UNIVERSITATEA “ARTIFEX” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE ŞI CONTABILITATE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator ştiinţific: Prof.univ.dr.CONSTANTIN ANGHELACHE

Absolvent: Ivan Elena

Bucuresti 2010
1

CUPRINS

Capitolul 1- Analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC FRIGO STAR SRL...................................4 1.1.Repere pe scena europeana privind relatia contabilitate-fiscalitate……………… 4 1.2.Analiza raportului contabilitate –fiscalitate in Romania……………………….... ..7 1.3.Analiza conceptului de imagine fidela prin prisma Directivei a IV-a a Comunitatii Europene……………………………………………………………………………. .....13 1.4.Principiile contabile………………………………………………………….. 14 1.5.Repere generale privind nornalizarea contabila internationala………………. 16 1.6.Norma internationala de contabilitate IAS 12………………………………... 17 1.7.Contul de profit si pierderi……………………………………………………. 27 1.8.Metode de contabilizare a impozitului pe profit……………………………… 32 1.9.Contabilizarea impozitului pe profit in Romania……………………………… 36

Capitolul 2-Analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC.FRIGO STAR SRL 2.1. Prezentarea generala a S.C FRIGO STAR SRL……………………………… 43 2.2.Studiul de caz privind analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC FRIGO STAR SRL……………………..........44 Concluzii..……………………………………………………………………………….50 Bibliografie ……………………………………………………………………………..52

2

3

INTRODUCERE

Impozitul pe profit este un impozit indirect şi reprezint ă o forma de prelevare indirect ă a unei părti din veniturile persoanelor juridice la dispozitia statului care vizeaz ă utilitatea venitului. Pentru profitul realizat persoanele juridice sunt datoare sa plateasc ă statului cotă parte reprezentand contributia acestora la formarea resurselor publice . Conform reglementărilor legale din Romania contribuabilii impozitului pe profit sunt persoanele juridice române ,persoane juridice străine care işi desfasoar ă activitatea în România ,persoane juridice străine care realizeaz ă venituri din /sau în legatur ă cu proprietăti imobiliare situate în România sau din vânzarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridică romană. Lucrarea „Contabilitatea impozitului pe profit la SC .FRIGO STAR SERVICE SRL” îşi propune sa abordeze aspecte privind modalitătile de calcul şi evidentiere a impozitului pe profit având la bază situaţiile financiar contabile furnizate de societatea în cadrul căreia am efectuat studiul de caz. Aceasta lucrare se raportează la normele legislative din tara noastră privind calculul si evidentierea impozitului pe profit cat si virarea acestuia la bugetul de stat. Intreaga lucrare este structurată pe două capitole ce vizează atat aspecte teoretico metodologice ale temei cât şi analiza principalilor indicatori economici ai societătii. Primul capitol cuprinde aspecte teoretice privind conectarea şi deconectarea contabilit ătii de fiscalitate unde am abordat cele două modele de contabilitate,modelul continental si modelul anglo-saxon. Capitolul cuprinde totodată o serie teoretice privind imaginea fidela a pozitiei financiara a întreprinderii prin prisma Directivei a IV a elaborata si aprobată de organismele internationale de contabilitate. Sunt prezentate principiile contabile,repere generale privind normalizarea contabilă internatională,normă contabilă IAS 12 privind impozitul pe profit,probleme de evaluare şi contul de profit si pierderi în conformitate cu acest standard,deasemeni am abordat metodele de contabilizare a impozitululi pe profit precum şi modalitatile de calcul şi înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit. Cel de-al doilea capitol cuprinde studiul de caz pe care l-am efectuat la sediul societătii SC FRIGO STAR SERVICE SRL în compartimentului financiar contabil unde sunt indeplinite toate conditiile necesare privind efectuarea evidenţei contabile conform legislatiei în viguare în cadrul căruia am urmarit înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor crearea bazei de impozitare şi calculul impozitului pe profit.

4

CAPITOLUL 1
Analiza activitatii financiare pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit
1.1 Repere pe scena europeană privind relaţia contabilitate-fiscalitate Relaţia contabilitate-fiscalitate pe plan european este caracterizată prin existenţa a două modele contabile :modelul continental de contabilitate şi modelul contabil anglo-saxon. Modelul continental de contabilitate se axează pe macroeconomie unde predomină intervenţia guvernamentală si influenţa regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă. Acest model se aplică atât în ţara noastră cât şi în ţări precum Franţa, Germania şi Italia, fiind un model de contabilitate conectat la fiscalitate. Modelul anglo-saxon este un model contabil aplicat de Marea Britanie şi este deconectat de fiscalitate nefiind necesară reglementarea printr-un plan contabil. 1.1.1.Modelul contabil continental, model profund fiscal Modelul continental este caracterizat printr-o aliniere a regulilor contabile la regulile fiscale. Influenţa fiscalităţii asupra contabilităţii este dată de efectul politicii juridice asupra documentelor contabile anuale.1 În Germania conturile anuale sunt prezentate într-o manieră prudentă fiind subevaluat rezultatul contabil. Relaţiile dintre contabilitate şi fiscalitate sunt aliniate fiecare având regulile sale proprii. Acest fapt este determinat de principiul unicităţii bilanţului, principiu care presupune relaţii strânse între contabilitate şi fiscalitate. Principiul prudenţei are o interpretare mai largă spre deosebire de Franţa. Aceasta se explica prin contextul economic şi financiar al Germaniei, caracterizat prin rolul redus al pieţelor financiare în finanţarea capitalului întreprinderilor şi importanţa băncilor în sistemul de finanţare. Astfel rezultatul contabil este rar utilizat ca indicator de apreciere al performanţelor reale ale întreprinderii. Remarcant este faptul că există o diferenţă mare între bilanţul contabil şi bilanţul fiscal determinat după regulile fiscale, dar în acelaşi timp există o legătură strânsă între cele două bilanţuri: bilanţul fiscal se construieşte pe baza bilanţului contabil, iar pe de altă parte regulile fiscale obligă după corecţii extracontabile la transpunerea lor în bilanţul contabil pentru ca agentul economic să beneficieze de avantajele fiscale. În ceea ce priveşte evaluarea producţiei realizate şi a producţiei în curs de execuţie înregistrarea cheltuielilor indirecte de producţie, de exemplu amortizarea echipamentelor tehnologice nu este obligatorie de evidenţiat în contabilitate, pe când fiscalitatea obligă luarea în considerare a cheltuielilor cu amortizarea. Surplusul de amortizare peste limita admisă din punct de vedere contabil este înregistrat în pasivul bilanţului cu ajutorul provizioanelor reglementate sau prin diminuarea valorii postului de imobilizări. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în Franţa. Pentru impozitarea profitului, Germania utilizează metoda impozitului amânat. Datoriile şi creanţele în moneda străină figurează în bilanţ la valoarea lor nominală deci se aplică principiul costului istoric, fără să se ţină cont de diferenţele din conversie activ-pasiv aferente creanţelor neîncasate şi a datoriilor neplătite până la 31 decembrie.

1

Niculae F. Sisteme contabile comparate Editura Economica 2000

5

prin utilizarea impozitului amânat la plată. un număr mare dintre ele fiind deductibile la calculul profitului impozabil. Analizând succint prezentarea relaţiilor contabilitate-fiscalitate în principalele ţări europene se observă o diversitate de reguli fiscale asupra contabilităţii ca şi nevoia de conciliere între cele două componente ale întreprinderii cu interese de cele mai multe ori opozabile. pierderile de valoare latente sunt contabilizate sub formă de provizioane pentru riscuri din schimb. relaţiile între cele două discipline fiind încă strânse. Provizioanele pentru depreciere şi cele pentru riscuri şi cheltuieli sunt preponderate. utilizat mai puţin în analizele de perspectivă ale firmelor. pentru operaţiile în monedă străină se aplică principiul prudenţei. Raporturile dintre contabilitate şi fiscalitate sunt cele de conectare. Întreprinderile din Italia practică însă două bilanţuri: unul întocmit conform normelor Codului Civil. În ceea ce priveşte evaluarea stocurilor la ieşire Franţa utilizează două metode. superioară amortizării economice. În modelul continental administraţia fiscală impozitează profiturile înregistrate în contabilitate şi nu admite alte cheltuieli deductibile fiscal decât cele înregistrate efectiv în contabilitate. cea liniară întrucât amortizarea degresivă este interzisă. cu condiţia ca acestea să nu fie contrare regulilor fiscale aplicate pentru determinarea bazei de calcul a impozitelor. Metodele de amortizare utilizate de către societăţile franceze sunt cele admise de regula fiscală: metoda liniara şi degresivă. ca şi cum ele ar fi fost realizate. costul mediu ponderat şi primul intrat-primul ieşit (FIFO). ca urmare a dispoziţiilor fiscale pentru partea de amortizare care depăşeşte amortizarea minima considerată economică. Rezultatul impozabil se determină plecând de la rezultatul contabil corectat cu dispoziţiile fiscale. Impozitarea profitului are la bază metoda impozitului exigibil. aşa cum se întâlneşte în Franţa şi Germania. În contabilitate. se aplică metoda amânat la plată. datorită duratelor de viaţa scurte şi cotelor de amortizare ridicate. atunci când nu cuprind dispoziţii contrare legii fiscale se aplică regulile contabile. Cea mai mare divergentă între regula fiscală si cea contabilă în Franţa a fost dată de aplicarea principiului prudenţei cu privire la evaluarea datoriilor şi creanţelor în devize. Italia practică o singură metodă de amortizare. Pentru conturile consolidate. Fac excepţie de la aceasta metodă impozitarea plusurilor de evaluare rezultate în urma cesiunilor de active imobilizate. pe de o parte. 6 . Amortizările derogatorii prin intermediul cheltuielilor extraordinare apar în pasivul patrimonial la provizioane reglementate.Utilizarea acestor metode în condiţiile creşterilor de preţuri conduc automat la supraevaluarea stocului final şi diminuarea cheltuielilor. Evaluarea stocurilor la ieşire se realizează prin metoda FIFO. Diferenţele între regulile contabile şi fiscale trebuie să facă obiectul unui tablou fiscal extracontabil de retratare a cheltuielilor şi veniturilor pentru determinarea profitului impozabil. rezultatul fiscal cuprinzând pierderile şi profiturile latente aferente operaţiilor în devize. Asemănător situaţiei din tara noastră puţine provizioane sunt deductibile din punct de vedere fiscal. iar altul f face obiectul bilanţului retratat utilizat cel mai adesea pentru analiza financiară. Italia nu practică provizioane pentru depreciere şi nici provizioane pentru creşteri de preţuri. În Italia prezenţa regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă persistă. ceea ce conduce la o subevaluare a capitalului fix ca activ patrimonial. Impozitarea profiturilor este subordonată metodei impozitului exigibil. Totodată pentru imobilizările corporale se poate practica o amortizare suplimentară de 15% anual în anul de achiziţie al imobilizărilor şi în următorii doi ani.În Franţa întreprinderile sunt obligate să respecte regulile contabile incluse în Planul Contabil General. Amortizarea degresivă este considerata în Franţa. pe de altă parte. deci aceea care corespunde deprecierii reale. deci automat la un profit majorat artificial. nefiind înregistrate plusurile de valoare latente. Corecţia costului istoric realizat prin intermediul amortismentelor pe seama cheltuielilor de exploatare corespund amortizării economice diminuând valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate.

Regulile de evaluare şi prezentare a conturilor anuale sunt subordonate obiectivului fundamental al imaginii fidele. ce asigură un grad mare de obiectivitate în prezentarea situaţiei întreprinderii. Unul este bazat pe teoria economică a afacerilor din care face parte Olanda. Germania este cel mai instruit popor şi totuşi nu a renunţat la deconectarea contabilităţii de fiscalitate şi se înscrie printre ţările europene cu cele mai mari impozite asupra profiturilor ca impozite directe. iar normalizarea contabilă revine prioritar profesiei contabile liberale. dezvoltarea economică. Celălalt grup este bazat pe practica afacerilor cu două influenţe notabile: . fie persoane juridice sau fizice. Ghidul de acţiune în realizarea imaginii fidele este atributul prioritar al profesionalistului contabil care poate solicita informaţii contabile suplimentare cu privire la edificarea şi confirmarea principiului fundamental al contabilităţii.1. iar rezultatul nu este influenţat de fiscalitate. ţinerea jurnalelor şi registrelor contabile obligatorii. modelul contabil anglo-saxon este pragmatic iar contabilitatea firmelor este considerată derivata din practica afacerilor. scăderea inflaţiei. Irlanda. conceptul de imagine fidelă şi un echilibru economic bazat pe legile pieţei. Normele sau standardele elaborate de profesia contabilă. sunt uşor adaptabile modului în care evoluează societăţile comerciale.influenţa britanică exemplificată prin Marea Britanie. Acest lucru se explică prin faptul că statul se implică asupra promovării stabilităţii macroeconomice. În modelul anglo-saxon regulile sunt stabilite de profesionişti contabili foarte influenţe. 1. funcţionarea normală şi eficienta a instituţiilor de interes naţional. Cea mai mare parte a textelor reglementare si legislative cu implicaţii asupra contabilităţii se rezuma la evidenţierea şi explicarea principiilor sau convenţiilor contabile instituite de doctrina contabila. Emanarea contabilităţii din practica afacerilor se explică din faptul că pieţele financiare.Indiferent de starea conflictuală a interesului contabil cu cel fiscal. Modelul este dominat prin elementele de judecată contabilă.influenţa americană cu Statele Unite ale Americii şi Canada.Editura Bucuresti 2000 7 . Indiferent de cele două grupe de sisteme contabile şi de influenţa lor.reforma contabilitatii romanesti intre modelele francez si anglo –saxon. Noua Zeelandă şi Australia. În Olanda în schimb acestea trebuie să primească “girul’ cercetărilor universitare apreciate mult de practica economică fără să fie obligatorii. Rolul cel mai important revine societăţii comerciale care va trebui să-şi organizeze contabilitatea astfel încât să răspundă obligaţiilor prevăzute în Legea societăţilor comerciale cu privire la întocmirea şi publicare a conturilor anuale. ţin cont direct de nevoile practicii şi au o aplicabilitate obligatorie în Marea Britanie. . fără ca acestea sa fie impuse de vreun instrument contabil de tipul planului contabil general. respectiv bursele de valori sunt extrem de receptive la informaţia contabilă publicată de firma. Degajarea contabilităţii de fiscalitate Modelul contabil aplicat de Marea Britanie este deconectat de fiscalitate.2 Modelul anglo-saxon de contabilitate este bazat pe microeconomie compus din două grupe de sisteme contabile.Modelul anglo-saxon. nefiind necesară reglementarea printr-un plan contabil. Australia.2. dar şi asupra celor indirecte printre care taxa pe valoare adăugată ocupă un loc fruntaş în cadrul veniturilor fiscale indirecte. independentă de autorităţile publice. Irlanda. Reglementarea contabilă britanică nu posedă scheme de înregistrare contabilă. clar şi concis de legi aplicabil tuturor contribuabililor. preocuparea pentru ocuparea cât mai mare a forţei de muncă. 2 Neag R. important este să se răspundă atât interesului întreprinderii cât şi statului. Germania are un cod bine ordonat. Practicile contabile sunt mult mai flexibile faţă de modelul contabil.

are loc acumularea şi repartizarea resurselor financiare la dispoziţia statului. taxelor. Prin intermediul lor. care îl aplică şi România. comparabilitate în timp şi spaţiu a elementelor patrimoniale. prudenţă. ele urmăresc mai degrabă stimularea sau inhibarea unor activităţi. Analiza poziţiei contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale scoate în evidenţă faptul că reprezintă sistemul informaţional necesar pentru funcţionarea sistemului fiscal. Un exemplu în acest sens. Conectarea contabilităţii la fiscalitate ridică problema concilierii raporturilor dintre principiile contabile şi cele fiscale. În situaţia în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate. . Impozitele. Datorită legăturii foarte strânse între contabilitate şi fiscalitate în modelul continental. reprezintă componente cu o importanţă deosebită în viaţa economico-socială. Deducerile fiscale sunt admise fără să existe obligativitatea înregistrării lor în contabilitate. Imaginea fidela pentru anglo-saxoni este principiul suprem iar realitatea economică primează în faţa juridicului în timp ce în modelul continental întâlnim primatul apariţiei juridice în faţa realităţii economice. subvenţiile. de deprecierea stocurilor. întreprinderile au tendinţa prin practicile contabile utilizate să minimizeze profitul contabil cu scopul de a micşora povara fiscală. Ele se delimitează şi ca un instrument de gestiune macroeconomică şi de asigurare a echilibrului general economic. a situaţiei financiare şi a rezultatului. alocaţiile bugetare. taxele. Elementele care individualizează contabilitatea financiară pentru a răspunde imaginii fidele sunt delimitate de următoarele aspecte: . împrumuturile de stat şi cheltuielile guvernamentale pe de altă parte. atunci informaţia contabilă este orientată primordial să asigure interesul investitorului de capital propriu contabilităţii anglo-saxone. Spre deosebire de contabilitatea financiară. pe baza unor reguli referitoare la terminologie. şi contribuţiilor printr-un aparat specializat şi ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele. specific modelului de contabilitate continental. Structurile informaţionale oferite de contabilitate şi funcţionalitatea lor sunt orientate spre onorarea de către întreprindere a interesului fiscal. iar întreprinderile au tendinţa să maximizeze rezultatele contabile publicate. Măsura în care contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate are în vedere răspunsul afirmativ sau negativ la întrebarea legată de nivelul în care aceasta e degajată de fiscalitate. taxele şi contributiile1 Raportul contabilitate–fiscalitate trebuie să fie discutat şi analizat prin poziţia contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale şi prin măsura în care contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate. Fiscalitatea se prezintă ca un sistem de percepere a impozitelor. omogenitate. precum amortizarea accelerată. Dacă sistemul contabil este conectat la fiscalitate. atunci informaţia oferită este destinată asigurării interesului fiscal. are principiile şi regulile sale ce nu corespund întotdeauna cu cele contabile. 2 Analiza raportului contabilitate-fiscalitate în România Spre deosebire de regulile contabile. Organizarea şi conducerea contabilităţii financiare în cadrul întreprinderii are ca obiective reflectarea corectă a patrimoniului. de neîncasarea creanţelor şi includerea fiecărei 8 .contabilizarea pierderilor latente şi a deprecierilor de valoare determinate de uzura morală şi fizică.Documentele anuale de sinteză sunt îndreptate prioritar să satisfacă investitorul de capital. scutirea sau reducerea impozitului pe profit pentru achiziţii de imobilizări corporale amortizabile sau pentru profitul reinvestit.evaluarea activelor la intrarea în patrimoniu la costul de achiziţie. costul de producţie sau valoarea de utilitate. regulile fiscale nu se subordonează prezentării unei imagini fidele a situaţiei patrimoniale. fiscalitatea corespunde unei alte logici. evaluare.conectarea veniturilor şi cheltuielilor de momentul în care s-au angajat. contribuţiile plătite de întreprindere pe de o parte. îl constituie stimularea investiţiilor care se realizează prin diferite pârghii fiscale. .

prima fiscul impune norme ce conduc la reguli de evaluare fiscală in contradicţie cu evaluarea contabila. stocuri şi nici nu pot fi repartizate pe mai multe exerciţii. Prima explicaţie astăzi nu mai poate fi valabilă întrucât în ultimii ani s-a construit un drept contabil care se vrea autonom. pentru că anumite cheltuieli angajate de întreprindere nu pot fi încadrate la imobilizări. În schimb. chiar dacă diferă de regula fiscală. Se impune o evaluare de tip fiscal şi efectuarea înregistrărilor contabile corespunzătoare în scopul obţinerii unor avantaje fiscale: impozite amânate la plată. subordonată imaginii fidele. Această regulă este obligatorie în plan contabil. Informaţia contabilă este construită pe baza principiilor. ele se repartizează asupra rezultatului. subvenţii pentru investiţii. fără a degaja interpretări diferite. Situaţia analizată anterior generează problema concilierii raportului contabilitate-fiscalitate în toate cazurile în care cele două interese contabil şi fiscal nu sunt convergente în totalitate. iar regula care trebuie aplicată este funcţie de natura documentului ce trebuie întocmit luând în calcul nevoia de informaţie a utilizatorului. iar cea de-a doua a reprezentat-o preocuparea fiscalităţii de a fixa regulile de determinare a bazelor de impozitare cu scopul de a diminua deficitul bugetar prin sistemul de impunere. Studiile efectuate cu privire la relaţiile dintre fiscalitate – contabilitate au subliniat mai mult intervenţia primei faţă de cea de-a doua. În sprijinul celor afirmate mai sus stau şi documentele contabile de sinteză care răspund într-o mare măsură interesului fiscal şi nu spre exemplu interesului investitorului de capital. desele modificări care au avut loc în cadrul sistemului fiscal pe care contabilitatea trebuia să le ia în calcul şi să le evidenţieze a creat imaginea că statul ca beneficiar al veniturilor fiscale este principalul utilizator al informaţiei contabile în detrimentul altor utilizatori la fel de importanţi. pe plan fiscal trebuie aplicate regulile care decurg din dreptul fiscal. Întreprinderea nu trebuie sa se rezume în principal la onorarea sau neonorarea interesului fiscal. Cea de-a doua soluţie constă în faptul că fiscul nu impune regulile fiscale pentru determinarea rezultatului contabil. Informaţia fiscală are la bază regulile şi normele impuse de dreptul fiscal.analiza costurilor perioadei şi costul produsului. fără a se regăsi în totalitatea lor în calculele efectuate din punct de vedere fiscal. etc.corecţii fără a ţine cont de eventualele plusuri de valori latente ce pot apare în cursul exerciţiului. cu interesul fiscal ca reprezentant al statului. Sistemul fiscal a avut o influenţă asupra principiilor contabile. 9 . . se ridică problema concilierii între contabilitate. Pentru stabilirea conturilor anuale trebuie să se aplice regula contabilă prevăzută în Planul contabil general. In această situaţie. Fiecare dintre cele două discipline dispune de reglementări proprii. el confirmă principiile contabile Informaţia contabila e degajată pentru diferite categorii de utilizatori fapt ce impune ca aceasta să aibă un caracter imparţial. Atunci când cele două reguli intră în contradicţie. ca reprezentantă a interesului societăţii. In ultimii zece ani apariţia multitudinii regulilor fiscale pe acelaşi tip de impozite. Mult timp dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a stabili reguli de evaluare sau metode de prezentare a documentelor de sinteză. Această intervenţie are două explicaţii: prima este aceea că în absenţa unei reguli contabile. normelor şi reglementărilor cuprinse în textele legale care constituie premisa dreptului contabil. ajustări ale activelor. Bilanţul contabil întocmit de întreprindere trebuie să fie unic. Aceste elemente rezultă din aplicarea principiilor contabile fundamentale. norma fiscală se impunea în practică economică. Există două soluţii de conciliere a raporturilor intre contabilitate si fiscalitate . Deci acestea nu pot fi recunoscute ca fiind active. In practica economica sunt interzise politicile contabile orientate spre constituirea şi utilizarea rezervelor ce influenţează rezultatele financiare.

influenţând activitatea economică. fiind precizate o serie de noi elemente cu privire la veniturile realizate de persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent. Govora. fiind determinate de intersecţia dintre interesul contabil şi cel fiscal. În sfera 10 . dar si după destinaţie sau funcţie . Contul de profit şi pierdere ca document ataşat bilanţului propriu-zis în care criteriul de delimitare a cheltuielilor şi veniturilor este realizat după natura lor economică. investiţiile şi consumul. Pentru a fi realizat. Ea nu poate să îndeplinească toate caracteristicile de mai sus dacă intervenţia regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă sunt preponderente. politica furnizorilor. informaţia degajată oferă posibilitatea analistului financiar de a stabili imediat strategia cu privire la politica comercială a firmei. Cererea de informaţie contabilă a fost datorată apariţiei societăţilor pe acţiuni. ceea ce conduc la rezultate diferite. acela de adevăr.ceea ce atrage penalizări pentru întreprindere. Astfel. ea trebuie să posede cel puţin parţial fiecare din calităţile care o definesc. Încasarea veniturilor la bugetul statului este recunoscută ca fiind un interes naţional.Conducătorii de întreprinderi trebuie să efectueze arbitraje între obligaţia de a prezenta conturile respectând principiul imaginii fidele şi dorinţa de a optimiza costul fiscal al activităţii lor. elaborarea politicii fiscale ca act de decizie deosebit de complex trebuie să vizeze reducerea inflaţiei. O soluţie conformă cu principiile şi regulile contabile poate fi incompatibilă cu punctul de vedere al fiscalităţii . dezvoltarea pieţelor financiare creşterea şi diversificarea valorilor mobiliare. Aceste raporturi pot fi grupate în două categorii: raporturi integrate şi raporturi neutrale. modifică distribuţia iniţială a veniturilor. excedentul brut din exploatare utilizat în calculul capacităţii de autofinanţare. Dată fiind situaţia de mai sus. toate acestea au lipsit din conturile anuale iar informaţia contabilă a fost supusă să răspundă unei politici fiscale ce viza pe termen scurt încasarea de venituri fiscale. politica de producţie. Un model al contului de profit şi pierdere după destinaţie era absolut necesar în domeniul serviciilor şi producţie. contul de profit şi pierdere. se ridică problema delimitării şi ierarhizării raporturilor dintre contabilitatea întreprinderii şi fiscalitate. a instabilităţii economice.nota nr. a situaţiei financiare şi a contului de profit şi pierdere. satisface intr-o mai mare măsură interesul investitorilor. Utilizatorii caută prin informaţia contabilă previziune şi decizie. precizarea derogărilor de la normele şi principiile generale precum şi implicaţiile lor asupra patrimoniului. În acest sens menţionăm faptul că normele contabile admit alternative privind înregistrarea şi evaluarea în contabilitate. deoarece impozitele ca şi alte forme de prelevări. politici contabile şi note explicative cuprind informaţii asupra regulilor şi metodelor contabile folosite. În cazul acestor raporturi apar divergenţe între principiile contabilităţii şi cele fiscale şi în consecinţă ele trebuie conciliate sau armonizate. situaţiile fluxurilor de numerar. investiţii în anumite zone ale României: Valea Jiului. analiza costului fiscal şi optimizarea lui. corectă şi credibilă pentru toţi utilizatorii. Este pentru prima dată când într-un act legislativ unic sunt tratate aspecte fiscale internaţionale. Constanta. o informaţie reală. Pentru a fi utilă în procesul decizional. metodele de evaluare aplicate. randamentul capitalului fix şi perioada lui de reînnoire. Situaţiile financiare: bilanţul. Iaşi. randamentul personalului şi modul de creştere a productivităţii muncii. Fiscalitatea excesivă şi vidul legislativ pe domenii de interes naţional-fondurile nerambursabile primite de România pentru dezvoltarea infrastructurii. situaţia modificărilor capitalurilor proprii. fiabilitate şi comparabilitate. prin modelul Soldurilor intermediare de gestiune. Este interesant pentru o întreprindere să cunoască valoarea adăugată pe un salariat. protejarea veniturilor consumatorilor şi stimularea dezvoltării. Raporturile integrate sunt de conectare sau angajare. Alegerea uneia sau alteia dintre metode trebuie făcută în raport cu obiectivul fundamental al contabilităţii. 4 » Analiza rezultatului din exploatare ». Ori. realizate de firme străine prin câştigarea licitaţiei unor astfel de proiecte au creat probleme dificile atât din punct de vedere contabil dar şi fiscal. inclusiv stat. Oferta informaţiei contabile trebuie să se caracterizeze prin relevanţă.

Este cunoscut faptul că regula fiscală stabileşte cheltuielile ce se deduc din venituri în vederea determinării bazei de calcul pentru impozitul pe profit. Acest impediment este soluţionat prin recurgerea la amortismentul derogatoriu care permite întreprinderii să prezinte documente contabile de sinteză unde apare deprecierea economică justificată a imobilizărilor şi să beneficieze în acelaşi timp de măsurile fiscale ce îi permit contabilizarea unor cheltuieli cu amortizarea. rezultatului contabil. trebuie calculate influenţele asupra poziţiei financiare. între conturi. Amortismentul derogatoriu este deci un complement de amortizare. precum şi de la un exerciţiu la altul. ce se ataşează amortizării corespunzător deprecierii şi se înscrie în categoria amortizării fiscale. Problema amortizării este subordonată impozitării profitului. În situaţia în care contabilitatea nu este conectată la fiscalitate. iar ca instrument se poate realiza între bilanţul contabil şi bilanţul fiscal. Pentru analiza şi implicit rezolvarea problemei privind impozitarea rezultatului. iar pe de altă parte o supradimensionare a cheltuielilor cu amortizarea aferentă activităţii de exploatare. superioare amortizării economic justificată. fiscalitatea şi-a însuşit unele din principiile contabilităţii şi anume metodele de evaluare ale patrimoniului ce trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar.12 elaborat de I. Implicaţiile regulii fiscale conduc la obţinerea unor solduri intermediare de gestiune ireale ce vin în contradicţie cu obiectivul imaginii fidele a documentelor contabile anuale. In practica ţărilor unde contabilitatea este conectată la fiscalitate sunt deductibile prioritar cheltuielile cu amortizarea ce corespunde deprecierii reale. amortizarea imobilizărilor şi evaluarea contabila a patrimoniului. Aceasta retratare este posibilă dacă rezultatul se determină pe baza variaţiei situaţiei nete a patrimoniului. cheltuielilor şi veniturilor. şi rezultatul este calculat pe baza raportului dintre venituri şi cheltuieli. Odată înregistrate aceste amortizări produc impozite amânate la plată. In această situaţie întreprinderile au posibilitatea să contabilizeze amortismentele ce nu corespund unei deprecieri economic justificată a capitalului fix ca activ imobilizat. Mecanismul permite astfel. Fiscalitatea este utilizată şi pentru incitarea agenţilor economici pentru investiţii productive ca urmare a politicii economice.acestor raporturi se înscriu cu precădere trei probleme: impozitarea profitului. Pasajul de trecere de la rezultatul contabil la cel fiscal se realizează prin intermediul diferenţelor temporare şi permanente. Dacă în cazuri justificate se schimbă metodele. o asemenea conversie are loc direct sau indirect în perimetrul sistemului de conturi. determinarea rezultatului fiscal se delimitează ca o lucrare distinctă şi ea se efectuează în afara sistemului de 11 . De aceea. evaluarea este determinată pentru măsurarea activelor şi pasivelor. amortizarea împreună cu rezultatul net definesc capacitatea de autofinanţare a întreprinderii şi orice mişcare la nivelul amortizării generează efecte inverse asupra impozitului pe profit. De asemenea. Astfel instrumentarea contabilă prin regula fiscală are un dublu inconvenient: pe de o parte o subevaluare a valorii nete contabile a investiţiei materiale în raport cu utilizarea sa. orice comportament privind principiile şi metodele evaluării se propagă direct asupra amortizării şi profitului. prin care cele două interese să fie convergente. Din punct de vedere metodologic. rezultat în urma aplicării unor proceduri fiscale.A. reţinem Standardul de contabilitate internaţional nr. Reguli de evaluare diferite generează diferenţe între profitul contabil şi profitul impozabil. justificată din punct de vedere economic fiind impuse normele contabile. între contul de rezultat contabil şi contul de rezultat fiscal. În consecinţa trebuie căutată o soluţie între cele doua rezultate – contabil şi fiscal (impozabil). de partea ce reprezintă un excedent faţă de amortizarea determinată ca minim economic. în impozitarea profitului. O asemenea soluţie este posibilă prin retratarea informaţiilor privind rezultatul contabil consemnat în situaţiile financiare pe baza regulilor şi normelor stabilite prin rezultatele fiscale.S.C. instrumentată contabil ca o cheltuială cu amortizarea cunoscută în literatura de specialitate sub numele de amortisment derogatoriu. Franţa reprezintă un exemplu în practicarea lor. După cum este cunoscut. contabilizarea cheltuielii cu amortizarea în mod distinct pentru partea ce corespunde unei deprecieri economic justificată asupra cheltuielilor de exploatare privind amortizarea.

12. Discutate într-o altă viziune. Incidenţa fiscală a diferenţelor temporare este menţionată în anexa la bilanţ. Relaţia dintre cele două mărimi. prezintă interes analiza acestora prin prisma Codului fiscal privind impozitarea profitului cu modificările ulterioare. În Standardul de Contabilitate Internaţionala nr. reporturi deficitare. care includ în structura lor diferenţe temporare generatoare de impozit amânat – pasiv sau de impozit amânat – activ. valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate. fie ca o creanţă reprezentând plata anticipată a impozitelor viitoare.tratată la nivelul standardelor internaţionale de contabilitate este redată astfel: Rezultatul = Rezultatul + Diferenţe + Diferenţe fiscal contabil temporare permanente Diferenţele temporare sunt reversibile şi ele apar în rezultatul contabil şi impozitele unui exerciţiu în care se includ anumite elemente de venituri şi cheltuieli în calculul rezultatului contabil. . când se realizează profitul. metoda impozitului amânat la plata sau a reportului de impozit. diferenţele temporare reprezintă cazul în care fiscalitatea impune regulile jocului în contabilitate şi cere societăţilor comerciale o evaluare de tip fiscal în înregistrările contabile. Aceste diferenţe se ivesc într-un exerciţiu şi se resorb în urma unuia sau a mai multor exerciţii ulterioare. apar şi se integrează în interiorul exerciţiului. În cazul metodei reportului fix. subvenţii pentru investiţii. provizioane reglementate. Diferenţele permanente sunt ireversibile şi ele intervin între rezultatul impozabil şi rezultatul contabil al unui exerciţiu. metoda impozitului exigibil. b. Impozitele sunt contabilizate în cursul aceloraşi exerciţii ca şi veniturile şi cheltuielile la care se raportează. în timpul cărora acestea se vor restabili. Când este utilizată metoda reportului variabil. suma impozitelor anticipate (amânate la plată). suportată de agentul economic.impozite amânate.impozite exigibile. o rezolvare care poate reţine interesul este proprie modelului de Contabilitate continental. Metoda reportului de impozit are două variante: metoda reportului fix şi metoda reportului variabil. rezultat contabil – rezultat fiscal . are în vedere impozitele asupra rezultatului ca o cheltuială. incidenţa fiscală viitoare a oricăror diferenţe temporare este determinată şi contabilizată fie ca o datorie relativă la impozitele de plătit în viitor. ajustarea soldurilor de impozit reportate ca urmare a modificării procentelor de impozite sau crearea de noi impozite numai în metoda impozitului variabil. În sfera delimitării raporturilor integrate între contabilitate şi fiscalitate. După metoda impozitului amânat (reportului variabil de impozit) cheltuiala fiscală a exerciţiului cuprinde: suma impozitelor exigibile. Raportul contabilitate – fiscalitate în cadrul ordonanţei este definit şi rezolvat folosind o gamă foarte largă de soluţii şi demersuri cu nuanţe imperative. Diferenţele temporare sunt imputate asupra exerciţiilor ulterioare. în bilanţ. cum sunt: . valoarea 12 . Ea operează cu următoarele structuri: . impactul diferenţelor temporare ale exerciţiului este amânat. În cazul primei metode cheltuiala fiscală a exerciţiului este în mod normal egală cu suma impozitelor exigibile.contabilizarea veniturilor ce reprezintă contravaloarea bunurilor mobile livrate. Incidenţa diferenţelor temporare este reflectată în cheltuiala fiscala a exerciţiului în contul de rezultat şi în contul impozitelor reportate (amânate). se pot utiliza doua metode: a. fără a mai exista şansa absorbirii într-un exerciţiu ulterior.conturi. Pentru formalizarea diferenţelor temporare în cadrul raportului dintre rezultatul contabil şi cel fiscal. Cea de-a doua metodă.

numai cu aprobarea organului fiscal şi de control financiar preventiv. Titlul II. . probleme privind armonizarea celor doua interese. precum şi asupra impozitului pe profit. din orice operaţiuni care duc la creşterea valorii activului. . Informaţia degajată de contabilitate este primordială pentru fiscalitate.impozitul pe profit datorat conform Codului Fiscal. Pentru determinarea profitului impozabil.amenzile şi penalităţile datorate de către autorităţile române sau străine. Când cheltuiala este aferentă mai multor activităţi. ele apar în cazul impozitului pe dividende. .cheltuieli ocazionale de mese.amortizarea peste limitele legale. cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.delimitarea elementelor patrimoniale de activ şi pasiv. implicit pentru contabilitate. etc. pe baza prezentării influenţelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare. impozitului pe salarii. precum şi impozitul pe venitul realizat în străinătate.metodele de evaluare ale patrimoniului utilizate în contabilitate. Al doilea grup de raporturi între contabilitate şi fiscalitate este cel care are o determinare neutrală asupra contului de rezultate.sume utilizate pentru constituirea fondului de rezervă. cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: . precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. . Altfel de soluţii în impozitarea profitului sunt de natură conciliantă. distracţii. contribuţii la asigurările sociale.pentru determinarea profitului impozabil. trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar. precum şi de la un exerciţiu la altul. cadouri. taxa pe valoare adăugată atunci când aceasta are o prorată de deductibilitate de 100%. numai în măsura în care mobilizează subiectul impus la un comportament înscris în eficacitatea fiscală. Raporturile neutrale pot deveni incitante pentru gestiunea fiscală a întreprinderii. utilizate în determinarea situaţiei nete a patrimoniului .actualizarea la inflaţie a elementelor de activ şi pasiv. Raporturile neutrale nu afectează direct rentabilitatea firmei. se repartizează asupra acestora. Sunt considerate cheltuieli aferente profitului impozabil. . sumele sau valorile plătite sau de plătit după natura lor. În cazuri justificate se pot schimba metodele. taxă sau contribuţie. .prestărilor de servicii facturate şi câştigurile indiferent de sursă. în sensul că fiscalitatea recunoaşte principiile şi regulile contabile şi în consecinţă acceptă soluţia pasajului între rezultatul contabil şi cel fiscal. . care depăşesc limita prevăzută de lege. Utilizarea informaţiei contabile de fiscalitate se observă in calculul şi decontarea unui impozit. pornind de la bazele de evaluare folosite în contabilitate. peste limita a 5% din profitul contabil anual şi peste 20 % din capitalul social. Este cazul cheltuielilor deductibile la impozitare. aşa cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. Aceste raporturi nu generează de regulă. 13 . .

în cazuri excepţionale. obligativitatea evaluării posturilor bilanţiere pe baza costului istoric. a Irlandei şi a Danemarcei în Comunitate a fost introdus în lucrările Uniunii Europene termenul de „true and fair view”.conturile anuale trebuie stabilite cu claritate şi în conformitate cu prezenta directivă.atunci când aplicarea prezentei directive nu este suficientă pentru a da o imagine fidelă prevăzută la paragraful 3. 3 Aceasta vizează coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor anuale. în 1973 a Regatului Unit în Comunitatea Europeană şi cu participarea acestuia la lucrările Directivei a IV-a. Articolul 2 din directivă prevede: . aplicarea unei dispoziţii din prezenta directivă este contrară obligaţiei prevăzute în paragraful 3. Această lege prevedea că „imaginea cea mai sigura posibil” poate fi obţinută în acord cu prevederile referitoare la evaluare. Statele membre pot preciza cazurile excepţionale şi fixa regimul derogatoriu corespunzător. a situaţiei financiare. la diferenţierea aplicării prevederilor referitoare la conturile anuale în funcţie de situaţia juridică şi mărimea diferită a întreprinderilor 2 Conceptul de imagine fidelă „true and fair view” este de origine britanică şi a apărut în 1947 în legea societăţilor comerciale. normele de evaluare. a situaţiei financiare şi a rezultatelor. cât şi a rezultatelor societăţii. iniţial lucrările au fost influenţate de germani deoarece aceştia aveau cea mai dezvoltată lege a societăţilor cu implicaţii contabile din întreaga Uniune Europeană. în Franţa cel de „regularitate”.cerinţa de imagine fidelă nu a fost regăsită nici explicit . Aceste documente constituie un tot unitar. conceptul nu are peste tot aceeaşi semnificaţie şi acelaşi mod de aplicare.conturile anuale cuprind bilanţul. trebuie adăugate informaţii suplimentare. la interpretarea activităţilor economice care se va face potrivit abordării juridice şi economice a patrimoniului. raportul de gestionare.dacă.statele membre pot autoriza sau cere prezentarea în conturile anuale şi a altor informaţii în plus faţă de cele cerute de prezenta directivă. conform regulilor.4 Deşi imaginea fidelă pare fi un numitor comun al tuturor contabilităţilor din Europa comunitară. bine argumentată cu indicarea influenţei sale asupra patrimoniului.conturile anuale trebuie să prezinte o imagine fidelă a patrimoniului. O privire istorică asupra lucrărilor directivei arată că. în Germania se utiliză termenul de „claritate”. . respectiv U. . în prima parte a acestora . Odată cu intrarea Regatului Unit. . Impactul diferit de la o tară la alta se poate explica prin preluarea diferită a prevederilor Directivei a IVa 3 Pop A. simplitate şi adevăr. În cursul directivei sunt specificate: macheta bilanţului contabil şi a contului de rezultate.E. norme de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea acestor documente. .3 Analiza conceptului de imagine fidelă prin prisma Directivei a IV-a a Comunităţii Europene Directiva a IV-a este elaborată la 25 iulie 1978 si revizuită apoi la 8 noiembrie 1990 pe baza standardelor publicate de organismele internaţionale. contul de profit şi pierderi şi anexa. a Experţilor Contabili Economici Financiari şi a Comitetului Internaţional pentru Standardele de Contabilitate. O astfel de derogare trebuie menţionată în anexă. anexa la bilanţ şi raportul de gestiune.1.nici implicit. Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele Contabile Europene si Standardele Internationale de Conatbilitate 4 14 . iar în Italia cel de claritate şi precizie. Aşadar pentru a defini noţiunea de „imagine fidelă”. pentru a se da o imagine fidelă în sensul paragrafului 3. .este cazul să se facă o derogare de la respectivă dispoziţie. Principalele prevederi ale directivei se referă la conturile anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a situaţiei financiare a întreprinderii. Conceptul a dobândit o valoare europeană o dată cu intrarea.

în legislaţia naţională. .Principiile contabile Stabilirea stării şi mişcării patrimoniului şi determinarea rezultatelor nu se poate realiza decât cu respectarea unor principii care delimitează particularităţile şi esenţa contabilităţii.cel anglo-saxon utilizat în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate şi unde situaţiile financiare apar ca o sinteză a contabilităţii financiare şi a contabilităţii de gestiune.alte principii Principiile contabile prevăzute explicit în reglementările contabile din România sunt: 1.Principiul permanentei metodelor Aceasta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. şi mai puţin ca un principiu de sine stătător. în ţări precum Franţa şi Germania. Conform Directivei. Aceasta contribuie decisiv la realizarea unei imagini fidele prin explicaţiile pe care le cuprinde şi care conduc la o clarificare a informaţiilor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere sau prin adăugarea de informaţii complementare şi nu în ultimul rând prin precizarea derogărilor destinate să furnizeze utilizatorului o imagine fidelă.întreprinderilor din aceste ţări nu li se solicită reflectarea relaţiei economice în contabilitate. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost 5 Standardele Internationale de Contabilitate . În aceste ţări contabilitatea trebuie sa redea o imagine fidelă a realităţii economice. în principal. 1. Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile. prin influenţa reglementărilor naţionale. Continuitatea activităţii se bazează pe presupunerea ca.4. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Imaginea fidelă în sistemele contabile conectate la fiscalitate apare ca un obiectiv al conturilor anuale. şi anume: . permanenţei metodei şi independenţei exerciţiului.5 Contabilitatea utilizează mai multe categorii de principii. la conţinutul şi calitatea informaţiilor contabile furnizate şi publicate prin intermediul situaţiilor financiare anuale. Editura Economica 2002 15 .Principiul continuităţii activităţii Aplicarea acestui principiu este în legătură directă cu respectarea cerinţelor şi altor principii şi în special. aceasta informaţie trebuie prezentată împreuna cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi poate continua activitatea. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii. cu cele ale prudenţei. . fără să între în starea de faliment. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. pentru a se asigura o imagine fidelă. unitatea îşi continuă în mod normal activitatea. intr-un viitor previzibil. în completarea contului de profit şi pierdere şi a bilanţului trebuie ataşată şi anexa. aceste elemente trebuie prevăzute în notele explicative.principii prevăzute în legislaţia romanească armonizată cu normele internaţionale. . Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. prin influenţa practicilor curente. prin modul diferit în care a fost tradusă expresia „true and fair view”. contabilitatea financiară a servit şi serveşte încă unor scopuri fiscale. aşa cum este caracteristic sistemelor deconectate de fiscalitate. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii.principii teoretice fundamentale . Conceptul de imagine fidelă poate fi privit din două puncte de vedere: . Până la aplicarea Directivei a IV-a . de lichidare sau de reducere sensibila a activităţii. prin care.cel continental. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege. 2. Principiile contabile se referă.

Periodizarea vieţii întreprinderii este artificială. Veniturile şi cheltuielile influenţează rezultatele la care se referă şi nu ale exerciţiului în care au loc plăţile şi încasările. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. Principiul prudenţei Constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului asupra viitorului. începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii situaţiilor financiare. fără a se lua în considerare data plăţilor sau a încasărilor. 5.luarea în considerare a tuturor obligaţiilor previzibile şi a pierderilor potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar anterior. 4.Practic. avându-se în vedere următoarele aspecte: . Aplicarea acestei convenţii nu poate să ducă la crearea de rezerve ascunse sau la provizioane amortizări exagerate. 16 . Ca urmare. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile. când acesta începe de la data înfiinţării.luarea în considerare numai a profiturilor recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar.nu se trec asupra rezultatelor. la registrul comerţului. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. după aprobarea bilanţului şi contului de rezultate de către AGA. potrivit legii. Exerciţiul contabil se suprapune cu anul calendaristic. ci se « stochează » în structura patrimoniului sub forma cheltuielilor constate în avans. respectiv înmatriculării.luarea în considerare a tuturor ajustărilor de valoare datorate deprecierilor. Aceste conturi se vor înregistra în contabilitatea noului exerciţiu care începe. . Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii “nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. după depunerea acestora spre publicitate nu se mai admite efectuarea unor corecturi asupra conţinutului lor. cu excepţia primului an de activitate. După depunerea situaţiilor de sinteză la organele fiscale. ea nu se opreşte la sfârşitul exerciţiului. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile" . deoarece activitatea ei este continuă. a incertitudinilor prezentului. a veniturilor constante în avans. Veniturile şi cheltuielile care nu sunt aferente exerciţiului respectiv . aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbării metodelor contabile sau ale corectării unor erori contabile fundamentale să fie imputate capitalurilor proprii cu care o întreprindere îşi începe noul exerciţiu financiar. este interzis ca schimbările de procedee de lucru sau corectarea erorilor constante să influenţeze situaţia iniţială(bilanţul de deschidere)al noului exerciţiu. cu excepţia corecţiilor impuse de IAS 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei. Normele contabile romaneşti actualizate cer ca valoarea oricărui element patrimonial să fie determinată pe baza principiului prudenţei. pe măsura angajării acestora. Această interdicţie este impusă de necesitatea uşurării muncii de verificare a sincerităţii şi obiectivităţii informaţiilor contabile şi de necesitatea informării corecte a utilizatorilor de informaţii contabile. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de închidere al exerciţiului precedent. sau sub alte denumiri.aleasă în mod adecvat. incertitudini ce pot greva patrimoniul şi rezultatelor unităţii patrimoniale. 3. . Independenţa exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor unei unităţi patrimoniale. Independenţa exerciţiului Aceasta este legată de secţionarea activităţii economice continue a unei unităţi patrimoniale în exerciţii contabile şi fiscale.

Nu se admite compensarea între elementele de activ şi elementele de pasiv (între creanţe şi obligaţii). Irlanda şi Statele Unite ale Americii semnau la Londra în 21 iunie 1973 cartea de creare a Comisiei Internaţionale a Standardelor Contabile (International Accounting Standards Committee: IASC). Repere generale privind normalizarea contabilă internaţională Reprezentanţi ai principalelor organizaţii contabile din Australia. O problemă sau valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influenţa în mod vădit deciziile utilizatorilor situaţiilor financiare. Marea Britanie. 9. O aplicare a acestui principiu este tratamentul contabil al contractelor de leasing financiar. ci şi realitatea lor economică. . precum nici între venituri şi cheltuieli. trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordantă cu realitatea economică şi nu numai cu forma lor juridică.Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. Prin urmare.Principiul necompensării Acest principiu presupune evaluarea şi înregistrarea separată a elementelor de activ si pasiv precum şi a veniturilor şi cheltuielilor. managementul ar fi putut face estimări mai bune. poziţiei financiare şi profitului sau pierderii întreprinderii. 1. pentru ca informaţia contabilă să fie credibilă.5. De asemenea se vor prezenta motivele pentru care au avu loc aceste abateri şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor. Principiul pragului de semnificaţie Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Acest principiu este o expresie a semnificaţiei sau importanţei relative a unei probleme în contextul situaţiilor financiare. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate. ori de cate ori acele valori sunt semnificative. respectiv din contul de profit si pierdere. Dacă aceste informaţii ar fi fost cunoscute la data bilanţului. Japonia. 8. Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza. de asemenea. Mexic. Acest organism internaţional avea ca obiective elaborarea şi publicarea normelor contabile internaţionale ce urmau a fi respectate în privinţa conturilor anuale şi a situaţiilor 17 . unde a fost reflectată şi estimarea contabila iniţială. Franţa. informaţii suplimentare cu privire la estimările făcute de management la data bilanţului. Asemenea abateri se vor prezenta în notele explicative.noncompensarea în bilanţ a creanţelor cu datoriilor faţă de acelaşi terţ. Germania. 7. în contabilitate trebuie făcute cele mai bune estimări. Aplicabilitatea principiului necompensării presupune: . datoriilor.6. Pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie incluse în situaţiile financiare. Efectul unei asemenea modificări trebuie inclus in cadrul poziţii din bilanţ. schimbările de circumstanţe sau dobândirea unor noi informaţii. ele trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare. Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepţionale. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. În acest scop este necesară uneori revizuirea valorilor lor pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei de închidere a exerciţiului financiar. nefiind necesară prezentarea lor separată. cum ar fi de exemplu valoarea de intrare a unui element patrimonial cu provizionul creat pentru deprecierea acestuia. dacă situaţiile financiare nu au fost aprobate.Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului Este principiul potrivit căruia.noncompensarea plusurilor cu minusurile de valoare în cazul aplicării principiului prudenţei.noncompensarea elementelor valorice neomogene. . Olanda. Acest principiu cere ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să reflecte nu numai forma juridică a evenimentelor şi tranzacţiilor.

normele fac apel la evaluarea.tranzacţiilor şi a altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în situaţiile financiare ale unei întreprinderi. 1. cu prezentarea impozitelor pe profit în situaţiile financiare şi cu prezentarea informaţiilor legate de impozitele pe profit. înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul. Prevederile IASC nu se impun nici unei persoane. Dacă este probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plăţi viitoare mai mari (sau mai mici). decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale. de asemenea. spiritul de independenţă şi expertiza în care sunt elaborate pledează de partea lor. IASC este rezultatul instituţional al profesiei contabile. recunoaşterea creanţelor şi a datoriilor privind impozitul amânat într-o combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial şi a fondului comercial negativ apărute în acea combinare. la recunoaşterea unui activ sau a unei datorii. Pentru tranzacţiile şi alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu. acest standard impune unei întreprinderi să recunoască o datorie privind impozitul amânat (sau o creanţă privind impozitul amânat). Acest standard nu operează cu metodele de contabilitate folosite pentru subvenţiile guvernamentale sau pentru creditele fiscale de investiţii. impozitul pe profit include totalitatea impozitelor autohtone şi străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. Ea reuneşte astăzi 120 de organizaţii contabil-profesionale din 98 de ţări membre. cum ar fi impozitele reţinute. Norma internaţională de contabilitate IAS 12 Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. ci operează cu contabilizarea diferenţelor temporare ce pot apărea din astfel de subvenţii sau credite fiscale pentru investiţii.3 Acest standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecinţele fiscale ale tranzacţiilor şi altor evenimente în acelaşi fel în care înscrie în contabilitate tranzacţiile şi celelalte evenimente în sine. serviciilor publice. care sunt plătite de către o filială. În mod similar. În general. Impozitul pe profit mai include. Acest standard mai operează şi cu recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite. În mod inerent. precum şi asigurarea acceptării acestor norme la nivel mondial. cu anumite excepţii limitate. întreprinderea raportoare se aşteaptă să recupereze sau să deconteze valoarea contabilă a activului sau datoriei. Astfel. de asemenea. întreprindere asociată sau asociere în participaţie o dată cu repartizările către întreprinderea raportoare. pentru tranzacţiile şi celelalte evenimente recunoscute în contul de profit şi pierdere orice efecte fiscale aferente se vor recunoaşte şi ele în contul de profit şi pierdere. privind impozitele.recuperării (decontării) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) ce sunt recunoscute în bilanţul unei întreprinderi. . Această normă contabilă operează cu următoarele definiţii: Profitul contabil este profitul net sau pierderea netă pe o perioadă. Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o constituie felul în care să se contabilizeze consecinţele fiscale curente şi viitoare ale: . Organizaţia face referire la contabilii care-şi practică profesia în mod liberal. recunoscute direct în capitalul propriu. învăţământului. orice efecte fiscale aferente vor fi. contribuţii. întreprinderi sau ţări.6. Aria de aplicabilitate În contextul acestui Standard. prezentarea şi comunicarea informaţiilor referitoare la situaţiile financiare ale întreprinderilor. finanţelor. comerţului. dar în egală măsură la reprezentanţi ai industriilor. La acestea se adaugă şase membri asociaţi. 18 . Calitatea.financiare.

fie ca reducere în urma cedării utilajului. Dividendele de încasat de la o filială au o valoare contabilă de 100 u.m.m. Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorit în scopuri fiscale. în ceea ce priveşte: a) Diferenţele temporare deductibile. În scopuri fiscale. Diferenţele temporare sunt diferenţele dintre valoarea contabilă a unui activ sau datorie din bilanţ şi baza fiscală a acestora. 3 Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit. Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) reprezintă valoarea globală Inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte impozitul curent şi pe cel amânat. care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al perioadelor viitoare. Dividendele nu sunt impozabile.m. Exemple: 1. Venitul din dobândă aferent va fi impozitat după contabilitatea de casă.m.m.m. şi c) Reportarea creditelor fiscale nefolosite. amortizarea în valoare de 30 u. a fost deja dedusă în perioada curentă şi în cele anterioare. Baza fiscală a dobânzii de încasat este nulă. 19 . care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori impozabile în determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al perioadelor viitoare. baza fiscală a dividendelor de încasat este de 100u. în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile.m. determinat în concordanţă cu reguli stabilite de autoritatea fiscală. Dobânda de încasat are o valoare contabilă de 100 u.m. întreaga valoare contabilă a activului este deductibilă din beneficiile economice. Baza fiscală a unui activ reprezintă valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil care va fi generat către o întreprindere atunci când aceasta recuperează valoarea contabilă a activului. Prin urmare.Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pe perioada exerciţiului. atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. orice câştig rezultat din cedarea utilajului va fi impozabil şi orice pierdere din cedarea acestuia va fi deductibilă în scopuri fiscale. Venitul generat de utilizarea utilajului este impozabil. plătibile în perioadele contabile viitoare. Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul impozabil (pierderea fiscală) pe o perioadă. Baza fiscală a utilajului este de 70 u. Baza fiscală a creanţelor comerciale este 100 u. Venitul aferent lor a fost deja inclus în profitul impozabil (pierderea fiscală). Cheltuielile cu impozitul (venitul din impozit) cuprind cheltuielile cu impozitul curent (venitul din impozitul curent) şi cheltuielile cu impozitul amânat (venitul din impozitul amânat). atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. iar costul rămas va fi deductibil în perioadele viitoare fie ca amortizare. Creanţele comerciale au o valoare contabilă de 100 u. pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil). recuperabile în perioadele contabile viitoare. Diferenţele temporare pot îmbrăca fie forma unor: a) Diferenţe temporare impozabile. În fond. b) Reportarea pierderilor fiscale nefolosite. 4. atunci baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă. b) Diferenţe temporare deductibile. Un utilaj costă 100 u. Dacă aceste beneficii economice nu vor fi impozabile. 2. 3. Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit.

Un împrumut ce urmează a fi încasat are o valoare contabilă de 100 u. mai puţin valoarea veniturilor ce nu vor fi impozabile în perioadele viitoare. baza fiscală a datoriei astfel rezultate este valoarea sa contabilă. Baza fiscală a amenzilor şi penalităţilor constatate în avans este 100 5. Exemple: 1.m. Baza fiscală a împrumutului este 100. Rambursarea împrumutului nu va avea consecinţe fiscale. În cazul veniturilor care sunt încasate în avans. Recunoaşterea datoriilor şi a creanţelor privind impozitul curent 20 . atunci când baza fiscală a unui activ sau a unei datorii depinde de maniera în care se preconizează a fi acută recuperarea sau decontarea. Datoriile curente includ venitul din dobândă încasat în avans. 4. Sub alte jurisdicţii. Baza fiscală a împrumutului este de 100 u. Baza fiscală a cheltuielilor constatate în avans este nulă. Acolo unde baza fiscală a unui activ sau a unei datorii nu este evidentă imediat. diferenţele temporare sunt determinate prin compararea valorilor contabile ale activelor şi datoriilor din situaţiile financiare consolidate cu baza fiscală corespunzătoare. Baza fiscală a cheltuielilor constatate în avans este 100. spre exemplu. cu o valoare contabilă de 100. cu anumite excepţii bine limitate. În situaţiile financiare consolidate. aceasta fiind valoarea pe care autorităţile fiscale o îngăduie a fi dedusă în perioadele contabile viitoare.5. 3. 2. baza fiscală este determinată apelând la rapoartele fiscale ale fiecărei întreprinderi din cadrul grupului. Cheltuiala aferentă a fost deja dedusă în scopuri fiscale. Unele elemente au bază fiscală. Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare. Exemplul C care urmează paragrafului 52 ilustrează circumstanţele în care este folositoare luarea in considerare a acestui principiu fundamental. sub acele jurisdicţii în care un asemenea raport este cerut. Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă. Baza fiscală este determinată apelând la raportul fiscal consolidat. Datoriile curente includ cheltuielile constatate în avans la o valoare contabilă de 100. Un împrumut ce urmează a fi plătit are o valoare contabilă de 100. Amenzile şi penalităţile nu sunt deductibile în scopuri fiscale.m. mai puţin orice sumă care va fi dedusă în scopuri fiscale în ceea ce priveşte respectiva datorie în perioadele contabile viitoare. Datoriile curente includ cheltuielile constatate în avans la o valoare contabilă de 100. şi valoarea contabilă nulă este o diferenţă temporară deductibilă ce va avea ca rezultat o creanţă privind impozitul amânat. Rambursarea împrumutului nu va avea consecinţe fiscale. Datoriile curente includ amenzile şi penalităţile constatate în avans cu o valoare contabilă de 100. Cheltuielile aferente vor fi deduse în scopuri fiscale după contabilitatea de casă. Baza fiscală a venitului din dobânzi încasat în avans este nulă. luarea în considerare a principiului fundamental pe care se bazează acest Standard este de un real ajutor: acest principiu prevede faptul că o întreprindere trebuie. dar pot să nu fie considerate deductibile în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă ulterioară. costurile de cercetare sunt recunoscute ca şi cheltuieli în determinarea profitului contabil în perioada în care ele au apărut. dar nu sunt recunoscute drept active şi datorii în bilanţ. Venitul din dobândă aferent a fost impozitat după contabilitatea de casă. De exemplu. să recunoască o datorie (o creanţă) privind impozitul amânat ori de cate ori recuperarea sau decontarea valorii contabile a activului sau a datoriei determină viitoare plăţi privind impozitele mai mari (sau mai mici) decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale.

Atunci când valoarea contabilă a activului depăşeşte baza sa fiscală. surplusul trebuie recunoscut ca activ. Pentru diferenţele temporare impozabile asociate investiţiilor în filiale. Baza fiscală a oricărei creanţe recunoscute în bilanţ cu privire la astfel de venituri din dobânzi este nulă deoarece veniturile nu afectează profitul impozabil până în momentul în care este încasat numerarul. şi întreprinderea va avea profit impozabil. Următoarele situaţii reprezintă exemple de diferenţe temporare de acest fel. deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat către întreprindere şi să poată fi evaluat în mod credibil.in momentul realizării tranzacţiei. precum şi intereselor în asocierile în participare trebuie recunoscută o datorie privind impozitul amânat în conformitate cu paragraful 39. dar este cuprinsă în profitul impozabil într-o perioadă diferită. 21 . În consecinţă. valoarea sa contabilă va fi recuperată sub forma beneficiilor economice care vor fi generate către întreprindere în perioadele viitoare. reprezentând impozitele pe profit ce vor fi plătite atunci când recuperează valoarea contabilă a activului. sucursale sau întreprinderi asociate. Baza fiscală a activului este 60 (costul de 150 mai puţin amortizarea cumulativă de 90). Pe măsură ce întreprinderea recuperează valoarea contabilă a activului. are o valoare contabilă de 100. Recunoaşterea datoriilor şi a creanţelor privind impozitul amânat Diferenţe temporare impozabile O datorie privind impozitul amânat se recunoaşte pentru toate diferenţele temporare impozabile. iar rata fiscală este de 25%. se concretizează în datorii privind impozitul amânat: a) Venitul din dobânzi este închis în profitul contabil proporţional în timp dar în unele jurisdicţii. întreprinderea trebuie să obţină profit impozabil în valoare de 100 u. suma beneficiilor economice impozabile va depăşi valoarea ce va fi permisă sub forma deducerilor în scopuri fiscale.m. Astfel de diferenţe temporare sunt deseori descrise ca diferenţe temporale. cu excepţia cazului în care datoria privind impozitul amânat rezultă din: a) fondul comercial pentru care amortizarea nu este deductibilă în scopuri fiscale. Dacă suma deja plătită în ceea ce priveşte perioada curentă şi cea precedentă depăşeşte suma datorată pentru acele perioade. o întreprindere recunoaşte beneficiul drept activ în acea perioadă în care apare pierderea fiscală. dor nu va putea să deducă decât amortizarea fiscală de 60. Unele diferenţe temporare apar atunci când venitul sau cheltuiala este inclusă in profitul contabil într-o perioadă. poate fi inclus în profitul impozabil atunci când este încasat numerarul. Această diferenţă reprezintă o diferenţă temporară impozabilă. iar obligaţia de a plăti impozitele pe profitul rezultat în perioadele viitoare reprezintă o datorie privind impozitul amânat. aceasta nu afectează nici profitul contabil.nu este o combinare de întreprinderi. nici profitul impozabil (pierderea fiscală). prin urmare.Impozitul curent al perioadei curente şi al celei anterioare trebuie recunoscui ca datorie în limita sumei neplătite. diferenţa temporară impozabilă se va relua. întreprinderea va plăti impozite pe profit în valoare de 10 (25% din 40). Atunci când o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare. b) recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacţie care: . m. la recunoaşterea unui activ. Exemplu: Un activ ce a costat 150 u. Pentru a recupera valoarea contabilă de 100. Beneficiul aferent unei pierderi fiscale ce poate fi transferată în perioada anterioară pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut ca activ. care sunt diferenţe temporare impozabile şi care. . Amortizarea cumulativă în scopuri fiscale este de 90. În mod inerent.. Acest lucru va face posibilă generarea beneficiilor economice de către întreprindere sub forma impozitelor ce urmează a fi plătite.

b) Amortizarea utilizată în determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale) poate să difere de cea utilizată în determinarea profitului contabil. apare o diferenţă temporară impozabilă care are ca efect o datorie privind impozitul amânat. iar suma ce va fi deductibilă în scopuri fiscale va diferi de valoarea acelor beneficii economice. valoarea contabilă reevaluată a activului va fi recuperată prin utilizare şi acest lucru va genera venit impozabil ce depăşeşte valoarea amortizării fiscale în perioadele următoare. Diferenţele temporare mai pot apărea atunci când: a) Costul unei combinări de întreprinderi ce constă într-o achiziţie este alocat activelor şi datoriilor identificabile dobândite prin raportare la valoarea lor justă. Această datorie privind impozitul amânat afectează fondul comercial . Totuşi. e) Valoarea contabilă a investiţiilor în filiale. Drept efect. Diferenţa temporară este diferenţa dintre valoarea contabilă a costurilor de dezvoltare şi baza acestora fiscală. Sub unele jurisdicţii. de exemplu când o întreprindere beneficiază de subvenţii guvernamentale neimpozabile pentru active . c) Fondul comercial sau fondul comercial negativ apare în urma consolidării d) Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii la recunoaşterea iniţială diferă de valoarea lor contabilă iniţială. dar în scopuri fiscale nu este făcută nici o ajustare echivalentă b) Activele sunt reevaluate şi nici o ajustare echivalentă nu este făcută în scopuri fiscale. 22 . c) Costurile de dezvoltare pot fi capitalizate şi amortizate de-a lungul perioadelor viitoare în determinarea profitului contabil. Acest lucru este adevărat chiar şi atunci când: a) întreprinderea nu intenţionează să cedeze activul. egală cu zero. sucursale şi întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participaţie se diferenţiază de baza fiscală a investiţiei sau interesului Combinări de întreprinderi Într-o combinare de întreprinderi concretizată într-o achiziţie. Active recunoscute la valoarea justă Standardele Internaţionale de Contabilitate permit anumitor active să fie înregistrate la valoarea justă sau să fie reevaluate. recuperarea viitoare a valorii contabile va avea ca rezultat generarea unui flux de beneficii economice impozabile pentru întreprindere. mai puţin toate deducerile referitoare la respectivul activ permise de autorităţile fiscale în determinarea profitului impozabil pentru perioada curentă şi pentru cele anterioare. dar baza fiscală a activului rămâne la costul proprietarului anterior. reevaluarea sau alte retratări ale unui activ la nivelul valorii juste afectează profitul impozabil (pierderea fiscală) din perioada curentă. Diferenţele temporare apar când bazele fiscale ale activelor şi datoriilor identificabile rezultate nu sunt afectate de combinările de întreprinderi sau sunt afectate în mod diferit. când valoarea contabilă a unui activ este majorată la valoarea justă. aceasta fiind reprezentată de costul iniţial al activului. apare o diferenţă temporară deductibilă şi se concretizează într-o creanţă privind impozitul amânat). baza fiscală a activului este ajustată şi nu apare nici o diferenţă temporară. costul achiziţiei este alocat activelor şi datoriilor identificabile dobândite prin raportare la valoarea lor justă de la data efectuării tranzacţiei. Sub alte jurisdicţii. Diferenţa dintre valoarea contabilă a activului reevaluat şi baza sa fiscală reprezintă o diferenţă temporară şi dă naştere unui activ sau unei datorii privind impozitul amânat. reevaluarea sau retratarea unui activ nu afectează profitul impozabil al perioadei în care are loc reevaluarea sau retratarea şi. De exemplu. În asemenea cazuri. Diferenţa temporară este diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi baza sa fiscală. în consecinţă. Astfel de costuri pentru dezvoltare au o bază fiscală nulă pentru că ele au fost deja deduse din profitul impozabil. dar deduse în determinarea profitului impozabil în perioada în care ele apar. baza fiscală a activului nu se ajustează. O diferenţă temporară impozabilă apare şi se concretizează într-o datorie privind impozitul amânat atunci când amortizarea fiscală este accelerată (dacă această amortizare este mai puţin rapidă decât amortizarea contabilă.

Totuşi. Pe deasupra. În conformitate cu paragraful 58. Orice diferenţă dintre valoarea contabilă a fondului comercial şi baza sa fiscală egală cu zero reprezintă o diferenţă temporară impozabilă. baza fiscală a componentei de datorii în cadrul recunoaşterii iniţiale este egală cu valoarea contabilă iniţială a sumei componentelor de datorii şi de capitaluri proprii. Diferenţa temporară impozabilă rezultată apare din recunoaşterea iniţială a componentei de capital propriu. sub astfel de jurisdicţii costul fondului comercial este deseori nedeductibil atunci când o filială este cedată. În unele jurisdicţii. pe măsură ce activul este amortizat. atunci când o parte din costul unui activ sau totalul costului nu va fi deductibil în scopuri fiscale. Fond comercial Fondul comercial reprezintă excedentul costului unei achiziţii peste participaţia dobânditorului la valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile dobândite. modificările ulterioare survenite în datoria privind impozitul amânat sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere drept cheltuială cu (venit din) impozitul amânat. în ultimă instanţă. Astfel de ajustări vor putea face situaţiile financiare mai puţin transparente. Instrumente financiare: prezentare şi descriere. O serie de autorităţi fiscale nu permit amortizarea fondului comercial ca o cheltuială deductibilă în determinarea profitului impozabil. În astfel de jurisdicţii. acest Standard nu permite recunoaşterea datoriei rezultate privind impozitul amânat deoarece fondul comercial reprezintă o valoare reziduală şi recunoaşterea respectivei datorii privind impozitul amânat ar duce la creşterea valorii contabile a fondului comercial. recunoaştere ce se face separat de cea a componentei de datorii. Iată de ce acest Standard nu permite unei societăţi să recunoască datoria rezultată sau activul rezultat privind impozitul amânat. În conformitate cu paragraful 61. plătibil la vânzarea sau folosirea activelor similare. în astfel de cazuri impozitul va deveni. Diferenţe temporare deductibile O creanţă privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile In limita în care este probabil că profitul impozabil va fi disponibil şi faţă 23 . În consecinţă. în absenţa excepţiilor va recunoaşte datoria rezultată sau activul rezultat privind impozitul amânat şi va ajusta valoarea contabilă a activului sau a datoriei cu aceeaşi valoare. o întreprindere recunoaşte datoria rezultată privind impozitul amânat. emitentul unui instrument financiar compus (de exemplu. nici ulterior (a se vedea exemplul următor). Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii O diferenţă temporară poate apărea ca urmare a recunoaşterii iniţiale a unui activ sau al unei datorii. o obligaţiune convertibilă) clasifică componenta de datorie a instrumentului drept datorie şi componenta de capital propriu drept capital propriu. o întreprindere nu recunoaşte modificările ulterioare survenite asupra unei creanţe sau datorii privind impozitul amânat nerecunoscut. impozitul amânat este aplicat direct valorii contabile a componentei de capitaluri proprii.b) Impozitul asupra câştigurilor de capital este amânat dacă încasările din cedarea activului sunt investite în active similare. În conformitate cu IAS 32. fondul comercial are o bază fiscală nulă. o întreprindere. Metoda de contabilitate pentru o astfel de diferenţă temporară depinde de natura tranzacţiei care a condus la recunoaşterea iniţială a respectivului activ: a) Într-o combinare de întreprinderi o întreprindere recunoaşte orice datorie sau creanţă privind impozitul amânat şi acest lucru afectează valoarea fondului comercial sau a fondului comercial negativ b) Dacă tranzacţia afectează fie profitul contabil. o întreprindere recunoaşte orice datorie sau creanţă privind impozitul amânat şi va recunoaşte în contul de profit şi pierdere cheltuiala sau venitul rezultat privind impozitul amânat c) Dacă tranzacţia nu constituie o combinare de întreprinderi şi nu afectează nici profitul contabil şi nici profitul impozabil. fie profitul impozabil. nici la recunoaşterea iniţială. Pe deasupra. de exemplu.

fie atunci când pensiile sunt plătite de către întreprindere. b) costurile de cercetare sunt recunoscute drept cheltuială la determinarea profitului contabil în perioada în care ele apar. Când resursele ies din întreprindere. apare o diferenţă temporară deductibilă ce are ca efect o creanţă privind impozitul amânat. ca valoarea contabilă să fie decontată în perioadele viitoare prin intermediul unei ieşiri de resurse dinspre întreprindere. Totuşi. Următoarele sunt exemple de diferenţe temporare deductibile ce au ca efect active privind impozitul amânat: a) Costurile cu pensiile pot fi deduse la determinarea profitului contabil pe măsură pe serviciul este prestat de către salariat. ieşiri ce încorporează beneficii economice. Când o datorie este recunoscută la momentul achiziţiei. sucursale şi întreprinderi asociate şi intereselor în asocierile în participare. în legătură cu impozitele pe profit ce vor fi recuperabile în perioadele viitoare. dar la determinarea profitului impozabil ele pot fi deduse fie în momentul în care contribuţiile sunt plătite de întreprindere către un fond. Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare – acestea fiind reprezentate de valoarea pe care autorităţile fiscale o autorizează a fi dedusă în perioadele viitoare – şi valoarea contabilă egală cu zero se concretizează într-o diferenţă temporară deductibilă ce are ca efect o creanţă privind impozitul amânat. o parte sau totalitatea valorii lor este deductibilă la determinarea profitului impozabil al unei perioade ulterioare perioadei în care datoria a fost recunoscută. de asemenea. beneficiile economice sub forma 24 . dacă valoarea contabilă a unui activ este mai mică decât baza sa fiscală. o diferenţă temporară există între valoarea contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. O creanţă privind impozitul amânat mai apare. cu excepţia cazurilor în care creanţa privind impozitul amânat apare în urma: a) fondului comercial negativ care este tratat drept venit înregistrat în avans în conformitate cu IAS 22. În ambele cazuri. O astfel de diferenţă temporară deductibilă are ca efect o creanţă privind impozitul amânat pe măsură ce beneficiile economice vor intra în întreprindere sub forma unei deduceri din profiturile impozabile. o creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută în conformitate cu paragraful 44. În asemenea cazuri.nu reprezintă o combinare de întreprinderi. dar cheltuielile aferente nu sunt deduse la determinarea profiturilor impozabile decât într-o altă perioadă ulterioară. În mod similar. egală cu zero. apare o creanţă privind impozitul amânat. dar pot să nu fie autorizate drept deducere la determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă viitoare. Reluarea diferenţelor temporare deductibile generează deduceri la determinarea profiturilor impozabile ale perioadelor viitoare. diferenţa duce la apariţia unei creanţe privind impozitul amânat. Există o diferenţă temporară între valoarea contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. prin raportare la valoarea lor justă de la data tranzacţiei. Este inerent. când valoarea justă a unui activ identificabil obţinut este mai mică decât baza sa fiscală.la momentul realizării tranzacţiei nu afectează nici profitul contabil. d) Anumite active pot fi înregistrate la valoarea justă sau pot fi reevaluate fără ca o ajustare echivalentă să fie făcută în scopuri fiscale O diferenţă temporară deductibilă apare dacă baza fiscală a activului depăşeşte valoarea sa contabilă. . atunci când contribuţiile sau pensiile sunt plătite. Totuşi. pentru diferenţele temporare deductibile asociate investiţiilor în filiale. fondul comercial este afectat de creanţa rezultată ce priveşte impozitul amânat . c) Într-o combinare de întreprinderi reprezentată de o achiziţie.de care diferenţa temporară deductibilă să poată fi utilizată. Combinări de întreprinderi. baza fiscală a datoriei este. în recunoaşterea unei datorii. nici profitul impozabil (pierderea fiscală). de regulă. costul achiziţiei este alocat activelor şi datoriilor recunoscute. în legătură cu impozitele pe profit ce vor fi recuperabile în perioadele viitoare atunci când partea respectivă a datoriei este permisă ca deducere pentru determinarea profitului impozabil. b) recunoaşterii iniţiale a unui activ sau a unei datorii în cadrul unei tranzacţii care: . În consecinţă.

b) oportunităţile privind planificarea fiscală sunt disponibile pentru întreprinderea care va crea profit impozabil în perioadele corespunzătoare. b) amânarea creanţelor pentru anumite deduceri din profitul impozabil. Combinări de întreprinderi. De exemplu. c) vânzarea şi. Acolo unde oportunităţile privind planificarea fiscală transferă profitul impozabil dintr-o perioadă ulterioară într-o perioadă anterioară. reînchirierea (leaseback) activelor a căror valoare s-a apreciat. Oportunităţile privind planificarea fiscală sunt acţiuni pe care întreprinderea le va întreprinde pentru a crea sau pentru a mări profitul impozabil în cursul unei perioade anume înainte de expirarea reportării pierderii fiscale sau a creditului fiscal. Fond comercial negativ Acest Standard nu permite recunoaşterea unei creanţe privind impozitul amânat apărut din diferenţe temporare deductibile asociate cu fondul comercial negativ care este tratat drept venit amânat în conformitate cu IAS 22. utilizarea reportării pierderii fiscale sau a creditului fiscal depinde încă de existenţa profitului impozabil viitor rezultat din alte surse decât diferenţele temporare generate în viitor.reducerilor plăţilor de impozite vor intra în conturile întreprinderii doar dacă aceasta obţine suficient profit impozabil fată de care deducerile pot fi compensate. Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii 25 . o obligaţiune guvernamentală) pentru a efectua o altă investiţie financiară care generează venit impozabil. sau b) în perioadele în care o pierdere fiscală rezultată dintr-o creanţă privind impozitul amânat poate fi reportată sau transferată în perioadele anterioare. fie atunci când devin creanţe de încasat. creanţa privind impozitul amânat este recunoscută în măsura în care: a) este probabil că întreprinderea va avea suficient profit impozabil aferent aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale în aceeaşi perioadă ca şi reluarea diferenţei temporare deductibile (sau în perioadele în care o pierdere fiscală apărută dintr-o creanţă privind impozitul amânat poate fi reportată sau transferată în perioadele anterioare). Este posibil să existe profit impozabil faţă de care să poată fi utilizată o diferenţă temporară deductibilă atunci când există suficiente diferenţe temporare deductibile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale care se aşteaptă să fie reluate: a) în aceeaşi perioadă ca şi reluarea prevăzută a diferenţei temporare deductibile. în unele jurisdicţii. Prin urmare. deoarece fondul comercial negativ este o valoare reziduală şi recunoaşterea creanţei privind impozitul amânat va duce la creşterea valorii contabile a fondului comercial negativ. pentru că acea creanţă privind impozitul amânat apărută din aceste diferenţe temporare deductibile va necesita chiar ea profit impozabil viitor pentru a fi utilizată. o întreprindere ignoră valorile impozabile apărute din diferenţe temporare deductibile care se aşteaptă să provină din perioadele viitoare. creanţa privind impozitul amânat este recunoscută în perioada în care apar şi diferenţele temporare deductibile. În evaluarea pe care o face pentru a determina dacă va avea suficient profit impozabil în perioadele viitoare. o întreprindere recunoaşte creanţele privind impozitul amânat doar atunci când există probabilitatea că vor exista profituri impozabile faţă de care să poată fi utilizate diferenţele temporare deductibile. profitul impozabil poate fi creat sau mărit prin: a) hotărârea de a avea venituri din dobânzi impozitate fie atunci când sunt încasate. dar pentru care baza fiscală nu a fost ajustată pentru a putea reflecta o astfel de apreciere a valorii. în unele jurisdicţii. probabil. În astfel de circumstanţe. d) vânzarea unui activ care generează venituri neimpozabile (cum ar fi. Atunci când există insuficiente diferenţe temporare deductibile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale.

Reevaluarea creanţelor nerecunoscute privind impozitul amânat La fiecare dată a bilanţului. Pierderi fiscale şi credite fiscale neutilizate O creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru reportarea pierderilor fiscale şi a creditelor fiscale neutilizate. In limita probabilităţii că va exista profit impozabil viitor faţă de care pot fi utilizate pierderile şi creditele fiscale nefolosite. nu este dedusă din valoarea amortizabilă a activului (cu alte cuvinte. ce vor avea ca efect valori impozabile faţă de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate înainte de expirarea lor.O situaţie în care o creanţă privind impozitul amânat apare la recunoaşterea iniţială a unui activ este aceea când o subvenţie guvernamentală neimpozabilă aferentă unui activ este dedusă pentru a determina valoarea contabilă a activului dar. se impune prezentarea informaţiilor referitoare la valoarea creanţei privind impozitul amânat şi la natura dovezii venite să susţină recunoaşterea acestuia. Totuşi. În astfel de circumstanţe. Criteriile folosite pentru recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat apărute din reportarea pierderilor fiscale şi a creditelor fiscale neutilizate sunt aceleaşi cu criteriile folosite în recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat apărute din diferenţele temporare deductibile. de asemenea. În măsura în care nu este probabil să existe profit impozabil faţă de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate. ca venit înregistrat în avans. baza sa fiscală). De aceea. Subvenţiile guvernamentale pot fi evidenţiate. caz în care diferenţa dintre venitul înregistrat în avans şi baza sa fiscală egală cu zero reprezintă o diferenţă temporară deductibilă. b) Dacă este probabil ca întreprinderea să aibă profituri impozabile înainte ca pierderile fiscale sau creditele fiscale neutilizate să expire. activul privind impozitul amânat nu este recunoscut. Indiferent de metoda de prezentare pe care o adoptă. d) Dacă oportunităţile privind planificarea fiscală sunt sau nu disponibile pentru întreprinderea care va crea profit impozabil în perioada în care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite pot fi utilizate. o îmbunătăţire a condiţiilor comerciale poate mări probabilitatea că întreprinderea va fi capabilă să genereze în viitor 26 . o întreprindere nu recunoaşte creanţa rezultată privind impozitul amânat. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat nerecunoscută anterior în măsura în care a devenit probabil faptul că profitul impozabil viitor va permite recuperarea creanţei privind impozitul amânat. valoarea contabilă a activului este mai mică decât baza sa fiscală şi acest lucru duce la apariţia unei diferenţe temporare deductibile. De exemplu. c) Dacă pierderile fiscale neutilizate rezultă din cauze identificabile care au şanse minime de a reapărea. când o întreprindere are experienţa unor pierderi recente ea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat apărută din pierderile fiscale sau din creditele fiscale neutilizate doar dacă întreprinderea dispune de suficiente diferenţe temporare impozabile sau dacă există alte dovezi concludente că va exista suficient profit impozabil faţă de care să poată fi folosite pierderile fiscale sau creditele fiscale neutilizate de către întreprindere. O întreprindere ia în considerare următoarele criterii la evaluarea probabilităţii existenţei profitului impozabil faţă de care să poată fi utilizate pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite: a) Dacă întreprinderea are sau nu suficiente diferenţe temporare impozabile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi impozabile. existenţa pierderilor fiscale neutilizate este o dovadă concludentă a faptului că s-ar putea să nu existe profit impozabil viitor. o întreprindere reevaluează creanţele nerecunoscute privind impozitul amânat. din motive fiscale.

mai degrabă. Investiţiilor în sucursale li se aplică aceleaşi considerente. întreprinderea raportoare recunoaşte datoria sau creanţa rezultată privind impozitul amânat . incluzând valoarea contabilă a fondului comercial) diferă de baza fiscală (care este. Astfel de diferenţe pot apărea în diverse circumstanţe. ea nu recunoaşte o datorie privind impozitul amânat. În plus. c) o reducere a valorii contabile a unei investiţii într-o întreprindere asociată până la valoarea sa recuperabilă. O întreprindere contabilizează în monedă proprie activele şi datoriile nemonetare ale unei operaţiuni din străinătate care este parte integrantă a activităţii societăţii-mamă Acolo unde profitul impozabil sau pierderea fiscală aferente operaţiunilor din străinătate (şi. întreprinderii asociate sau a întreprinderii în care s-a investit. precum şi intereselor în asocierile în participare. cheltuială) a investiţiei sau a interesului. întreprinderilor asociate şi ale asocierilor în participaţie. când o societate mamă şi filiala sa sunt plasate în ţări diferite. b) modificările cursurilor de schimb valutar. când societatea mamă a stabilit că acele profituri nu vor fi distribuite ui viitorul apropiat. deseori va fi imposibilă determinarea valorii impozitelor pe profit care ar urma să fie plătite la reluarea diferenţei temporare. ea este capabilă să controleze momentul reluării diferenţelor temporare aferente acelei investiţii (inclusiv diferenţele temporare apărute nu numai din profiturile nedistribuite. temporară poate fi diferită de diferenţa temporară asociată acelei investiţii în situaţiile financiare separate ale societăţii mamă dacă societatea mamă înregistrează investiţia în situaţiile sale financiare separate la cost sau la valoarea reevaluată. Prin urmare. dar şi din diferenţele de conversie valutară). sucursale şi întreprinderi asociate. Un alt exemplu este dat de situaţia când o întreprindere reevaluează creanţele privind impozitul amânat la data unei combinări de întreprinderi sau ulterior. baza fiscală a activelor şi a datoriilor sale nemonetare) sunt determinate în valută. sucursale şi întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participaţie (adică ponderea societăţii mamă sau a investitorului în activele nete ale filialei. sucursale şi întreprinderi asociate şi interese în asocierile în participaţie Diferenţele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investiţiilor în filiale. spre exemplu: a) existenţa profiturilor nedistribuite ale filialelor. sucursalelor.suficient profit impozabil pentru a putea permite creanţei privind impozitul amânat să îndeplinească toate criteriile de recunoaştere. cu excepţia cazului în care sunt satisfăcute cumulativ următoarele două condiţii: a) societatea mamă. sucursalei. Datorită faptului că astfel de diferenţe temporare se referă. b) există posibilitatea ca diferenţa temporară să nu fie reluată în viitorul previzibil. O întreprindere trebuie să recunoască o datorie privind impozitul amânat pentru toate diferenţele temporare impozabile aferente investiţiilor în filiale. deci. diferenţa. 27 . investitorul sau asociatul este capabil să controleze momentul reluării diferenţei temporare. În situaţiile financiare consolidate. variaţia cursurilor de schimb valutar duce la apariţia unor diferenţe temporare. Pe măsură ce societatea mamă controlează politica de dividende a filialei sale. Impozitul amânat rezultat este debitat sau creditat in contul de profit şi pierdere . Investiţii în filiale. la activele şi datoriile proprii ale operaţiunii din străinătate decât la investiţia întreprinderii raportoare în acea operaţiune externă. deseori.

de regulă.Un investitor într-o întreprindere asociată nu controlează acea întreprindere şi. b) costurile activelor necorporale au fost capitalizate în conformitate cu IAS 38. Acest lucru poate rezulta. în absenţa unei înţelegeri care să impună nedistribuirea profiturilor întreprinderii asociate în viitorul apropiat. dar poate determina dacă va fi egal sau va depăşi o valoare minimă. În unele cazuri. dar este inclus în profitul impozabil (respectiv pierderea fiscală) pe bază de numerar. Atunci când o întreprindere decide dacă o creanţă privind impozitul amânat este recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile aferente investiţiilor sale în filiale.dar au fost deduse in scopuri fiscale atunci cand au fost suportate. sucursale şi întreprinderi asociate şi din interesele în asocierile în participaţie. Contul de profit şi pierdere Impozitul curent şi cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca şi cheltuială în profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei. din: a) o modificare apărută în ratele de impozitare sau în legislaţia fiscală. de regulă. dar se includ în profitul impozabil (respectiv pierderea fiscală) aferent unei perioade diferite. Contractul dintre participanţii la o asociere se referă. un investitor poate să nu fie apt să determine valoarea impozitului ce este plătibil dacă recuperează costul investiţiei în întreprinderea asociată. O întreprindere trebuie să recunoască o creanţă privind impozitul amânat pentru toate diferenţele temporare deductibile apărute din investiţiile în filiale. 1. Exemple de astfel de situaţii apar atunci când: a) venitul din dobânzi. în aceeaşi perioadă sau în una diferită . redevenţe sau dividende este încasat cu întârziere (restant) şi este inclus în profitul contabil alocat în timp. Prin urmare. un investitor recunoaşte o datorie privind impozitul amânat apărută din diferenţe temporare impozabile aferente investiţiei sale în întreprinderea asociată.6 Valoarea contabilă a creanţelor şi datoriilor privind impozitul amânat se poate modifica.Suport de curs –Initiere in Standardele Internationale de Contabilitate 28 . nu este în postura de a determina politica acesteia privind dividendele. Atunci când o parte participantă într-o asociere controlează împărţirea profiturilor şi există probabilitatea ca aceste profituri să nu fie distribuite în viitorul apropiat. Cele mai multe datorii privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul amânat apar acolo unde venitul sau cheltuiala sunt incluse în profitul contabil al unei perioade. Active necorporale si sunt armonizate in contul de rofit si pierderi. cu excepţia cazului în care acel impozit apare din: a) O tranzacţie sau un eveniment care să fie recunoscute direct în capitalul propriu. b) Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziţie. cu condiţia şi doar cu condiţia probabilităţii ca: a) diferenţa temporară să fie reluată în viitorul apropiat. sucursale şi întreprinderi asociate şi intereselor în asocierile în participare. În astfel de situaţii. Impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. nu este recunoscută o datorie privind impozitul amânat. b) să existe profit impozabil f aţă de care să poată fi utilizată diferenţa temporară. chiar dacă nu există nici o schimbare în valoarea diferenţelor temporare aferente.7. la împărţirea profiturilor şi stabileşte dacă deciziile privitoare la astfel de probleme necesită consimţământul tuturor părţilor sau o majoritate specificată a acestora. spre exemplu. 6 ISTRATE C. datoria privind impozitul amânat este evaluată la această valoare.

Totuşi. dobânditorul recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat şi ţine seama de acest lucru în determinarea fondului comercial sau a fondului comercial negativ rezultat în urma achiziţiei. o întreprindere recunoaşte orice creanţe rezultate privind impozitul amânat sau orice datorii privind impozitul amânat ca active şi datorii identificabile la data achiziţiei. Combinări de întreprinderi. respectivele creanţe şi datorii privind impozitul amânat afectează fondul comercial sau fondul comercial negativ. Impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. În astfel de situaţii. Standardele Internaţionale de Contabilitate impun sau autorizează anumite elemente care să fie împrumutate sau înregistrate direct în capitalurile proprii. o repartizare mai potrivită cu circumstanţele date. b) o modificare survenită asupra ratei de impozitare ori alte norme de impozitare afectează o creanţă sau o datorie privind impozitul amânat aferent(ă) (în întregime sau doar în parte) unui element care a fost anterior debitat sau creditat în capitalurile proprii. fie din corectarea erorilor fundamentale. Ca rezultat al unei combinări de întreprinderi.b) o reevaluare a recuperabilităţii creanţelor privind impozitul amânat. d) Sumele apărute o dată cu recunoaşterea iniţială a componentei de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse. În unele circumstanţe excepţionale poate fi dificil a se determina valoarea impozitului curent şi a celui amânat care se referă la elementele creditate sau debitate ta capitalurile proprii. dobânditorul poate considera probabilă recuperarea propriei creanţe privind impozitul amânat care nu a fost recunoscută anterior de combinarea de întreprinderi. sau nu mai trebuie recunoscută în întregime. Exemple de astfel de elemente sunt: ) o modificare în valoarea contabilă apărută din reevaluarea imobilizărilor corporale. 29 . în astfel de situaţii. c) o întreprindere stabileşte că o creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută. Acest caz se poate întâlni. cu excepţia situaţiei în care el este aferent elementelor debitate sau creditate anterior direct în capitalul propriu. Spre exemplu. c)diferenţele de curs valutar apărute o dată cu conversia situaţiilor financiare ale unei entităţi străine. şi creanţa privind impozitul amânat care devine aferent (în întregime sau doar în parte) unui element care a fost anterior debitat sau creditat în capitalurile proprii. b) ajustare a soldului iniţial al profitului nedistribuit rezultat fie dintr-o modificare făcută asupra politicii contabile ce este aplicată retrospectiv. Elemente creditate sau debitate direct în capitalurile proprii Impozitul curent şi impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate sau direct în capitalurile proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct în capitalurile proprii. impozitul curent şi cel amânat aferente unor elemente care au fost debitate sau creditate în capitalurile proprii se bazează pe o repartizare proporţională justă a impozitului curent şi a celui amânat al entităţii aflate sub incidenţa jurisdicţiei fiscale sau pe altă metodă care realizează. în aceeaşi perioadă sau într-o perioadă diferită. Impozit amânat rezultat din combinările de întreprinderi În conformitate cu IAS 22. În consecinţă. o întreprindere nu recunoaşte datoriile privind impozitul amânat rezultate din însuşi fondul comercial (dacă amortizarea fondului comercial nu este deductibilă în scopuri fiscale) şi activele privind impozitul amânat rezultate din fondul comercial negativ neimpozabil care este tratat ca un venit constatat în avans. dobânditorul poate utiliza beneficiul pierderilor sale fiscale neutilizate faţă de profitul impozabil viitor al întreprinderii dobândite. c) o modificare în maniera previzională de recuperare a unui activ. de exemplu. atunci când: a) există rate progresive ale impozitului pe profit şi este imposibil de determinat rata la care o componentă specifică a profitului impozabil (a pierderii fiscale) a fost impozitată. în conformitate cu paragrafele 15(a) şi 24(a).

Exemple: O întreprindere achiziţionează o filială care avea diferenţe temporare deductibile în valoare de 300. Dacă rata de impozitare a crescut la 40%. Soldul de 81 este recunoscut drept cheltuială în contul de profit şi pierdere.Când un dobânditor nu a recunoscut o creanţă privind impozitul amânat al părţii achiziţionate drept un activ identificabil la data realizării unei combinări de întreprinderi şi acea creanţă privind impozitul amânat este recunoscută ulterior în situaţiile financiare consolidate ale dobânditorului. şi b) recunoaşte drept cheltuială reducerea survenită în valoarea contabilă a fondului comercial. La doi ani după realizarea achiziţiei. Când o întreprindere face o distincţie în situaţiile sale financiare între activele şi datoriile curente. costul fondului comercial cu 90 şi amortizarea cumulată cu 9 şi recunoaşte soldul de 81 drept o cheltuială în contul de profit şi pierdere. un venit din impozitul amânat de 120. Creanţa rezultată privind impozitul amânat ce avea o valoare de 90 nu a fost recunoscută ca activ identificabil în determinarea fondului comercial cu o valoare de 500 rezultat în urma achiziţiei. dobânditorul: a) ajustează valoarea contabilă brută a fondului comercial şi a amortizării cumulate aferente la nivelul valorilor ce s-ar fi înregistrat dacă respectiva creanţă privind impozitul amânat ar fi fost recunoscută ca activ identificabil la data realizării combinării de întreprinderi. Întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 90 (30% din 300) şi. pe de o parte. dobânditorul nu recunoaşte fondul comercial negativ şi nici nu măreşte valoarea contabilă a fondului comercial negativ. Rata de impozitare la momentul achiziţiei era de 30%. De asemenea. Prezentare Creanţe şi datorii fiscale Creanţele şi datoriile fiscale trebuie prezentate în bilanţ în mod separat faţă de alte active şi datorii. şi în contul de profit şi pierdere. şi activele imobilizate şi datoriile pe termen lung. ea nu trebuie să clasifice creanţele (respectiv datoriile) privind impozitul amânat ca active (respectiv datorii) curente. Totuşi. Creanţele şt datoriile privind impozitul amânat trebuie distinse de activele şi datoriile care privesc impozitul curent. întreprinderea reduce costul fondului comercial cu 90 şi al amortizării cumulate cu 9 (reprezentând amortizarea pe doi ani). Compensare O întreprindere trebuie să compenseze activele privind curent şi datoriile privind impozitul curent dacă şi numai dacă întreprinderea: a) are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute 30 . În consecinţă. costul fondului comercial si al amortizării cumulate aferente sunt reduse la valorile (410 şi 41) care ar fi fost înregistrate dacă o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 90 ar fi fost recunoscută drept activ identificabil la data realizării combinării de întreprinderi. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat de 120 (40% din 300). Dacă rata de impozitare a scăzut la 20%. întreprinderea stabileşte că profitul impozabil viitor va fi probabil suficient pentru ca întreprinderea să poată recupera beneficiul tuturor diferenţelor temporare deductibile. pe de altă parte. În ambele cazuri întreprinderea reduce. în contul de profit şi pierdere. venitul din impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. un venit din impozitul amânat de 90. de asemenea. În plus. Fondul comercial se amortizează pe 20 de ani. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 60 (20% din 300) şi un venit din impozitul amânat de 60.

Deşi creanţele şi datoriile privind impozitul curent sunt recunoscute şi evaluate în mod separat. impune ca anumite diferenţe de curs valutar să se recunoască drept venit sau cheltuială. b) creanţele şi datoriile privind impozitul amânat sunt aferente impozitelor pe profit percepute de aceeaşi autoritate fiscală fie: . O întreprindere trebuie să compenseze creanţele şi datoriile privind impozitul amânat dacă şi numai dacă: a) întreprinderea are dreptul legal de a compensa creanţele privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent. de dreptul legal de a compensa o creanţă privind impozitul curent cu o datorie privind impozitul curent atunci când acestea sunt aferente impozitului pe profit perceput de aceeaşi autoritate fiscală.aceleiaşi entităţi impozabile. Pentru a evita necesitatea întocmirii de programe detaliate cu privire la apariţia reluării fiecărei diferenţe temporare. autoritate care permite întreprinderii să efectueze sau să încaseze o singură plată netă. O întreprindere va dispune. dar nu specifică în mod clar când astfel de diferenţe trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere. fie să realizeze activele şi să deconteze datoriile în mod simultan. aceste diferenţe pot fi clasificate sub formă de cheltuială cu (venit din) impozitul amânat dacă prezentarea este considerată a fi cea mai folositoare pentru utilizatorii situaţiilor financiare.unor entităţi impozabile diferite care intenţionează fie să deconteze datoriile şi activele privind impozitul curent pe o bază netă. iar întreprinderea dispune de dreptul legal de a compensa activele privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent. acest Standard impune unei întreprinderi să compenseze o creanţă privind impozitul amânat cu o datorie privind impozitul amânat ale aceleiaşi entităţi impozabile dacă şi numai dacă ele sunt aferente impozitelor pe profit percepute de aceeaşi autoritate fiscală. Cheltuiala cu impozitul pe profit Cheltuiala cu impozitul (venitul fiscal) aferentă profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) aferentă profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere. În puţine situaţii o întreprindere poate avea dreptul legal de a face compensări şi intenţia de a deconta valoarea netă. 31 . pentru unele perioade. Instrumente financiare: prezentare şi descriere. . fie să realizeze activul şi să deconteze datoria în mod simultan. acolo unde diferenţele de curs valutar pentru datoriile sau activele privind impozitul străin amânat sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere. În consecinţă. ele sunt compensate în bilanţ prin aplicarea unor criterii similare cu cele stabilite pentru instrumentele financiare în IAS 32. În astfel de situaţii. în fiecare perioadă viitoare în care valori importante ale creanţelor ori datoriilor privind impozitul amânat se aşteaptă a fi recuperate sau decontate. un activ privind impozitul curent al unei singure întreprinderi din cadrul grupului este compensat contra unei datorii privind impozitul curent a altei întreprinderi din cadrul grupului dacă şi numai dacă întreprinderile în cauză au dreptul legal de a efectua sau de a încasa o singură plată netă şi întreprinderile intenţionează să efectueze sau să încaseze o astfel de plată netă sau să recupereze activul şi să îşi deconteze datoria în mod simultan. dar nu şi pentru altele. Diferenţele de curs valutar aferente creanţelor sau datoriilor din impozitele amânate din străinătate Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. în mod normal.b) intenţionează fie să deconteze pe o bază netă. programarea detaliată poate fi impusă pentru a stabili în mod real dacă datoria privind impozitul amânat al unei entităţi impozabile va avea ca efect creşterea plăţilor fiscale în aceeaşi perioadă în care o creanţă privind impozitul amânat al altei entităţi impozabile va avea ca efect scăderea plăţilor efectuate de către cea de-a doua entitate impozabilă. În situaţiile financiare consolidate.

f) Valoarea beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută. b) Cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferentă elementelor extraordinare recunoscute de-a lungul perioadei. şi baza în care rata sau ratele aplicabilă(e) este (sunt) calculată(e). sucursale şi întreprinderi asociate şi a participaţiilor în asocierile în participaţie pentru care nu au fost recunoscute datorii privind impozitul amânat g) în legătură cu fiecare tip de diferenţă temporară şi în legătură cu fiecare tip de pierderi şi credite fiscale neutilizate : .Prezentarea informaţiilor Componentele principale ale cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul se prezintă în mod separat. dacă este cazul) a diferenţelor temporare deductibile. Componentele cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul pot include: a) Cheltuielile (veniturile) cu impozitul curent. . prezentând. dintrun credit fiscal sau dintr-o diferenţă temporară a unei perioade anterioare care a fost folosită cu scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul curent. g) Cheltuiala cu impozitul amânat apărută din reducerea valorică sau reluarea unei reduceri anterioare a unei creanţe privind impozitul amânat h) Valoarea cheltuielii (venitului) cu impozitul aferentă acelor modificări în politicile contabile şi acelor erori fundamentale ce sunt incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete pentru perioada respectivă în conformitate cu tratamentul alternativ permis de IAS 8. d) O explicare a modificărilor apărute în rata sau ratele de impozitare aplicabilă(e) în comparaţie cu perioada contabilă anterioară. b) Orice ajustări recunoscute în cursul perioadei curente sau în perioadele anterioare pentru impozitul curent. de asemenea. c) O explicare a relaţiei dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil în una din sau în ambele situaţii următoare: . prezentate separat: a) Impozitul agregat curent şi amânat aferent elementelor care sunt debitate sau creditate în capitalul propriu. de asemenea. Profitul net sau pierderea netă a perioadei. f) Valoarea agregată a diferenţelor temporare asociate investiţiilor în filiale. c) Valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente înregistrării iniţiale şi reluării diferenţelor temporare.O reconciliere numerică între cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi produsul dintre profitul contabil şi rata sau ratele de impozitare aplicabilă(e) prezentând. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile. a pierderilor fiscale neutilizate şi a creditelor fiscale neutilizate pentru care nici o creanţă privind impozitul amânat nu a fost recunoscută în bilanţ. dintrun credit fiscal sau dintr-o diferenţă temporară a unei perioade anterioare care a fost folosită cu scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul amânat. şi informaţii despre baia în care rata impozabilă aplicabilă este calculată. e) Valoarea beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută. d) Valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente modificărilor survenite asupra ratelor de impozitare sau impunerea noilor impozite. e) Valoarea (şi data de expirare. 32 .O reconciliere numerică între rata de impozitare medie în vigoare şi rata de impozitare aplicabilă.Valoarea creanţelor şi datoriilor privind impozitul amânat recunoscută în bilanţul flecarei perioade prezentate. Următoarele trebuie. de asemenea.

câteodată este dificil a se aloca cheltuielile cu (veniturile din) impozitul între astfel de elemente. cheltuielile care nu sunt deductibile în determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale).Valoarea venitului din impozitul amânat sau a cheltuielii cu impozitul amânat recunoscută în contul de profit şi pierdere. Deseori este imposibilă calcularea valorii datoriilor nerecunoscute privind impozitul amânat rezultate din investiţiile în filiale. b) întreprinderea a suferii o pierdere fie în perioada curentă. cumulând rata de impozitare aplicată pentru impozitele naţionale cu ratele aplicate pentru orice impozite locale care sunt calculate pentru un nivel substanţial similar al profitului impozabil (al pierderii fiscale). cea mai concludentă rată este rata internă a impozitării în ţara în care întreprinderea este domiciliată. poate fi mai concludentă cumularea reconcilierilor separate efectuate folosind rata internă din fiecare jurisdicţie individuală. cheltuiala cu impozitul aferentă: . împreună cu valorile corespondente pentru flecare perioadă anterioară prezentată. În explicarea relaţiei dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil. datorii şi active contingente.. O întreprindere prezintă informaţii privind natura şi valoarea fiecărui element extraordinar fie în contul de profit şi pierdere. sucursale şi întreprinderi asociate şi din interesele în asocierile în participaţie (a se vedea paragraful 39). Datoriile şi 33 . Provizioane. Totuşi. efectul pierderilor fiscale şi efectul ratelor de impozitare străine. fără a cuprinde cheltuiala cu (venitul din) impozitul cumulată aferentă. Rata medie efectivă de impozitare este reprezentată de raportul dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil. O întreprindere trebuie să prezinte informaţii despre valoarea unei creanţe privind impozitul amânat şi despre natura probelor care sprijină recunoaşterea sa. Deşi utilizatorii situaţiilor financiare pot considera prezentarea informaţiilor despre cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferentă fiecărui element extraordinar ca fiind folositoare. dar nu impune prezentarea informaţiilor despre datoriile privind impozitul amânat. atunci când este posibil. deoarece utilizatorii situaţiilor financiare pot considera aceste informaţii ca fiind folositoare. Deseori. o întreprindere foloseşte o rată de impozitare aplicabilă care furnizează utilizatorilor situaţiilor financiare cele mai semnificative informaţii. întreprinderile sunt încurajate să prezinte informaţii referitoare la valorile datoriilor nerecunoscute privind impozitul amânat. valoarea totală a tuturor elementelor extraordinare este prezentată în contul de profit şi pierdere. pentru o întreprindere ce operează sub mai multe jurisdicţii. în aceste circumstanţe cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferent elementelor extraordinare poate fi prezentată cumulat. fie în cea precedentă în cadrul jurisdicţiei fiscale căreia îi este aferentă creanţei privind impozitul amânat. Oricum. Acest Standard impune deci unei întreprinderi să prezinte informaţiile privind valoarea cumulată a diferenţelor temporare aferente. O întreprindere prezintă informaţii despre orice datorii şi active contingente aferente impozitului în conformitate cu IAS 37. . Prezentarea informaţiilor permite utilizatorilor situaţiilor financiare să înţeleagă dacă relaţia dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil este neobişnuită şi să înţeleagă factorii semnificativi care pot afecta această relaţie în viitor.câştigului sau pierderii din întrerupere.profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente ale operaţiunii întrerupte pentru perioada respectivă. Când această prezentare a informaţiilor este făcută în notele aferente situaţiilor financiare. dacă asta nu reiese din modificările în valorile recunoscute în bilanţ. Relaţia dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil poate fi afectată de factori cum ar fi veniturile scutite de impozit. atunci când: a) utilizarea creanţei privind impozitul amânat este dependentă de profiturile impozabile viitoare a căror valoare este mai mare decât profiturile apărute în urma reluării diferenţelor temporare impozabile existente. fie în notele aferente situaţiilor financiare. şi h) în legătură cu operaţiunile întrerupte.

. rezultă din: . a unor elemente de cheltuieli sau de venituri faţă de includerea lor în rezultatul fiscal.activele contingente pot apărea. atribuită în scopuri fiscale. Metode de contabilizare a impozitului pe profit Neconcordanţele existente. între rezultatul fiscal şi cel contabil au generat diferenţe semnificative referitoare la contabilizarea impozitului pe profit. Justificarea teoretică a acestei metode rezidă în faptul că impozitul pe profit reprezintă o cheltuială a exerciţiului financiar şi nu o repartizare de profit. din litigii nerezolvate cu autorităţile fiscale. În mod similar. Evenimente ulterioare datei bilanţului). .înregistrarea contabilă a impozitului pe profit datorat pentru un exerciţiu financiar drept o cheltuială a perioadei de gestiune respective. motiv pentru care tratarea impozitelor amânate constituie o problemă rezolvabilă în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate. Metoda impozitelor amânate sau a reportului de impozit Conform acestei metode.acele diferenţe care nu fac obiectul impozitului amânat. 1. o întreprindere prezintă informaţii referitoare la orice efect semnificativ al acelor modificări survenite asupra creanţelor şi datoriilor privind impozitul curent şi amânat (a se vedea IAS 10. aceste diferenţe între valoarea contabilă a activelor şi pasivelor şi baza lor impozabilă.determinarea extracontabilă a impozitului generează neconcordanţă dintre aceasta şi totalitatea veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate în perioada de gestiune respectivă. cu ocazia determinării rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor sau veniturilor înregistrate în avans) 34 . toate antrenând la rândul lor. acolo unde modificările ratelor de impozitare sau ale legislaţiei fiscale sunt adoptate sau anunţate după data bilanţului (extrabilanţier).8.deducerea din rezultatul fiscal al unui exerciţiu financiar a pierderilor fiscale din perioadele de gestiune anterioare . stabilit prin normele fiscale. dar care sunt excluse din rezultatul fiscal (este cazul veniturilor din diferenţe de curs favorabile pentru disponibilităţile în valută. cheltuiala cu impozitul pe profit aparţine exerciţiului financiar în care veniturile şi cheltuielile corespunzătoare au fost contabilizate. Aceasta metodă respectă principiul imaginii fidele şi a prevalenţei economicului asupra juridicului. Diferenţele care apar între rezultatul contabil şi cel fiscal sunt: Diferenţele permanente .justificarea teoretică a metodei rezidă din ideea ca impozitul pe profit reprezintă o repartizare de profit. Diferenţe temporare (de sincronizare) sunt generate de contabilizarea. de exemplu. dar sunt cauzate de existenţa unor venituri luate în calcul la determinarea rezultatului contabil. nu o cheltuială a exerciţiului financiar. conform principiului independenţei exerciţiilor. Până-n prezent sunt cunoscute şi utilizate două metode de contabilizare a impozitului pe profit şi anume: Metoda impozitului exigibil Aceasta metodă este folosită de către întreprinderile româneşti. iar conturile anuale reflectă imaginea fidelă asupra patrimoniului si rezultatelor. Concret. dar care au fost luate în considerare în exerciţiul financiar precedent. în anumite perioade de gestiune) sau generate de nedeductibilitatea definitivă a unor cheltuieli pe care statul nu le consideră necesare pentru derularea obiectului de activitate al fiecărei entităţi juridice (este cazul cheltuielilor financiare din diferenţe de curs nevaforabile pentru disponibilităţi în valută). diferită în timp.contabilizarea unor cheltuieli şi/sau venituri în cursul exerciţiului financiar. precum şi de unităţile patrimoniale din unele ţări occidentale şi se caracterizează prin: . în diferite sisteme contabile. motiv pentru care impozitul pe profit contabilizat pe cheltuieli nu este identic cu cel datorat. creşteri sau diminuări irevocabile ale rezultatului fiscal faţă de cel contabil.

motiv pentru care este cuprinsă în normele americane şi totodată recomandată de cele internaţionale.tratează impozitele amânate ca şi conturi de echilibru. În vederea contabilizării impozitelor amânate se poate utiliza de una din metodele cunoscute: Metoda reportului fix . .includerea în rezultatul fiscal specific exerciţiului financiar curent al unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri care vor fi contabilizate în perioadele de gestiune viitoare (este cazul diferenţei dintre amortizarea fiscală şi cea contabilă. . cheltuiala cu impozitul pe profit (din contul de profit şi pierdere) este formată din impozitul exigibil la care se adaugă diferenţele temporare înregistrate în exerciţiul financiar anterior stabilite pe baza cotelor de impozit din momentul apariţiei lor . presupune folosirea cotei de impozit valabile la data apariţiei diferenţelor temporare. când valoarea contabilă a activului va fi recuperată sau cea a datoriei va fi stinsă. remarcăm deosebirea existentă între profitul contabil (care este profitul net sau pierderea pe o anumită perioadă de gestiune. . .incorecta cheltuială cu impozitul pe profit din contul de profit şi pierderi datorată necuprinderii părţii care reflectă impozitul pe profit potenţial. Metoda calculului parţial ce prevede includerea în calculul impozitelor amânate doar a diferenţelor temporare care într-un viitor apropiat vor genera majorări sau diminuări de impozite. indiferent de data exigibilităţii lor fiscale. în care valoarea contabilă a activului va fi recuperată sau cea a datoriei va fi stinsă.deductibile – reprezentate de diferenţele care vor avea drept rezultat valori deductibile la determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) în perioadele viitoare.cuprinderea în rezultatul fiscal specific unui exerciţiu financiar al unor elemente de cheltuieli sau venituri care au fost contabilizate în perioadele de gestiune anterioare (este cazul cheltuielilor exerciţiului financiar curent pentru care în perioadele de gestiune anterioare s-au constituit provizioane nedeductibile fiscal) . Analizând cele două tipuri de diferenţe de mai sus.impozabile – reprezentate de acele ecarturi care vor avea drept rezultat valori impozabile în determinarea impozitului pe profit (pierderii fiscale) specific perioadelor viitoare.impusă de vechea normă IAS12 "Contabilizarea impozitelor asupra beneficiului". Metoda reportului variabil 35 . pe baza cărora impozitul pe profit devine plătibil/recuperabil).inexistenţa în bilanţ a datoriilor/creanţelor probabile faţă de bugetul statului. Pentru determinarea diferenţelor temporare necesare contabilizării impozitelor amânate se folosesc două metode: Metoda calculului global care.. dar care vor fi utilizate în perioadele de gestiune viitoare la determinarea rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor cu provizioanele nedeductibile fiscal) .reflectarea contabilă a unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri în cursul unui exerciţiu financiar. ea permite asocierea cheltuielilor fiscale cu rezultatul contabil. înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul) şi cel impozabil (ce reprezintă de fapt.conform ei. atunci când aceasta nu afectează rezultatul contabil) Diferenţele temporare pot fi: . profitul sau pierderea perioadei de gestiune respective. cuantificată conform regulilor stabilite de către autoritatea fiscală. în vederea înregistrării acestor ecarturi. eliminând astfel diferenţele temporare cu caracter recurent sau cele pe termen lung. respectând principiul conectării veniturilor cu cheltuielile. Nereflectarea contabilă a acestor diferenţe temporare generatoare de fiscalitate amânată generează: . presupune includerea în determinarea impozitelor amânate a tuturor diferenţelor temporare. neglijând total eventualele viitoare modificări asupra lor.

. Dacă diferenţele temporare se referă la neconcordanţele dintre beneficiul impozabil şi cel contabil. 7 PATROI D. . De fapt. Rezultatul contabil =Venituri totale . Toate diferenţele temporare sunt temporale. 1. .9.instituită de vechea normă internaţională IAS 12 "Contabilizarea impozitelor asupra beneficiului". valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract.permite posturilor de impozite amânate din bilanţ să individualizeze.. în contextul abordării bilanţiere (centrată pe diferenţele temporale). . Rezultatul brut al exerciţiului corectat cu deducerile fiscale şi cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obţinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscală). obiectivul principal al standardului internaţional IAS 12 (indiferent de variantă) a fost de înregistrare a efectelor fiscale ale diferenţelor temporare fie ca obligaţii pentru impozite plătite (cunoscute sub denumirea de datorii privind impozitul amânat). atât pentru a calcula rezultatul contabil cât şi cel fiscal. În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzărilor bunurilor mobile cu plata în rate precum şi în cadrul contractelor de leasing financiar.impusă de noua normă internaţională IAS 12 "Contabilizarea impozitelor asupra rezultatului". cele temporale conturează ecarturile apărute între valoarea fiscală a unui activ sau pasiv şi valoarea sa contabilă din bilanţ. dar există diferenţe temporale care nu pot fi catalogate drept ecarturi temporare. corespunzătoare rezultatului din cursul perioadei de gestiune (luând în considerare însă şi ecarturile temporare regularizate în cursul exerciţiului). precum şi retratările soldurilor posturilor de impozite amânate (utile datorită modificării cotelor de impozit sau a apariţiei de noi impozite). Pentru determinarea veniturilor exerciţiului se iau în calcul toate câştigurile din orice sursă. cheltuiala exerciţiului cu impozitul pe profit include alături de impozitul exigibil şi impozitele preconizate că vor fi achitate în exerciţiile viitoare sau care vor fi considerate achitate în avans.presupune cuantificarea cât mai corectă a creanţei sau datoriei fiscale rezultate din diferenţele temporare. fie ca active recuperabile în viitor (cunoscute sub denumirea de creanţe privind impozitul amânat). În general cheltuielile sunt deductibile în aceeaşi manieră.generează informaţii mai puţin relevante prin contul de profit şi pierdere.7 Rezultatul contabil (rezultat brut al exerciţiului sau rezultatul exerciţiului înainte de impozitare) se calculează având în vedere cerinţele unei contabilităţi de angajament şi respectând principiul independenţei exerciţiului. Prin excepţie anumite cheltuieli se deduc după regulile obişnuite pentru calculul rezultatului contabil. cât mai fidel posibil. dar nu pot fi deduse pentru calculul rezultatului fiscal. Impozitarea profitului Editura Tribuna Economica 2009 36 .conform ei. . în contextul abordării pe bază de cont de profit şi pierdere (centrată pe diferenţele temporare). inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.Contabilizarea impozitului pe profit in Romania Rezultatul unei activităţi economice este tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil şi rezultat fiscal. creanţa sau datoria firmei în legătură cu aceste obligaţii fiscale.Cheltuieli totale Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil–Reduceri fiscale+Elemente nedeductibile fiscal. pe seama cheltuielii cu impozitul pe profit care nu este caracteristică doar operaţiunilor din cadrul exerciţiului financiar curent.

la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută anterior. . dacă persoana juridica romană întruneşte cumulativ următoarele condiţii: .venituri din vânzarea produselor. .veniturile neimpozabile. respectiv 10% începând cu 1 ianuarie 2009. . Acestea sunt imobilizate la data transmiterii cu titlu gratuit. .8 Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat şi includ: Venituri din exploatare. 8 Legea 414/2002 privind impozitul pe profit publicata in Monitorul Oficial cu completari ulterioare 37 . înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile.dividendele primite de la o persoană juridică romană. înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor. pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani. .diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare. veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere.venituri din producţia stocată. . . în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. respectiv: . lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Sunt considerate venituri neimpozabile: . .veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere. precum şi diferenţe de valoare a investiţiilor financiare pe termen lung.venituri din cedarea activelor.venituri din creanţe imobilizate.alte venituri financiare.deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru. titluri de participare şi investiţii deţinute ca imobilizări. lichidării investiţiilor financiare. . . a cesionării.fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.venituri din subvenţii de exploatare.plăteşte impozit pe profit . a retragerii. societate-mamă de la o filială a sa situată intr-un stat membru. .venituri din sconturile obţinute. . Venituri financiare . beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare.venituri din dobânzi.venituri din diferenţe de curs valutar.venituri din producţia de imobilizări. . reprezentând acţiuni deţinute la societăţi afiliate.dividende primite de la o persoana juridică română.venituri din alte imobilizări financiare. prevăzute expres în acorduri şi memoranduri aprobate prin acte normative.Determinarea profitului impozabil Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri.venituri din participaţii. precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile. precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare. . . La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor şi care se regăsesc în costul produselor şi serviciilor. . dintr-un an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

.cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor.cheltuieli cu personalul. Cheltuieli financiare: . 38 .are una din formele de organizare prevăzute în Codul Fiscal.la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România.alte cheltuieli financiare.. dacă persoana juridică străină întruneşte. societăţi-mamă. . .cheltuieli cu dobânzile.începând cu data de 1 ianuarie 2009.cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei.în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru.cheltuieli privind exproprierile. precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora. este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi. . persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută anterior. . .deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru.cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi.cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat. . stabilite prin norme. în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un terţ. . . pe durata de viată stabilită de către contribuabil. respectiv o participare minimă de 10%. Categoriile de cheltuieli admise spre a fi deduse la calculul profitului impozabil (cheltuieli deductibile) sunt: .dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice din alte state membre. . produselor sau serviciilor în baza unui contract scris. care sunt aferente realizării veniturilor.alte cheltuieli de exploatare. .pierderi din creanţe legate de participaţii. Structura acestor cheltuieli este următoarea: Cheltuieli de exploatare: . care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre.contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit. materiale şi mărfuri. înregistrate în contabilitatea contribuabililor. . .cheltuielile efectuate. pentru protecţia muncii şi cheltuieli efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.cheltuieli din cedarea activelor.cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante.cheltuielile de transport şi cazare în tară şi în străinătate efectuate pentru salariaţi şi administratori. . Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit. precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. . .cheltuieli cu impozitele.cheltuieli privind titlurile de plasament cedate. taxele şi vărsămintele asimilate. potrivit legii.cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă. impozitul pe profit sau un impozit similar acestuia.cheltuieli cu materii prime. .cheltuieli cu diferenţe de curs valutar. .plăteşte în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru. cumulativ condiţiile: .cheltuieli privind calamităţi naturale. Cheltuieli extraordinare: . . nu se consideră ca are sediul fiscal în afara Uniunii Europene. . . . pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani. după natura lor. fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.contribuţiile care condiţionează organizarea şi funcţionarea activităţilor respective potrivit normelor legale în vigoare.

la misiuni de afaceri.cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie. cluburi.cheltuielile de transport.amortizarea.cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar.cheltuieli pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor.cheltuielile cu provizioane şi rezerve. .taxele de înscriere. cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii. obţinerea de atestări conform standardelor de calitate. . a sistemelor informatice. precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă.cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat. precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil.cheltuieli pentru marketing .taxele de înscriere . altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit. reglementate de acte normative în vigoare.studiul pieţei.5 ori nivelul egal stabilit pentru instituţiile publice. cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor. biblioteci. precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj. baze sportive. . participarea la târguri şi expoziţii. pentru înmormântare.perisabilităţile. . În conformitate cu reglementările legale din România sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit următoarele: . .cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale. cămine de nefamilişti. editarea de materiale informative proprii.. ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament. promovarea pe pieţele existente sau noi. .cheltuieli de cercetare. cazare şi indemnizaţiile acordate salariaţilor.pierderile înregistrate la scoaterea din evidentă a creanţelor neîncasate. muzee. 39 . în limita echivalentului în lei a 2 000 euro anual.cheltuielile sociale în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra fondului de salarii realizat. . . inclusiv transportul. . . . organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. cantine. costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. . . . servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară.suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate. întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii.provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor. . . în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi.cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile.cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat. În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: transportul la şi de la locul de muncă al salariaţilor. creşe. introducerea.cheltuieli pentru perfecţionarea managementului. în limita a de 2. ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodări şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor. cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor. pentru boli grave sau incurabile şi protezele. precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe. împreună cu instituţiile de specialitate. Intră sub incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere. în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exerciţiul curent sunt limitate la nivelul egal stabilit pentru instituţiile publice. împreună cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale. .

cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. majorările de întârziere şi penalităţile datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în contractele comerciale.cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative.cheltuielile înregistrate de societăţile agricole. . precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli. . . întreţinerea unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice. folosită şi în scop personal. prevăzută în contractul de societate sau asociere. neimputabile pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. Pentru a fi deductibile fiscal. . . . altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului. pentru aceste bunuri sau servicii. cu excepţia majorărilor.cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate. Cheltuieli neadmise a fi deduse din rezultatul fiscal (cheltuieli nedeductibile) sunt: . care nu au la bază un document justificativ potrivit legii. confiscările. . .cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat. prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune. la schemele facultative de pensii ocupaţionale în limita stabilită potrivit legii.cheltuielile de funcţionare.cheltuielile de funcţionare şi întreţinere a autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare a persoanei juridice. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România.amenzile.cheltuielile înregistrate în contabilitate. cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale. care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia.cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii.cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. . potrivit prevederilor legale.cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiar.. la preţul de piaţă. . precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung. constituite în baza legii pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi. 40 . cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora.cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor.cheltuieli pentru funcţionarea şi întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare.cheltuielile efectuate în numele unui angajat. respectiv chiriaş. . precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Amenzile. majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române. inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent. potrivit normelor. după caz. Amenzile. altele decât cele încheiate cu autorităţile nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului alineat. al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile. . deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei. deductibilă în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi în acest scop. deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii. .

. pentru partea neacoperită de provizion. În debitul contului 441 se înregistrează: . se obţine rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere). asistenţă sau alte prestări de servicii.valoarea impozitului pe profit în corespondenţă cu contul 441. În creditul acestui cont se înregistrează: . . precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate.sumele virate bugetului de stat sau bugetelor locale şi reprezintă bugetul pe profit sau venit datorii anuale. Contul 691 este un cont cu ajutorul căruia se ţine evidenţa cheltuielilor cu impozitul pe profit. .Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de unitate. Acest cont este un cont bifuncţional. . Virarea impozitului pe profit la bugetul statului se înregistrează prin articolul contabil: 441 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” Dacă din rezultatul brut al exerciţiului (rezultatul înainte de impozitare) se scade impozitul pe profit. sumele vărsate în plus. 41 . potrivit clauzelor contractuale. . . înregistrarea impozitului pe profit calculat ca fiind datorat bugetului de stat necesită întocmirea articolului contabil: 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „Impozitul pe profit”. este înscris în pasivul bilanţului contabil şi explicat în contul de profit si pierdere. Acest rezultat net al exerciţiului se regăseşte în soldul final al contului 121 “Profit si pierdere”. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei procentuale de 16% asupra profitului impozabil.cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului. Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit se face cu ajutorul conturilor: • 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” • 441 „Impozitul pe profit” Contul 441 este un cont cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului privind impozitul pe profit. venit aferent exerciţiului financiar anterior. care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. consultanţă. cheltuielile înregistrate în evidenta contabilă.sumele datorate de unitate către bugetul de stat şi care reprezintă impozitul pe profit.cheltuieli de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate peste limitele legale.000 euro anual.alte cheltuieli salariale care nu sunt impozitate la angajat.cheltuielile cu serviciile de management. iar soldul debitor. care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului. sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective. pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte. .impozitul pe profit. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing. după caz. În debitul contului 691 se înregistrează: .cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului.. contribuabilii care scot în evidenţă clienţii neîncasaţi. În această situaţie.cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au o legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul în lei a 4. în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare. .pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate. în vederea corectării erorilor.

000 lei . Profitul impozabil se calculează şi se evidenţiază lunar.000 lei +3. cu plaţi anticipate efectuate trimestrial.000 lei . până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.000 lei +Vni = 400.trimestrial. actualizate cu indicele inflaţiei estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţi anticipate.venituri realizate din activitatea societăţii 400.000 lei dividende primite de la o societate juridică română +2.cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 1. Exemplu de calcul al impozitului pe profit: Un agent economic prezintă următoarea situaţie la sfârşitul lunii martie 2009: .400 lei 42 . .indiferent de valuta în care a fost realizat astfel: . după caz.000 lei venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică trimestrial.anual. Plata impozitului se efectuează în lei .cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 2000 lei .000 lei = 403.cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor 200 lei . cumulat de la începutul anului fiscal.dividende primite de la o societate juridică română 1. în cazul tuturor contribuabililor alţii decât bănci şi organizaţii nonprofit.cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii 500 lei . Vni = venituri neimpozabile Vr = 400.Deciziile privind modalităţile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire (în cazul pierderilor) a rezultatului net al exerciţiului sunt luate de Adunarea Generala a Acţionarilor sau asociaţilor. care includ veniturile neimpozabile.anual.venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat reducere 2. Ch = cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor. persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor. în care: Vr = venituri realizate. Ch = 91. astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.000 lei +1.alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri 89. Cnd = cheltuieli nedeductibile. pentru contribuabilii societăţii bancare. până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.000 lei . impozitul pe profit calculat cumulat pentru sfârşitul trimestrului I si impozitul pe profit calculat pentru luna curentă-martie. persoane juridice străine. Se va determina: profitul impozabil.000 lei . .000 lei Vni = 3.700 lei . Profit impozabil = Vr-Vni-Ch+Cnd.dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române 500 lei Cota aplicată profitului pentru determinarea impozitului este de 16%. în cazul organizaţiilor nonprofit şi în cazul contribuabililor care obţin venituri din cultura cerealelor şi plantelor tehnice. pomicultura şi viticultură.

100 lei *16% = 49.000 lei = 47. 1. ”Declaraţia privind obligaţiile de plata la bugetul de stat” .91.776 lei Impozit pe profit Conturi la bănci in lei Pe data de 25 ale lunii următoare societatea declară şi depune la organele fiscale teritoriale. 500 lei .100 lei Până la sfârşitul lunii martie societatea datorează un impozit pe profitul realizat calculat cumulat – trimestrial -: Impozit pe profit = profit impozabil * 16% Impozit pe profit = 311.500 lei =311. Plata sumei datorate la bugetul de stat privind impozitul pe profit: 441 = 5121 49.cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii.776 lei Înregistrările contabile aferente operaţiunilor : Contabilizarea impozitului pe profit calculat la sfârşitul trimestrului I 2009 691 = 441 49. 43 .776 lei -2.000 lei .200 lei .cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor.000 lei – 3.0000 lei .776 lei Impozitul pe profit realizat pentru luna curentă se determină prin deducerea din impozitul calculat pentru trimestrul I anul 2008 a impozitelor calculate pentru lunile precedente: Ilc =I – Ilp în care: Ilc = impozitul pe profit datorat lunii curente Ilp = impozitul pe profit calculat şi datorat pentru lunile precedente I = impozitul pe profit calculat – trimestrial .pentru profitul cumulat Ilc = 49.alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri Cnd = 2.776 lei Cheltuieli cu Impozit pe impozitul pe profit profit Soldul creditor al contului 441 „impozit pe profit” reprezintă datoria societăţii faţa de bugetul de stat pentru impozitul pe profit.400 lei +2.700 lei .100.000 lei cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 500 lei dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române Profitul impozabil = Vr-Vni-Ch+Cnd = 403.cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 89.500 lei 2.

Capitalul social subscris al firmei este de 400 RON şi divizat în 40 părţi social egale. casnice şi industriale. fiind numită pe o perioadă nelimitată. schimbă sau constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii. 44 . la Administraţia Financiară. a diferenţelor din reevaluarea patrimoniului sau a altor surse determinate. pot lua decizii cu privirea la activitatea societăţii. în valoare totală de 240 RON. Evidenţele contabile ale societăţii se vor exprima în lei. Părţile sociale nou subscrise în totalitatea lor vor fi libere de orice sarcini.ANALIZA ACTIVITATII ECONOMICE PE BAZA INFORMATIILOR REZULTATE DIN CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC FRIGO STAR SRL 2.Grigore Alexandrina subscrie un număr de 24 părţi sociale reprezentând 60% din capitalul social. vizat de Administraţia Financiară. S. înfiinţată în anul 2004 cu sediul în Bucureşti. FRIGO STAR S.R. iar evidenţele operaţiunilor de încasări şi plăţi în valută se vor face prin exprimarea valutelor în lei la cursul în vigoare la data efectuării operaţiunilor.1 Prezentarea generală a S. având puteri depline.62 al cărui obiect principal de activitate îl constituie montarea şi întreţinerea instalaţiilor frigorifice. montare. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII Societatea este administrată de Grigore Alexandrina.R. prin încorporarea rezervelor. cu excepţia actelor juridice prin care societatea înstrăinează. are ca obiect principal de activitate lucrări de prestări servicii. situaţie în care hotărârea se va lua de către Adunarea Generală. Puterile acordate administratorului vor fi exercitate numai de acesta. la data încheierii actului juridic. sector 6.C. Un exemplar al bilanţului şi al contului de profit şi pierderi. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social poate fi majorat prin decizia Adunării Generale a Asociaţilor Majorarea capitalului social se poate face prin noi aporturi în numerar sau în natură. Frigo Star Service este o societate cu răspundere limitată. Ele se supun aprobării Adunării Generale. BILANŢUL CONTABIL Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi al societăţii vor fi întocmite prin administrator.L. FRIGO STAR S.Grigore Marin subscrie un număr de 16 părţi sociale reprezentând 40% din capitalul social. reparare şi întreţinere a instalaţiilor frigorifice. După aprobarea lor de către Adunarea Generală. EXERCITIUL FINANCIAR Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an. ADUNAREA GENERALĂ Adunarea Generală a Asociaţilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra activităţii acesteia şi a politicii economice şi comerciale. Structura capitalului social este următoarea: . strada Izbânda nr.L. S. Societatea va deschide conturi în lei şi în valută la băncile autorizate din România. când exerciţiul financiar începe la data înregistrării la Registrul Comerţului.C. în valoare totală de 160 RON . va fi depus la Registrului Comerţului. cu excepţia primului an de activitate. Administratorii au dreptul de a reprezenta societatea în relaţiile cu terţii. bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi vor fi depuse de administrator în termen de 15 zile. având codul CAEN 9522.C. numerotate de la 1 la 40 cu o valoare nominală de 10 RON fiecare.

sunt următorii: Denumire firmă SC AEROTHERM SRL SC FRIGORIFIC SRL SC EUROFRIG SRL SC SERVICE ILDA SRL SC TERMO AMBIANT SRL SC REFRIGENT SRL SC FRIGOTHHNIK SRL SC WES SYSTEM SRL Cota de piaţă a concurenţilor % 2008 2009 39 25 22 3 2 48 70 5 1 1 0.C.L.5 SC GREGORYS ROMANIA 15.A 12 15 SC GEROMED SRL 26 21 SC AGER SERVICE SRL 15 17 SC MECANPROD SRL 13.2 16 SC GENERAL TURBO S.8 6 SC ALKA.L.4 8. Frigo Star S.A 6.7 3.4 11 Denumire firmă Servicii prestate Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Principalii concurenţi ai S.6 ELECTROLUX ROMANIA SA 0.R.7 8.3 50 5.S FOOD NETWORK S.A 7. Frigo Star S. Se înregistrează cheltuieli privind combustibilul 6022 = Cheltuieli privind combustibilul 401 Furnizori 553 RON 3. Se înregistrează cheltuieli cu servicii bancare si asimilate 627 Cheltuieli cu servicii bancare şi asimilate = 5121 Conturi la bănci în lei 50 RON 45 .2 FRIGOTHERM GROUP S.Studiu de caz privind contabilitatea impozitului pe profit la S.6 1.A 7 14 SC ARTIC SYSTEM SRL 3.C.7 4.5 SC ARTIC S.5 0.SRL 1. Se înregistrează cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar 603 = Cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar 303 Materiale de natura obiectelor de inventar 2130 RON 2. dar şi în alte judeţe.5 15 SC ORICAM SERVICE 4. Aceştia sunt: % din cifra de afaceri 2008 2009 V.Principalii clienţi sunt pe raza municipiului Bucureşti.2 .CO.R. În cursul lunii decembrie 2009 s-au derulat următoarele operaţii economico-financiare: 1.

Se înregistrează cheltuieli cu servicii executate de terţi 628 = 401 Alte cheltuieli cu servicii Furnizori executate de terţi 19 RON 13. mijloacelor privind amortizarea de transport. Se înregistrează cheltuieli privind materialele consumabile 6028 Cheltuieli privind materiale consumabile = 401 Furnizori 485 RON 5. Se înregistrează cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii 626 Cheltuieli poştale şi taxe şi telecomunicaţii = 401 Furnizori 205 RON 6. animalelor şi plantaţiilor 46 . Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii 6453 = 4373 21 RON Contribuţia angajatorului pentru Ajutor de şomaj asigurările sociale de sănătate 12. Se înregistrează cheltuielile suportate de unitate cu salariile personalului 641 = 421 Cheltuieli cu salariile personalului Personal-salarii datorate 8. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale 6451 = 4311 Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la asigurări sociale la asigurări sociale 9. Se înregistrează cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 6811 = 2813 1500 RON Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalaţiilor. Se înregistrează contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj 6452 = 4371 Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la fondul de şomaj pentru ajutorul de şomaj 522 RON 2500 RON 465 RON 130 RON 13 RON 11.4. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate 6453 = 4313 Contribuţia angajatorului pentru Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate asigurările sociale de sănătate 10. Se înregistrează alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi 628 = 401 Alte cheltuieli cu serviciile Furnizori executate de terţi 7.

cheltuieli Profit brut =26 607 RON Profit impozabil =26 607 *16% = 4 257. Închiderea conturilor de cheltuieli la sfârşitul lunii decembrie: 121 Profit şi pierdere = % 603 6022 627 6028 626 628 641 6451 6453 6452 6811 691 13120 RON 2130 RON 553 RON 50 RON 485 RON 205 RON 541 RON 2500 RON 465 RON 151 RON 13 RON 1 500 RON 4 527 RON Închiderea conturilor de venituri la sfârşitul lunii decembrie % 704 766 = 121 18 937 RON 18 925 RON 12 RON Societatea a înregistrat impozit pe profit până la trimestrul IV în valoare de 8. inclusiv impozitul pe profit. Se înregistrează plata impozitului pe profit la bugetul statului 47 . înregistrarea contabilă fiind: 691 = 441 8 478 RON Cheltuieli cu impozitul impozit pe profit pe profit Societatea a depus trimestrial declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.14. Se înregistrează venituri din dobânzi bancare 5121 = 766 Conturi la bănci în lei Venituri din dobânzi 18925 RON 12 RON La sfârşitul lunii decembrie se calculează impozitul pe profit pe trimestru IV 2009 astfel: Venituri totale = 52 437 RON Cheltuieli totale = 25 830 RON Profit brut = venituri . înregistrarea contabilă fiind: 691 = 441 4 257 RON Cheltuieli cu impozitul Impozit pe profit pe profit La sfârşitul lunii decembrie se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri.478 RON. Se înregistrează venituri din lucrări executate şi servicii prestate 411 = 704 Clienţi Venituri din lucrări executate şi servicii prestate 15.

Evaluarea firmei şi determinarea oportunităţilor şi sensul schimbărilor ce trebuie făcute reprezintă baza de fundamentare a viitoarelor opţiuni şi obiective strategice.Rezultat extraordinar 11. La sfârşitul exerciţiului financiar 2009 contul de profit şi pierderi se prezintă astfel: 1.Rezultat financiar 7.Venituri extraordinare 9.704) Venituri din exploatare 2.441 = Impozit pe profit 5121 Conturi la bănci în lei 8 478 RON Impozitul pe profit aferent trimestrului IV în valoare de 4.Rezultat din exploatare 4.Profit sau pierdere netă fiind: 129 Repartizarea profitului = 117 Rezultatul reportat 68 281 RON 184 384 RON 184 384 RON 184 384 RON 103 110 RON 81 274 RON 12 RON 0 RON 12 RON 81 286 RON 0 RON 0 0 RON 184 396RON 103 110 RON 81 286 RON 13 005 68 281 RON Profitul net este înregistrat în contul 117 „Rezultatul reportat”. Adunarea Generală a Asociaţilor hotărăşte în luna ianuarie 2010 ca profitul net să fie repartizat astfel: .Rezultat curent 8. În realizarea acestei analize am utilizat informaţiile prevăzute în bilanţul patrimonial şi contul de profit şi pierdere pe ultimii trei ani.Cifra de afaceri netă .Cheltuieli financiare 6.Rezultatul exerciţiului(profit sau pierdere) 14.Cheltuieli extraordinare RON 10.venituri din prestări servicii (ct.Impozit pe profit RON 15.04.527 va fi virat la bugetul de stat până pe data 25.Cheltuieli de exploatare 3.diferenţa pe alte rezerve Înregistrări contabile aferente: 117 = % 68 281 RON 457 34 140 RON Dividende de plată 1068 34 141 RON Alte rezerve Analiză economico-financiară Analiza economico-financiară are rolul de a evidenţia eficienţa acţiunilor strategiei trecute şi prezente.2010.2009 se întocmeşte şi se depune declaraţia impozitului pe profit.12.50% pe dividende . 48 . înregistrarea contabilă Odată cu întocmirea şi depunerea situaţilor financiare la 31.Venituri financiare 5.Venituri totale 12Cheltuieli totale 13.

b. Cheltuielile din exploatare cresc de la 2008 la 2007 cu 158 797 RON . e.9 448 8 Financiare 0. 3. Indicator Venituri exploatare Costuri exploatare Rezultate exploatare Venituri financiare din care: Venituri din dobânzi Alte venituri Costuri financiare Rezultat financiar Rezultat curent al exerciţiului Venituri extraordinare Costuri extraordinare Rezultate extraordinare Venituri totale Costuri totale Rezultatul brut Rezultatul net 2007 60 448 46 568 13 880 8 8 0 0 8 13 888 0 0 0 60 456 46 568 13 888 11 666 2008 245 495 205 365 40 130 184 184 0 0 184 40 314 0 0 0 245 679 205 365 40 314 33 864 2009 184 396 103 110 81 286 12 12 0 0 12 81 298 0 0 0 184 408 103 110 81 298 68 281 Analiza pe baza ratelor de rentabilitate 49 .07 184 5 0 0 205 100 365 205 100 365 0 0 0 0 6 450 0 33 864 0 2009 Mii lei % 184 100 396 184 99.01 8 3 Extraordinare 0 0 Cheltuieli totale 46 100 568 Exploatare 46 100 568 Financiare 0 0 Extraordinare 0 0 Impozitul pe profit 2 222 0 Rezultatul net al perioadei 11 0 666 Indicator 2008 Mii lei % 245 100 679 245 99. 1. De asemenea ponderea veniturilor din exploatare creşte de la 2007 la 2008 cu 185 047 RON iar în anul 2009 se observă o scădere faţă de 2008 cu 61 099 RON. 2. Nr. c.2007 Mii lei % Venituri totale 60 100 456 Exploatare 60 99. crt. 5. 8. a. 4.iar în anul 2009 acestea scad faţă de 2008 cu 102 255 RON. 6. 7. Se constată o creştere a profitului în 2008 faţă de 2007 cu 22 198 RON şi în 2009 faţă de 2008 cu 34 417 RON. f. d.007 0 103 110 103 110 0 0 13 005 68 281 0 100 100 0 0 0 0 Rentabilitatea de exploatare a înregistrat o creştere în anul 2008 faţă de 2007 şi o creştere în 2009 faţă de 2008.9 384 12 0.9 495 2 0.

97 11.29 2916 19. 50 .19 2009 45.6 22. Rentab.brut/V.net/cap.47 ori. iar anul 2009 a scăzut de 0. Cu ajutorul ratei de rentabilitate financiară se apreciază eficienţa investiţiei capitalului şi oportunităţilor menţinerii acestor investiţii.pr.80 48.Diagnosticul pe baza notelor de rentabilitate permite efectuarea de comparaţii în timp şi spaţiu.87 ori faţă de 2007 si 2009 a scăzut faţă de 2008 de 0.29 22. x 100 Prof. Ratele de rentabilitate completează informaţiile obţinute pe baza indicatorilor absoluţi ai rentabilităţii furnizând informaţii cu privire la acţiunea principalilor factori care acţionează la nivelul firmei.44 52./V.64 ori faţă de 2008.soc. Fiecare rată are o anumită valoare informaţională.96 19.tot.34 13.x100 Profit net/C.totalx100 2007 48.68 ori.78 8466 99. În anul 2008. activ. Rata rentabilităţii economice caracterizează eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea firmei. îndeplinind o funcţie specifică în activitatea practică de gestiune şi plasare a capitalului. profilului Rentab.91 de ori.expl. stocare.brut/A. dar o creştere a acesteia în anul 2009 faţă de 2008 de 2.11 44. totale Rata rentabilităţii Algoritm de calcul Prof.71ori.41 44.03 44.x100 Prof.expl. rata de rentabilitate financiară a crescut faţă de 20067de 1.31 16.A. capital social Rentab.x100 Rez. Se remarcă din tabel că în anul 2008 a crescut de 3.x100 Profit.52 13. venit.08 37. Principalele note sunt prezentate în tabelul care urmează: Indicatori Rentabilitatea finan.41 Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare.02 17070 37. Pe baza tabelului se observă o scădere a ratei rentabilităţii comerciale în 2008 faţă de 2007 de 0. Ratele de rentabilitate pot fi valabile pentru estimarea sintetică a rezultatului pentru intervalul de prognoză. totale Rentab.39 2008 71.net/A. vânzare) şi mai ales politicii de preţuri practice.tot. exploatării Rentab.08 40.61 16.net/V x 100 Prof. precum şi faţă de anumite standarde/norme elaborate de organisme abilitate în domeniul evaluării. comercială Rentab.net/cap.x100 Prof.

întrucât intrarea acestora pe această piaţa este inerentă. Unul dintre efectele introducerii cotei unice de impozitare îl reprezintă descurajarea evaziunii fiscale. favorizează deţinătorii de acţiuni. funcţionale sau performante care să le permită fructificarea şi înregistrarea de profituri. facilităţi prin introducerea unor noi metode de calcul fiscal. În al doilea rând pentru a fi competitive pe piaţa. Aceasta cotă unică de 16% duce la creşterea profitului net al societăţii. Impozitul poate fi ocolit fără ca plătitorul să intre în conflict cu legea prin evaziunea permisă în mod voit (printr-un sistem de scutiri.ca şi agenţii economici care utilizează forţa de muncă cu capacitate redusă sau absolvenţii din primii ani ai învăţământului superior şi funcţia economică . Astfel se poate stimula producţia sau consumul unor mărfuri prin extinderea exportului şi reducerea importului. exportului. urmărind reguli care sunt aceleaşi pentru toţi agenţii economici. companiile româneşti trebuie să respecte standardele de calitate şi exigenţele privind mediul înconjurător. pentru a rentabiliza activitatea societăţii este necesar ca produsele şi serviciile să se obţină la costuri reduse şi să se valorifice la preţuri maxime. Ansamblul de măsuri şi acţiuni întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată. Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificilă pentru ca presupune instituirea unui sistem costisitor şi a unui aparat de supraveghere a colectării impozitelor. în ceea ce priveşte rolul impozitelor şi taxelor formează sistemul fiscal.CONCLUZII Impozitul poate fi privit ca o contribuţie firească. aceasta semnifică faptul că impozitele trebuie sa fie stabilite. El va compara efortul depus şi rezultatul pe care îl obţine de pe urma autorităţilor publice. urmărind impozitele. dă posibilitatea statului ca prin aparatul specializat. iar în cazul unui rezultat negativ va apărea rezistenţă la impozite. Investitorii caută în general medii economice stabile. Sistemul fiscal în procesul aşezării. cei care încasează dividende. Introducerea cotei unice de impozitare este o modalitate de atragere a investiţiilor. datorită unor neglijenţe în formularea legii. În concluzie sistemul fiscal din România . să exercite în anumite limite un anumit control asupra economiei influenţând dezvoltarea sau restrângerea activităţilor unor ramuri economice. 51 . problema valorificării produselor fiind strâns legată de un ansamblu de proceduri. impuse de Uniunea Europeană. care va achita sume importante către bugetul de stat sub forma de impozite şi taxe. dar şi creşterea veniturilor bugetare. De asemenea s-ar putea pune problema contribuabilului care va încerca să evite plata impozitelor datorate. urmăreşte îndeplinirea celor două funcţii principale ale sale şi anume: funcţia socială. prin impozitarea acestora o dată. metode şi tehnici de vânzări.în scopul dezvoltării activităţilor economiei. Sistemul fiscal trebuie să se caracterizeze prin modernizare. respectând principiile care stau la baza creşterii profitului. excepţii) şi evaziunea ce are loc ca rezultat al unor lacune ale legii. sporirea volumului veniturilor. creării de noi locuri de muncă. potrivit căreia sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mai mici şi greutăţi materiale mai mari . Încurajarea agenţilor economici pentru a dezvolta anumite activităţi se realizează prin scutirea la plată a impozitelor sau prin reducerea lor pentru anumite bunuri autohtone. Prin politica fiscală pe care statul o promovează se urmăresc obiective de ordin social şi chiar politic. mai ales când el consideră ca statul exagerează. În primul rând. obligatorie şi nerambursabilă datorată de către contribuabili pentru veniturile realizate.prin iniţierea noii reforme fiscale.

Potrivit datelor prezentate în studiul de caz reiese că veniturile totale ale societăţii Frigo Star Service SRL din 2009 sunt în creştere faţă de veniturile din 2008. întocmit la începutul anului. veniturile totale pe 2009 au fost mai mici faţă de 2008.se impune ca societatea să ia măsuri de reducere a cheltuielilor astfel încât obţinând un profit mare al cărui impozit de 16% să depăşească cota impozitului forfetar conform O.34/2009. Scăzând cererea.De asemenea trebuie avut în vedere utilizarea la maxim a activelor imobilizate de care dispune societatea şi a capitalului şi nu în ultimul rând efectuarea de cheltuieli care să conducă la maximizarea profitului. Una din măsurile de reducere a cheltuielilor în perioada următoare va fi stoparea creşterii salariilor pentru menţinerea în limită a profitului stabilit prin bugetul de cheltuieli şi venituri al societăţii. Luând în considerare reducerea cheltuielilor în anul curent se preconizează că rata rentabilităţii va creşte. 52 . societatea având o piaţă de desfacere mai mare în funcţie de cerere ducând la creşterea ratei rentabilităţii.G. acest lucru ducând la scăderea rentabilităţii pe acest an. Conform programului adoptat de guvern în 2009 privind reducerea cheltuielilor de orice natură .

Capota V. 13. Olimid L.Feleaga L.Editura Economică.(2001) Albu C.(2005) Anghel I...Bucureşti „Contabilitate şi control de gestiune”..BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ „Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate”.Revista Finante Publice şi Contabilitate „Sisteme contabile comparate”. Editura Intelcredo. . Neag R.Robu V. Bucuresti. 3. Moşteanu N.Bucuresti „Suport de curs–Iniţiere în Standardele Internaţionale de Contabilitate ”.Bucureşti „Reguli generale privind impozitul pe profit”. Bucureşti „Analiza şi evaluarea informaţiilor financiare” . 22. II”. (2008) Ena A. I.Editura Tribuna „Contabilitate financiară”.Editura Expert.Editura Economică „Sisteme contabile comparate”. Gheorghiu A.Editura Niculescu „ Analiza şi evaluarea societăţilor comerciale”..Ionascu I. 9.Albu N.Editura ASE. Editura Economică „Analiza financiară :Studii de caz”.(2006) Iacob P.Iaşi „Contabilitatea romanească armonizată cu directivele europene”.(2006) Dumitrean E.(2007) Feleagă N.Bucureşti Analiza economico-financiara. Pop A.Editura Sedcom Libris.Editura Economică. 21.Vol I. 20.Gheorghe B. „Fiscalitate impozite şi taxe”.Dumitrana M.(2009) Feleagă N. 7.. Bucureşti „Control fiscal”. 17. 14. Editura Economică.Dinu E. Editura Intercredo. 10. 8. 12.Lixandru F. 6. 11. 5. 15. Feleagă N. Negescu O.Manolache M. 16.(2004) Isfanescu A. Editura Economică.Bucureşti „Politici contabile de întreprindere”. 2.Editura ASE „Monografii contabile”. Bucureşti „ Strategia şi analiza economico-financiară a firmei”:Studii de caz.Editura InfoMega.Editura Economică Bucureşti „Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic”. (2008) Mihailescu V.. Bucureşti „Contabilitate de gestiune”. 4. 18.Editura Sedcom Libris.Cobariu L.(2009) Pavaloaia W. 19.Bucuresti „Tratat de contabilitate financiară vol.(2002) Feleagă N.(2002) Istrate C.Editura Universitară.Iasi „Reforma contabilităţii româneşti între modelele francez şi anglo-saxon”. (2000) Cernusca L. Editura CECCAR „Contabilitate financiară”.Editura 53 1..vol.. . (2003) Cobariu Liviu(2002) Caraiani C.

01. Editura Universitară „Contabiliatea financiara a societatilor mici si mijloci”i.H. 25.Cluj-Napoca „Fiscalitatea de la lege la practică”. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti Legea nr.Bucureşti „Impozitarea profitului”. tehnici şi studii de caz”. Bucureşti „Analiza economico-financiară: metode.Editura Dacia.. Editura Economică.12. Editura Tribuna Economică „Contabilitatea societăţilor comerciale”.Bucureşti „Analiza economico-financiară” .571/2003 privind Codul Fiscal.(2009) Ristea M.927 din 23. Editura Universitară.(2005) Tatu L.Dima M.nr.publicată în Monitorul Oficial cu toate modificările şi completările pana la 30 aprilie 2008 Noile reglementări contabile conforme cu Directivele Europene Standardele Internaţionale de Contabilitate. 24.Bucureşti „Gestiunea financiară a întreprinderii”. publicată în Monitorul Oficial cu completări ulterioare Legea 500/2002 privind finanţele publice.(2009) Tale M (2006) Tiron A.23.cu modificările şi completările ulterioare în vigoare la 01.2008.2003. Editura C.(2008) Valceanu G. 28. 26. Editura Economică.Titlul II Impozitul pe profit *** *** *** *** *** *** *** Colecţia Tribuna Economică Legea 414/2002 privind impozitul pe profit. Patroi D. 29. Beck. publicată în Monitorul Oficial.82/1991)” Cod fiscal editie revizuita 2009 54 . 27.(2007) *** Tehnopress.(2008) Vintila G.Bucureşti 2002 Ministerul Finanţelor Publice ”Reglementări contabile pentru agenţii economici (Legea contabilităţii nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful