă a fost datorată apariţiei societăţilor pe acţiuni. a instabilităţii economice. Aceste raporturi pot fi grupate în două categorii: raporturi integrate şi raporturi neutrale. influenţând activitatea economică. Utilizatorii caută prin informaţia contabilă previziune şi decizie. Fiscalitatea excesivă şi vidul legislativ pe domenii de interes naţional-fondurile nerambursabile primite de România pentru dezvoltarea infrastructurii. precizarea derogărilor de la normele şi principiile generale precum şi implicaţiile lor asupra patrimoniului. Raporturile integrate sunt de conectare sau angajare. inclusiv stat.ceea ce atrage penalizări pentru întreprindere. protejarea veniturilor consumatorilor şi stimularea dezvoltării. În sfera 10 . ceea ce conduc la rezultate diferite. Pentru a fi utilă în procesul decizional. fiabilitate şi comparabilitate. se ridică problema delimitării şi ierarhizării raporturilor dintre contabilitatea întreprinderii şi fiscalitate. fiind determinate de intersecţia dintre interesul contabil şi cel fiscal. Situaţiile financiare: bilanţul. investiţii în anumite zone ale României: Valea Jiului. În cazul acestor raporturi apar divergenţe între principiile contabilităţii şi cele fiscale şi în consecinţă ele trebuie conciliate sau armonizate. Pentru a fi realizat. fiind precizate o serie de noi elemente cu privire la veniturile realizate de persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent. O soluţie conformă cu principiile şi regulile contabile poate fi incompatibilă cu punctul de vedere al fiscalităţii . modifică distribuţia iniţială a veniturilor. situaţiile fluxurilor de numerar. a situaţiei financiare şi a contului de profit şi pierdere. Ori. dar si după destinaţie sau funcţie . Contul de profit şi pierdere ca document ataşat bilanţului propriu-zis în care criteriul de delimitare a cheltuielilor şi veniturilor este realizat după natura lor economică. toate acestea au lipsit din conturile anuale iar informaţia contabilă a fost supusă să răspundă unei politici fiscale ce viza pe termen scurt încasarea de venituri fiscale. Dată fiind situaţia de mai sus. Oferta informaţiei contabile trebuie să se caracterizeze prin relevanţă. 4 » Analiza rezultatului din exploatare ». investiţiile şi consumul. metodele de evaluare aplicate. satisface intr-o mai mare măsură interesul investitorilor. excedentul brut din exploatare utilizat în calculul capacităţii de autofinanţare.nota nr. politica furnizorilor. analiza costului fiscal şi optimizarea lui. Încasarea veniturilor la bugetul statului este recunoscută ca fiind un interes naţional. Iaşi. Constanta. corectă şi credibilă pentru toţi utilizatorii. Govora. randamentul personalului şi modul de creştere a productivităţii muncii. Este interesant pentru o întreprindere să cunoască valoarea adăugată pe un salariat. prin modelul Soldurilor intermediare de gestiune. o informaţie reală. Alegerea uneia sau alteia dintre metode trebuie făcută în raport cu obiectivul fundamental al contabilităţii. Astfel. În acest sens menţionăm faptul că normele contabile admit alternative privind înregistrarea şi evaluarea în contabilitate.Conducătorii de întreprinderi trebuie să efectueze arbitraje între obligaţia de a prezenta conturile respectând principiul imaginii fidele şi dorinţa de a optimiza costul fiscal al activităţii lor. situaţia modificărilor capitalurilor proprii. politici contabile şi note explicative cuprind informaţii asupra regulilor şi metodelor contabile folosite. deoarece impozitele ca şi alte forme de prelevări. politica de producţie. Un model al contului de profit şi pierdere după destinaţie era absolut necesar în domeniul serviciilor şi producţie. dezvoltarea pieţelor financiare creşterea şi diversificarea valorilor mobiliare. informaţia degajată oferă posibilitatea analistului financiar de a stabili imediat strategia cu privire la politica comercială a firmei. randamentul capitalului fix şi perioada lui de reînnoire. realizate de firme străine prin câştigarea licitaţiei unor astfel de proiecte au creat probleme dificile atât din punct de vedere contabil dar şi fiscal. elaborarea politicii fiscale ca act de decizie deosebit de complex trebuie să vizeze reducerea inflaţiei. acela de adevăr. Este pentru prima dată când într-un act legislativ unic sunt tratate aspecte fiscale internaţionale.

Fiscalitatea este utilizată şi pentru incitarea agenţilor economici pentru investiţii productive ca urmare a politicii economice. iar ca instrument se poate realiza între bilanţul contabil şi bilanţul fiscal. prin care cele două interese să fie convergente. In practica ţărilor unde contabilitatea este conectată la fiscalitate sunt deductibile prioritar cheltuielile cu amortizarea ce corespunde deprecierii reale. contabilizarea cheltuielii cu amortizarea în mod distinct pentru partea ce corespunde unei deprecieri economic justificată asupra cheltuielilor de exploatare privind amortizarea. şi rezultatul este calculat pe baza raportului dintre venituri şi cheltuieli.acestor raporturi se înscriu cu precădere trei probleme: impozitarea profitului. amortizarea împreună cu rezultatul net definesc capacitatea de autofinanţare a întreprinderii şi orice mişcare la nivelul amortizării generează efecte inverse asupra impozitului pe profit. o asemenea conversie are loc direct sau indirect în perimetrul sistemului de conturi. între conturi.S. justificată din punct de vedere economic fiind impuse normele contabile.C. de partea ce reprezintă un excedent faţă de amortizarea determinată ca minim economic. Mecanismul permite astfel. precum şi de la un exerciţiu la altul.A. De aceea. Amortismentul derogatoriu este deci un complement de amortizare. iar pe de altă parte o supradimensionare a cheltuielilor cu amortizarea aferentă activităţii de exploatare. în impozitarea profitului. Implicaţiile regulii fiscale conduc la obţinerea unor solduri intermediare de gestiune ireale ce vin în contradicţie cu obiectivul imaginii fidele a documentelor contabile anuale. între contul de rezultat contabil şi contul de rezultat fiscal. orice comportament privind principiile şi metodele evaluării se propagă direct asupra amortizării şi profitului. ce se ataşează amortizării corespunzător deprecierii şi se înscrie în categoria amortizării fiscale. O asemenea soluţie este posibilă prin retratarea informaţiilor privind rezultatul contabil consemnat în situaţiile financiare pe baza regulilor şi normelor stabilite prin rezultatele fiscale. fiscalitatea şi-a însuşit unele din principiile contabilităţii şi anume metodele de evaluare ale patrimoniului ce trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar. determinarea rezultatului fiscal se delimitează ca o lucrare distinctă şi ea se efectuează în afara sistemului de 11 . superioare amortizării economic justificată.12 elaborat de I. Franţa reprezintă un exemplu în practicarea lor. Reguli de evaluare diferite generează diferenţe între profitul contabil şi profitul impozabil. reţinem Standardul de contabilitate internaţional nr. Odată înregistrate aceste amortizări produc impozite amânate la plată. In această situaţie întreprinderile au posibilitatea să contabilizeze amortismentele ce nu corespund unei deprecieri economic justificată a capitalului fix ca activ imobilizat. Problema amortizării este subordonată impozitării profitului. Acest impediment este soluţionat prin recurgerea la amortismentul derogatoriu care permite întreprinderii să prezinte documente contabile de sinteză unde apare deprecierea economică justificată a imobilizărilor şi să beneficieze în acelaşi timp de măsurile fiscale ce îi permit contabilizarea unor cheltuieli cu amortizarea. Pentru analiza şi implicit rezolvarea problemei privind impozitarea rezultatului. trebuie calculate influenţele asupra poziţiei financiare. Astfel instrumentarea contabilă prin regula fiscală are un dublu inconvenient: pe de o parte o subevaluare a valorii nete contabile a investiţiei materiale în raport cu utilizarea sa. De asemenea. În situaţia în care contabilitatea nu este conectată la fiscalitate. Din punct de vedere metodologic. instrumentată contabil ca o cheltuială cu amortizarea cunoscută în literatura de specialitate sub numele de amortisment derogatoriu. Pasajul de trecere de la rezultatul contabil la cel fiscal se realizează prin intermediul diferenţelor temporare şi permanente. Aceasta retratare este posibilă dacă rezultatul se determină pe baza variaţiei situaţiei nete a patrimoniului. cheltuielilor şi veniturilor. rezultat în urma aplicării unor proceduri fiscale. amortizarea imobilizărilor şi evaluarea contabila a patrimoniului. În consecinţa trebuie căutată o soluţie între cele doua rezultate – contabil şi fiscal (impozabil). Dacă în cazuri justificate se schimbă metodele. evaluarea este determinată pentru măsurarea activelor şi pasivelor. După cum este cunoscut. rezultatului contabil. Este cunoscut faptul că regula fiscală stabileşte cheltuielile ce se deduc din venituri în vederea determinării bazei de calcul pentru impozitul pe profit.

se pot utiliza doua metode: a. rezultat contabil – rezultat fiscal . cum sunt: . În cazul metodei reportului fix. fie ca o creanţă reprezentând plata anticipată a impozitelor viitoare. În Standardul de Contabilitate Internaţionala nr. incidenţa fiscală viitoare a oricăror diferenţe temporare este determinată şi contabilizată fie ca o datorie relativă la impozitele de plătit în viitor. Diferenţele permanente sunt ireversibile şi ele intervin între rezultatul impozabil şi rezultatul contabil al unui exerciţiu. suportată de agentul economic. Discutate într-o altă viziune. Ea operează cu următoarele structuri: . Raportul contabilitate – fiscalitate în cadrul ordonanţei este definit şi rezolvat folosind o gamă foarte largă de soluţii şi demersuri cu nuanţe imperative. care includ în structura lor diferenţe temporare generatoare de impozit amânat – pasiv sau de impozit amânat – activ. valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate. în timpul cărora acestea se vor restabili.contabilizarea veniturilor ce reprezintă contravaloarea bunurilor mobile livrate. diferenţele temporare reprezintă cazul în care fiscalitatea impune regulile jocului în contabilitate şi cere societăţilor comerciale o evaluare de tip fiscal în înregistrările contabile. metoda impozitului amânat la plata sau a reportului de impozit. Incidenţa fiscală a diferenţelor temporare este menţionată în anexa la bilanţ. ajustarea soldurilor de impozit reportate ca urmare a modificării procentelor de impozite sau crearea de noi impozite numai în metoda impozitului variabil. are în vedere impozitele asupra rezultatului ca o cheltuială. Pentru formalizarea diferenţelor temporare în cadrul raportului dintre rezultatul contabil şi cel fiscal. când se realizează profitul. În cazul primei metode cheltuiala fiscală a exerciţiului este în mod normal egală cu suma impozitelor exigibile. Impozitele sunt contabilizate în cursul aceloraşi exerciţii ca şi veniturile şi cheltuielile la care se raportează. fără a mai exista şansa absorbirii într-un exerciţiu ulterior. După metoda impozitului amânat (reportului variabil de impozit) cheltuiala fiscală a exerciţiului cuprinde: suma impozitelor exigibile. În sfera delimitării raporturilor integrate între contabilitate şi fiscalitate. 12. Metoda reportului de impozit are două variante: metoda reportului fix şi metoda reportului variabil. apar şi se integrează în interiorul exerciţiului. o rezolvare care poate reţine interesul este proprie modelului de Contabilitate continental. provizioane reglementate. Relaţia dintre cele două mărimi. b. valoarea 12 . suma impozitelor anticipate (amânate la plată).impozite amânate. în bilanţ. impactul diferenţelor temporare ale exerciţiului este amânat.conturi. reporturi deficitare. Când este utilizată metoda reportului variabil. . Aceste diferenţe se ivesc într-un exerciţiu şi se resorb în urma unuia sau a mai multor exerciţii ulterioare. Diferenţele temporare sunt imputate asupra exerciţiilor ulterioare. prezintă interes analiza acestora prin prisma Codului fiscal privind impozitarea profitului cu modificările ulterioare. Cea de-a doua metodă. Incidenţa diferenţelor temporare este reflectată în cheltuiala fiscala a exerciţiului în contul de rezultat şi în contul impozitelor reportate (amânate).impozite exigibile. subvenţii pentru investiţii. metoda impozitului exigibil.tratată la nivelul standardelor internaţionale de contabilitate este redată astfel: Rezultatul = Rezultatul + Diferenţe + Diferenţe fiscal contabil temporare permanente Diferenţele temporare sunt reversibile şi ele apar în rezultatul contabil şi impozitele unui exerciţiu în care se includ anumite elemente de venituri şi cheltuieli în calculul rezultatului contabil.

care depăşesc limita prevăzută de lege. Raporturile neutrale nu afectează direct rentabilitatea firmei. Este cazul cheltuielilor deductibile la impozitare. . În cazuri justificate se pot schimba metodele. peste limita a 5% din profitul contabil anual şi peste 20 % din capitalul social. distracţii. contribuţii la asigurările sociale. . Altfel de soluţii în impozitarea profitului sunt de natură conciliantă. probleme privind armonizarea celor doua interese. Când cheltuiala este aferentă mai multor activităţi. . precum şi de la un exerciţiu la altul. .sume utilizate pentru constituirea fondului de rezervă. Informaţia degajată de contabilitate este primordială pentru fiscalitate.cheltuieli ocazionale de mese. . taxa pe valoare adăugată atunci când aceasta are o prorată de deductibilitate de 100%.amortizarea peste limitele legale. precum şi asupra impozitului pe profit. Al doilea grup de raporturi între contabilitate şi fiscalitate este cel care are o determinare neutrală asupra contului de rezultate. în sensul că fiscalitatea recunoaşte principiile şi regulile contabile şi în consecinţă acceptă soluţia pasajului între rezultatul contabil şi cel fiscal. Aceste raporturi nu generează de regulă.amenzile şi penalităţile datorate de către autorităţile române sau străine. . numai cu aprobarea organului fiscal şi de control financiar preventiv. . cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. sumele sau valorile plătite sau de plătit după natura lor. precum şi impozitul pe venitul realizat în străinătate.delimitarea elementelor patrimoniale de activ şi pasiv. pe baza prezentării influenţelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare. etc.actualizarea la inflaţie a elementelor de activ şi pasiv. numai în măsura în care mobilizează subiectul impus la un comportament înscris în eficacitatea fiscală. implicit pentru contabilitate. pornind de la bazele de evaluare folosite în contabilitate. Raporturile neutrale pot deveni incitante pentru gestiunea fiscală a întreprinderii.pentru determinarea profitului impozabil. taxă sau contribuţie. utilizate în determinarea situaţiei nete a patrimoniului . precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Sunt considerate cheltuieli aferente profitului impozabil. impozitului pe salarii.prestărilor de servicii facturate şi câştigurile indiferent de sursă. cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: . . Utilizarea informaţiei contabile de fiscalitate se observă in calculul şi decontarea unui impozit. Pentru determinarea profitului impozabil. se repartizează asupra acestora. ele apar în cazul impozitului pe dividende. aşa cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. cadouri. trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar. din orice operaţiuni care duc la creşterea valorii activului. Titlul II.metodele de evaluare ale patrimoniului utilizate în contabilitate. 13 .impozitul pe profit datorat conform Codului Fiscal.

Articolul 2 din directivă prevede: . în prima parte a acestora . Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele Contabile Europene si Standardele Internationale de Conatbilitate 4 14 . în cazuri excepţionale. Impactul diferit de la o tară la alta se poate explica prin preluarea diferită a prevederilor Directivei a IVa 3 Pop A. a Experţilor Contabili Economici Financiari şi a Comitetului Internaţional pentru Standardele de Contabilitate. raportul de gestionare. Această lege prevedea că „imaginea cea mai sigura posibil” poate fi obţinută în acord cu prevederile referitoare la evaluare.conturile anuale trebuie să prezinte o imagine fidelă a patrimoniului. Conceptul a dobândit o valoare europeană o dată cu intrarea. în 1973 a Regatului Unit în Comunitatea Europeană şi cu participarea acestuia la lucrările Directivei a IV-a. aplicarea unei dispoziţii din prezenta directivă este contrară obligaţiei prevăzute în paragraful 3. anexa la bilanţ şi raportul de gestiune. contul de profit şi pierderi şi anexa. normele de evaluare. conform regulilor. respectiv U. Statele membre pot preciza cazurile excepţionale şi fixa regimul derogatoriu corespunzător. Odată cu intrarea Regatului Unit. .atunci când aplicarea prezentei directive nu este suficientă pentru a da o imagine fidelă prevăzută la paragraful 3. în Germania se utiliză termenul de „claritate”. trebuie adăugate informaţii suplimentare. la diferenţierea aplicării prevederilor referitoare la conturile anuale în funcţie de situaţia juridică şi mărimea diferită a întreprinderilor 2 Conceptul de imagine fidelă „true and fair view” este de origine britanică şi a apărut în 1947 în legea societăţilor comerciale.nici implicit. . cât şi a rezultatelor societăţii. Principalele prevederi ale directivei se referă la conturile anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a situaţiei financiare a întreprinderii. norme de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea acestor documente. . obligativitatea evaluării posturilor bilanţiere pe baza costului istoric.statele membre pot autoriza sau cere prezentarea în conturile anuale şi a altor informaţii în plus faţă de cele cerute de prezenta directivă.cerinţa de imagine fidelă nu a fost regăsită nici explicit .1. pentru a se da o imagine fidelă în sensul paragrafului 3. 3 Aceasta vizează coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor anuale. a situaţiei financiare şi a rezultatelor. Aceste documente constituie un tot unitar. a situaţiei financiare. iar în Italia cel de claritate şi precizie.este cazul să se facă o derogare de la respectivă dispoziţie. O astfel de derogare trebuie menţionată în anexă. simplitate şi adevăr.dacă. În cursul directivei sunt specificate: macheta bilanţului contabil şi a contului de rezultate. O privire istorică asupra lucrărilor directivei arată că. iniţial lucrările au fost influenţate de germani deoarece aceştia aveau cea mai dezvoltată lege a societăţilor cu implicaţii contabile din întreaga Uniune Europeană.conturile anuale trebuie stabilite cu claritate şi în conformitate cu prezenta directivă. .3 Analiza conceptului de imagine fidelă prin prisma Directivei a IV-a a Comunităţii Europene Directiva a IV-a este elaborată la 25 iulie 1978 si revizuită apoi la 8 noiembrie 1990 pe baza standardelor publicate de organismele internaţionale. în Franţa cel de „regularitate”. Aşadar pentru a defini noţiunea de „imagine fidelă”. a Irlandei şi a Danemarcei în Comunitate a fost introdus în lucrările Uniunii Europene termenul de „true and fair view”. bine argumentată cu indicarea influenţei sale asupra patrimoniului.E. conceptul nu are peste tot aceeaşi semnificaţie şi acelaşi mod de aplicare. la interpretarea activităţilor economice care se va face potrivit abordării juridice şi economice a patrimoniului.4 Deşi imaginea fidelă pare fi un numitor comun al tuturor contabilităţilor din Europa comunitară.conturile anuale cuprind bilanţul. .

2. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor.principii teoretice fundamentale . Principiile contabile se referă. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost 5 Standardele Internationale de Contabilitate . şi anume: . prin modul diferit în care a fost tradusă expresia „true and fair view”. permanenţei metodei şi independenţei exerciţiului. Până la aplicarea Directivei a IV-a . prin influenţa practicilor curente. unitatea îşi continuă în mod normal activitatea.principii prevăzute în legislaţia romanească armonizată cu normele internaţionale. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. . Aceasta contribuie decisiv la realizarea unei imagini fidele prin explicaţiile pe care le cuprinde şi care conduc la o clarificare a informaţiilor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere sau prin adăugarea de informaţii complementare şi nu în ultimul rând prin precizarea derogărilor destinate să furnizeze utilizatorului o imagine fidelă. Conform Directivei. prin influenţa reglementărilor naţionale. contabilitatea financiară a servit şi serveşte încă unor scopuri fiscale. intr-un viitor previzibil.Principiul permanentei metodelor Aceasta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. şi mai puţin ca un principiu de sine stătător. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. Editura Economica 2002 15 . În aceste ţări contabilitatea trebuie sa redea o imagine fidelă a realităţii economice. aşa cum este caracteristic sistemelor deconectate de fiscalitate.cel continental. Continuitatea activităţii se bazează pe presupunerea ca. în principal.Principiul continuităţii activităţii Aplicarea acestui principiu este în legătură directă cu respectarea cerinţelor şi altor principii şi în special.Principiile contabile Stabilirea stării şi mişcării patrimoniului şi determinarea rezultatelor nu se poate realiza decât cu respectarea unor principii care delimitează particularităţile şi esenţa contabilităţii. în ţări precum Franţa şi Germania. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii. la conţinutul şi calitatea informaţiilor contabile furnizate şi publicate prin intermediul situaţiilor financiare anuale. aceasta informaţie trebuie prezentată împreuna cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi poate continua activitatea.cel anglo-saxon utilizat în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate şi unde situaţiile financiare apar ca o sinteză a contabilităţii financiare şi a contabilităţii de gestiune. cu cele ale prudenţei. Conceptul de imagine fidelă poate fi privit din două puncte de vedere: . Imaginea fidelă în sistemele contabile conectate la fiscalitate apare ca un obiectiv al conturilor anuale. 1. pentru a se asigura o imagine fidelă. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. în completarea contului de profit şi pierdere şi a bilanţului trebuie ataşată şi anexa. .5 Contabilitatea utilizează mai multe categorii de principii. prin care. de lichidare sau de reducere sensibila a activităţii. .în legislaţia naţională. fără să între în starea de faliment.4.întreprinderilor din aceste ţări nu li se solicită reflectarea relaţiei economice în contabilitate.alte principii Principiile contabile prevăzute explicit în reglementările contabile din România sunt: 1. aceste elemente trebuie prevăzute în notele explicative.

nu se trec asupra rezultatelor. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de închidere al exerciţiului precedent. fără a se lua în considerare data plăţilor sau a încasărilor. Principiul prudenţei Constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului asupra viitorului. . Independenţa exerciţiului Aceasta este legată de secţionarea activităţii economice continue a unei unităţi patrimoniale în exerciţii contabile şi fiscale. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile" . 3.luarea în considerare a tuturor ajustărilor de valoare datorate deprecierilor. potrivit legii. Aplicarea acestei convenţii nu poate să ducă la crearea de rezerve ascunse sau la provizioane amortizări exagerate. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii situaţiilor financiare. incertitudini ce pot greva patrimoniul şi rezultatelor unităţii patrimoniale. 4. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. a incertitudinilor prezentului. Veniturile şi cheltuielile care nu sunt aferente exerciţiului respectiv . Aceste conturi se vor înregistra în contabilitatea noului exerciţiu care începe. este interzis ca schimbările de procedee de lucru sau corectarea erorilor constante să influenţeze situaţia iniţială(bilanţul de deschidere)al noului exerciţiu. Independenţa exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor unei unităţi patrimoniale.Practic. aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbării metodelor contabile sau ale corectării unor erori contabile fundamentale să fie imputate capitalurilor proprii cu care o întreprindere îşi începe noul exerciţiu financiar. avându-se în vedere următoarele aspecte: . după depunerea acestora spre publicitate nu se mai admite efectuarea unor corecturi asupra conţinutului lor. a veniturilor constante în avans. pe măsura angajării acestora.luarea în considerare numai a profiturilor recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. după aprobarea bilanţului şi contului de rezultate de către AGA.luarea în considerare a tuturor obligaţiilor previzibile şi a pierderilor potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar anterior.aleasă în mod adecvat. respectiv înmatriculării. Ca urmare. 5. deoarece activitatea ei este continuă. Normele contabile romaneşti actualizate cer ca valoarea oricărui element patrimonial să fie determinată pe baza principiului prudenţei. Periodizarea vieţii întreprinderii este artificială. cu excepţia corecţiilor impuse de IAS 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. sau sub alte denumiri. ci se « stochează » în structura patrimoniului sub forma cheltuielilor constate în avans. ea nu se opreşte la sfârşitul exerciţiului. Veniturile şi cheltuielile influenţează rezultatele la care se referă şi nu ale exerciţiului în care au loc plăţile şi încasările. După depunerea situaţiilor de sinteză la organele fiscale. Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii “nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. Exerciţiul contabil se suprapune cu anul calendaristic. la registrul comerţului. . începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. când acesta începe de la data înfiinţării. 16 . Această interdicţie este impusă de necesitatea uşurării muncii de verificare a sincerităţii şi obiectivităţii informaţiilor contabile şi de necesitatea informării corecte a utilizatorilor de informaţii contabile. cu excepţia primului an de activitate.

Pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie incluse în situaţiile financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate.Principiul necompensării Acest principiu presupune evaluarea şi înregistrarea separată a elementelor de activ si pasiv precum şi a veniturilor şi cheltuielilor. schimbările de circumstanţe sau dobândirea unor noi informaţii. pentru ca informaţia contabilă să fie credibilă. O problemă sau valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influenţa în mod vădit deciziile utilizatorilor situaţiilor financiare. Repere generale privind normalizarea contabilă internaţională Reprezentanţi ai principalelor organizaţii contabile din Australia. respectiv din contul de profit si pierdere. Germania. în contabilitate trebuie făcute cele mai bune estimări. cum ar fi de exemplu valoarea de intrare a unui element patrimonial cu provizionul creat pentru deprecierea acestuia. Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza.5. poziţiei financiare şi profitului sau pierderii întreprinderii. Asemenea abateri se vor prezenta în notele explicative.noncompensarea plusurilor cu minusurile de valoare în cazul aplicării principiului prudenţei. O aplicare a acestui principiu este tratamentul contabil al contractelor de leasing financiar. ci şi realitatea lor economică. informaţii suplimentare cu privire la estimările făcute de management la data bilanţului.6. nefiind necesară prezentarea lor separată. Acest principiu este o expresie a semnificaţiei sau importanţei relative a unei probleme în contextul situaţiilor financiare. Japonia. Principiul pragului de semnificaţie Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Acest organism internaţional avea ca obiective elaborarea şi publicarea normelor contabile internaţionale ce urmau a fi respectate în privinţa conturilor anuale şi a situaţiilor 17 . Acest principiu cere ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să reflecte nu numai forma juridică a evenimentelor şi tranzacţiilor. În acest scop este necesară uneori revizuirea valorilor lor pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei de închidere a exerciţiului financiar. Mexic. Prin urmare. .noncompensarea în bilanţ a creanţelor cu datoriilor faţă de acelaşi terţ. . 9. Nu se admite compensarea între elementele de activ şi elementele de pasiv (între creanţe şi obligaţii). Efectul unei asemenea modificări trebuie inclus in cadrul poziţii din bilanţ. Irlanda şi Statele Unite ale Americii semnau la Londra în 21 iunie 1973 cartea de creare a Comisiei Internaţionale a Standardelor Contabile (International Accounting Standards Committee: IASC). Dacă aceste informaţii ar fi fost cunoscute la data bilanţului.Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului Este principiul potrivit căruia. ele trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare. Franţa. Marea Britanie. datoriilor. unde a fost reflectată şi estimarea contabila iniţială. 1. de asemenea. 7. Aplicabilitatea principiului necompensării presupune: . De asemenea se vor prezenta motivele pentru care au avu loc aceste abateri şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor. Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepţionale. precum nici între venituri şi cheltuieli.noncompensarea elementelor valorice neomogene. trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordantă cu realitatea economică şi nu numai cu forma lor juridică. dacă situaţiile financiare nu au fost aprobate. Olanda. ori de cate ori acele valori sunt semnificative. managementul ar fi putut face estimări mai bune.Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. 8.

întreprinderea raportoare se aşteaptă să recupereze sau să deconteze valoarea contabilă a activului sau datoriei. acest standard impune unei întreprinderi să recunoască o datorie privind impozitul amânat (sau o creanţă privind impozitul amânat). Această normă contabilă operează cu următoarele definiţii: Profitul contabil este profitul net sau pierderea netă pe o perioadă. decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale. normele fac apel la evaluarea. În mod similar. dar în egală măsură la reprezentanţi ai industriilor. Impozitul pe profit mai include. . finanţelor. 1. comerţului. Norma internaţională de contabilitate IAS 12 Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. La acestea se adaugă şase membri asociaţi. serviciilor publice.tranzacţiilor şi a altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în situaţiile financiare ale unei întreprinderi. întreprinderi sau ţări. înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul. cu anumite excepţii limitate. învăţământului.recuperării (decontării) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) ce sunt recunoscute în bilanţul unei întreprinderi. recunoscute direct în capitalul propriu. prezentarea şi comunicarea informaţiilor referitoare la situaţiile financiare ale întreprinderilor. cum ar fi impozitele reţinute. întreprindere asociată sau asociere în participaţie o dată cu repartizările către întreprinderea raportoare. IASC este rezultatul instituţional al profesiei contabile. impozitul pe profit include totalitatea impozitelor autohtone şi străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. În mod inerent. spiritul de independenţă şi expertiza în care sunt elaborate pledează de partea lor.3 Acest standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecinţele fiscale ale tranzacţiilor şi altor evenimente în acelaşi fel în care înscrie în contabilitate tranzacţiile şi celelalte evenimente în sine. contribuţii. pentru tranzacţiile şi celelalte evenimente recunoscute în contul de profit şi pierdere orice efecte fiscale aferente se vor recunoaşte şi ele în contul de profit şi pierdere. Aria de aplicabilitate În contextul acestui Standard. Acest standard mai operează şi cu recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite. Organizaţia face referire la contabilii care-şi practică profesia în mod liberal. recunoaşterea creanţelor şi a datoriilor privind impozitul amânat într-o combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial şi a fondului comercial negativ apărute în acea combinare. de asemenea.6. 18 . cu prezentarea impozitelor pe profit în situaţiile financiare şi cu prezentarea informaţiilor legate de impozitele pe profit. Acest standard nu operează cu metodele de contabilitate folosite pentru subvenţiile guvernamentale sau pentru creditele fiscale de investiţii. Ea reuneşte astăzi 120 de organizaţii contabil-profesionale din 98 de ţări membre. de asemenea.financiare. ci operează cu contabilizarea diferenţelor temporare ce pot apărea din astfel de subvenţii sau credite fiscale pentru investiţii. Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o constituie felul în care să se contabilizeze consecinţele fiscale curente şi viitoare ale: . Astfel. care sunt plătite de către o filială. În general. la recunoaşterea unui activ sau a unei datorii. Calitatea. Prevederile IASC nu se impun nici unei persoane. orice efecte fiscale aferente vor fi. privind impozitele. Dacă este probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plăţi viitoare mai mari (sau mai mici). precum şi asigurarea acceptării acestor norme la nivel mondial. Pentru tranzacţiile şi alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu.

Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) reprezintă valoarea globală Inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte impozitul curent şi pe cel amânat. în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile. care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori impozabile în determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al perioadelor viitoare. plătibile în perioadele contabile viitoare. 3 Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit. iar costul rămas va fi deductibil în perioadele viitoare fie ca amortizare. Diferenţele temporare sunt diferenţele dintre valoarea contabilă a unui activ sau datorie din bilanţ şi baza fiscală a acestora.m.m. Baza fiscală a dobânzii de încasat este nulă. b) Diferenţe temporare deductibile. Creanţele comerciale au o valoare contabilă de 100 u. recuperabile în perioadele contabile viitoare. În scopuri fiscale. Diferenţele temporare pot îmbrăca fie forma unor: a) Diferenţe temporare impozabile. Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorit în scopuri fiscale. în ceea ce priveşte: a) Diferenţele temporare deductibile. Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit. 4. 19 . b) Reportarea pierderilor fiscale nefolosite. atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. Cheltuielile cu impozitul (venitul din impozit) cuprind cheltuielile cu impozitul curent (venitul din impozitul curent) şi cheltuielile cu impozitul amânat (venitul din impozitul amânat). Exemple: 1. Venitul aferent lor a fost deja inclus în profitul impozabil (pierderea fiscală). Dividendele nu sunt impozabile. Dividendele de încasat de la o filială au o valoare contabilă de 100 u. Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul impozabil (pierderea fiscală) pe o perioadă. Baza fiscală a utilajului este de 70 u. baza fiscală a dividendelor de încasat este de 100u. Baza fiscală a creanţelor comerciale este 100 u. Prin urmare. 3. pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil).m.m. Baza fiscală a unui activ reprezintă valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil care va fi generat către o întreprindere atunci când aceasta recuperează valoarea contabilă a activului. În fond. Dobânda de încasat are o valoare contabilă de 100 u.m. Dacă aceste beneficii economice nu vor fi impozabile. atunci baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă. determinat în concordanţă cu reguli stabilite de autoritatea fiscală. care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al perioadelor viitoare. amortizarea în valoare de 30 u.Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pe perioada exerciţiului. Venitul generat de utilizarea utilajului este impozabil. fie ca reducere în urma cedării utilajului. şi c) Reportarea creditelor fiscale nefolosite. Venitul din dobândă aferent va fi impozitat după contabilitatea de casă.m. întreaga valoare contabilă a activului este deductibilă din beneficiile economice.m. atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. Un utilaj costă 100 u. 2. orice câştig rezultat din cedarea utilajului va fi impozabil şi orice pierdere din cedarea acestuia va fi deductibilă în scopuri fiscale.m. a fost deja dedusă în perioada curentă şi în cele anterioare.

luarea în considerare a principiului fundamental pe care se bazează acest Standard este de un real ajutor: acest principiu prevede faptul că o întreprindere trebuie. Un împrumut ce urmează a fi încasat are o valoare contabilă de 100 u. Cheltuiala aferentă a fost deja dedusă în scopuri fiscale. Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă. Recunoaşterea datoriilor şi a creanţelor privind impozitul curent 20 . dar nu sunt recunoscute drept active şi datorii în bilanţ. Datoriile curente includ cheltuielile constatate în avans la o valoare contabilă de 100. Unele elemente au bază fiscală. 4. cu o valoare contabilă de 100. 2. Baza fiscală a cheltuielilor constatate în avans este nulă. Datoriile curente includ amenzile şi penalităţile constatate în avans cu o valoare contabilă de 100. cu anumite excepţii bine limitate. Acolo unde baza fiscală a unui activ sau a unei datorii nu este evidentă imediat. sub acele jurisdicţii în care un asemenea raport este cerut. În situaţiile financiare consolidate. De exemplu. Exemplul C care urmează paragrafului 52 ilustrează circumstanţele în care este folositoare luarea in considerare a acestui principiu fundamental. aceasta fiind valoarea pe care autorităţile fiscale o îngăduie a fi dedusă în perioadele contabile viitoare. 3. Datoriile curente includ venitul din dobândă încasat în avans. În cazul veniturilor care sunt încasate în avans. Baza fiscală a împrumutului este 100. Baza fiscală a cheltuielilor constatate în avans este 100. atunci când baza fiscală a unui activ sau a unei datorii depinde de maniera în care se preconizează a fi acută recuperarea sau decontarea. şi valoarea contabilă nulă este o diferenţă temporară deductibilă ce va avea ca rezultat o creanţă privind impozitul amânat. spre exemplu. dar pot să nu fie considerate deductibile în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă ulterioară. Baza fiscală a împrumutului este de 100 u. Datoriile curente includ cheltuielile constatate în avans la o valoare contabilă de 100. Baza fiscală este determinată apelând la raportul fiscal consolidat. Rambursarea împrumutului nu va avea consecinţe fiscale. diferenţele temporare sunt determinate prin compararea valorilor contabile ale activelor şi datoriilor din situaţiile financiare consolidate cu baza fiscală corespunzătoare. baza fiscală a datoriei astfel rezultate este valoarea sa contabilă.m. costurile de cercetare sunt recunoscute ca şi cheltuieli în determinarea profitului contabil în perioada în care ele au apărut. Baza fiscală a venitului din dobânzi încasat în avans este nulă. Cheltuielile aferente vor fi deduse în scopuri fiscale după contabilitatea de casă. Exemple: 1. Venitul din dobândă aferent a fost impozitat după contabilitatea de casă. mai puţin orice sumă care va fi dedusă în scopuri fiscale în ceea ce priveşte respectiva datorie în perioadele contabile viitoare. Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare. mai puţin valoarea veniturilor ce nu vor fi impozabile în perioadele viitoare. Amenzile şi penalităţile nu sunt deductibile în scopuri fiscale. Rambursarea împrumutului nu va avea consecinţe fiscale. Un împrumut ce urmează a fi plătit are o valoare contabilă de 100. baza fiscală este determinată apelând la rapoartele fiscale ale fiecărei întreprinderi din cadrul grupului.5.m. Sub alte jurisdicţii. să recunoască o datorie (o creanţă) privind impozitul amânat ori de cate ori recuperarea sau decontarea valorii contabile a activului sau a datoriei determină viitoare plăţi privind impozitele mai mari (sau mai mici) decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale. Baza fiscală a amenzilor şi penalităţilor constatate în avans este 100 5.

sucursale sau întreprinderi asociate. o întreprindere recunoaşte beneficiul drept activ în acea perioadă în care apare pierderea fiscală. dar este cuprinsă în profitul impozabil într-o perioadă diferită.in momentul realizării tranzacţiei. întreprinderea trebuie să obţină profit impozabil în valoare de 100 u. Pentru diferenţele temporare impozabile asociate investiţiilor în filiale. iar rata fiscală este de 25%. Pentru a recupera valoarea contabilă de 100. întreprinderea va plăti impozite pe profit în valoare de 10 (25% din 40). Unele diferenţe temporare apar atunci când venitul sau cheltuiala este inclusă in profitul contabil într-o perioadă. se concretizează în datorii privind impozitul amânat: a) Venitul din dobânzi este închis în profitul contabil proporţional în timp dar în unele jurisdicţii. surplusul trebuie recunoscut ca activ..Impozitul curent al perioadei curente şi al celei anterioare trebuie recunoscui ca datorie în limita sumei neplătite. Astfel de diferenţe temporare sunt deseori descrise ca diferenţe temporale. În consecinţă. precum şi intereselor în asocierile în participare trebuie recunoscută o datorie privind impozitul amânat în conformitate cu paragraful 39. În mod inerent. nici profitul impozabil (pierderea fiscală). prin urmare. diferenţa temporară impozabilă se va relua. reprezentând impozitele pe profit ce vor fi plătite atunci când recuperează valoarea contabilă a activului. aceasta nu afectează nici profitul contabil.m. deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat către întreprindere şi să poată fi evaluat în mod credibil. Atunci când valoarea contabilă a activului depăşeşte baza sa fiscală. poate fi inclus în profitul impozabil atunci când este încasat numerarul. iar obligaţia de a plăti impozitele pe profitul rezultat în perioadele viitoare reprezintă o datorie privind impozitul amânat. . Atunci când o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare. m. Exemplu: Un activ ce a costat 150 u. b) recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacţie care: . la recunoaşterea unui activ. şi întreprinderea va avea profit impozabil. Beneficiul aferent unei pierderi fiscale ce poate fi transferată în perioada anterioară pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut ca activ. are o valoare contabilă de 100. valoarea sa contabilă va fi recuperată sub forma beneficiilor economice care vor fi generate către întreprindere în perioadele viitoare. Amortizarea cumulativă în scopuri fiscale este de 90. Pe măsură ce întreprinderea recuperează valoarea contabilă a activului. suma beneficiilor economice impozabile va depăşi valoarea ce va fi permisă sub forma deducerilor în scopuri fiscale. Această diferenţă reprezintă o diferenţă temporară impozabilă. dor nu va putea să deducă decât amortizarea fiscală de 60. cu excepţia cazului în care datoria privind impozitul amânat rezultă din: a) fondul comercial pentru care amortizarea nu este deductibilă în scopuri fiscale. Recunoaşterea datoriilor şi a creanţelor privind impozitul amânat Diferenţe temporare impozabile O datorie privind impozitul amânat se recunoaşte pentru toate diferenţele temporare impozabile. Următoarele situaţii reprezintă exemple de diferenţe temporare de acest fel. Baza fiscală a oricărei creanţe recunoscute în bilanţ cu privire la astfel de venituri din dobânzi este nulă deoarece veniturile nu afectează profitul impozabil până în momentul în care este încasat numerarul. 21 .nu este o combinare de întreprinderi. Baza fiscală a activului este 60 (costul de 150 mai puţin amortizarea cumulativă de 90). Acest lucru va face posibilă generarea beneficiilor economice de către întreprindere sub forma impozitelor ce urmează a fi plătite. Dacă suma deja plătită în ceea ce priveşte perioada curentă şi cea precedentă depăşeşte suma datorată pentru acele perioade. care sunt diferenţe temporare impozabile şi care.

e) Valoarea contabilă a investiţiilor în filiale. Diferenţa dintre valoarea contabilă a activului reevaluat şi baza sa fiscală reprezintă o diferenţă temporară şi dă naştere unui activ sau unei datorii privind impozitul amânat. Diferenţele temporare mai pot apărea atunci când: a) Costul unei combinări de întreprinderi ce constă într-o achiziţie este alocat activelor şi datoriilor identificabile dobândite prin raportare la valoarea lor justă. Active recunoscute la valoarea justă Standardele Internaţionale de Contabilitate permit anumitor active să fie înregistrate la valoarea justă sau să fie reevaluate. Acest lucru este adevărat chiar şi atunci când: a) întreprinderea nu intenţionează să cedeze activul. Diferenţa temporară este diferenţa dintre valoarea contabilă a costurilor de dezvoltare şi baza acestora fiscală. apare o diferenţă temporară deductibilă şi se concretizează într-o creanţă privind impozitul amânat). dar baza fiscală a activului rămâne la costul proprietarului anterior. în consecinţă. 22 . reevaluarea sau alte retratări ale unui activ la nivelul valorii juste afectează profitul impozabil (pierderea fiscală) din perioada curentă. egală cu zero. de exemplu când o întreprindere beneficiază de subvenţii guvernamentale neimpozabile pentru active . dar în scopuri fiscale nu este făcută nici o ajustare echivalentă b) Activele sunt reevaluate şi nici o ajustare echivalentă nu este făcută în scopuri fiscale. Drept efect. Diferenţa temporară este diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi baza sa fiscală. costul achiziţiei este alocat activelor şi datoriilor identificabile dobândite prin raportare la valoarea lor justă de la data efectuării tranzacţiei. iar suma ce va fi deductibilă în scopuri fiscale va diferi de valoarea acelor beneficii economice. recuperarea viitoare a valorii contabile va avea ca rezultat generarea unui flux de beneficii economice impozabile pentru întreprindere.b) Amortizarea utilizată în determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale) poate să difere de cea utilizată în determinarea profitului contabil. valoarea contabilă reevaluată a activului va fi recuperată prin utilizare şi acest lucru va genera venit impozabil ce depăşeşte valoarea amortizării fiscale în perioadele următoare. aceasta fiind reprezentată de costul iniţial al activului. Astfel de costuri pentru dezvoltare au o bază fiscală nulă pentru că ele au fost deja deduse din profitul impozabil. O diferenţă temporară impozabilă apare şi se concretizează într-o datorie privind impozitul amânat atunci când amortizarea fiscală este accelerată (dacă această amortizare este mai puţin rapidă decât amortizarea contabilă. Sub unele jurisdicţii. c) Costurile de dezvoltare pot fi capitalizate şi amortizate de-a lungul perioadelor viitoare în determinarea profitului contabil. baza fiscală a activului este ajustată şi nu apare nici o diferenţă temporară. baza fiscală a activului nu se ajustează. În asemenea cazuri. când valoarea contabilă a unui activ este majorată la valoarea justă. De exemplu. dar deduse în determinarea profitului impozabil în perioada în care ele apar. apare o diferenţă temporară impozabilă care are ca efect o datorie privind impozitul amânat. sucursale şi întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participaţie se diferenţiază de baza fiscală a investiţiei sau interesului Combinări de întreprinderi Într-o combinare de întreprinderi concretizată într-o achiziţie. Sub alte jurisdicţii. Totuşi. Diferenţele temporare apar când bazele fiscale ale activelor şi datoriilor identificabile rezultate nu sunt afectate de combinările de întreprinderi sau sunt afectate în mod diferit. reevaluarea sau retratarea unui activ nu afectează profitul impozabil al perioadei în care are loc reevaluarea sau retratarea şi. c) Fondul comercial sau fondul comercial negativ apare în urma consolidării d) Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii la recunoaşterea iniţială diferă de valoarea lor contabilă iniţială. Această datorie privind impozitul amânat afectează fondul comercial . mai puţin toate deducerile referitoare la respectivul activ permise de autorităţile fiscale în determinarea profitului impozabil pentru perioada curentă şi pentru cele anterioare.

Pe deasupra. recunoaştere ce se face separat de cea a componentei de datorii. Instrumente financiare: prezentare şi descriere. Diferenţe temporare deductibile O creanţă privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile In limita în care este probabil că profitul impozabil va fi disponibil şi faţă 23 . În unele jurisdicţii. nici la recunoaşterea iniţială. de exemplu. fondul comercial are o bază fiscală nulă. o întreprindere recunoaşte datoria rezultată privind impozitul amânat. pe măsură ce activul este amortizat. o întreprindere nu recunoaşte modificările ulterioare survenite asupra unei creanţe sau datorii privind impozitul amânat nerecunoscut. o întreprindere recunoaşte orice datorie sau creanţă privind impozitul amânat şi va recunoaşte în contul de profit şi pierdere cheltuiala sau venitul rezultat privind impozitul amânat c) Dacă tranzacţia nu constituie o combinare de întreprinderi şi nu afectează nici profitul contabil şi nici profitul impozabil. În conformitate cu IAS 32. Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii O diferenţă temporară poate apărea ca urmare a recunoaşterii iniţiale a unui activ sau al unei datorii. Totuşi. Diferenţa temporară impozabilă rezultată apare din recunoaşterea iniţială a componentei de capital propriu. Iată de ce acest Standard nu permite unei societăţi să recunoască datoria rezultată sau activul rezultat privind impozitul amânat. O serie de autorităţi fiscale nu permit amortizarea fondului comercial ca o cheltuială deductibilă în determinarea profitului impozabil. atunci când o parte din costul unui activ sau totalul costului nu va fi deductibil în scopuri fiscale. În conformitate cu paragraful 61. impozitul amânat este aplicat direct valorii contabile a componentei de capitaluri proprii. Metoda de contabilitate pentru o astfel de diferenţă temporară depinde de natura tranzacţiei care a condus la recunoaşterea iniţială a respectivului activ: a) Într-o combinare de întreprinderi o întreprindere recunoaşte orice datorie sau creanţă privind impozitul amânat şi acest lucru afectează valoarea fondului comercial sau a fondului comercial negativ b) Dacă tranzacţia afectează fie profitul contabil. În conformitate cu paragraful 58. o obligaţiune convertibilă) clasifică componenta de datorie a instrumentului drept datorie şi componenta de capital propriu drept capital propriu. modificările ulterioare survenite în datoria privind impozitul amânat sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere drept cheltuială cu (venit din) impozitul amânat. acest Standard nu permite recunoaşterea datoriei rezultate privind impozitul amânat deoarece fondul comercial reprezintă o valoare reziduală şi recunoaşterea respectivei datorii privind impozitul amânat ar duce la creşterea valorii contabile a fondului comercial. Fond comercial Fondul comercial reprezintă excedentul costului unei achiziţii peste participaţia dobânditorului la valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile dobândite. în ultimă instanţă. o întreprindere. în astfel de cazuri impozitul va deveni. în absenţa excepţiilor va recunoaşte datoria rezultată sau activul rezultat privind impozitul amânat şi va ajusta valoarea contabilă a activului sau a datoriei cu aceeaşi valoare. nici ulterior (a se vedea exemplul următor). emitentul unui instrument financiar compus (de exemplu. Orice diferenţă dintre valoarea contabilă a fondului comercial şi baza sa fiscală egală cu zero reprezintă o diferenţă temporară impozabilă. fie profitul impozabil. Pe deasupra. Astfel de ajustări vor putea face situaţiile financiare mai puţin transparente. În consecinţă. În astfel de jurisdicţii.b) Impozitul asupra câştigurilor de capital este amânat dacă încasările din cedarea activului sunt investite în active similare. sub astfel de jurisdicţii costul fondului comercial este deseori nedeductibil atunci când o filială este cedată. plătibil la vânzarea sau folosirea activelor similare. baza fiscală a componentei de datorii în cadrul recunoaşterii iniţiale este egală cu valoarea contabilă iniţială a sumei componentelor de datorii şi de capitaluri proprii.

c) Într-o combinare de întreprinderi reprezentată de o achiziţie. Există o diferenţă temporară între valoarea contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. Când o datorie este recunoscută la momentul achiziţiei. nici profitul impozabil (pierderea fiscală). de asemenea. O creanţă privind impozitul amânat mai apare. fie atunci când pensiile sunt plătite de către întreprindere. Când resursele ies din întreprindere. o creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută în conformitate cu paragraful 44. dacă valoarea contabilă a unui activ este mai mică decât baza sa fiscală. atunci când contribuţiile sau pensiile sunt plătite. o diferenţă temporară există între valoarea contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. ca valoarea contabilă să fie decontată în perioadele viitoare prin intermediul unei ieşiri de resurse dinspre întreprindere. apare o diferenţă temporară deductibilă ce are ca efect o creanţă privind impozitul amânat. pentru diferenţele temporare deductibile asociate investiţiilor în filiale. baza fiscală a datoriei este. prin raportare la valoarea lor justă de la data tranzacţiei. În ambele cazuri.nu reprezintă o combinare de întreprinderi. în recunoaşterea unei datorii. În asemenea cazuri. cu excepţia cazurilor în care creanţa privind impozitul amânat apare în urma: a) fondului comercial negativ care este tratat drept venit înregistrat în avans în conformitate cu IAS 22. egală cu zero. . Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare – acestea fiind reprezentate de valoarea pe care autorităţile fiscale o autorizează a fi dedusă în perioadele viitoare – şi valoarea contabilă egală cu zero se concretizează într-o diferenţă temporară deductibilă ce are ca efect o creanţă privind impozitul amânat. b) recunoaşterii iniţiale a unui activ sau a unei datorii în cadrul unei tranzacţii care: . În consecinţă. Este inerent. dar pot să nu fie autorizate drept deducere la determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă viitoare. ieşiri ce încorporează beneficii economice. Totuşi. în legătură cu impozitele pe profit ce vor fi recuperabile în perioadele viitoare atunci când partea respectivă a datoriei este permisă ca deducere pentru determinarea profitului impozabil. O astfel de diferenţă temporară deductibilă are ca efect o creanţă privind impozitul amânat pe măsură ce beneficiile economice vor intra în întreprindere sub forma unei deduceri din profiturile impozabile. În mod similar. diferenţa duce la apariţia unei creanţe privind impozitul amânat. beneficiile economice sub forma 24 . apare o creanţă privind impozitul amânat. dar la determinarea profitului impozabil ele pot fi deduse fie în momentul în care contribuţiile sunt plătite de întreprindere către un fond. când valoarea justă a unui activ identificabil obţinut este mai mică decât baza sa fiscală. fondul comercial este afectat de creanţa rezultată ce priveşte impozitul amânat . Totuşi. de regulă. d) Anumite active pot fi înregistrate la valoarea justă sau pot fi reevaluate fără ca o ajustare echivalentă să fie făcută în scopuri fiscale O diferenţă temporară deductibilă apare dacă baza fiscală a activului depăşeşte valoarea sa contabilă. în legătură cu impozitele pe profit ce vor fi recuperabile în perioadele viitoare. Combinări de întreprinderi.de care diferenţa temporară deductibilă să poată fi utilizată. Reluarea diferenţelor temporare deductibile generează deduceri la determinarea profiturilor impozabile ale perioadelor viitoare. dar cheltuielile aferente nu sunt deduse la determinarea profiturilor impozabile decât într-o altă perioadă ulterioară. sucursale şi întreprinderi asociate şi intereselor în asocierile în participare. costul achiziţiei este alocat activelor şi datoriilor recunoscute. o parte sau totalitatea valorii lor este deductibilă la determinarea profitului impozabil al unei perioade ulterioare perioadei în care datoria a fost recunoscută.la momentul realizării tranzacţiei nu afectează nici profitul contabil. b) costurile de cercetare sunt recunoscute drept cheltuială la determinarea profitului contabil în perioada în care ele apar. Următoarele sunt exemple de diferenţe temporare deductibile ce au ca efect active privind impozitul amânat: a) Costurile cu pensiile pot fi deduse la determinarea profitului contabil pe măsură pe serviciul este prestat de către salariat.

probabil. o întreprindere recunoaşte creanţele privind impozitul amânat doar atunci când există probabilitatea că vor exista profituri impozabile faţă de care să poată fi utilizate diferenţele temporare deductibile. În evaluarea pe care o face pentru a determina dacă va avea suficient profit impozabil în perioadele viitoare. b) amânarea creanţelor pentru anumite deduceri din profitul impozabil. Oportunităţile privind planificarea fiscală sunt acţiuni pe care întreprinderea le va întreprinde pentru a crea sau pentru a mări profitul impozabil în cursul unei perioade anume înainte de expirarea reportării pierderii fiscale sau a creditului fiscal. creanţa privind impozitul amânat este recunoscută în perioada în care apar şi diferenţele temporare deductibile. dar pentru care baza fiscală nu a fost ajustată pentru a putea reflecta o astfel de apreciere a valorii. pentru că acea creanţă privind impozitul amânat apărută din aceste diferenţe temporare deductibile va necesita chiar ea profit impozabil viitor pentru a fi utilizată. Prin urmare. Combinări de întreprinderi. reînchirierea (leaseback) activelor a căror valoare s-a apreciat. în unele jurisdicţii. De exemplu. În astfel de circumstanţe.reducerilor plăţilor de impozite vor intra în conturile întreprinderii doar dacă aceasta obţine suficient profit impozabil fată de care deducerile pot fi compensate. profitul impozabil poate fi creat sau mărit prin: a) hotărârea de a avea venituri din dobânzi impozitate fie atunci când sunt încasate. Este posibil să existe profit impozabil faţă de care să poată fi utilizată o diferenţă temporară deductibilă atunci când există suficiente diferenţe temporare deductibile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale care se aşteaptă să fie reluate: a) în aceeaşi perioadă ca şi reluarea prevăzută a diferenţei temporare deductibile. Acolo unde oportunităţile privind planificarea fiscală transferă profitul impozabil dintr-o perioadă ulterioară într-o perioadă anterioară. Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii 25 . Atunci când există insuficiente diferenţe temporare deductibile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale. fie atunci când devin creanţe de încasat. o obligaţiune guvernamentală) pentru a efectua o altă investiţie financiară care generează venit impozabil. c) vânzarea şi. creanţa privind impozitul amânat este recunoscută în măsura în care: a) este probabil că întreprinderea va avea suficient profit impozabil aferent aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale în aceeaşi perioadă ca şi reluarea diferenţei temporare deductibile (sau în perioadele în care o pierdere fiscală apărută dintr-o creanţă privind impozitul amânat poate fi reportată sau transferată în perioadele anterioare). sau b) în perioadele în care o pierdere fiscală rezultată dintr-o creanţă privind impozitul amânat poate fi reportată sau transferată în perioadele anterioare. Fond comercial negativ Acest Standard nu permite recunoaşterea unei creanţe privind impozitul amânat apărut din diferenţe temporare deductibile asociate cu fondul comercial negativ care este tratat drept venit amânat în conformitate cu IAS 22. d) vânzarea unui activ care generează venituri neimpozabile (cum ar fi. b) oportunităţile privind planificarea fiscală sunt disponibile pentru întreprinderea care va crea profit impozabil în perioadele corespunzătoare. o întreprindere ignoră valorile impozabile apărute din diferenţe temporare deductibile care se aşteaptă să provină din perioadele viitoare. deoarece fondul comercial negativ este o valoare reziduală şi recunoaşterea creanţei privind impozitul amânat va duce la creşterea valorii contabile a fondului comercial negativ. utilizarea reportării pierderii fiscale sau a creditului fiscal depinde încă de existenţa profitului impozabil viitor rezultat din alte surse decât diferenţele temporare generate în viitor. în unele jurisdicţii.

întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat nerecunoscută anterior în măsura în care a devenit probabil faptul că profitul impozabil viitor va permite recuperarea creanţei privind impozitul amânat. se impune prezentarea informaţiilor referitoare la valoarea creanţei privind impozitul amânat şi la natura dovezii venite să susţină recunoaşterea acestuia. de asemenea. In limita probabilităţii că va exista profit impozabil viitor faţă de care pot fi utilizate pierderile şi creditele fiscale nefolosite. din motive fiscale. ca venit înregistrat în avans. Totuşi. Criteriile folosite pentru recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat apărute din reportarea pierderilor fiscale şi a creditelor fiscale neutilizate sunt aceleaşi cu criteriile folosite în recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat apărute din diferenţele temporare deductibile. Reevaluarea creanţelor nerecunoscute privind impozitul amânat La fiecare dată a bilanţului. O întreprindere ia în considerare următoarele criterii la evaluarea probabilităţii existenţei profitului impozabil faţă de care să poată fi utilizate pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite: a) Dacă întreprinderea are sau nu suficiente diferenţe temporare impozabile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi impozabile. d) Dacă oportunităţile privind planificarea fiscală sunt sau nu disponibile pentru întreprinderea care va crea profit impozabil în perioada în care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite pot fi utilizate. caz în care diferenţa dintre venitul înregistrat în avans şi baza sa fiscală egală cu zero reprezintă o diferenţă temporară deductibilă. valoarea contabilă a activului este mai mică decât baza sa fiscală şi acest lucru duce la apariţia unei diferenţe temporare deductibile. când o întreprindere are experienţa unor pierderi recente ea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat apărută din pierderile fiscale sau din creditele fiscale neutilizate doar dacă întreprinderea dispune de suficiente diferenţe temporare impozabile sau dacă există alte dovezi concludente că va exista suficient profit impozabil faţă de care să poată fi folosite pierderile fiscale sau creditele fiscale neutilizate de către întreprindere. În astfel de circumstanţe. În măsura în care nu este probabil să existe profit impozabil faţă de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate. b) Dacă este probabil ca întreprinderea să aibă profituri impozabile înainte ca pierderile fiscale sau creditele fiscale neutilizate să expire. ce vor avea ca efect valori impozabile faţă de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate înainte de expirarea lor. baza sa fiscală). o întreprindere reevaluează creanţele nerecunoscute privind impozitul amânat. De exemplu. activul privind impozitul amânat nu este recunoscut. Subvenţiile guvernamentale pot fi evidenţiate. c) Dacă pierderile fiscale neutilizate rezultă din cauze identificabile care au şanse minime de a reapărea. De aceea. existenţa pierderilor fiscale neutilizate este o dovadă concludentă a faptului că s-ar putea să nu existe profit impozabil viitor. Indiferent de metoda de prezentare pe care o adoptă. Pierderi fiscale şi credite fiscale neutilizate O creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru reportarea pierderilor fiscale şi a creditelor fiscale neutilizate. o întreprindere nu recunoaşte creanţa rezultată privind impozitul amânat. nu este dedusă din valoarea amortizabilă a activului (cu alte cuvinte. o îmbunătăţire a condiţiilor comerciale poate mări probabilitatea că întreprinderea va fi capabilă să genereze în viitor 26 .O situaţie în care o creanţă privind impozitul amânat apare la recunoaşterea iniţială a unui activ este aceea când o subvenţie guvernamentală neimpozabilă aferentă unui activ este dedusă pentru a determina valoarea contabilă a activului dar.

O întreprindere trebuie să recunoască o datorie privind impozitul amânat pentru toate diferenţele temporare impozabile aferente investiţiilor în filiale. sucursalei. sucursalelor. b) există posibilitatea ca diferenţa temporară să nu fie reluată în viitorul previzibil. la activele şi datoriile proprii ale operaţiunii din străinătate decât la investiţia întreprinderii raportoare în acea operaţiune externă. investitorul sau asociatul este capabil să controleze momentul reluării diferenţei temporare. întreprinderii asociate sau a întreprinderii în care s-a investit. precum şi intereselor în asocierile în participare. 27 . cheltuială) a investiţiei sau a interesului. întreprinderilor asociate şi ale asocierilor în participaţie. sucursale şi întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participaţie (adică ponderea societăţii mamă sau a investitorului în activele nete ale filialei. În plus. c) o reducere a valorii contabile a unei investiţii într-o întreprindere asociată până la valoarea sa recuperabilă. ea nu recunoaşte o datorie privind impozitul amânat.suficient profit impozabil pentru a putea permite creanţei privind impozitul amânat să îndeplinească toate criteriile de recunoaştere. temporară poate fi diferită de diferenţa temporară asociată acelei investiţii în situaţiile financiare separate ale societăţii mamă dacă societatea mamă înregistrează investiţia în situaţiile sale financiare separate la cost sau la valoarea reevaluată. întreprinderea raportoare recunoaşte datoria sau creanţa rezultată privind impozitul amânat . Prin urmare. deseori va fi imposibilă determinarea valorii impozitelor pe profit care ar urma să fie plătite la reluarea diferenţei temporare. Impozitul amânat rezultat este debitat sau creditat in contul de profit şi pierdere . cu excepţia cazului în care sunt satisfăcute cumulativ următoarele două condiţii: a) societatea mamă. În situaţiile financiare consolidate. spre exemplu: a) existenţa profiturilor nedistribuite ale filialelor. deseori. mai degrabă. Un alt exemplu este dat de situaţia când o întreprindere reevaluează creanţele privind impozitul amânat la data unei combinări de întreprinderi sau ulterior. dar şi din diferenţele de conversie valutară). diferenţa. incluzând valoarea contabilă a fondului comercial) diferă de baza fiscală (care este. O întreprindere contabilizează în monedă proprie activele şi datoriile nemonetare ale unei operaţiuni din străinătate care este parte integrantă a activităţii societăţii-mamă Acolo unde profitul impozabil sau pierderea fiscală aferente operaţiunilor din străinătate (şi. Pe măsură ce societatea mamă controlează politica de dividende a filialei sale. ea este capabilă să controleze momentul reluării diferenţelor temporare aferente acelei investiţii (inclusiv diferenţele temporare apărute nu numai din profiturile nedistribuite. Datorită faptului că astfel de diferenţe temporare se referă. baza fiscală a activelor şi a datoriilor sale nemonetare) sunt determinate în valută. variaţia cursurilor de schimb valutar duce la apariţia unor diferenţe temporare. sucursale şi întreprinderi asociate. sucursale şi întreprinderi asociate şi interese în asocierile în participaţie Diferenţele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investiţiilor în filiale. deci. când societatea mamă a stabilit că acele profituri nu vor fi distribuite ui viitorul apropiat. Astfel de diferenţe pot apărea în diverse circumstanţe. când o societate mamă şi filiala sa sunt plasate în ţări diferite. b) modificările cursurilor de schimb valutar. Investiţiilor în sucursale li se aplică aceleaşi considerente. Investiţii în filiale.

cu excepţia cazului în care acel impozit apare din: a) O tranzacţie sau un eveniment care să fie recunoscute direct în capitalul propriu. de regulă. în absenţa unei înţelegeri care să impună nedistribuirea profiturilor întreprinderii asociate în viitorul apropiat. Impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. dar poate determina dacă va fi egal sau va depăşi o valoare minimă. redevenţe sau dividende este încasat cu întârziere (restant) şi este inclus în profitul contabil alocat în timp. de regulă. b) să existe profit impozabil f aţă de care să poată fi utilizată diferenţa temporară.Suport de curs –Initiere in Standardele Internationale de Contabilitate 28 . Acest lucru poate rezulta. dar este inclus în profitul impozabil (respectiv pierderea fiscală) pe bază de numerar. cu condiţia şi doar cu condiţia probabilităţii ca: a) diferenţa temporară să fie reluată în viitorul apropiat.Un investitor într-o întreprindere asociată nu controlează acea întreprindere şi.dar au fost deduse in scopuri fiscale atunci cand au fost suportate. Contul de profit şi pierdere Impozitul curent şi cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca şi cheltuială în profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei. Prin urmare. la împărţirea profiturilor şi stabileşte dacă deciziile privitoare la astfel de probleme necesită consimţământul tuturor părţilor sau o majoritate specificată a acestora. nu este în postura de a determina politica acesteia privind dividendele. spre exemplu. un investitor recunoaşte o datorie privind impozitul amânat apărută din diferenţe temporare impozabile aferente investiţiei sale în întreprinderea asociată. O întreprindere trebuie să recunoască o creanţă privind impozitul amânat pentru toate diferenţele temporare deductibile apărute din investiţiile în filiale. Atunci când o întreprindere decide dacă o creanţă privind impozitul amânat este recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile aferente investiţiilor sale în filiale. b) Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziţie. sucursale şi întreprinderi asociate şi din interesele în asocierile în participaţie. Cele mai multe datorii privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul amânat apar acolo unde venitul sau cheltuiala sunt incluse în profitul contabil al unei perioade. Exemple de astfel de situaţii apar atunci când: a) venitul din dobânzi.6 Valoarea contabilă a creanţelor şi datoriilor privind impozitul amânat se poate modifica. Atunci când o parte participantă într-o asociere controlează împărţirea profiturilor şi există probabilitatea ca aceste profituri să nu fie distribuite în viitorul apropiat. datoria privind impozitul amânat este evaluată la această valoare. un investitor poate să nu fie apt să determine valoarea impozitului ce este plătibil dacă recuperează costul investiţiei în întreprinderea asociată. Contractul dintre participanţii la o asociere se referă. b) costurile activelor necorporale au fost capitalizate în conformitate cu IAS 38. din: a) o modificare apărută în ratele de impozitare sau în legislaţia fiscală. Active necorporale si sunt armonizate in contul de rofit si pierderi. 1. nu este recunoscută o datorie privind impozitul amânat. chiar dacă nu există nici o schimbare în valoarea diferenţelor temporare aferente.7. În unele cazuri. în aceeaşi perioadă sau în una diferită . sucursale şi întreprinderi asociate şi intereselor în asocierile în participare. dar se includ în profitul impozabil (respectiv pierderea fiscală) aferent unei perioade diferite. În astfel de situaţii. 6 ISTRATE C.

În astfel de situaţii. şi creanţa privind impozitul amânat care devine aferent (în întregime sau doar în parte) unui element care a fost anterior debitat sau creditat în capitalurile proprii. Elemente creditate sau debitate direct în capitalurile proprii Impozitul curent şi impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate sau direct în capitalurile proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct în capitalurile proprii. dobânditorul poate utiliza beneficiul pierderilor sale fiscale neutilizate faţă de profitul impozabil viitor al întreprinderii dobândite. în astfel de situaţii. Totuşi.b) o reevaluare a recuperabilităţii creanţelor privind impozitul amânat. sau nu mai trebuie recunoscută în întregime. o întreprindere recunoaşte orice creanţe rezultate privind impozitul amânat sau orice datorii privind impozitul amânat ca active şi datorii identificabile la data achiziţiei. Standardele Internaţionale de Contabilitate impun sau autorizează anumite elemente care să fie împrumutate sau înregistrate direct în capitalurile proprii. În unele circumstanţe excepţionale poate fi dificil a se determina valoarea impozitului curent şi a celui amânat care se referă la elementele creditate sau debitate ta capitalurile proprii. c) o întreprindere stabileşte că o creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută. Impozit amânat rezultat din combinările de întreprinderi În conformitate cu IAS 22. cu excepţia situaţiei în care el este aferent elementelor debitate sau creditate anterior direct în capitalul propriu. Exemple de astfel de elemente sunt: ) o modificare în valoarea contabilă apărută din reevaluarea imobilizărilor corporale. Acest caz se poate întâlni. c) o modificare în maniera previzională de recuperare a unui activ. Impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. o repartizare mai potrivită cu circumstanţele date. respectivele creanţe şi datorii privind impozitul amânat afectează fondul comercial sau fondul comercial negativ. fie din corectarea erorilor fundamentale. impozitul curent şi cel amânat aferente unor elemente care au fost debitate sau creditate în capitalurile proprii se bazează pe o repartizare proporţională justă a impozitului curent şi a celui amânat al entităţii aflate sub incidenţa jurisdicţiei fiscale sau pe altă metodă care realizează. Spre exemplu. o întreprindere nu recunoaşte datoriile privind impozitul amânat rezultate din însuşi fondul comercial (dacă amortizarea fondului comercial nu este deductibilă în scopuri fiscale) şi activele privind impozitul amânat rezultate din fondul comercial negativ neimpozabil care este tratat ca un venit constatat în avans. 29 . În consecinţă. Combinări de întreprinderi. în aceeaşi perioadă sau într-o perioadă diferită. b) ajustare a soldului iniţial al profitului nedistribuit rezultat fie dintr-o modificare făcută asupra politicii contabile ce este aplicată retrospectiv. dobânditorul poate considera probabilă recuperarea propriei creanţe privind impozitul amânat care nu a fost recunoscută anterior de combinarea de întreprinderi. de exemplu. c)diferenţele de curs valutar apărute o dată cu conversia situaţiilor financiare ale unei entităţi străine. b) o modificare survenită asupra ratei de impozitare ori alte norme de impozitare afectează o creanţă sau o datorie privind impozitul amânat aferent(ă) (în întregime sau doar în parte) unui element care a fost anterior debitat sau creditat în capitalurile proprii. d) Sumele apărute o dată cu recunoaşterea iniţială a componentei de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse. atunci când: a) există rate progresive ale impozitului pe profit şi este imposibil de determinat rata la care o componentă specifică a profitului impozabil (a pierderii fiscale) a fost impozitată. Ca rezultat al unei combinări de întreprinderi. în conformitate cu paragrafele 15(a) şi 24(a). dobânditorul recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat şi ţine seama de acest lucru în determinarea fondului comercial sau a fondului comercial negativ rezultat în urma achiziţiei.

dobânditorul: a) ajustează valoarea contabilă brută a fondului comercial şi a amortizării cumulate aferente la nivelul valorilor ce s-ar fi înregistrat dacă respectiva creanţă privind impozitul amânat ar fi fost recunoscută ca activ identificabil la data realizării combinării de întreprinderi. Soldul de 81 este recunoscut drept cheltuială în contul de profit şi pierdere. În plus. pe de o parte. În consecinţă. costul fondului comercial si al amortizării cumulate aferente sunt reduse la valorile (410 şi 41) care ar fi fost înregistrate dacă o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 90 ar fi fost recunoscută drept activ identificabil la data realizării combinării de întreprinderi. Creanţa rezultată privind impozitul amânat ce avea o valoare de 90 nu a fost recunoscută ca activ identificabil în determinarea fondului comercial cu o valoare de 500 rezultat în urma achiziţiei. în contul de profit şi pierdere. şi activele imobilizate şi datoriile pe termen lung. un venit din impozitul amânat de 120. un venit din impozitul amânat de 90. Compensare O întreprindere trebuie să compenseze activele privind curent şi datoriile privind impozitul curent dacă şi numai dacă întreprinderea: a) are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute 30 . Totuşi. La doi ani după realizarea achiziţiei. de asemenea. şi în contul de profit şi pierdere. Fondul comercial se amortizează pe 20 de ani. De asemenea. dobânditorul nu recunoaşte fondul comercial negativ şi nici nu măreşte valoarea contabilă a fondului comercial negativ. întreprinderea stabileşte că profitul impozabil viitor va fi probabil suficient pentru ca întreprinderea să poată recupera beneficiul tuturor diferenţelor temporare deductibile. şi b) recunoaşte drept cheltuială reducerea survenită în valoarea contabilă a fondului comercial. ea nu trebuie să clasifice creanţele (respectiv datoriile) privind impozitul amânat ca active (respectiv datorii) curente. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 60 (20% din 300) şi un venit din impozitul amânat de 60. Când o întreprindere face o distincţie în situaţiile sale financiare între activele şi datoriile curente. În ambele cazuri întreprinderea reduce. Creanţele şt datoriile privind impozitul amânat trebuie distinse de activele şi datoriile care privesc impozitul curent. Dacă rata de impozitare a crescut la 40%. venitul din impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. Dacă rata de impozitare a scăzut la 20%. întreprinderea reduce costul fondului comercial cu 90 şi al amortizării cumulate cu 9 (reprezentând amortizarea pe doi ani). Rata de impozitare la momentul achiziţiei era de 30%. pe de altă parte. Prezentare Creanţe şi datorii fiscale Creanţele şi datoriile fiscale trebuie prezentate în bilanţ în mod separat faţă de alte active şi datorii.Când un dobânditor nu a recunoscut o creanţă privind impozitul amânat al părţii achiziţionate drept un activ identificabil la data realizării unei combinări de întreprinderi şi acea creanţă privind impozitul amânat este recunoscută ulterior în situaţiile financiare consolidate ale dobânditorului. Exemple: O întreprindere achiziţionează o filială care avea diferenţe temporare deductibile în valoare de 300. Întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 90 (30% din 300) şi. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat de 120 (40% din 300). costul fondului comercial cu 90 şi amortizarea cumulată cu 9 şi recunoaşte soldul de 81 drept o cheltuială în contul de profit şi pierdere.

dar nu specifică în mod clar când astfel de diferenţe trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere. fie să realizeze activul şi să deconteze datoria în mod simultan. impune ca anumite diferenţe de curs valutar să se recunoască drept venit sau cheltuială. Diferenţele de curs valutar aferente creanţelor sau datoriilor din impozitele amânate din străinătate Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. pentru unele perioade. autoritate care permite întreprinderii să efectueze sau să încaseze o singură plată netă. de dreptul legal de a compensa o creanţă privind impozitul curent cu o datorie privind impozitul curent atunci când acestea sunt aferente impozitului pe profit perceput de aceeaşi autoritate fiscală. În consecinţă. iar întreprinderea dispune de dreptul legal de a compensa activele privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent. Instrumente financiare: prezentare şi descriere.aceleiaşi entităţi impozabile. fie să realizeze activele şi să deconteze datoriile în mod simultan. . în mod normal. O întreprindere va dispune. Pentru a evita necesitatea întocmirii de programe detaliate cu privire la apariţia reluării fiecărei diferenţe temporare. În astfel de situaţii. un activ privind impozitul curent al unei singure întreprinderi din cadrul grupului este compensat contra unei datorii privind impozitul curent a altei întreprinderi din cadrul grupului dacă şi numai dacă întreprinderile în cauză au dreptul legal de a efectua sau de a încasa o singură plată netă şi întreprinderile intenţionează să efectueze sau să încaseze o astfel de plată netă sau să recupereze activul şi să îşi deconteze datoria în mod simultan.b) intenţionează fie să deconteze pe o bază netă.unor entităţi impozabile diferite care intenţionează fie să deconteze datoriile şi activele privind impozitul curent pe o bază netă. O întreprindere trebuie să compenseze creanţele şi datoriile privind impozitul amânat dacă şi numai dacă: a) întreprinderea are dreptul legal de a compensa creanţele privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent. În situaţiile financiare consolidate. acolo unde diferenţele de curs valutar pentru datoriile sau activele privind impozitul străin amânat sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere. programarea detaliată poate fi impusă pentru a stabili în mod real dacă datoria privind impozitul amânat al unei entităţi impozabile va avea ca efect creşterea plăţilor fiscale în aceeaşi perioadă în care o creanţă privind impozitul amânat al altei entităţi impozabile va avea ca efect scăderea plăţilor efectuate de către cea de-a doua entitate impozabilă. dar nu şi pentru altele. în fiecare perioadă viitoare în care valori importante ale creanţelor ori datoriilor privind impozitul amânat se aşteaptă a fi recuperate sau decontate. aceste diferenţe pot fi clasificate sub formă de cheltuială cu (venit din) impozitul amânat dacă prezentarea este considerată a fi cea mai folositoare pentru utilizatorii situaţiilor financiare. Deşi creanţele şi datoriile privind impozitul curent sunt recunoscute şi evaluate în mod separat. acest Standard impune unei întreprinderi să compenseze o creanţă privind impozitul amânat cu o datorie privind impozitul amânat ale aceleiaşi entităţi impozabile dacă şi numai dacă ele sunt aferente impozitelor pe profit percepute de aceeaşi autoritate fiscală. Cheltuiala cu impozitul pe profit Cheltuiala cu impozitul (venitul fiscal) aferentă profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) aferentă profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere. 31 . ele sunt compensate în bilanţ prin aplicarea unor criterii similare cu cele stabilite pentru instrumentele financiare în IAS 32. În puţine situaţii o întreprindere poate avea dreptul legal de a face compensări şi intenţia de a deconta valoarea netă. b) creanţele şi datoriile privind impozitul amânat sunt aferente impozitelor pe profit percepute de aceeaşi autoritate fiscală fie: .

a pierderilor fiscale neutilizate şi a creditelor fiscale neutilizate pentru care nici o creanţă privind impozitul amânat nu a fost recunoscută în bilanţ. f) Valoarea agregată a diferenţelor temporare asociate investiţiilor în filiale.Valoarea creanţelor şi datoriilor privind impozitul amânat recunoscută în bilanţul flecarei perioade prezentate. sucursale şi întreprinderi asociate şi a participaţiilor în asocierile în participaţie pentru care nu au fost recunoscute datorii privind impozitul amânat g) în legătură cu fiecare tip de diferenţă temporară şi în legătură cu fiecare tip de pierderi şi credite fiscale neutilizate : . de asemenea. b) Cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferentă elementelor extraordinare recunoscute de-a lungul perioadei. Componentele cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul pot include: a) Cheltuielile (veniturile) cu impozitul curent. d) O explicare a modificărilor apărute în rata sau ratele de impozitare aplicabilă(e) în comparaţie cu perioada contabilă anterioară. f) Valoarea beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută. e) Valoarea (şi data de expirare.Prezentarea informaţiilor Componentele principale ale cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul se prezintă în mod separat. prezentate separat: a) Impozitul agregat curent şi amânat aferent elementelor care sunt debitate sau creditate în capitalul propriu. dintrun credit fiscal sau dintr-o diferenţă temporară a unei perioade anterioare care a fost folosită cu scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul curent. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile. c) Valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente înregistrării iniţiale şi reluării diferenţelor temporare. 32 .O reconciliere numerică între cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi produsul dintre profitul contabil şi rata sau ratele de impozitare aplicabilă(e) prezentând.O reconciliere numerică între rata de impozitare medie în vigoare şi rata de impozitare aplicabilă. şi baza în care rata sau ratele aplicabilă(e) este (sunt) calculată(e). de asemenea. d) Valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente modificărilor survenite asupra ratelor de impozitare sau impunerea noilor impozite. g) Cheltuiala cu impozitul amânat apărută din reducerea valorică sau reluarea unei reduceri anterioare a unei creanţe privind impozitul amânat h) Valoarea cheltuielii (venitului) cu impozitul aferentă acelor modificări în politicile contabile şi acelor erori fundamentale ce sunt incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete pentru perioada respectivă în conformitate cu tratamentul alternativ permis de IAS 8. b) Orice ajustări recunoscute în cursul perioadei curente sau în perioadele anterioare pentru impozitul curent. e) Valoarea beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută. dacă este cazul) a diferenţelor temporare deductibile. c) O explicare a relaţiei dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil în una din sau în ambele situaţii următoare: . Următoarele trebuie. de asemenea. prezentând. Profitul net sau pierderea netă a perioadei. şi informaţii despre baia în care rata impozabilă aplicabilă este calculată. . dintrun credit fiscal sau dintr-o diferenţă temporară a unei perioade anterioare care a fost folosită cu scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul amânat.

Valoarea venitului din impozitul amânat sau a cheltuielii cu impozitul amânat recunoscută în contul de profit şi pierdere. Oricum.profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente ale operaţiunii întrerupte pentru perioada respectivă. câteodată este dificil a se aloca cheltuielile cu (veniturile din) impozitul între astfel de elemente. pentru o întreprindere ce operează sub mai multe jurisdicţii. efectul pierderilor fiscale şi efectul ratelor de impozitare străine. atunci când este posibil. În explicarea relaţiei dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil. Relaţia dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil poate fi afectată de factori cum ar fi veniturile scutite de impozit. fie în cea precedentă în cadrul jurisdicţiei fiscale căreia îi este aferentă creanţei privind impozitul amânat. sucursale şi întreprinderi asociate şi din interesele în asocierile în participaţie (a se vedea paragraful 39). O întreprindere trebuie să prezinte informaţii despre valoarea unei creanţe privind impozitul amânat şi despre natura probelor care sprijină recunoaşterea sa. în aceste circumstanţe cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferent elementelor extraordinare poate fi prezentată cumulat. valoarea totală a tuturor elementelor extraordinare este prezentată în contul de profit şi pierdere. b) întreprinderea a suferii o pierdere fie în perioada curentă. întreprinderile sunt încurajate să prezinte informaţii referitoare la valorile datoriilor nerecunoscute privind impozitul amânat. poate fi mai concludentă cumularea reconcilierilor separate efectuate folosind rata internă din fiecare jurisdicţie individuală. Acest Standard impune deci unei întreprinderi să prezinte informaţiile privind valoarea cumulată a diferenţelor temporare aferente.. datorii şi active contingente.câştigului sau pierderii din întrerupere. atunci când: a) utilizarea creanţei privind impozitul amânat este dependentă de profiturile impozabile viitoare a căror valoare este mai mare decât profiturile apărute în urma reluării diferenţelor temporare impozabile existente. Deseori este imposibilă calcularea valorii datoriilor nerecunoscute privind impozitul amânat rezultate din investiţiile în filiale. cea mai concludentă rată este rata internă a impozitării în ţara în care întreprinderea este domiciliată. împreună cu valorile corespondente pentru flecare perioadă anterioară prezentată. Totuşi. Deşi utilizatorii situaţiilor financiare pot considera prezentarea informaţiilor despre cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferentă fiecărui element extraordinar ca fiind folositoare. o întreprindere foloseşte o rată de impozitare aplicabilă care furnizează utilizatorilor situaţiilor financiare cele mai semnificative informaţii. fie în notele aferente situaţiilor financiare. Provizioane. O întreprindere prezintă informaţii despre orice datorii şi active contingente aferente impozitului în conformitate cu IAS 37. cumulând rata de impozitare aplicată pentru impozitele naţionale cu ratele aplicate pentru orice impozite locale care sunt calculate pentru un nivel substanţial similar al profitului impozabil (al pierderii fiscale). cheltuielile care nu sunt deductibile în determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale). Rata medie efectivă de impozitare este reprezentată de raportul dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil. Datoriile şi 33 . . Prezentarea informaţiilor permite utilizatorilor situaţiilor financiare să înţeleagă dacă relaţia dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil este neobişnuită şi să înţeleagă factorii semnificativi care pot afecta această relaţie în viitor. Când această prezentare a informaţiilor este făcută în notele aferente situaţiilor financiare. deoarece utilizatorii situaţiilor financiare pot considera aceste informaţii ca fiind folositoare. O întreprindere prezintă informaţii privind natura şi valoarea fiecărui element extraordinar fie în contul de profit şi pierdere. cheltuiala cu impozitul aferentă: . Deseori. fără a cuprinde cheltuiala cu (venitul din) impozitul cumulată aferentă. şi h) în legătură cu operaţiunile întrerupte. dacă asta nu reiese din modificările în valorile recunoscute în bilanţ. dar nu impune prezentarea informaţiilor despre datoriile privind impozitul amânat.

din litigii nerezolvate cu autorităţile fiscale. în anumite perioade de gestiune) sau generate de nedeductibilitatea definitivă a unor cheltuieli pe care statul nu le consideră necesare pentru derularea obiectului de activitate al fiecărei entităţi juridice (este cazul cheltuielilor financiare din diferenţe de curs nevaforabile pentru disponibilităţi în valută). motiv pentru care impozitul pe profit contabilizat pe cheltuieli nu este identic cu cel datorat. Metoda impozitelor amânate sau a reportului de impozit Conform acestei metode. . între rezultatul fiscal şi cel contabil au generat diferenţe semnificative referitoare la contabilizarea impozitului pe profit.8. cu ocazia determinării rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor sau veniturilor înregistrate în avans) 34 . iar conturile anuale reflectă imaginea fidelă asupra patrimoniului si rezultatelor. cheltuiala cu impozitul pe profit aparţine exerciţiului financiar în care veniturile şi cheltuielile corespunzătoare au fost contabilizate. Concret. diferită în timp. În mod similar. rezultă din: . a unor elemente de cheltuieli sau de venituri faţă de includerea lor în rezultatul fiscal. Metode de contabilizare a impozitului pe profit Neconcordanţele existente. creşteri sau diminuări irevocabile ale rezultatului fiscal faţă de cel contabil. aceste diferenţe între valoarea contabilă a activelor şi pasivelor şi baza lor impozabilă. atribuită în scopuri fiscale.activele contingente pot apărea. Diferenţe temporare (de sincronizare) sunt generate de contabilizarea. Evenimente ulterioare datei bilanţului). 1. acolo unde modificările ratelor de impozitare sau ale legislaţiei fiscale sunt adoptate sau anunţate după data bilanţului (extrabilanţier). Justificarea teoretică a acestei metode rezidă în faptul că impozitul pe profit reprezintă o cheltuială a exerciţiului financiar şi nu o repartizare de profit. stabilit prin normele fiscale. de exemplu.acele diferenţe care nu fac obiectul impozitului amânat. dar care sunt excluse din rezultatul fiscal (este cazul veniturilor din diferenţe de curs favorabile pentru disponibilităţile în valută. conform principiului independenţei exerciţiilor. Diferenţele care apar între rezultatul contabil şi cel fiscal sunt: Diferenţele permanente .contabilizarea unor cheltuieli şi/sau venituri în cursul exerciţiului financiar. dar care au fost luate în considerare în exerciţiul financiar precedent. dar sunt cauzate de existenţa unor venituri luate în calcul la determinarea rezultatului contabil. motiv pentru care tratarea impozitelor amânate constituie o problemă rezolvabilă în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate. o întreprindere prezintă informaţii referitoare la orice efect semnificativ al acelor modificări survenite asupra creanţelor şi datoriilor privind impozitul curent şi amânat (a se vedea IAS 10. .determinarea extracontabilă a impozitului generează neconcordanţă dintre aceasta şi totalitatea veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate în perioada de gestiune respectivă.justificarea teoretică a metodei rezidă din ideea ca impozitul pe profit reprezintă o repartizare de profit. nu o cheltuială a exerciţiului financiar.înregistrarea contabilă a impozitului pe profit datorat pentru un exerciţiu financiar drept o cheltuială a perioadei de gestiune respective. toate antrenând la rândul lor.deducerea din rezultatul fiscal al unui exerciţiu financiar a pierderilor fiscale din perioadele de gestiune anterioare . în diferite sisteme contabile. precum şi de unităţile patrimoniale din unele ţări occidentale şi se caracterizează prin: . Până-n prezent sunt cunoscute şi utilizate două metode de contabilizare a impozitului pe profit şi anume: Metoda impozitului exigibil Aceasta metodă este folosită de către întreprinderile româneşti. Aceasta metodă respectă principiul imaginii fidele şi a prevalenţei economicului asupra juridicului.

respectând principiul conectării veniturilor cu cheltuielile. motiv pentru care este cuprinsă în normele americane şi totodată recomandată de cele internaţionale.includerea în rezultatul fiscal specific exerciţiului financiar curent al unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri care vor fi contabilizate în perioadele de gestiune viitoare (este cazul diferenţei dintre amortizarea fiscală şi cea contabilă.conform ei. înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul) şi cel impozabil (ce reprezintă de fapt. profitul sau pierderea perioadei de gestiune respective.tratează impozitele amânate ca şi conturi de echilibru. în vederea înregistrării acestor ecarturi. Metoda calculului parţial ce prevede includerea în calculul impozitelor amânate doar a diferenţelor temporare care într-un viitor apropiat vor genera majorări sau diminuări de impozite.cuprinderea în rezultatul fiscal specific unui exerciţiu financiar al unor elemente de cheltuieli sau venituri care au fost contabilizate în perioadele de gestiune anterioare (este cazul cheltuielilor exerciţiului financiar curent pentru care în perioadele de gestiune anterioare s-au constituit provizioane nedeductibile fiscal) . . când valoarea contabilă a activului va fi recuperată sau cea a datoriei va fi stinsă.impusă de vechea normă IAS12 "Contabilizarea impozitelor asupra beneficiului". . dar care vor fi utilizate în perioadele de gestiune viitoare la determinarea rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor cu provizioanele nedeductibile fiscal) . presupune includerea în determinarea impozitelor amânate a tuturor diferenţelor temporare.inexistenţa în bilanţ a datoriilor/creanţelor probabile faţă de bugetul statului.deductibile – reprezentate de diferenţele care vor avea drept rezultat valori deductibile la determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) în perioadele viitoare. cheltuiala cu impozitul pe profit (din contul de profit şi pierdere) este formată din impozitul exigibil la care se adaugă diferenţele temporare înregistrate în exerciţiul financiar anterior stabilite pe baza cotelor de impozit din momentul apariţiei lor .. Analizând cele două tipuri de diferenţe de mai sus. neglijând total eventualele viitoare modificări asupra lor. În vederea contabilizării impozitelor amânate se poate utiliza de una din metodele cunoscute: Metoda reportului fix . ea permite asocierea cheltuielilor fiscale cu rezultatul contabil. în care valoarea contabilă a activului va fi recuperată sau cea a datoriei va fi stinsă. remarcăm deosebirea existentă între profitul contabil (care este profitul net sau pierderea pe o anumită perioadă de gestiune. indiferent de data exigibilităţii lor fiscale.incorecta cheltuială cu impozitul pe profit din contul de profit şi pierderi datorată necuprinderii părţii care reflectă impozitul pe profit potenţial. Metoda reportului variabil 35 . eliminând astfel diferenţele temporare cu caracter recurent sau cele pe termen lung. atunci când aceasta nu afectează rezultatul contabil) Diferenţele temporare pot fi: .impozabile – reprezentate de acele ecarturi care vor avea drept rezultat valori impozabile în determinarea impozitului pe profit (pierderii fiscale) specific perioadelor viitoare. Nereflectarea contabilă a acestor diferenţe temporare generatoare de fiscalitate amânată generează: . cuantificată conform regulilor stabilite de către autoritatea fiscală. Pentru determinarea diferenţelor temporare necesare contabilizării impozitelor amânate se folosesc două metode: Metoda calculului global care. . .reflectarea contabilă a unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri în cursul unui exerciţiu financiar. pe baza cărora impozitul pe profit devine plătibil/recuperabil). presupune folosirea cotei de impozit valabile la data apariţiei diferenţelor temporare.

conform ei.Cheltuieli totale Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil–Reduceri fiscale+Elemente nedeductibile fiscal. Rezultatul contabil =Venituri totale . dar există diferenţe temporale care nu pot fi catalogate drept ecarturi temporare. cele temporale conturează ecarturile apărute între valoarea fiscală a unui activ sau pasiv şi valoarea sa contabilă din bilanţ. cheltuiala exerciţiului cu impozitul pe profit include alături de impozitul exigibil şi impozitele preconizate că vor fi achitate în exerciţiile viitoare sau care vor fi considerate achitate în avans. Rezultatul brut al exerciţiului corectat cu deducerile fiscale şi cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obţinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscală).9.Contabilizarea impozitului pe profit in Romania Rezultatul unei activităţi economice este tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil şi rezultat fiscal. Impozitarea profitului Editura Tribuna Economica 2009 36 . precum şi retratările soldurilor posturilor de impozite amânate (utile datorită modificării cotelor de impozit sau a apariţiei de noi impozite).permite posturilor de impozite amânate din bilanţ să individualizeze. Pentru determinarea veniturilor exerciţiului se iau în calcul toate câştigurile din orice sursă.impusă de noua normă internaţională IAS 12 "Contabilizarea impozitelor asupra rezultatului".instituită de vechea normă internaţională IAS 12 "Contabilizarea impozitelor asupra beneficiului". inclusiv cele realizate din investiţiile financiare. . corespunzătoare rezultatului din cursul perioadei de gestiune (luând în considerare însă şi ecarturile temporare regularizate în cursul exerciţiului). Toate diferenţele temporare sunt temporale. . .. fie ca active recuperabile în viitor (cunoscute sub denumirea de creanţe privind impozitul amânat).generează informaţii mai puţin relevante prin contul de profit şi pierdere. dar nu pot fi deduse pentru calculul rezultatului fiscal. De fapt. cât mai fidel posibil. În general cheltuielile sunt deductibile în aceeaşi manieră. 7 PATROI D. creanţa sau datoria firmei în legătură cu aceste obligaţii fiscale. 1. Dacă diferenţele temporare se referă la neconcordanţele dintre beneficiul impozabil şi cel contabil. În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzărilor bunurilor mobile cu plata în rate precum şi în cadrul contractelor de leasing financiar.presupune cuantificarea cât mai corectă a creanţei sau datoriei fiscale rezultate din diferenţele temporare. în contextul abordării bilanţiere (centrată pe diferenţele temporale). atât pentru a calcula rezultatul contabil cât şi cel fiscal. în contextul abordării pe bază de cont de profit şi pierdere (centrată pe diferenţele temporare).7 Rezultatul contabil (rezultat brut al exerciţiului sau rezultatul exerciţiului înainte de impozitare) se calculează având în vedere cerinţele unei contabilităţi de angajament şi respectând principiul independenţei exerciţiului. pe seama cheltuielii cu impozitul pe profit care nu este caracteristică doar operaţiunilor din cadrul exerciţiului financiar curent. obiectivul principal al standardului internaţional IAS 12 (indiferent de variantă) a fost de înregistrare a efectelor fiscale ale diferenţelor temporare fie ca obligaţii pentru impozite plătite (cunoscute sub denumirea de datorii privind impozitul amânat). . valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract. Prin excepţie anumite cheltuieli se deduc după regulile obişnuite pentru calculul rezultatului contabil. .

dacă persoana juridica romană întruneşte cumulativ următoarele condiţii: .veniturile neimpozabile. lichidării investiţiilor financiare. . Venituri financiare . precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile. reprezentând acţiuni deţinute la societăţi afiliate. . Acestea sunt imobilizate la data transmiterii cu titlu gratuit. .venituri din producţia stocată. .venituri din creanţe imobilizate. 8 Legea 414/2002 privind impozitul pe profit publicata in Monitorul Oficial cu completari ulterioare 37 . . La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor şi care se regăsesc în costul produselor şi serviciilor.venituri din producţia de imobilizări. . . a retragerii. pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani. societate-mamă de la o filială a sa situată intr-un stat membru. beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare.venituri din sconturile obţinute.fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere.diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare. respectiv: .plăteşte impozit pe profit .la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută anterior.venituri din cedarea activelor. în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. a cesionării. veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere. prevăzute expres în acorduri şi memoranduri aprobate prin acte normative.venituri din vânzarea produselor.Determinarea profitului impozabil Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri.venituri din diferenţe de curs valutar. . lucrărilor executate şi serviciilor prestate. .venituri din dobânzi.deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru. înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile. Sunt considerate venituri neimpozabile: . titluri de participare şi investiţii deţinute ca imobilizări. . înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor.dividendele primite de la o persoană juridică romană.venituri din subvenţii de exploatare. precum şi diferenţe de valoare a investiţiilor financiare pe termen lung.venituri din alte imobilizări financiare. precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare.8 Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat şi includ: Venituri din exploatare. respectiv 10% începând cu 1 ianuarie 2009. . . .venituri din participaţii. .dividende primite de la o persoana juridică română. .alte venituri financiare. . dintr-un an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

pierderi din creanţe legate de participaţii.cheltuieli privind calamităţi naturale.cheltuieli cu dobânzile. Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit. Cheltuieli extraordinare: . Categoriile de cheltuieli admise spre a fi deduse la calculul profitului impozabil (cheltuieli deductibile) sunt: . care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre. . precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare.cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei.cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă.cheltuieli cu diferenţe de curs valutar.alte cheltuieli financiare.cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor.cheltuieli privind titlurile de plasament cedate. cumulativ condiţiile: . .contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit.la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România.cheltuieli privind exproprierile.are una din formele de organizare prevăzute în Codul Fiscal. în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un terţ. . . dacă persoana juridică străină întruneşte. .cheltuieli din cedarea activelor.cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante. .. înregistrate în contabilitatea contribuabililor. . pe durata de viată stabilită de către contribuabil. . fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. .în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru.cheltuieli cu materii prime. . potrivit legii.cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi. produselor sau serviciilor în baza unui contract scris.alte cheltuieli de exploatare. 38 . societăţi-mamă. care sunt aferente realizării veniturilor. Structura acestor cheltuieli este următoarea: Cheltuieli de exploatare: .cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat.începând cu data de 1 ianuarie 2009. . nu se consideră ca are sediul fiscal în afara Uniunii Europene.plăteşte în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru.cheltuielile de transport şi cazare în tară şi în străinătate efectuate pentru salariaţi şi administratori. materiale şi mărfuri. . taxele şi vărsămintele asimilate. după natura lor. persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută anterior. respectiv o participare minimă de 10%. este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi. . precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora. stabilite prin norme.dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice din alte state membre.cheltuielile efectuate. .deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru. . . . pentru protecţia muncii şi cheltuieli efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. impozitul pe profit sau un impozit similar acestuia. . Cheltuieli financiare: . . pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.cheltuieli cu impozitele. . .contribuţiile care condiţionează organizarea şi funcţionarea activităţilor respective potrivit normelor legale în vigoare.cheltuieli cu personalul. .

cluburi. cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor.cheltuielile de transport. . Intră sub incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere. reglementate de acte normative în vigoare. în limita echivalentului în lei a 2 000 euro anual. costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. inclusiv transportul. muzee. . editarea de materiale informative proprii.cheltuielile sociale în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra fondului de salarii realizat. împreună cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. . baze sportive. organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. . altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit. . . ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament. . În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: transportul la şi de la locul de muncă al salariaţilor. .studiul pieţei.pierderile înregistrate la scoaterea din evidentă a creanţelor neîncasate. . servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară. . biblioteci. pentru boli grave sau incurabile şi protezele.taxele de înscriere . promovarea pe pieţele existente sau noi. cantine.. creşe. . .cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale. în limita a de 2.cheltuieli pentru perfecţionarea managementului. în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale.5 ori nivelul egal stabilit pentru instituţiile publice.amortizarea. cazare şi indemnizaţiile acordate salariaţilor.cheltuieli pentru marketing . în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exerciţiul curent sunt limitate la nivelul egal stabilit pentru instituţiile publice.taxele de înscriere. precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe. pentru înmormântare. . cămine de nefamilişti. În conformitate cu reglementările legale din România sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit următoarele: . la misiuni de afaceri. ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodări şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor.cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat. participarea la târguri şi expoziţii.cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar. precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă. împreună cu instituţiile de specialitate. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi. .cheltuieli pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor. precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj.perisabilităţile. cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor.suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate. cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii.cheltuieli de cercetare.cheltuielile cu provizioane şi rezerve. precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil. 39 . .cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie. a sistemelor informatice. .cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile. . întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii.provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor. obţinerea de atestări conform standardelor de calitate. introducerea.cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat.

pentru aceste bunuri sau servicii. altele decât cele încheiate cu autorităţile nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului alineat. confiscările.cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate. care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune. precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli.. . penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile. folosită şi în scop personal. . deductibilă în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi în acest scop. . Amenzile. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiar.amenzile.cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat. peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia. Amenzile.cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. . . întreţinerea unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice. inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent. prevăzută în contractul de societate sau asociere.cheltuielile de funcţionare şi întreţinere a autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare a persoanei juridice. potrivit prevederilor legale. cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. . . după caz. neimputabile pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. .cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative.cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor.cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă.cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii. la schemele facultative de pensii ocupaţionale în limita stabilită potrivit legii. care nu au la bază un document justificativ potrivit legii. respectiv chiriaş. deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului. precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. la preţul de piaţă. potrivit normelor. deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii.cheltuieli pentru funcţionarea şi întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare.cheltuielile înregistrate în contabilitate.cheltuielile de funcţionare. al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. . . Pentru a fi deductibile fiscal. precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung. cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.cheltuielile efectuate în numele unui angajat. cu excepţia majorărilor.cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate. 40 . . majorările de întârziere şi penalităţile datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în contractele comerciale. Cheltuieli neadmise a fi deduse din rezultatul fiscal (cheltuieli nedeductibile) sunt: . . majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române. constituite în baza legii pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi.cheltuielile înregistrate de societăţile agricole. .

sumele virate bugetului de stat sau bugetelor locale şi reprezintă bugetul pe profit sau venit datorii anuale. care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului. 41 .cheltuieli de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate peste limitele legale.valoarea impozitului pe profit în corespondenţă cu contul 441. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing. Acest rezultat net al exerciţiului se regăseşte în soldul final al contului 121 “Profit si pierdere”. Virarea impozitului pe profit la bugetul statului se înregistrează prin articolul contabil: 441 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” Dacă din rezultatul brut al exerciţiului (rezultatul înainte de impozitare) se scade impozitul pe profit. . În debitul contului 441 se înregistrează: . se obţine rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere).pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate. . sumele vărsate în plus. în vederea corectării erorilor.000 euro anual.sumele datorate de unitate către bugetul de stat şi care reprezintă impozitul pe profit.cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. ..alte cheltuieli salariale care nu sunt impozitate la angajat. . Acest cont este un cont bifuncţional. . asistenţă sau alte prestări de servicii.cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului. În debitul contului 691 se înregistrează: . sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective. după caz. potrivit clauzelor contractuale. Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit se face cu ajutorul conturilor: • 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” • 441 „Impozitul pe profit” Contul 441 este un cont cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului privind impozitul pe profit. consultanţă. cheltuielile înregistrate în evidenta contabilă. . Contul 691 este un cont cu ajutorul căruia se ţine evidenţa cheltuielilor cu impozitul pe profit. înregistrarea impozitului pe profit calculat ca fiind datorat bugetului de stat necesită întocmirea articolului contabil: 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „Impozitul pe profit”. venit aferent exerciţiului financiar anterior. pentru partea neacoperită de provizion. pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte. iar soldul debitor. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei procentuale de 16% asupra profitului impozabil.Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de unitate.cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au o legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul în lei a 4. în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare. . În această situaţie. . precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate. În creditul acestui cont se înregistrează: .cheltuielile cu serviciile de management. este înscris în pasivul bilanţului contabil şi explicat în contul de profit si pierdere. contribuabilii care scot în evidenţă clienţii neîncasaţi.impozitul pe profit. care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii. Vni = venituri neimpozabile Vr = 400.indiferent de valuta în care a fost realizat astfel: . cumulat de la începutul anului fiscal.cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 2000 lei . după caz.Deciziile privind modalităţile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire (în cazul pierderilor) a rezultatului net al exerciţiului sunt luate de Adunarea Generala a Acţionarilor sau asociaţilor. cu plaţi anticipate efectuate trimestrial. în care: Vr = venituri realizate.venituri realizate din activitatea societăţii 400.cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii 500 lei .000 lei = 403. pentru contribuabilii societăţii bancare. . Ch = cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor. Ch = 91.dividende primite de la o societate juridică română 1. persoane juridice străine. în cazul organizaţiilor nonprofit şi în cazul contribuabililor care obţin venituri din cultura cerealelor şi plantelor tehnice. care includ veniturile neimpozabile. Profit impozabil = Vr-Vni-Ch+Cnd.000 lei Vni = 3. . Exemplu de calcul al impozitului pe profit: Un agent economic prezintă următoarea situaţie la sfârşitul lunii martie 2009: .000 lei venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică trimestrial. Plata impozitului se efectuează în lei .400 lei 42 . în cazul tuturor contribuabililor alţii decât bănci şi organizaţii nonprofit.alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri 89.trimestrial.000 lei . persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor. până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române 500 lei Cota aplicată profitului pentru determinarea impozitului este de 16%. Cnd = cheltuieli nedeductibile.anual. actualizate cu indicele inflaţiei estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţi anticipate.cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor 200 lei .anual.000 lei dividende primite de la o societate juridică română +2.venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat reducere 2.000 lei .000 lei .000 lei +Vni = 400. pomicultura şi viticultură.000 lei .000 lei +1.cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 1. până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.000 lei +3. Se va determina: profitul impozabil. impozitul pe profit calculat cumulat pentru sfârşitul trimestrului I si impozitul pe profit calculat pentru luna curentă-martie.700 lei . Profitul impozabil se calculează şi se evidenţiază lunar.

cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 89. ”Declaraţia privind obligaţiile de plata la bugetul de stat” . Plata sumei datorate la bugetul de stat privind impozitul pe profit: 441 = 5121 49.pentru profitul cumulat Ilc = 49.776 lei Impozit pe profit Conturi la bănci in lei Pe data de 25 ale lunii următoare societatea declară şi depune la organele fiscale teritoriale.alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri Cnd = 2. 500 lei .776 lei Înregistrările contabile aferente operaţiunilor : Contabilizarea impozitului pe profit calculat la sfârşitul trimestrului I 2009 691 = 441 49.cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor.91.cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii.776 lei -2.500 lei =311.100.100 lei *16% = 49.000 lei .776 lei Cheltuieli cu Impozit pe impozitul pe profit profit Soldul creditor al contului 441 „impozit pe profit” reprezintă datoria societăţii faţa de bugetul de stat pentru impozitul pe profit.200 lei .000 lei – 3.776 lei Impozitul pe profit realizat pentru luna curentă se determină prin deducerea din impozitul calculat pentru trimestrul I anul 2008 a impozitelor calculate pentru lunile precedente: Ilc =I – Ilp în care: Ilc = impozitul pe profit datorat lunii curente Ilp = impozitul pe profit calculat şi datorat pentru lunile precedente I = impozitul pe profit calculat – trimestrial .500 lei 2.000 lei cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 500 lei dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române Profitul impozabil = Vr-Vni-Ch+Cnd = 403.000 lei = 47.0000 lei .100 lei Până la sfârşitul lunii martie societatea datorează un impozit pe profitul realizat calculat cumulat – trimestrial -: Impozit pe profit = profit impozabil * 16% Impozit pe profit = 311.700 lei . 43 .400 lei +2. 1.

pot lua decizii cu privirea la activitatea societăţii. FRIGO STAR S. Capitalul social subscris al firmei este de 400 RON şi divizat în 40 părţi social egale.C. schimbă sau constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii. având codul CAEN 9522. FRIGO STAR S.L.Grigore Alexandrina subscrie un număr de 24 părţi sociale reprezentând 60% din capitalul social. are ca obiect principal de activitate lucrări de prestări servicii. situaţie în care hotărârea se va lua de către Adunarea Generală. cu excepţia primului an de activitate. la data încheierii actului juridic. cu excepţia actelor juridice prin care societatea înstrăinează. vizat de Administraţia Financiară. ADUNAREA GENERALĂ Adunarea Generală a Asociaţilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra activităţii acesteia şi a politicii economice şi comerciale. a diferenţelor din reevaluarea patrimoniului sau a altor surse determinate. Structura capitalului social este următoarea: . când exerciţiul financiar începe la data înregistrării la Registrul Comerţului. Puterile acordate administratorului vor fi exercitate numai de acesta. S. Administratorii au dreptul de a reprezenta societatea în relaţiile cu terţii. Ele se supun aprobării Adunării Generale.R. bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi vor fi depuse de administrator în termen de 15 zile. casnice şi industriale. După aprobarea lor de către Adunarea Generală.C. BILANŢUL CONTABIL Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi al societăţii vor fi întocmite prin administrator. strada Izbânda nr. Evidenţele contabile ale societăţii se vor exprima în lei. reparare şi întreţinere a instalaţiilor frigorifice. Părţile sociale nou subscrise în totalitatea lor vor fi libere de orice sarcini. iar evidenţele operaţiunilor de încasări şi plăţi în valută se vor face prin exprimarea valutelor în lei la cursul în vigoare la data efectuării operaţiunilor. montare. fiind numită pe o perioadă nelimitată. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII Societatea este administrată de Grigore Alexandrina. Societatea va deschide conturi în lei şi în valută la băncile autorizate din România. având puteri depline. va fi depus la Registrului Comerţului.1 Prezentarea generală a S. în valoare totală de 160 RON .R. Un exemplar al bilanţului şi al contului de profit şi pierderi. numerotate de la 1 la 40 cu o valoare nominală de 10 RON fiecare. Frigo Star Service este o societate cu răspundere limitată.L.62 al cărui obiect principal de activitate îl constituie montarea şi întreţinerea instalaţiilor frigorifice. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social poate fi majorat prin decizia Adunării Generale a Asociaţilor Majorarea capitalului social se poate face prin noi aporturi în numerar sau în natură. sector 6. în valoare totală de 240 RON. prin încorporarea rezervelor. EXERCITIUL FINANCIAR Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an. înfiinţată în anul 2004 cu sediul în Bucureşti. S.C. 44 .ANALIZA ACTIVITATII ECONOMICE PE BAZA INFORMATIILOR REZULTATE DIN CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC FRIGO STAR SRL 2. la Administraţia Financiară.Grigore Marin subscrie un număr de 16 părţi sociale reprezentând 40% din capitalul social.

A 6.7 8.6 1. Aceştia sunt: % din cifra de afaceri 2008 2009 V.4 11 Denumire firmă Servicii prestate Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Principalii concurenţi ai S.2 FRIGOTHERM GROUP S.5 SC ARTIC S. În cursul lunii decembrie 2009 s-au derulat următoarele operaţii economico-financiare: 1.A 7.7 4.Principalii clienţi sunt pe raza municipiului Bucureşti.8 6 SC ALKA.7 3. Se înregistrează cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar 603 = Cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar 303 Materiale de natura obiectelor de inventar 2130 RON 2.R.S FOOD NETWORK S. dar şi în alte judeţe.5 15 SC ORICAM SERVICE 4. Frigo Star S.A 12 15 SC GEROMED SRL 26 21 SC AGER SERVICE SRL 15 17 SC MECANPROD SRL 13.3 50 5.CO.A 7 14 SC ARTIC SYSTEM SRL 3. Frigo Star S.R.Studiu de caz privind contabilitatea impozitului pe profit la S.C.SRL 1.5 0.C.2 16 SC GENERAL TURBO S.L.L.2 . Se înregistrează cheltuieli cu servicii bancare si asimilate 627 Cheltuieli cu servicii bancare şi asimilate = 5121 Conturi la bănci în lei 50 RON 45 . sunt următorii: Denumire firmă SC AEROTHERM SRL SC FRIGORIFIC SRL SC EUROFRIG SRL SC SERVICE ILDA SRL SC TERMO AMBIANT SRL SC REFRIGENT SRL SC FRIGOTHHNIK SRL SC WES SYSTEM SRL Cota de piaţă a concurenţilor % 2008 2009 39 25 22 3 2 48 70 5 1 1 0.4 8. Se înregistrează cheltuieli privind combustibilul 6022 = Cheltuieli privind combustibilul 401 Furnizori 553 RON 3.5 SC GREGORYS ROMANIA 15.6 ELECTROLUX ROMANIA SA 0.

Se înregistrează cheltuieli privind materialele consumabile 6028 Cheltuieli privind materiale consumabile = 401 Furnizori 485 RON 5.4. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale 6451 = 4311 Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la asigurări sociale la asigurări sociale 9. mijloacelor privind amortizarea de transport. animalelor şi plantaţiilor 46 . Se înregistrează cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii 626 Cheltuieli poştale şi taxe şi telecomunicaţii = 401 Furnizori 205 RON 6. Se înregistrează cheltuieli cu servicii executate de terţi 628 = 401 Alte cheltuieli cu servicii Furnizori executate de terţi 19 RON 13. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate 6453 = 4313 Contribuţia angajatorului pentru Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate asigurările sociale de sănătate 10. Se înregistrează cheltuielile suportate de unitate cu salariile personalului 641 = 421 Cheltuieli cu salariile personalului Personal-salarii datorate 8. Se înregistrează alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi 628 = 401 Alte cheltuieli cu serviciile Furnizori executate de terţi 7. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii 6453 = 4373 21 RON Contribuţia angajatorului pentru Ajutor de şomaj asigurările sociale de sănătate 12. Se înregistrează cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 6811 = 2813 1500 RON Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalaţiilor. Se înregistrează contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj 6452 = 4371 Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la fondul de şomaj pentru ajutorul de şomaj 522 RON 2500 RON 465 RON 130 RON 13 RON 11.

14. Se înregistrează venituri din dobânzi bancare 5121 = 766 Conturi la bănci în lei Venituri din dobânzi 18925 RON 12 RON La sfârşitul lunii decembrie se calculează impozitul pe profit pe trimestru IV 2009 astfel: Venituri totale = 52 437 RON Cheltuieli totale = 25 830 RON Profit brut = venituri . înregistrarea contabilă fiind: 691 = 441 8 478 RON Cheltuieli cu impozitul impozit pe profit pe profit Societatea a depus trimestrial declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat. Se înregistrează venituri din lucrări executate şi servicii prestate 411 = 704 Clienţi Venituri din lucrări executate şi servicii prestate 15.478 RON.cheltuieli Profit brut =26 607 RON Profit impozabil =26 607 *16% = 4 257. Se înregistrează plata impozitului pe profit la bugetul statului 47 . Închiderea conturilor de cheltuieli la sfârşitul lunii decembrie: 121 Profit şi pierdere = % 603 6022 627 6028 626 628 641 6451 6453 6452 6811 691 13120 RON 2130 RON 553 RON 50 RON 485 RON 205 RON 541 RON 2500 RON 465 RON 151 RON 13 RON 1 500 RON 4 527 RON Închiderea conturilor de venituri la sfârşitul lunii decembrie % 704 766 = 121 18 937 RON 18 925 RON 12 RON Societatea a înregistrat impozit pe profit până la trimestrul IV în valoare de 8. înregistrarea contabilă fiind: 691 = 441 4 257 RON Cheltuieli cu impozitul Impozit pe profit pe profit La sfârşitul lunii decembrie se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri. inclusiv impozitul pe profit.

Venituri financiare 5. La sfârşitul exerciţiului financiar 2009 contul de profit şi pierderi se prezintă astfel: 1.Venituri extraordinare 9.50% pe dividende .2010.527 va fi virat la bugetul de stat până pe data 25.12.Venituri totale 12Cheltuieli totale 13. Adunarea Generală a Asociaţilor hotărăşte în luna ianuarie 2010 ca profitul net să fie repartizat astfel: .Cifra de afaceri netă .Rezultat din exploatare 4. înregistrarea contabilă Odată cu întocmirea şi depunerea situaţilor financiare la 31.venituri din prestări servicii (ct.04. 48 .Rezultat financiar 7. În realizarea acestei analize am utilizat informaţiile prevăzute în bilanţul patrimonial şi contul de profit şi pierdere pe ultimii trei ani.704) Venituri din exploatare 2.Rezultat extraordinar 11.441 = Impozit pe profit 5121 Conturi la bănci în lei 8 478 RON Impozitul pe profit aferent trimestrului IV în valoare de 4.Rezultatul exerciţiului(profit sau pierdere) 14.Cheltuieli extraordinare RON 10.Cheltuieli de exploatare 3.Rezultat curent 8. Evaluarea firmei şi determinarea oportunităţilor şi sensul schimbărilor ce trebuie făcute reprezintă baza de fundamentare a viitoarelor opţiuni şi obiective strategice.2009 se întocmeşte şi se depune declaraţia impozitului pe profit.Cheltuieli financiare 6.diferenţa pe alte rezerve Înregistrări contabile aferente: 117 = % 68 281 RON 457 34 140 RON Dividende de plată 1068 34 141 RON Alte rezerve Analiză economico-financiară Analiza economico-financiară are rolul de a evidenţia eficienţa acţiunilor strategiei trecute şi prezente.Profit sau pierdere netă fiind: 129 Repartizarea profitului = 117 Rezultatul reportat 68 281 RON 184 384 RON 184 384 RON 184 384 RON 103 110 RON 81 274 RON 12 RON 0 RON 12 RON 81 286 RON 0 RON 0 0 RON 184 396RON 103 110 RON 81 286 RON 13 005 68 281 RON Profitul net este înregistrat în contul 117 „Rezultatul reportat”.Impozit pe profit RON 15.

e. d.01 8 3 Extraordinare 0 0 Cheltuieli totale 46 100 568 Exploatare 46 100 568 Financiare 0 0 Extraordinare 0 0 Impozitul pe profit 2 222 0 Rezultatul net al perioadei 11 0 666 Indicator 2008 Mii lei % 245 100 679 245 99. De asemenea ponderea veniturilor din exploatare creşte de la 2007 la 2008 cu 185 047 RON iar în anul 2009 se observă o scădere faţă de 2008 cu 61 099 RON. 4. a.07 184 5 0 0 205 100 365 205 100 365 0 0 0 0 6 450 0 33 864 0 2009 Mii lei % 184 100 396 184 99. 5.9 495 2 0. 2. Nr. Se constată o creştere a profitului în 2008 faţă de 2007 cu 22 198 RON şi în 2009 faţă de 2008 cu 34 417 RON.2007 Mii lei % Venituri totale 60 100 456 Exploatare 60 99. Cheltuielile din exploatare cresc de la 2008 la 2007 cu 158 797 RON . c.iar în anul 2009 acestea scad faţă de 2008 cu 102 255 RON. crt. 6. f. b. 3. 8.9 384 12 0. 1. 7.9 448 8 Financiare 0.007 0 103 110 103 110 0 0 13 005 68 281 0 100 100 0 0 0 0 Rentabilitatea de exploatare a înregistrat o creştere în anul 2008 faţă de 2007 şi o creştere în 2009 faţă de 2008. Indicator Venituri exploatare Costuri exploatare Rezultate exploatare Venituri financiare din care: Venituri din dobânzi Alte venituri Costuri financiare Rezultat financiar Rezultat curent al exerciţiului Venituri extraordinare Costuri extraordinare Rezultate extraordinare Venituri totale Costuri totale Rezultatul brut Rezultatul net 2007 60 448 46 568 13 880 8 8 0 0 8 13 888 0 0 0 60 456 46 568 13 888 11 666 2008 245 495 205 365 40 130 184 184 0 0 184 40 314 0 0 0 245 679 205 365 40 314 33 864 2009 184 396 103 110 81 286 12 12 0 0 12 81 298 0 0 0 184 408 103 110 81 298 68 281 Analiza pe baza ratelor de rentabilitate 49 .

tot. activ./V.expl.39 2008 71. totale Rentab.47 ori. Pe baza tabelului se observă o scădere a ratei rentabilităţii comerciale în 2008 faţă de 2007 de 0.08 40.71ori.87 ori faţă de 2007 si 2009 a scăzut faţă de 2008 de 0.x100 Profit.96 19.net/A. dar o creştere a acesteia în anul 2009 faţă de 2008 de 2.Diagnosticul pe baza notelor de rentabilitate permite efectuarea de comparaţii în timp şi spaţiu. profilului Rentab.29 22. Ratele de rentabilitate pot fi valabile pentru estimarea sintetică a rezultatului pentru intervalul de prognoză. Rata rentabilităţii economice caracterizează eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea firmei. Cu ajutorul ratei de rentabilitate financiară se apreciază eficienţa investiţiei capitalului şi oportunităţilor menţinerii acestor investiţii.78 8466 99.03 44.80 48.44 52.11 44.91 de ori.soc. venit.x100 Prof.brut/A.97 11.A.tot.x100 Profit net/C.64 ori faţă de 2008.net/cap.net/cap.08 37. În anul 2008.61 16. Rentab. Principalele note sunt prezentate în tabelul care urmează: Indicatori Rentabilitatea finan.brut/V.expl.x100 Rez.x100 Prof. totale Rata rentabilităţii Algoritm de calcul Prof. Ratele de rentabilitate completează informaţiile obţinute pe baza indicatorilor absoluţi ai rentabilităţii furnizând informaţii cu privire la acţiunea principalilor factori care acţionează la nivelul firmei. Fiecare rată are o anumită valoare informaţională. rata de rentabilitate financiară a crescut faţă de 20067de 1. precum şi faţă de anumite standarde/norme elaborate de organisme abilitate în domeniul evaluării.pr. iar anul 2009 a scăzut de 0.41 Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare. x 100 Prof.totalx100 2007 48. capital social Rentab. 50 .52 13.29 2916 19. comercială Rentab. exploatării Rentab. Se remarcă din tabel că în anul 2008 a crescut de 3.34 13.net/V x 100 Prof.6 22.31 16. stocare. vânzare) şi mai ales politicii de preţuri practice.02 17070 37. îndeplinind o funcţie specifică în activitatea practică de gestiune şi plasare a capitalului.68 ori.19 2009 45.41 44.

exportului. De asemenea s-ar putea pune problema contribuabilului care va încerca să evite plata impozitelor datorate. 51 . Investitorii caută în general medii economice stabile. El va compara efortul depus şi rezultatul pe care îl obţine de pe urma autorităţilor publice. cei care încasează dividende. companiile româneşti trebuie să respecte standardele de calitate şi exigenţele privind mediul înconjurător. Sistemul fiscal în procesul aşezării. aceasta semnifică faptul că impozitele trebuie sa fie stabilite. sporirea volumului veniturilor. care va achita sume importante către bugetul de stat sub forma de impozite şi taxe. obligatorie şi nerambursabilă datorată de către contribuabili pentru veniturile realizate. urmărind reguli care sunt aceleaşi pentru toţi agenţii economici. prin impozitarea acestora o dată. Unul dintre efectele introducerii cotei unice de impozitare îl reprezintă descurajarea evaziunii fiscale. mai ales când el consideră ca statul exagerează. impuse de Uniunea Europeană. În al doilea rând pentru a fi competitive pe piaţa. funcţionale sau performante care să le permită fructificarea şi înregistrarea de profituri.în scopul dezvoltării activităţilor economiei. Aceasta cotă unică de 16% duce la creşterea profitului net al societăţii.prin iniţierea noii reforme fiscale. În concluzie sistemul fiscal din România . metode şi tehnici de vânzări. iar în cazul unui rezultat negativ va apărea rezistenţă la impozite. Încurajarea agenţilor economici pentru a dezvolta anumite activităţi se realizează prin scutirea la plată a impozitelor sau prin reducerea lor pentru anumite bunuri autohtone. Prin politica fiscală pe care statul o promovează se urmăresc obiective de ordin social şi chiar politic. dar şi creşterea veniturilor bugetare. problema valorificării produselor fiind strâns legată de un ansamblu de proceduri. să exercite în anumite limite un anumit control asupra economiei influenţând dezvoltarea sau restrângerea activităţilor unor ramuri economice. datorită unor neglijenţe în formularea legii. dă posibilitatea statului ca prin aparatul specializat. întrucât intrarea acestora pe această piaţa este inerentă. în ceea ce priveşte rolul impozitelor şi taxelor formează sistemul fiscal. potrivit căreia sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mai mici şi greutăţi materiale mai mari . urmărind impozitele. favorizează deţinătorii de acţiuni. Sistemul fiscal trebuie să se caracterizeze prin modernizare. pentru a rentabiliza activitatea societăţii este necesar ca produsele şi serviciile să se obţină la costuri reduse şi să se valorifice la preţuri maxime.ca şi agenţii economici care utilizează forţa de muncă cu capacitate redusă sau absolvenţii din primii ani ai învăţământului superior şi funcţia economică . Introducerea cotei unice de impozitare este o modalitate de atragere a investiţiilor.CONCLUZII Impozitul poate fi privit ca o contribuţie firească. Astfel se poate stimula producţia sau consumul unor mărfuri prin extinderea exportului şi reducerea importului. respectând principiile care stau la baza creşterii profitului. Impozitul poate fi ocolit fără ca plătitorul să intre în conflict cu legea prin evaziunea permisă în mod voit (printr-un sistem de scutiri. excepţii) şi evaziunea ce are loc ca rezultat al unor lacune ale legii. urmăreşte îndeplinirea celor două funcţii principale ale sale şi anume: funcţia socială. Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificilă pentru ca presupune instituirea unui sistem costisitor şi a unui aparat de supraveghere a colectării impozitelor. În primul rând. creării de noi locuri de muncă. Ansamblul de măsuri şi acţiuni întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată. facilităţi prin introducerea unor noi metode de calcul fiscal.

Potrivit datelor prezentate în studiul de caz reiese că veniturile totale ale societăţii Frigo Star Service SRL din 2009 sunt în creştere faţă de veniturile din 2008.34/2009. acest lucru ducând la scăderea rentabilităţii pe acest an.De asemenea trebuie avut în vedere utilizarea la maxim a activelor imobilizate de care dispune societatea şi a capitalului şi nu în ultimul rând efectuarea de cheltuieli care să conducă la maximizarea profitului. societatea având o piaţă de desfacere mai mare în funcţie de cerere ducând la creşterea ratei rentabilităţii. veniturile totale pe 2009 au fost mai mici faţă de 2008. Scăzând cererea. Luând în considerare reducerea cheltuielilor în anul curent se preconizează că rata rentabilităţii va creşte. Una din măsurile de reducere a cheltuielilor în perioada următoare va fi stoparea creşterii salariilor pentru menţinerea în limită a profitului stabilit prin bugetul de cheltuieli şi venituri al societăţii.G. Conform programului adoptat de guvern în 2009 privind reducerea cheltuielilor de orice natură . 52 . întocmit la începutul anului.se impune ca societatea să ia măsuri de reducere a cheltuielilor astfel încât obţinând un profit mare al cărui impozit de 16% să depăşească cota impozitului forfetar conform O.

11. 19.Cobariu L. 14. Editura CECCAR „Contabilitate financiară”.Bucureşti „Reguli generale privind impozitul pe profit”.Bucuresti „Suport de curs–Iniţiere în Standardele Internaţionale de Contabilitate ”.Dumitrana M.Iaşi „Contabilitatea romanească armonizată cu directivele europene”.. 22.Editura Sedcom Libris. (2008) Mihailescu V.Dinu E.Editura Sedcom Libris..Editura ASE „Monografii contabile”.(2001) Albu C. 16. Negescu O. 3.Robu V.Feleaga L.Editura Economică. 8.Bucureşti Analiza economico-financiara.Editura Tribuna „Contabilitate financiară”.Editura Expert. 2. . 9. „Fiscalitate impozite şi taxe”.(2004) Isfanescu A. 12. 6.(2005) Anghel I.Bucureşti „Politici contabile de întreprindere”. Moşteanu N.Lixandru F.(2009) Feleagă N.. 15. 7.Editura ASE.Editura Niculescu „ Analiza şi evaluarea societăţilor comerciale”.Bucureşti „Contabilitate şi control de gestiune”.Vol I. (2008) Ena A. 17.Editura Universitară. Feleagă N.. (2000) Cernusca L..BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ „Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate”. Olimid L. (2003) Cobariu Liviu(2002) Caraiani C. Neag R.Manolache M.Albu N.Editura Economică „Sisteme contabile comparate”.Editura 53 1.. Bucuresti.(2006) Dumitrean E.vol. Bucureşti „ Strategia şi analiza economico-financiară a firmei”:Studii de caz. 21. Editura Intercredo.. Editura Economică.(2007) Feleagă N. 5.. Gheorghiu A. Bucureşti „Contabilitate de gestiune”.Editura InfoMega. Bucureşti „Analiza şi evaluarea informaţiilor financiare” .Bucuresti „Tratat de contabilitate financiară vol.(2009) Pavaloaia W. Capota V. . Editura Economică. 10. 4. II”.(2002) Feleagă N.(2006) Iacob P. 20. Editura Intelcredo.Editura Economică Bucureşti „Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic”. Editura Economică „Analiza financiară :Studii de caz”.Ionascu I. Pop A.Editura Economică. I.Gheorghe B.(2002) Istrate C.Iasi „Reforma contabilităţii româneşti între modelele francez şi anglo-saxon”. Bucureşti „Control fiscal”. 13.Revista Finante Publice şi Contabilitate „Sisteme contabile comparate”. 18.

24. Editura Universitară.Bucureşti „Analiza economico-financiară” .82/1991)” Cod fiscal editie revizuita 2009 54 .(2007) *** Tehnopress. Editura Didactică şi Pedagogică.12. 25.Cluj-Napoca „Fiscalitatea de la lege la practică”. Editura Universitară „Contabiliatea financiara a societatilor mici si mijloci”i. Bucureşti Legea nr. 26. tehnici şi studii de caz”. Bucureşti „Analiza economico-financiară: metode.Bucureşti „Impozitarea profitului”.(2005) Tatu L.927 din 23.publicată în Monitorul Oficial cu toate modificările şi completările pana la 30 aprilie 2008 Noile reglementări contabile conforme cu Directivele Europene Standardele Internaţionale de Contabilitate.(2009) Tale M (2006) Tiron A. 28. 27. Editura C.Titlul II Impozitul pe profit *** *** *** *** *** *** *** Colecţia Tribuna Economică Legea 414/2002 privind impozitul pe profit.cu modificările şi completările ulterioare în vigoare la 01.Bucureşti 2002 Ministerul Finanţelor Publice ”Reglementări contabile pentru agenţii economici (Legea contabilităţii nr..01. 29. Editura Tribuna Economică „Contabilitatea societăţilor comerciale”.nr.(2009) Ristea M. Beck.Bucureşti „Gestiunea financiară a întreprinderii”.(2008) Vintila G.23.2008. Editura Economică.Dima M.571/2003 privind Codul Fiscal.(2008) Valceanu G. Patroi D.2003. publicată în Monitorul Oficial. publicată în Monitorul Oficial cu completări ulterioare Legea 500/2002 privind finanţele publice. Editura Economică.H.Editura Dacia.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->