UNIVERSITATEA “ARTIFEX” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE ŞI CONTABILITATE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator ştiinţific: Prof.univ.dr.CONSTANTIN ANGHELACHE

Absolvent: Ivan Elena

Bucuresti 2010
1

CUPRINS

Capitolul 1- Analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC FRIGO STAR SRL...................................4 1.1.Repere pe scena europeana privind relatia contabilitate-fiscalitate……………… 4 1.2.Analiza raportului contabilitate –fiscalitate in Romania……………………….... ..7 1.3.Analiza conceptului de imagine fidela prin prisma Directivei a IV-a a Comunitatii Europene……………………………………………………………………………. .....13 1.4.Principiile contabile………………………………………………………….. 14 1.5.Repere generale privind nornalizarea contabila internationala………………. 16 1.6.Norma internationala de contabilitate IAS 12………………………………... 17 1.7.Contul de profit si pierderi……………………………………………………. 27 1.8.Metode de contabilizare a impozitului pe profit……………………………… 32 1.9.Contabilizarea impozitului pe profit in Romania……………………………… 36

Capitolul 2-Analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC.FRIGO STAR SRL 2.1. Prezentarea generala a S.C FRIGO STAR SRL……………………………… 43 2.2.Studiul de caz privind analiza activitatii economice pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit la SC FRIGO STAR SRL……………………..........44 Concluzii..……………………………………………………………………………….50 Bibliografie ……………………………………………………………………………..52

2

3

INTRODUCERE

Impozitul pe profit este un impozit indirect şi reprezint ă o forma de prelevare indirect ă a unei părti din veniturile persoanelor juridice la dispozitia statului care vizeaz ă utilitatea venitului. Pentru profitul realizat persoanele juridice sunt datoare sa plateasc ă statului cotă parte reprezentand contributia acestora la formarea resurselor publice . Conform reglementărilor legale din Romania contribuabilii impozitului pe profit sunt persoanele juridice române ,persoane juridice străine care işi desfasoar ă activitatea în România ,persoane juridice străine care realizeaz ă venituri din /sau în legatur ă cu proprietăti imobiliare situate în România sau din vânzarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridică romană. Lucrarea „Contabilitatea impozitului pe profit la SC .FRIGO STAR SERVICE SRL” îşi propune sa abordeze aspecte privind modalitătile de calcul şi evidentiere a impozitului pe profit având la bază situaţiile financiar contabile furnizate de societatea în cadrul căreia am efectuat studiul de caz. Aceasta lucrare se raportează la normele legislative din tara noastră privind calculul si evidentierea impozitului pe profit cat si virarea acestuia la bugetul de stat. Intreaga lucrare este structurată pe două capitole ce vizează atat aspecte teoretico metodologice ale temei cât şi analiza principalilor indicatori economici ai societătii. Primul capitol cuprinde aspecte teoretice privind conectarea şi deconectarea contabilit ătii de fiscalitate unde am abordat cele două modele de contabilitate,modelul continental si modelul anglo-saxon. Capitolul cuprinde totodată o serie teoretice privind imaginea fidela a pozitiei financiara a întreprinderii prin prisma Directivei a IV a elaborata si aprobată de organismele internationale de contabilitate. Sunt prezentate principiile contabile,repere generale privind normalizarea contabilă internatională,normă contabilă IAS 12 privind impozitul pe profit,probleme de evaluare şi contul de profit si pierderi în conformitate cu acest standard,deasemeni am abordat metodele de contabilizare a impozitululi pe profit precum şi modalitatile de calcul şi înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit. Cel de-al doilea capitol cuprinde studiul de caz pe care l-am efectuat la sediul societătii SC FRIGO STAR SERVICE SRL în compartimentului financiar contabil unde sunt indeplinite toate conditiile necesare privind efectuarea evidenţei contabile conform legislatiei în viguare în cadrul căruia am urmarit înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor crearea bazei de impozitare şi calculul impozitului pe profit.

4

CAPITOLUL 1
Analiza activitatii financiare pe baza informatiilor rezultate din contabilitatea impozitului pe profit
1.1 Repere pe scena europeană privind relaţia contabilitate-fiscalitate Relaţia contabilitate-fiscalitate pe plan european este caracterizată prin existenţa a două modele contabile :modelul continental de contabilitate şi modelul contabil anglo-saxon. Modelul continental de contabilitate se axează pe macroeconomie unde predomină intervenţia guvernamentală si influenţa regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă. Acest model se aplică atât în ţara noastră cât şi în ţări precum Franţa, Germania şi Italia, fiind un model de contabilitate conectat la fiscalitate. Modelul anglo-saxon este un model contabil aplicat de Marea Britanie şi este deconectat de fiscalitate nefiind necesară reglementarea printr-un plan contabil. 1.1.1.Modelul contabil continental, model profund fiscal Modelul continental este caracterizat printr-o aliniere a regulilor contabile la regulile fiscale. Influenţa fiscalităţii asupra contabilităţii este dată de efectul politicii juridice asupra documentelor contabile anuale.1 În Germania conturile anuale sunt prezentate într-o manieră prudentă fiind subevaluat rezultatul contabil. Relaţiile dintre contabilitate şi fiscalitate sunt aliniate fiecare având regulile sale proprii. Acest fapt este determinat de principiul unicităţii bilanţului, principiu care presupune relaţii strânse între contabilitate şi fiscalitate. Principiul prudenţei are o interpretare mai largă spre deosebire de Franţa. Aceasta se explica prin contextul economic şi financiar al Germaniei, caracterizat prin rolul redus al pieţelor financiare în finanţarea capitalului întreprinderilor şi importanţa băncilor în sistemul de finanţare. Astfel rezultatul contabil este rar utilizat ca indicator de apreciere al performanţelor reale ale întreprinderii. Remarcant este faptul că există o diferenţă mare între bilanţul contabil şi bilanţul fiscal determinat după regulile fiscale, dar în acelaşi timp există o legătură strânsă între cele două bilanţuri: bilanţul fiscal se construieşte pe baza bilanţului contabil, iar pe de altă parte regulile fiscale obligă după corecţii extracontabile la transpunerea lor în bilanţul contabil pentru ca agentul economic să beneficieze de avantajele fiscale. În ceea ce priveşte evaluarea producţiei realizate şi a producţiei în curs de execuţie înregistrarea cheltuielilor indirecte de producţie, de exemplu amortizarea echipamentelor tehnologice nu este obligatorie de evidenţiat în contabilitate, pe când fiscalitatea obligă luarea în considerare a cheltuielilor cu amortizarea. Surplusul de amortizare peste limita admisă din punct de vedere contabil este înregistrat în pasivul bilanţului cu ajutorul provizioanelor reglementate sau prin diminuarea valorii postului de imobilizări. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în Franţa. Pentru impozitarea profitului, Germania utilizează metoda impozitului amânat. Datoriile şi creanţele în moneda străină figurează în bilanţ la valoarea lor nominală deci se aplică principiul costului istoric, fără să se ţină cont de diferenţele din conversie activ-pasiv aferente creanţelor neîncasate şi a datoriilor neplătite până la 31 decembrie.

1

Niculae F. Sisteme contabile comparate Editura Economica 2000

5

În Italia prezenţa regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă persistă. cu condiţia ca acestea să nu fie contrare regulilor fiscale aplicate pentru determinarea bazei de calcul a impozitelor. deci aceea care corespunde deprecierii reale. Rezultatul impozabil se determină plecând de la rezultatul contabil corectat cu dispoziţiile fiscale. pe de altă parte. prin utilizarea impozitului amânat la plată. În contabilitate. ca urmare a dispoziţiilor fiscale pentru partea de amortizare care depăşeşte amortizarea minima considerată economică. Analizând succint prezentarea relaţiilor contabilitate-fiscalitate în principalele ţări europene se observă o diversitate de reguli fiscale asupra contabilităţii ca şi nevoia de conciliere între cele două componente ale întreprinderii cu interese de cele mai multe ori opozabile. Diferenţele între regulile contabile şi fiscale trebuie să facă obiectul unui tablou fiscal extracontabil de retratare a cheltuielilor şi veniturilor pentru determinarea profitului impozabil. pierderile de valoare latente sunt contabilizate sub formă de provizioane pentru riscuri din schimb. iar altul f face obiectul bilanţului retratat utilizat cel mai adesea pentru analiza financiară. În ceea ce priveşte evaluarea stocurilor la ieşire Franţa utilizează două metode. Impozitarea profiturilor este subordonată metodei impozitului exigibil. Fac excepţie de la aceasta metodă impozitarea plusurilor de evaluare rezultate în urma cesiunilor de active imobilizate. se aplică metoda amânat la plată. pe de o parte. Totodată pentru imobilizările corporale se poate practica o amortizare suplimentară de 15% anual în anul de achiziţie al imobilizărilor şi în următorii doi ani. aşa cum se întâlneşte în Franţa şi Germania. Provizioanele pentru depreciere şi cele pentru riscuri şi cheltuieli sunt preponderate. Întreprinderile din Italia practică însă două bilanţuri: unul întocmit conform normelor Codului Civil. nefiind înregistrate plusurile de valoare latente. Italia practică o singură metodă de amortizare. rezultatul fiscal cuprinzând pierderile şi profiturile latente aferente operaţiilor în devize. Corecţia costului istoric realizat prin intermediul amortismentelor pe seama cheltuielilor de exploatare corespund amortizării economice diminuând valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate. Pentru conturile consolidate. Amortizările derogatorii prin intermediul cheltuielilor extraordinare apar în pasivul patrimonial la provizioane reglementate. Raporturile dintre contabilitate şi fiscalitate sunt cele de conectare. relaţiile între cele două discipline fiind încă strânse. costul mediu ponderat şi primul intrat-primul ieşit (FIFO). ca şi cum ele ar fi fost realizate. Impozitarea profitului are la bază metoda impozitului exigibil. pentru operaţiile în monedă străină se aplică principiul prudenţei.În Franţa întreprinderile sunt obligate să respecte regulile contabile incluse în Planul Contabil General. În modelul continental administraţia fiscală impozitează profiturile înregistrate în contabilitate şi nu admite alte cheltuieli deductibile fiscal decât cele înregistrate efectiv în contabilitate. ceea ce conduce la o subevaluare a capitalului fix ca activ patrimonial. deci automat la un profit majorat artificial.Utilizarea acestor metode în condiţiile creşterilor de preţuri conduc automat la supraevaluarea stocului final şi diminuarea cheltuielilor. datorită duratelor de viaţa scurte şi cotelor de amortizare ridicate. Asemănător situaţiei din tara noastră puţine provizioane sunt deductibile din punct de vedere fiscal. utilizat mai puţin în analizele de perspectivă ale firmelor. Evaluarea stocurilor la ieşire se realizează prin metoda FIFO. 6 . un număr mare dintre ele fiind deductibile la calculul profitului impozabil. cea liniară întrucât amortizarea degresivă este interzisă. superioară amortizării economice. Amortizarea degresivă este considerata în Franţa. Metodele de amortizare utilizate de către societăţile franceze sunt cele admise de regula fiscală: metoda liniara şi degresivă. Italia nu practică provizioane pentru depreciere şi nici provizioane pentru creşteri de preţuri. Cea mai mare divergentă între regula fiscală si cea contabilă în Franţa a fost dată de aplicarea principiului prudenţei cu privire la evaluarea datoriilor şi creanţelor în devize. atunci când nu cuprind dispoziţii contrare legii fiscale se aplică regulile contabile.

Cea mai mare parte a textelor reglementare si legislative cu implicaţii asupra contabilităţii se rezuma la evidenţierea şi explicarea principiilor sau convenţiilor contabile instituite de doctrina contabila. În modelul anglo-saxon regulile sunt stabilite de profesionişti contabili foarte influenţe. important este să se răspundă atât interesului întreprinderii cât şi statului.Editura Bucuresti 2000 7 . . scăderea inflaţiei.reforma contabilitatii romanesti intre modelele francez si anglo –saxon. Acest lucru se explică prin faptul că statul se implică asupra promovării stabilităţii macroeconomice. Practicile contabile sunt mult mai flexibile faţă de modelul contabil.Indiferent de starea conflictuală a interesului contabil cu cel fiscal. Indiferent de cele două grupe de sisteme contabile şi de influenţa lor.influenţa britanică exemplificată prin Marea Britanie.1. respectiv bursele de valori sunt extrem de receptive la informaţia contabilă publicată de firma.2. În Olanda în schimb acestea trebuie să primească “girul’ cercetărilor universitare apreciate mult de practica economică fără să fie obligatorii. Regulile de evaluare şi prezentare a conturilor anuale sunt subordonate obiectivului fundamental al imaginii fidele. dezvoltarea economică. iar rezultatul nu este influenţat de fiscalitate. independentă de autorităţile publice. iar normalizarea contabilă revine prioritar profesiei contabile liberale. Degajarea contabilităţii de fiscalitate Modelul contabil aplicat de Marea Britanie este deconectat de fiscalitate. Australia. 2 Neag R. Modelul este dominat prin elementele de judecată contabilă. Irlanda. Emanarea contabilităţii din practica afacerilor se explică din faptul că pieţele financiare. Rolul cel mai important revine societăţii comerciale care va trebui să-şi organizeze contabilitatea astfel încât să răspundă obligaţiilor prevăzute în Legea societăţilor comerciale cu privire la întocmirea şi publicare a conturilor anuale. Germania are un cod bine ordonat. Ghidul de acţiune în realizarea imaginii fidele este atributul prioritar al profesionalistului contabil care poate solicita informaţii contabile suplimentare cu privire la edificarea şi confirmarea principiului fundamental al contabilităţii. Normele sau standardele elaborate de profesia contabilă. Irlanda. modelul contabil anglo-saxon este pragmatic iar contabilitatea firmelor este considerată derivata din practica afacerilor. clar şi concis de legi aplicabil tuturor contribuabililor. dar şi asupra celor indirecte printre care taxa pe valoare adăugată ocupă un loc fruntaş în cadrul veniturilor fiscale indirecte. conceptul de imagine fidelă şi un echilibru economic bazat pe legile pieţei. ţin cont direct de nevoile practicii şi au o aplicabilitate obligatorie în Marea Britanie. ţinerea jurnalelor şi registrelor contabile obligatorii.2 Modelul anglo-saxon de contabilitate este bazat pe microeconomie compus din două grupe de sisteme contabile.Modelul anglo-saxon. Celălalt grup este bazat pe practica afacerilor cu două influenţe notabile: . Unul este bazat pe teoria economică a afacerilor din care face parte Olanda. funcţionarea normală şi eficienta a instituţiilor de interes naţional. Germania este cel mai instruit popor şi totuşi nu a renunţat la deconectarea contabilităţii de fiscalitate şi se înscrie printre ţările europene cu cele mai mari impozite asupra profiturilor ca impozite directe. fie persoane juridice sau fizice. ce asigură un grad mare de obiectivitate în prezentarea situaţiei întreprinderii. 1. Noua Zeelandă şi Australia. preocuparea pentru ocuparea cât mai mare a forţei de muncă. nefiind necesară reglementarea printr-un plan contabil. sunt uşor adaptabile modului în care evoluează societăţile comerciale. fără ca acestea sa fie impuse de vreun instrument contabil de tipul planului contabil general.influenţa americană cu Statele Unite ale Americii şi Canada. Reglementarea contabilă britanică nu posedă scheme de înregistrare contabilă.

fiscalitatea corespunde unei alte logici. . scutirea sau reducerea impozitului pe profit pentru achiziţii de imobilizări corporale amortizabile sau pentru profitul reinvestit. alocaţiile bugetare. contribuţiile plătite de întreprindere pe de o parte. 2 Analiza raportului contabilitate-fiscalitate în România Spre deosebire de regulile contabile. îl constituie stimularea investiţiilor care se realizează prin diferite pârghii fiscale. precum amortizarea accelerată. Datorită legăturii foarte strânse între contabilitate şi fiscalitate în modelul continental. pe baza unor reguli referitoare la terminologie.conectarea veniturilor şi cheltuielilor de momentul în care s-au angajat. atunci informaţia oferită este destinată asigurării interesului fiscal. prudenţă. subvenţiile. taxele şi contributiile1 Raportul contabilitate–fiscalitate trebuie să fie discutat şi analizat prin poziţia contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale şi prin măsura în care contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate. a situaţiei financiare şi a rezultatului. împrumuturile de stat şi cheltuielile guvernamentale pe de altă parte. Dacă sistemul contabil este conectat la fiscalitate. reprezintă componente cu o importanţă deosebită în viaţa economico-socială. şi contribuţiilor printr-un aparat specializat şi ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele. specific modelului de contabilitate continental. . taxele. Conectarea contabilităţii la fiscalitate ridică problema concilierii raporturilor dintre principiile contabile şi cele fiscale. În situaţia în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate.contabilizarea pierderilor latente şi a deprecierilor de valoare determinate de uzura morală şi fizică. Spre deosebire de contabilitatea financiară. Ele se delimitează şi ca un instrument de gestiune macroeconomică şi de asigurare a echilibrului general economic. atunci informaţia contabilă este orientată primordial să asigure interesul investitorului de capital propriu contabilităţii anglo-saxone. comparabilitate în timp şi spaţiu a elementelor patrimoniale. Impozitele.Documentele anuale de sinteză sunt îndreptate prioritar să satisfacă investitorul de capital. omogenitate. Deducerile fiscale sunt admise fără să existe obligativitatea înregistrării lor în contabilitate. evaluare. de neîncasarea creanţelor şi includerea fiecărei 8 . taxelor. Imaginea fidela pentru anglo-saxoni este principiul suprem iar realitatea economică primează în faţa juridicului în timp ce în modelul continental întâlnim primatul apariţiei juridice în faţa realităţii economice. regulile fiscale nu se subordonează prezentării unei imagini fidele a situaţiei patrimoniale.evaluarea activelor la intrarea în patrimoniu la costul de achiziţie. iar întreprinderile au tendinţa să maximizeze rezultatele contabile publicate. costul de producţie sau valoarea de utilitate. care îl aplică şi România. are principiile şi regulile sale ce nu corespund întotdeauna cu cele contabile. Măsura în care contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate are în vedere răspunsul afirmativ sau negativ la întrebarea legată de nivelul în care aceasta e degajată de fiscalitate. de deprecierea stocurilor. Elementele care individualizează contabilitatea financiară pentru a răspunde imaginii fidele sunt delimitate de următoarele aspecte: . Structurile informaţionale oferite de contabilitate şi funcţionalitatea lor sunt orientate spre onorarea de către întreprindere a interesului fiscal. întreprinderile au tendinţa prin practicile contabile utilizate să minimizeze profitul contabil cu scopul de a micşora povara fiscală. Fiscalitatea se prezintă ca un sistem de percepere a impozitelor. Organizarea şi conducerea contabilităţii financiare în cadrul întreprinderii are ca obiective reflectarea corectă a patrimoniului. Analiza poziţiei contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale scoate în evidenţă faptul că reprezintă sistemul informaţional necesar pentru funcţionarea sistemului fiscal. Un exemplu în acest sens. ele urmăresc mai degrabă stimularea sau inhibarea unor activităţi. are loc acumularea şi repartizarea resurselor financiare la dispoziţia statului. Prin intermediul lor.

In ultimii zece ani apariţia multitudinii regulilor fiscale pe acelaşi tip de impozite. pentru că anumite cheltuieli angajate de întreprindere nu pot fi încadrate la imobilizări. Prima explicaţie astăzi nu mai poate fi valabilă întrucât în ultimii ani s-a construit un drept contabil care se vrea autonom. În sprijinul celor afirmate mai sus stau şi documentele contabile de sinteză care răspund într-o mare măsură interesului fiscal şi nu spre exemplu interesului investitorului de capital. Cea de-a doua soluţie constă în faptul că fiscul nu impune regulile fiscale pentru determinarea rezultatului contabil. subordonată imaginii fidele. iar regula care trebuie aplicată este funcţie de natura documentului ce trebuie întocmit luând în calcul nevoia de informaţie a utilizatorului.analiza costurilor perioadei şi costul produsului. Se impune o evaluare de tip fiscal şi efectuarea înregistrărilor contabile corespunzătoare în scopul obţinerii unor avantaje fiscale: impozite amânate la plată. . Informaţia contabilă este construită pe baza principiilor. Această intervenţie are două explicaţii: prima este aceea că în absenţa unei reguli contabile. fără a se regăsi în totalitatea lor în calculele efectuate din punct de vedere fiscal. Mult timp dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a stabili reguli de evaluare sau metode de prezentare a documentelor de sinteză. Sistemul fiscal a avut o influenţă asupra principiilor contabile. desele modificări care au avut loc în cadrul sistemului fiscal pe care contabilitatea trebuia să le ia în calcul şi să le evidenţieze a creat imaginea că statul ca beneficiar al veniturilor fiscale este principalul utilizator al informaţiei contabile în detrimentul altor utilizatori la fel de importanţi. el confirmă principiile contabile Informaţia contabila e degajată pentru diferite categorii de utilizatori fapt ce impune ca aceasta să aibă un caracter imparţial. normelor şi reglementărilor cuprinse în textele legale care constituie premisa dreptului contabil. stocuri şi nici nu pot fi repartizate pe mai multe exerciţii. subvenţii pentru investiţii. chiar dacă diferă de regula fiscală. fără a degaja interpretări diferite. Există două soluţii de conciliere a raporturilor intre contabilitate si fiscalitate . Bilanţul contabil întocmit de întreprindere trebuie să fie unic. norma fiscală se impunea în practică economică. 9 . ele se repartizează asupra rezultatului. Atunci când cele două reguli intră în contradicţie. Studiile efectuate cu privire la relaţiile dintre fiscalitate – contabilitate au subliniat mai mult intervenţia primei faţă de cea de-a doua. iar cea de-a doua a reprezentat-o preocuparea fiscalităţii de a fixa regulile de determinare a bazelor de impozitare cu scopul de a diminua deficitul bugetar prin sistemul de impunere.prima fiscul impune norme ce conduc la reguli de evaluare fiscală in contradicţie cu evaluarea contabila. In această situaţie. Această regulă este obligatorie în plan contabil. ajustări ale activelor. În schimb. etc. In practica economica sunt interzise politicile contabile orientate spre constituirea şi utilizarea rezervelor ce influenţează rezultatele financiare. ca reprezentantă a interesului societăţii. Fiecare dintre cele două discipline dispune de reglementări proprii. Deci acestea nu pot fi recunoscute ca fiind active. Informaţia fiscală are la bază regulile şi normele impuse de dreptul fiscal.corecţii fără a ţine cont de eventualele plusuri de valori latente ce pot apare în cursul exerciţiului. Aceste elemente rezultă din aplicarea principiilor contabile fundamentale. Situaţia analizată anterior generează problema concilierii raportului contabilitate-fiscalitate în toate cazurile în care cele două interese contabil şi fiscal nu sunt convergente în totalitate. cu interesul fiscal ca reprezentant al statului. Pentru stabilirea conturilor anuale trebuie să se aplice regula contabilă prevăzută în Planul contabil general. se ridică problema concilierii între contabilitate. Întreprinderea nu trebuie sa se rezume în principal la onorarea sau neonorarea interesului fiscal. pe plan fiscal trebuie aplicate regulile care decurg din dreptul fiscal.

toate acestea au lipsit din conturile anuale iar informaţia contabilă a fost supusă să răspundă unei politici fiscale ce viza pe termen scurt încasarea de venituri fiscale. Încasarea veniturilor la bugetul statului este recunoscută ca fiind un interes naţional. Cererea de informaţie contabilă a fost datorată apariţiei societăţilor pe acţiuni. ceea ce conduc la rezultate diferite. realizate de firme străine prin câştigarea licitaţiei unor astfel de proiecte au creat probleme dificile atât din punct de vedere contabil dar şi fiscal. Fiscalitatea excesivă şi vidul legislativ pe domenii de interes naţional-fondurile nerambursabile primite de România pentru dezvoltarea infrastructurii. politici contabile şi note explicative cuprind informaţii asupra regulilor şi metodelor contabile folosite. randamentul personalului şi modul de creştere a productivităţii muncii. Govora. Este interesant pentru o întreprindere să cunoască valoarea adăugată pe un salariat. Pentru a fi utilă în procesul decizional. situaţia modificărilor capitalurilor proprii. dezvoltarea pieţelor financiare creşterea şi diversificarea valorilor mobiliare. situaţiile fluxurilor de numerar. randamentul capitalului fix şi perioada lui de reînnoire. contul de profit şi pierdere.Conducătorii de întreprinderi trebuie să efectueze arbitraje între obligaţia de a prezenta conturile respectând principiul imaginii fidele şi dorinţa de a optimiza costul fiscal al activităţii lor. politica de producţie. a instabilităţii economice. elaborarea politicii fiscale ca act de decizie deosebit de complex trebuie să vizeze reducerea inflaţiei. influenţând activitatea economică. metodele de evaluare aplicate.nota nr. deoarece impozitele ca şi alte forme de prelevări. O soluţie conformă cu principiile şi regulile contabile poate fi incompatibilă cu punctul de vedere al fiscalităţii . Oferta informaţiei contabile trebuie să se caracterizeze prin relevanţă. În cazul acestor raporturi apar divergenţe între principiile contabilităţii şi cele fiscale şi în consecinţă ele trebuie conciliate sau armonizate. În sfera 10 . precizarea derogărilor de la normele şi principiile generale precum şi implicaţiile lor asupra patrimoniului. Ea nu poate să îndeplinească toate caracteristicile de mai sus dacă intervenţia regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă sunt preponderente. Utilizatorii caută prin informaţia contabilă previziune şi decizie. informaţia degajată oferă posibilitatea analistului financiar de a stabili imediat strategia cu privire la politica comercială a firmei. investiţii în anumite zone ale României: Valea Jiului. În acest sens menţionăm faptul că normele contabile admit alternative privind înregistrarea şi evaluarea în contabilitate. acela de adevăr. Iaşi. politica furnizorilor. se ridică problema delimitării şi ierarhizării raporturilor dintre contabilitatea întreprinderii şi fiscalitate. prin modelul Soldurilor intermediare de gestiune. Contul de profit şi pierdere ca document ataşat bilanţului propriu-zis în care criteriul de delimitare a cheltuielilor şi veniturilor este realizat după natura lor economică. excedentul brut din exploatare utilizat în calculul capacităţii de autofinanţare. Astfel. protejarea veniturilor consumatorilor şi stimularea dezvoltării. Dată fiind situaţia de mai sus. investiţiile şi consumul. o informaţie reală. Situaţiile financiare: bilanţul. fiabilitate şi comparabilitate. ea trebuie să posede cel puţin parţial fiecare din calităţile care o definesc. 4 » Analiza rezultatului din exploatare ». satisface intr-o mai mare măsură interesul investitorilor. Un model al contului de profit şi pierdere după destinaţie era absolut necesar în domeniul serviciilor şi producţie. Este pentru prima dată când într-un act legislativ unic sunt tratate aspecte fiscale internaţionale. Ori. modifică distribuţia iniţială a veniturilor. analiza costului fiscal şi optimizarea lui. dar si după destinaţie sau funcţie . Aceste raporturi pot fi grupate în două categorii: raporturi integrate şi raporturi neutrale. Constanta. Raporturile integrate sunt de conectare sau angajare. a situaţiei financiare şi a contului de profit şi pierdere. fiind determinate de intersecţia dintre interesul contabil şi cel fiscal. Alegerea uneia sau alteia dintre metode trebuie făcută în raport cu obiectivul fundamental al contabilităţii. inclusiv stat. fiind precizate o serie de noi elemente cu privire la veniturile realizate de persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent.ceea ce atrage penalizări pentru întreprindere. Pentru a fi realizat. corectă şi credibilă pentru toţi utilizatorii.

şi rezultatul este calculat pe baza raportului dintre venituri şi cheltuieli. determinarea rezultatului fiscal se delimitează ca o lucrare distinctă şi ea se efectuează în afara sistemului de 11 . reţinem Standardul de contabilitate internaţional nr. orice comportament privind principiile şi metodele evaluării se propagă direct asupra amortizării şi profitului. Problema amortizării este subordonată impozitării profitului. precum şi de la un exerciţiu la altul. Pasajul de trecere de la rezultatul contabil la cel fiscal se realizează prin intermediul diferenţelor temporare şi permanente. justificată din punct de vedere economic fiind impuse normele contabile. amortizarea imobilizărilor şi evaluarea contabila a patrimoniului. O asemenea soluţie este posibilă prin retratarea informaţiilor privind rezultatul contabil consemnat în situaţiile financiare pe baza regulilor şi normelor stabilite prin rezultatele fiscale. iar pe de altă parte o supradimensionare a cheltuielilor cu amortizarea aferentă activităţii de exploatare. Din punct de vedere metodologic.C. o asemenea conversie are loc direct sau indirect în perimetrul sistemului de conturi. trebuie calculate influenţele asupra poziţiei financiare. Odată înregistrate aceste amortizări produc impozite amânate la plată. superioare amortizării economic justificată. În situaţia în care contabilitatea nu este conectată la fiscalitate.12 elaborat de I.acestor raporturi se înscriu cu precădere trei probleme: impozitarea profitului. fiscalitatea şi-a însuşit unele din principiile contabilităţii şi anume metodele de evaluare ale patrimoniului ce trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar. de partea ce reprezintă un excedent faţă de amortizarea determinată ca minim economic. Reguli de evaluare diferite generează diferenţe între profitul contabil şi profitul impozabil. ce se ataşează amortizării corespunzător deprecierii şi se înscrie în categoria amortizării fiscale. In această situaţie întreprinderile au posibilitatea să contabilizeze amortismentele ce nu corespund unei deprecieri economic justificată a capitalului fix ca activ imobilizat. iar ca instrument se poate realiza între bilanţul contabil şi bilanţul fiscal. Este cunoscut faptul că regula fiscală stabileşte cheltuielile ce se deduc din venituri în vederea determinării bazei de calcul pentru impozitul pe profit. contabilizarea cheltuielii cu amortizarea în mod distinct pentru partea ce corespunde unei deprecieri economic justificată asupra cheltuielilor de exploatare privind amortizarea. Astfel instrumentarea contabilă prin regula fiscală are un dublu inconvenient: pe de o parte o subevaluare a valorii nete contabile a investiţiei materiale în raport cu utilizarea sa. În consecinţa trebuie căutată o soluţie între cele doua rezultate – contabil şi fiscal (impozabil). instrumentată contabil ca o cheltuială cu amortizarea cunoscută în literatura de specialitate sub numele de amortisment derogatoriu. amortizarea împreună cu rezultatul net definesc capacitatea de autofinanţare a întreprinderii şi orice mişcare la nivelul amortizării generează efecte inverse asupra impozitului pe profit. Mecanismul permite astfel. Dacă în cazuri justificate se schimbă metodele. In practica ţărilor unde contabilitatea este conectată la fiscalitate sunt deductibile prioritar cheltuielile cu amortizarea ce corespunde deprecierii reale. Amortismentul derogatoriu este deci un complement de amortizare.S. După cum este cunoscut. între contul de rezultat contabil şi contul de rezultat fiscal. în impozitarea profitului. De aceea. evaluarea este determinată pentru măsurarea activelor şi pasivelor. Fiscalitatea este utilizată şi pentru incitarea agenţilor economici pentru investiţii productive ca urmare a politicii economice. rezultatului contabil. prin care cele două interese să fie convergente. rezultat în urma aplicării unor proceduri fiscale. De asemenea. Franţa reprezintă un exemplu în practicarea lor. între conturi. cheltuielilor şi veniturilor. Pentru analiza şi implicit rezolvarea problemei privind impozitarea rezultatului. Implicaţiile regulii fiscale conduc la obţinerea unor solduri intermediare de gestiune ireale ce vin în contradicţie cu obiectivul imaginii fidele a documentelor contabile anuale. Aceasta retratare este posibilă dacă rezultatul se determină pe baza variaţiei situaţiei nete a patrimoniului.A. Acest impediment este soluţionat prin recurgerea la amortismentul derogatoriu care permite întreprinderii să prezinte documente contabile de sinteză unde apare deprecierea economică justificată a imobilizărilor şi să beneficieze în acelaşi timp de măsurile fiscale ce îi permit contabilizarea unor cheltuieli cu amortizarea.

valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate.impozite amânate. apar şi se integrează în interiorul exerciţiului. rezultat contabil – rezultat fiscal . După metoda impozitului amânat (reportului variabil de impozit) cheltuiala fiscală a exerciţiului cuprinde: suma impozitelor exigibile. valoarea 12 . diferenţele temporare reprezintă cazul în care fiscalitatea impune regulile jocului în contabilitate şi cere societăţilor comerciale o evaluare de tip fiscal în înregistrările contabile. se pot utiliza doua metode: a. fără a mai exista şansa absorbirii într-un exerciţiu ulterior. Ea operează cu următoarele structuri: . când se realizează profitul. Incidenţa diferenţelor temporare este reflectată în cheltuiala fiscala a exerciţiului în contul de rezultat şi în contul impozitelor reportate (amânate). are în vedere impozitele asupra rezultatului ca o cheltuială. Diferenţele temporare sunt imputate asupra exerciţiilor ulterioare. Relaţia dintre cele două mărimi. metoda impozitului amânat la plata sau a reportului de impozit. Incidenţa fiscală a diferenţelor temporare este menţionată în anexa la bilanţ. provizioane reglementate. metoda impozitului exigibil. subvenţii pentru investiţii. Aceste diferenţe se ivesc într-un exerciţiu şi se resorb în urma unuia sau a mai multor exerciţii ulterioare. impactul diferenţelor temporare ale exerciţiului este amânat. 12. În cazul metodei reportului fix. .contabilizarea veniturilor ce reprezintă contravaloarea bunurilor mobile livrate. b. în timpul cărora acestea se vor restabili. care includ în structura lor diferenţe temporare generatoare de impozit amânat – pasiv sau de impozit amânat – activ. În Standardul de Contabilitate Internaţionala nr. Când este utilizată metoda reportului variabil. Diferenţele permanente sunt ireversibile şi ele intervin între rezultatul impozabil şi rezultatul contabil al unui exerciţiu.tratată la nivelul standardelor internaţionale de contabilitate este redată astfel: Rezultatul = Rezultatul + Diferenţe + Diferenţe fiscal contabil temporare permanente Diferenţele temporare sunt reversibile şi ele apar în rezultatul contabil şi impozitele unui exerciţiu în care se includ anumite elemente de venituri şi cheltuieli în calculul rezultatului contabil. Pentru formalizarea diferenţelor temporare în cadrul raportului dintre rezultatul contabil şi cel fiscal. cum sunt: . reporturi deficitare.impozite exigibile. Discutate într-o altă viziune. suma impozitelor anticipate (amânate la plată).conturi. Raportul contabilitate – fiscalitate în cadrul ordonanţei este definit şi rezolvat folosind o gamă foarte largă de soluţii şi demersuri cu nuanţe imperative. prezintă interes analiza acestora prin prisma Codului fiscal privind impozitarea profitului cu modificările ulterioare. În sfera delimitării raporturilor integrate între contabilitate şi fiscalitate. ajustarea soldurilor de impozit reportate ca urmare a modificării procentelor de impozite sau crearea de noi impozite numai în metoda impozitului variabil. suportată de agentul economic. o rezolvare care poate reţine interesul este proprie modelului de Contabilitate continental. În cazul primei metode cheltuiala fiscală a exerciţiului este în mod normal egală cu suma impozitelor exigibile. incidenţa fiscală viitoare a oricăror diferenţe temporare este determinată şi contabilizată fie ca o datorie relativă la impozitele de plătit în viitor. Impozitele sunt contabilizate în cursul aceloraşi exerciţii ca şi veniturile şi cheltuielile la care se raportează. Metoda reportului de impozit are două variante: metoda reportului fix şi metoda reportului variabil. fie ca o creanţă reprezentând plata anticipată a impozitelor viitoare. în bilanţ. Cea de-a doua metodă.

contribuţii la asigurările sociale. numai în măsura în care mobilizează subiectul impus la un comportament înscris în eficacitatea fiscală.amenzile şi penalităţile datorate de către autorităţile române sau străine. 13 .delimitarea elementelor patrimoniale de activ şi pasiv. cadouri. Pentru determinarea profitului impozabil. Aceste raporturi nu generează de regulă. Altfel de soluţii în impozitarea profitului sunt de natură conciliantă. etc. ele apar în cazul impozitului pe dividende. care depăşesc limita prevăzută de lege. .actualizarea la inflaţie a elementelor de activ şi pasiv. aşa cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. Sunt considerate cheltuieli aferente profitului impozabil. precum şi de la un exerciţiu la altul. utilizate în determinarea situaţiei nete a patrimoniului . Raporturile neutrale pot deveni incitante pentru gestiunea fiscală a întreprinderii. din orice operaţiuni care duc la creşterea valorii activului. distracţii. sumele sau valorile plătite sau de plătit după natura lor. În cazuri justificate se pot schimba metodele. probleme privind armonizarea celor doua interese. Când cheltuiala este aferentă mai multor activităţi. trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar. . implicit pentru contabilitate. cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: .pentru determinarea profitului impozabil.metodele de evaluare ale patrimoniului utilizate în contabilitate. pornind de la bazele de evaluare folosite în contabilitate. Informaţia degajată de contabilitate este primordială pentru fiscalitate.amortizarea peste limitele legale. . cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. precum şi asupra impozitului pe profit. . impozitului pe salarii. Titlul II. peste limita a 5% din profitul contabil anual şi peste 20 % din capitalul social. . . Este cazul cheltuielilor deductibile la impozitare.cheltuieli ocazionale de mese. în sensul că fiscalitatea recunoaşte principiile şi regulile contabile şi în consecinţă acceptă soluţia pasajului între rezultatul contabil şi cel fiscal. Utilizarea informaţiei contabile de fiscalitate se observă in calculul şi decontarea unui impozit.sume utilizate pentru constituirea fondului de rezervă. . .impozitul pe profit datorat conform Codului Fiscal. precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. pe baza prezentării influenţelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare. precum şi impozitul pe venitul realizat în străinătate. taxa pe valoare adăugată atunci când aceasta are o prorată de deductibilitate de 100%. Raporturile neutrale nu afectează direct rentabilitatea firmei.prestărilor de servicii facturate şi câştigurile indiferent de sursă. se repartizează asupra acestora. taxă sau contribuţie. numai cu aprobarea organului fiscal şi de control financiar preventiv. Al doilea grup de raporturi între contabilitate şi fiscalitate este cel care are o determinare neutrală asupra contului de rezultate.

În cursul directivei sunt specificate: macheta bilanţului contabil şi a contului de rezultate. a situaţiei financiare şi a rezultatelor. . raportul de gestionare. trebuie adăugate informaţii suplimentare. Principalele prevederi ale directivei se referă la conturile anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a situaţiei financiare a întreprinderii. 3 Aceasta vizează coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor anuale. respectiv U. aplicarea unei dispoziţii din prezenta directivă este contrară obligaţiei prevăzute în paragraful 3.conturile anuale trebuie să prezinte o imagine fidelă a patrimoniului. anexa la bilanţ şi raportul de gestiune. a situaţiei financiare. Statele membre pot preciza cazurile excepţionale şi fixa regimul derogatoriu corespunzător. la diferenţierea aplicării prevederilor referitoare la conturile anuale în funcţie de situaţia juridică şi mărimea diferită a întreprinderilor 2 Conceptul de imagine fidelă „true and fair view” este de origine britanică şi a apărut în 1947 în legea societăţilor comerciale. obligativitatea evaluării posturilor bilanţiere pe baza costului istoric.este cazul să se facă o derogare de la respectivă dispoziţie. Conceptul a dobândit o valoare europeană o dată cu intrarea.4 Deşi imaginea fidelă pare fi un numitor comun al tuturor contabilităţilor din Europa comunitară.atunci când aplicarea prezentei directive nu este suficientă pentru a da o imagine fidelă prevăzută la paragraful 3. Aceste documente constituie un tot unitar. Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele Contabile Europene si Standardele Internationale de Conatbilitate 4 14 . la interpretarea activităţilor economice care se va face potrivit abordării juridice şi economice a patrimoniului. în Germania se utiliză termenul de „claritate”.E.3 Analiza conceptului de imagine fidelă prin prisma Directivei a IV-a a Comunităţii Europene Directiva a IV-a este elaborată la 25 iulie 1978 si revizuită apoi la 8 noiembrie 1990 pe baza standardelor publicate de organismele internaţionale.conturile anuale cuprind bilanţul.conturile anuale trebuie stabilite cu claritate şi în conformitate cu prezenta directivă. iar în Italia cel de claritate şi precizie. contul de profit şi pierderi şi anexa. a Experţilor Contabili Economici Financiari şi a Comitetului Internaţional pentru Standardele de Contabilitate.1. Articolul 2 din directivă prevede: . . . în 1973 a Regatului Unit în Comunitatea Europeană şi cu participarea acestuia la lucrările Directivei a IV-a. a Irlandei şi a Danemarcei în Comunitate a fost introdus în lucrările Uniunii Europene termenul de „true and fair view”. normele de evaluare. .cerinţa de imagine fidelă nu a fost regăsită nici explicit . cât şi a rezultatelor societăţii. conceptul nu are peste tot aceeaşi semnificaţie şi acelaşi mod de aplicare. Aşadar pentru a defini noţiunea de „imagine fidelă”. în cazuri excepţionale. Odată cu intrarea Regatului Unit. pentru a se da o imagine fidelă în sensul paragrafului 3. în Franţa cel de „regularitate”.nici implicit.dacă. . conform regulilor. bine argumentată cu indicarea influenţei sale asupra patrimoniului. simplitate şi adevăr. Această lege prevedea că „imaginea cea mai sigura posibil” poate fi obţinută în acord cu prevederile referitoare la evaluare. iniţial lucrările au fost influenţate de germani deoarece aceştia aveau cea mai dezvoltată lege a societăţilor cu implicaţii contabile din întreaga Uniune Europeană. O privire istorică asupra lucrărilor directivei arată că. în prima parte a acestora . norme de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea acestor documente. O astfel de derogare trebuie menţionată în anexă.statele membre pot autoriza sau cere prezentarea în conturile anuale şi a altor informaţii în plus faţă de cele cerute de prezenta directivă. Impactul diferit de la o tară la alta se poate explica prin preluarea diferită a prevederilor Directivei a IVa 3 Pop A.

Editura Economica 2002 15 . permanenţei metodei şi independenţei exerciţiului.4.cel continental. Conform Directivei. 1. Până la aplicarea Directivei a IV-a .5 Contabilitatea utilizează mai multe categorii de principii. În aceste ţări contabilitatea trebuie sa redea o imagine fidelă a realităţii economice. unitatea îşi continuă în mod normal activitatea. în principal. contabilitatea financiară a servit şi serveşte încă unor scopuri fiscale. prin modul diferit în care a fost tradusă expresia „true and fair view”. în ţări precum Franţa şi Germania.Principiul permanentei metodelor Aceasta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea. Conceptul de imagine fidelă poate fi privit din două puncte de vedere: . fără să între în starea de faliment. pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost 5 Standardele Internationale de Contabilitate . prin influenţa practicilor curente.Principiul continuităţii activităţii Aplicarea acestui principiu este în legătură directă cu respectarea cerinţelor şi altor principii şi în special. Imaginea fidelă în sistemele contabile conectate la fiscalitate apare ca un obiectiv al conturilor anuale. prin care. şi anume: . Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii. de un standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile întreprinderii.întreprinderilor din aceste ţări nu li se solicită reflectarea relaţiei economice în contabilitate.în legislaţia naţională.cel anglo-saxon utilizat în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate şi unde situaţiile financiare apar ca o sinteză a contabilităţii financiare şi a contabilităţii de gestiune. şi mai puţin ca un principiu de sine stătător. Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege.principii teoretice fundamentale .principii prevăzute în legislaţia romanească armonizată cu normele internaţionale. . Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile.alte principii Principiile contabile prevăzute explicit în reglementările contabile din România sunt: 1. . înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor. Principiile contabile se referă. intr-un viitor previzibil. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Aceasta contribuie decisiv la realizarea unei imagini fidele prin explicaţiile pe care le cuprinde şi care conduc la o clarificare a informaţiilor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere sau prin adăugarea de informaţii complementare şi nu în ultimul rând prin precizarea derogărilor destinate să furnizeze utilizatorului o imagine fidelă. prin influenţa reglementărilor naţionale. aceste elemente trebuie prevăzute în notele explicative. aceasta informaţie trebuie prezentată împreuna cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi poate continua activitatea. aşa cum este caracteristic sistemelor deconectate de fiscalitate. în completarea contului de profit şi pierdere şi a bilanţului trebuie ataşată şi anexa. pentru a se asigura o imagine fidelă. Continuitatea activităţii se bazează pe presupunerea ca. la conţinutul şi calitatea informaţiilor contabile furnizate şi publicate prin intermediul situaţiilor financiare anuale. cu cele ale prudenţei. de lichidare sau de reducere sensibila a activităţii.Principiile contabile Stabilirea stării şi mişcării patrimoniului şi determinarea rezultatelor nu se poate realiza decât cu respectarea unor principii care delimitează particularităţile şi esenţa contabilităţii. 2. .

. Exerciţiul contabil se suprapune cu anul calendaristic. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de închidere al exerciţiului precedent. 5.nu se trec asupra rezultatelor.luarea în considerare a tuturor obligaţiilor previzibile şi a pierderilor potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar anterior. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. . indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. pe măsura angajării acestora. cu excepţia corecţiilor impuse de IAS 8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei. Independenţa exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor unei unităţi patrimoniale. respectiv înmatriculării. ci se « stochează » în structura patrimoniului sub forma cheltuielilor constate în avans.aleasă în mod adecvat. cu excepţia primului an de activitate. Ca urmare. sau sub alte denumiri. după aprobarea bilanţului şi contului de rezultate de către AGA. Independenţa exerciţiului Aceasta este legată de secţionarea activităţii economice continue a unei unităţi patrimoniale în exerciţii contabile şi fiscale. este interzis ca schimbările de procedee de lucru sau corectarea erorilor constante să influenţeze situaţia iniţială(bilanţul de deschidere)al noului exerciţiu. După depunerea situaţiilor de sinteză la organele fiscale. la registrul comerţului. potrivit legii. 4. Aceste conturi se vor înregistra în contabilitatea noului exerciţiu care începe. Principiul prudenţei Constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului asupra viitorului. începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. ea nu se opreşte la sfârşitul exerciţiului. 16 . după depunerea acestora spre publicitate nu se mai admite efectuarea unor corecturi asupra conţinutului lor.luarea în considerare numai a profiturilor recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar. aplicarea acestui principiu interzice ca efectele schimbării metodelor contabile sau ale corectării unor erori contabile fundamentale să fie imputate capitalurilor proprii cu care o întreprindere îşi începe noul exerciţiu financiar. Periodizarea vieţii întreprinderii este artificială. incertitudini ce pot greva patrimoniul şi rezultatelor unităţii patrimoniale. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile" . Veniturile şi cheltuielile care nu sunt aferente exerciţiului respectiv . când acesta începe de la data înfiinţării. Această interdicţie este impusă de necesitatea uşurării muncii de verificare a sincerităţii şi obiectivităţii informaţiilor contabile şi de necesitatea informării corecte a utilizatorilor de informaţii contabile. chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii situaţiilor financiare.Practic. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile. efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. 3. a veniturilor constante în avans. Aplicarea acestei convenţii nu poate să ducă la crearea de rezerve ascunse sau la provizioane amortizări exagerate.luarea în considerare a tuturor ajustărilor de valoare datorate deprecierilor. Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii “nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. avându-se în vedere următoarele aspecte: . fără a se lua în considerare data plăţilor sau a încasărilor. deoarece activitatea ei este continuă. a incertitudinilor prezentului. Normele contabile romaneşti actualizate cer ca valoarea oricărui element patrimonial să fie determinată pe baza principiului prudenţei. Veniturile şi cheltuielile influenţează rezultatele la care se referă şi nu ale exerciţiului în care au loc plăţile şi încasările.

nefiind necesară prezentarea lor separată. Prin urmare. 1. De asemenea se vor prezenta motivele pentru care au avu loc aceste abateri şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor. Aplicabilitatea principiului necompensării presupune: . Franţa. respectiv din contul de profit si pierdere.6. Irlanda şi Statele Unite ale Americii semnau la Londra în 21 iunie 1973 cartea de creare a Comisiei Internaţionale a Standardelor Contabile (International Accounting Standards Committee: IASC).Principiul necompensării Acest principiu presupune evaluarea şi înregistrarea separată a elementelor de activ si pasiv precum şi a veniturilor şi cheltuielilor. Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza. schimbările de circumstanţe sau dobândirea unor noi informaţii.Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv. Nu se admite compensarea între elementele de activ şi elementele de pasiv (între creanţe şi obligaţii). Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate. Asemenea abateri se vor prezenta în notele explicative. Mexic. cum ar fi de exemplu valoarea de intrare a unui element patrimonial cu provizionul creat pentru deprecierea acestuia. în contabilitate trebuie făcute cele mai bune estimări. Olanda. Acest principiu cere ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să reflecte nu numai forma juridică a evenimentelor şi tranzacţiilor. dacă situaţiile financiare nu au fost aprobate. Marea Britanie. Principiul pragului de semnificaţie Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Japonia. În acest scop este necesară uneori revizuirea valorilor lor pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei de închidere a exerciţiului financiar. pentru ca informaţia contabilă să fie credibilă. managementul ar fi putut face estimări mai bune. ori de cate ori acele valori sunt semnificative. 8.Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului Este principiul potrivit căruia. cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate. poziţiei financiare şi profitului sau pierderii întreprinderii. O problemă sau valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influenţa în mod vădit deciziile utilizatorilor situaţiilor financiare. . 9. Acest organism internaţional avea ca obiective elaborarea şi publicarea normelor contabile internaţionale ce urmau a fi respectate în privinţa conturilor anuale şi a situaţiilor 17 . Pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie incluse în situaţiile financiare. unde a fost reflectată şi estimarea contabila iniţială. informaţii suplimentare cu privire la estimările făcute de management la data bilanţului.noncompensarea elementelor valorice neomogene. Acest principiu este o expresie a semnificaţiei sau importanţei relative a unei probleme în contextul situaţiilor financiare. 7. .noncompensarea plusurilor cu minusurile de valoare în cazul aplicării principiului prudenţei.5. precum nici între venituri şi cheltuieli. Efectul unei asemenea modificări trebuie inclus in cadrul poziţii din bilanţ. de asemenea. ele trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare. datoriilor. Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepţionale. O aplicare a acestui principiu este tratamentul contabil al contractelor de leasing financiar. Germania. Repere generale privind normalizarea contabilă internaţională Reprezentanţi ai principalelor organizaţii contabile din Australia. ci şi realitatea lor economică. Dacă aceste informaţii ar fi fost cunoscute la data bilanţului. trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordantă cu realitatea economică şi nu numai cu forma lor juridică.noncompensarea în bilanţ a creanţelor cu datoriilor faţă de acelaşi terţ.

spiritul de independenţă şi expertiza în care sunt elaborate pledează de partea lor. Această normă contabilă operează cu următoarele definiţii: Profitul contabil este profitul net sau pierderea netă pe o perioadă. de asemenea.3 Acest standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecinţele fiscale ale tranzacţiilor şi altor evenimente în acelaşi fel în care înscrie în contabilitate tranzacţiile şi celelalte evenimente în sine. acest standard impune unei întreprinderi să recunoască o datorie privind impozitul amânat (sau o creanţă privind impozitul amânat). Prevederile IASC nu se impun nici unei persoane. impozitul pe profit include totalitatea impozitelor autohtone şi străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. întreprinderea raportoare se aşteaptă să recupereze sau să deconteze valoarea contabilă a activului sau datoriei. serviciilor publice. comerţului. întreprindere asociată sau asociere în participaţie o dată cu repartizările către întreprinderea raportoare. Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o constituie felul în care să se contabilizeze consecinţele fiscale curente şi viitoare ale: . contribuţii. la recunoaşterea unui activ sau a unei datorii. Dacă este probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plăţi viitoare mai mari (sau mai mici). Pentru tranzacţiile şi alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu. cu anumite excepţii limitate. Astfel. recunoscute direct în capitalul propriu.financiare. prezentarea şi comunicarea informaţiilor referitoare la situaţiile financiare ale întreprinderilor. precum şi asigurarea acceptării acestor norme la nivel mondial. recunoaşterea creanţelor şi a datoriilor privind impozitul amânat într-o combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial şi a fondului comercial negativ apărute în acea combinare. întreprinderi sau ţări. pentru tranzacţiile şi celelalte evenimente recunoscute în contul de profit şi pierdere orice efecte fiscale aferente se vor recunoaşte şi ele în contul de profit şi pierdere.6. orice efecte fiscale aferente vor fi. Ea reuneşte astăzi 120 de organizaţii contabil-profesionale din 98 de ţări membre. învăţământului. La acestea se adaugă şase membri asociaţi. cu prezentarea impozitelor pe profit în situaţiile financiare şi cu prezentarea informaţiilor legate de impozitele pe profit. dar în egală măsură la reprezentanţi ai industriilor. cum ar fi impozitele reţinute. finanţelor. Acest standard nu operează cu metodele de contabilitate folosite pentru subvenţiile guvernamentale sau pentru creditele fiscale de investiţii.recuperării (decontării) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) ce sunt recunoscute în bilanţul unei întreprinderi. Calitatea. În general. IASC este rezultatul instituţional al profesiei contabile. Aria de aplicabilitate În contextul acestui Standard. . Organizaţia face referire la contabilii care-şi practică profesia în mod liberal. Norma internaţională de contabilitate IAS 12 Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. 18 . Impozitul pe profit mai include. Acest standard mai operează şi cu recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite. ci operează cu contabilizarea diferenţelor temporare ce pot apărea din astfel de subvenţii sau credite fiscale pentru investiţii. normele fac apel la evaluarea. de asemenea. privind impozitele. înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul.tranzacţiilor şi a altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în situaţiile financiare ale unei întreprinderi. În mod inerent. decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale. 1. În mod similar. care sunt plătite de către o filială.

Dividendele nu sunt impozabile. în ceea ce priveşte: a) Diferenţele temporare deductibile. Prin urmare. Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul impozabil (pierderea fiscală) pe o perioadă. Creanţele comerciale au o valoare contabilă de 100 u.m. Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit. În fond. Exemple: 1. 3 Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit. orice câştig rezultat din cedarea utilajului va fi impozabil şi orice pierdere din cedarea acestuia va fi deductibilă în scopuri fiscale. întreaga valoare contabilă a activului este deductibilă din beneficiile economice. Baza fiscală a utilajului este de 70 u.m. în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile. Diferenţele temporare sunt diferenţele dintre valoarea contabilă a unui activ sau datorie din bilanţ şi baza fiscală a acestora. baza fiscală a dividendelor de încasat este de 100u.m. Dividendele de încasat de la o filială au o valoare contabilă de 100 u. a fost deja dedusă în perioada curentă şi în cele anterioare. Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorit în scopuri fiscale.m. determinat în concordanţă cu reguli stabilite de autoritatea fiscală. b) Reportarea pierderilor fiscale nefolosite. Diferenţele temporare pot îmbrăca fie forma unor: a) Diferenţe temporare impozabile.m. Cheltuielile cu impozitul (venitul din impozit) cuprind cheltuielile cu impozitul curent (venitul din impozitul curent) şi cheltuielile cu impozitul amânat (venitul din impozitul amânat). amortizarea în valoare de 30 u. pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil). Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) reprezintă valoarea globală Inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte impozitul curent şi pe cel amânat. care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori impozabile în determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al perioadelor viitoare. 19 . Baza fiscală a creanţelor comerciale este 100 u. atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. În scopuri fiscale. atunci baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă. 2. Dacă aceste beneficii economice nu vor fi impozabile.m.Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pe perioada exerciţiului. b) Diferenţe temporare deductibile.m. Un utilaj costă 100 u. 4. Baza fiscală a unui activ reprezintă valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil care va fi generat către o întreprindere atunci când aceasta recuperează valoarea contabilă a activului. Venitul aferent lor a fost deja inclus în profitul impozabil (pierderea fiscală).m. Dobânda de încasat are o valoare contabilă de 100 u. recuperabile în perioadele contabile viitoare. 3. Venitul din dobândă aferent va fi impozitat după contabilitatea de casă. iar costul rămas va fi deductibil în perioadele viitoare fie ca amortizare. atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată. Venitul generat de utilizarea utilajului este impozabil. fie ca reducere în urma cedării utilajului. care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al perioadelor viitoare. Baza fiscală a dobânzii de încasat este nulă. plătibile în perioadele contabile viitoare. şi c) Reportarea creditelor fiscale nefolosite.

Amenzile şi penalităţile nu sunt deductibile în scopuri fiscale. luarea în considerare a principiului fundamental pe care se bazează acest Standard este de un real ajutor: acest principiu prevede faptul că o întreprindere trebuie. Un împrumut ce urmează a fi încasat are o valoare contabilă de 100 u. atunci când baza fiscală a unui activ sau a unei datorii depinde de maniera în care se preconizează a fi acută recuperarea sau decontarea. Venitul din dobândă aferent a fost impozitat după contabilitatea de casă. Datoriile curente includ amenzile şi penalităţile constatate în avans cu o valoare contabilă de 100. Exemple: 1.5. În cazul veniturilor care sunt încasate în avans. 3. costurile de cercetare sunt recunoscute ca şi cheltuieli în determinarea profitului contabil în perioada în care ele au apărut. baza fiscală a datoriei astfel rezultate este valoarea sa contabilă. şi valoarea contabilă nulă este o diferenţă temporară deductibilă ce va avea ca rezultat o creanţă privind impozitul amânat. cu o valoare contabilă de 100. spre exemplu. Sub alte jurisdicţii. sub acele jurisdicţii în care un asemenea raport este cerut. mai puţin valoarea veniturilor ce nu vor fi impozabile în perioadele viitoare. Acolo unde baza fiscală a unui activ sau a unei datorii nu este evidentă imediat. Datoriile curente includ cheltuielile constatate în avans la o valoare contabilă de 100. Baza fiscală a împrumutului este de 100 u. Baza fiscală a împrumutului este 100. 2. Baza fiscală a cheltuielilor constatate în avans este nulă. cu anumite excepţii bine limitate. Cheltuiala aferentă a fost deja dedusă în scopuri fiscale. Baza fiscală a cheltuielilor constatate în avans este 100. aceasta fiind valoarea pe care autorităţile fiscale o îngăduie a fi dedusă în perioadele contabile viitoare.m. Baza fiscală a venitului din dobânzi încasat în avans este nulă. Rambursarea împrumutului nu va avea consecinţe fiscale. Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare. Cheltuielile aferente vor fi deduse în scopuri fiscale după contabilitatea de casă. Exemplul C care urmează paragrafului 52 ilustrează circumstanţele în care este folositoare luarea in considerare a acestui principiu fundamental. Rambursarea împrumutului nu va avea consecinţe fiscale. dar nu sunt recunoscute drept active şi datorii în bilanţ. Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă. 4. Un împrumut ce urmează a fi plătit are o valoare contabilă de 100. să recunoască o datorie (o creanţă) privind impozitul amânat ori de cate ori recuperarea sau decontarea valorii contabile a activului sau a datoriei determină viitoare plăţi privind impozitele mai mari (sau mai mici) decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale. Unele elemente au bază fiscală. mai puţin orice sumă care va fi dedusă în scopuri fiscale în ceea ce priveşte respectiva datorie în perioadele contabile viitoare. Baza fiscală este determinată apelând la raportul fiscal consolidat. Datoriile curente includ venitul din dobândă încasat în avans. Recunoaşterea datoriilor şi a creanţelor privind impozitul curent 20 . dar pot să nu fie considerate deductibile în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă ulterioară. Datoriile curente includ cheltuielile constatate în avans la o valoare contabilă de 100. Baza fiscală a amenzilor şi penalităţilor constatate în avans este 100 5. De exemplu. În situaţiile financiare consolidate. baza fiscală este determinată apelând la rapoartele fiscale ale fiecărei întreprinderi din cadrul grupului.m. diferenţele temporare sunt determinate prin compararea valorilor contabile ale activelor şi datoriilor din situaţiile financiare consolidate cu baza fiscală corespunzătoare.

iar obligaţia de a plăti impozitele pe profitul rezultat în perioadele viitoare reprezintă o datorie privind impozitul amânat. Unele diferenţe temporare apar atunci când venitul sau cheltuiala este inclusă in profitul contabil într-o perioadă. Această diferenţă reprezintă o diferenţă temporară impozabilă. Baza fiscală a oricărei creanţe recunoscute în bilanţ cu privire la astfel de venituri din dobânzi este nulă deoarece veniturile nu afectează profitul impozabil până în momentul în care este încasat numerarul. la recunoaşterea unui activ. dar este cuprinsă în profitul impozabil într-o perioadă diferită. Astfel de diferenţe temporare sunt deseori descrise ca diferenţe temporale. Amortizarea cumulativă în scopuri fiscale este de 90. Următoarele situaţii reprezintă exemple de diferenţe temporare de acest fel. Pentru diferenţele temporare impozabile asociate investiţiilor în filiale. o întreprindere recunoaşte beneficiul drept activ în acea perioadă în care apare pierderea fiscală. b) recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacţie care: . .. În consecinţă. Dacă suma deja plătită în ceea ce priveşte perioada curentă şi cea precedentă depăşeşte suma datorată pentru acele perioade. care sunt diferenţe temporare impozabile şi care. Recunoaşterea datoriilor şi a creanţelor privind impozitul amânat Diferenţe temporare impozabile O datorie privind impozitul amânat se recunoaşte pentru toate diferenţele temporare impozabile. m. Acest lucru va face posibilă generarea beneficiilor economice de către întreprindere sub forma impozitelor ce urmează a fi plătite. Baza fiscală a activului este 60 (costul de 150 mai puţin amortizarea cumulativă de 90). Atunci când o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare. suma beneficiilor economice impozabile va depăşi valoarea ce va fi permisă sub forma deducerilor în scopuri fiscale.nu este o combinare de întreprinderi. deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat către întreprindere şi să poată fi evaluat în mod credibil.m. sucursale sau întreprinderi asociate.in momentul realizării tranzacţiei. Atunci când valoarea contabilă a activului depăşeşte baza sa fiscală.Impozitul curent al perioadei curente şi al celei anterioare trebuie recunoscui ca datorie în limita sumei neplătite. În mod inerent. nici profitul impozabil (pierderea fiscală). întreprinderea va plăti impozite pe profit în valoare de 10 (25% din 40). surplusul trebuie recunoscut ca activ. diferenţa temporară impozabilă se va relua. prin urmare. se concretizează în datorii privind impozitul amânat: a) Venitul din dobânzi este închis în profitul contabil proporţional în timp dar în unele jurisdicţii. 21 . reprezentând impozitele pe profit ce vor fi plătite atunci când recuperează valoarea contabilă a activului. dor nu va putea să deducă decât amortizarea fiscală de 60. întreprinderea trebuie să obţină profit impozabil în valoare de 100 u. şi întreprinderea va avea profit impozabil. Pe măsură ce întreprinderea recuperează valoarea contabilă a activului. valoarea sa contabilă va fi recuperată sub forma beneficiilor economice care vor fi generate către întreprindere în perioadele viitoare. Pentru a recupera valoarea contabilă de 100. iar rata fiscală este de 25%. aceasta nu afectează nici profitul contabil. Exemplu: Un activ ce a costat 150 u. poate fi inclus în profitul impozabil atunci când este încasat numerarul. are o valoare contabilă de 100. precum şi intereselor în asocierile în participare trebuie recunoscută o datorie privind impozitul amânat în conformitate cu paragraful 39. cu excepţia cazului în care datoria privind impozitul amânat rezultă din: a) fondul comercial pentru care amortizarea nu este deductibilă în scopuri fiscale. Beneficiul aferent unei pierderi fiscale ce poate fi transferată în perioada anterioară pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut ca activ.

reevaluarea sau alte retratări ale unui activ la nivelul valorii juste afectează profitul impozabil (pierderea fiscală) din perioada curentă. baza fiscală a activului nu se ajustează. Sub unele jurisdicţii.b) Amortizarea utilizată în determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale) poate să difere de cea utilizată în determinarea profitului contabil. mai puţin toate deducerile referitoare la respectivul activ permise de autorităţile fiscale în determinarea profitului impozabil pentru perioada curentă şi pentru cele anterioare. apare o diferenţă temporară impozabilă care are ca efect o datorie privind impozitul amânat. baza fiscală a activului este ajustată şi nu apare nici o diferenţă temporară. Diferenţa temporară este diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi baza sa fiscală. Active recunoscute la valoarea justă Standardele Internaţionale de Contabilitate permit anumitor active să fie înregistrate la valoarea justă sau să fie reevaluate. O diferenţă temporară impozabilă apare şi se concretizează într-o datorie privind impozitul amânat atunci când amortizarea fiscală este accelerată (dacă această amortizare este mai puţin rapidă decât amortizarea contabilă. Diferenţa dintre valoarea contabilă a activului reevaluat şi baza sa fiscală reprezintă o diferenţă temporară şi dă naştere unui activ sau unei datorii privind impozitul amânat. când valoarea contabilă a unui activ este majorată la valoarea justă. În asemenea cazuri. Diferenţele temporare mai pot apărea atunci când: a) Costul unei combinări de întreprinderi ce constă într-o achiziţie este alocat activelor şi datoriilor identificabile dobândite prin raportare la valoarea lor justă. dar baza fiscală a activului rămâne la costul proprietarului anterior. Drept efect. reevaluarea sau retratarea unui activ nu afectează profitul impozabil al perioadei în care are loc reevaluarea sau retratarea şi. c) Costurile de dezvoltare pot fi capitalizate şi amortizate de-a lungul perioadelor viitoare în determinarea profitului contabil. Acest lucru este adevărat chiar şi atunci când: a) întreprinderea nu intenţionează să cedeze activul. Diferenţele temporare apar când bazele fiscale ale activelor şi datoriilor identificabile rezultate nu sunt afectate de combinările de întreprinderi sau sunt afectate în mod diferit. iar suma ce va fi deductibilă în scopuri fiscale va diferi de valoarea acelor beneficii economice. egală cu zero. dar în scopuri fiscale nu este făcută nici o ajustare echivalentă b) Activele sunt reevaluate şi nici o ajustare echivalentă nu este făcută în scopuri fiscale. recuperarea viitoare a valorii contabile va avea ca rezultat generarea unui flux de beneficii economice impozabile pentru întreprindere. 22 . Totuşi. valoarea contabilă reevaluată a activului va fi recuperată prin utilizare şi acest lucru va genera venit impozabil ce depăşeşte valoarea amortizării fiscale în perioadele următoare. Astfel de costuri pentru dezvoltare au o bază fiscală nulă pentru că ele au fost deja deduse din profitul impozabil. aceasta fiind reprezentată de costul iniţial al activului. sucursale şi întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participaţie se diferenţiază de baza fiscală a investiţiei sau interesului Combinări de întreprinderi Într-o combinare de întreprinderi concretizată într-o achiziţie. De exemplu. de exemplu când o întreprindere beneficiază de subvenţii guvernamentale neimpozabile pentru active . dar deduse în determinarea profitului impozabil în perioada în care ele apar. apare o diferenţă temporară deductibilă şi se concretizează într-o creanţă privind impozitul amânat). e) Valoarea contabilă a investiţiilor în filiale. Sub alte jurisdicţii. Diferenţa temporară este diferenţa dintre valoarea contabilă a costurilor de dezvoltare şi baza acestora fiscală. c) Fondul comercial sau fondul comercial negativ apare în urma consolidării d) Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii la recunoaşterea iniţială diferă de valoarea lor contabilă iniţială. Această datorie privind impozitul amânat afectează fondul comercial . în consecinţă. costul achiziţiei este alocat activelor şi datoriilor identificabile dobândite prin raportare la valoarea lor justă de la data efectuării tranzacţiei.

pe măsură ce activul este amortizat.b) Impozitul asupra câştigurilor de capital este amânat dacă încasările din cedarea activului sunt investite în active similare. În unele jurisdicţii. emitentul unui instrument financiar compus (de exemplu. Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii O diferenţă temporară poate apărea ca urmare a recunoaşterii iniţiale a unui activ sau al unei datorii. Orice diferenţă dintre valoarea contabilă a fondului comercial şi baza sa fiscală egală cu zero reprezintă o diferenţă temporară impozabilă. o obligaţiune convertibilă) clasifică componenta de datorie a instrumentului drept datorie şi componenta de capital propriu drept capital propriu. Iată de ce acest Standard nu permite unei societăţi să recunoască datoria rezultată sau activul rezultat privind impozitul amânat. baza fiscală a componentei de datorii în cadrul recunoaşterii iniţiale este egală cu valoarea contabilă iniţială a sumei componentelor de datorii şi de capitaluri proprii. Instrumente financiare: prezentare şi descriere. Metoda de contabilitate pentru o astfel de diferenţă temporară depinde de natura tranzacţiei care a condus la recunoaşterea iniţială a respectivului activ: a) Într-o combinare de întreprinderi o întreprindere recunoaşte orice datorie sau creanţă privind impozitul amânat şi acest lucru afectează valoarea fondului comercial sau a fondului comercial negativ b) Dacă tranzacţia afectează fie profitul contabil. Pe deasupra. acest Standard nu permite recunoaşterea datoriei rezultate privind impozitul amânat deoarece fondul comercial reprezintă o valoare reziduală şi recunoaşterea respectivei datorii privind impozitul amânat ar duce la creşterea valorii contabile a fondului comercial. plătibil la vânzarea sau folosirea activelor similare. În conformitate cu paragraful 61. sub astfel de jurisdicţii costul fondului comercial este deseori nedeductibil atunci când o filială este cedată. O serie de autorităţi fiscale nu permit amortizarea fondului comercial ca o cheltuială deductibilă în determinarea profitului impozabil. atunci când o parte din costul unui activ sau totalul costului nu va fi deductibil în scopuri fiscale. nici la recunoaşterea iniţială. Astfel de ajustări vor putea face situaţiile financiare mai puţin transparente. de exemplu. o întreprindere. în absenţa excepţiilor va recunoaşte datoria rezultată sau activul rezultat privind impozitul amânat şi va ajusta valoarea contabilă a activului sau a datoriei cu aceeaşi valoare. Fond comercial Fondul comercial reprezintă excedentul costului unei achiziţii peste participaţia dobânditorului la valoarea justă a activelor şi datoriilor identificabile dobândite. În consecinţă. o întreprindere recunoaşte orice datorie sau creanţă privind impozitul amânat şi va recunoaşte în contul de profit şi pierdere cheltuiala sau venitul rezultat privind impozitul amânat c) Dacă tranzacţia nu constituie o combinare de întreprinderi şi nu afectează nici profitul contabil şi nici profitul impozabil. în ultimă instanţă. nici ulterior (a se vedea exemplul următor). Totuşi. fondul comercial are o bază fiscală nulă. Diferenţa temporară impozabilă rezultată apare din recunoaşterea iniţială a componentei de capital propriu. în astfel de cazuri impozitul va deveni. Diferenţe temporare deductibile O creanţă privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile In limita în care este probabil că profitul impozabil va fi disponibil şi faţă 23 . În astfel de jurisdicţii. În conformitate cu paragraful 58. În conformitate cu IAS 32. modificările ulterioare survenite în datoria privind impozitul amânat sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere drept cheltuială cu (venit din) impozitul amânat. Pe deasupra. recunoaştere ce se face separat de cea a componentei de datorii. o întreprindere recunoaşte datoria rezultată privind impozitul amânat. fie profitul impozabil. impozitul amânat este aplicat direct valorii contabile a componentei de capitaluri proprii. o întreprindere nu recunoaşte modificările ulterioare survenite asupra unei creanţe sau datorii privind impozitul amânat nerecunoscut.

prin raportare la valoarea lor justă de la data tranzacţiei.nu reprezintă o combinare de întreprinderi. dar pot să nu fie autorizate drept deducere la determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă viitoare. o parte sau totalitatea valorii lor este deductibilă la determinarea profitului impozabil al unei perioade ulterioare perioadei în care datoria a fost recunoscută. Când o datorie este recunoscută la momentul achiziţiei. Următoarele sunt exemple de diferenţe temporare deductibile ce au ca efect active privind impozitul amânat: a) Costurile cu pensiile pot fi deduse la determinarea profitului contabil pe măsură pe serviciul este prestat de către salariat. fie atunci când pensiile sunt plătite de către întreprindere. dar la determinarea profitului impozabil ele pot fi deduse fie în momentul în care contribuţiile sunt plătite de întreprindere către un fond. În ambele cazuri. atunci când contribuţiile sau pensiile sunt plătite. c) Într-o combinare de întreprinderi reprezentată de o achiziţie. în recunoaşterea unei datorii. ieşiri ce încorporează beneficii economice. apare o creanţă privind impozitul amânat. b) recunoaşterii iniţiale a unui activ sau a unei datorii în cadrul unei tranzacţii care: . costul achiziţiei este alocat activelor şi datoriilor recunoscute. egală cu zero. În consecinţă. Totuşi. Există o diferenţă temporară între valoarea contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. Este inerent. dacă valoarea contabilă a unui activ este mai mică decât baza sa fiscală. În mod similar. . ca valoarea contabilă să fie decontată în perioadele viitoare prin intermediul unei ieşiri de resurse dinspre întreprindere. Totuşi. O creanţă privind impozitul amânat mai apare. dar cheltuielile aferente nu sunt deduse la determinarea profiturilor impozabile decât într-o altă perioadă ulterioară. în legătură cu impozitele pe profit ce vor fi recuperabile în perioadele viitoare atunci când partea respectivă a datoriei este permisă ca deducere pentru determinarea profitului impozabil. o creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută în conformitate cu paragraful 44. fondul comercial este afectat de creanţa rezultată ce priveşte impozitul amânat . pentru diferenţele temporare deductibile asociate investiţiilor în filiale. de asemenea. o diferenţă temporară există între valoarea contabilă a datoriei şi baza sa fiscală. Reluarea diferenţelor temporare deductibile generează deduceri la determinarea profiturilor impozabile ale perioadelor viitoare. Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare – acestea fiind reprezentate de valoarea pe care autorităţile fiscale o autorizează a fi dedusă în perioadele viitoare – şi valoarea contabilă egală cu zero se concretizează într-o diferenţă temporară deductibilă ce are ca efect o creanţă privind impozitul amânat. apare o diferenţă temporară deductibilă ce are ca efect o creanţă privind impozitul amânat. cu excepţia cazurilor în care creanţa privind impozitul amânat apare în urma: a) fondului comercial negativ care este tratat drept venit înregistrat în avans în conformitate cu IAS 22. În asemenea cazuri. când valoarea justă a unui activ identificabil obţinut este mai mică decât baza sa fiscală. de regulă.de care diferenţa temporară deductibilă să poată fi utilizată. baza fiscală a datoriei este. beneficiile economice sub forma 24 . în legătură cu impozitele pe profit ce vor fi recuperabile în perioadele viitoare. Combinări de întreprinderi. b) costurile de cercetare sunt recunoscute drept cheltuială la determinarea profitului contabil în perioada în care ele apar. O astfel de diferenţă temporară deductibilă are ca efect o creanţă privind impozitul amânat pe măsură ce beneficiile economice vor intra în întreprindere sub forma unei deduceri din profiturile impozabile. d) Anumite active pot fi înregistrate la valoarea justă sau pot fi reevaluate fără ca o ajustare echivalentă să fie făcută în scopuri fiscale O diferenţă temporară deductibilă apare dacă baza fiscală a activului depăşeşte valoarea sa contabilă. Când resursele ies din întreprindere. sucursale şi întreprinderi asociate şi intereselor în asocierile în participare.la momentul realizării tranzacţiei nu afectează nici profitul contabil. diferenţa duce la apariţia unei creanţe privind impozitul amânat. nici profitul impozabil (pierderea fiscală).

d) vânzarea unui activ care generează venituri neimpozabile (cum ar fi. c) vânzarea şi. Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei datorii 25 . Este posibil să existe profit impozabil faţă de care să poată fi utilizată o diferenţă temporară deductibilă atunci când există suficiente diferenţe temporare deductibile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale care se aşteaptă să fie reluate: a) în aceeaşi perioadă ca şi reluarea prevăzută a diferenţei temporare deductibile. profitul impozabil poate fi creat sau mărit prin: a) hotărârea de a avea venituri din dobânzi impozitate fie atunci când sunt încasate. probabil. utilizarea reportării pierderii fiscale sau a creditului fiscal depinde încă de existenţa profitului impozabil viitor rezultat din alte surse decât diferenţele temporare generate în viitor. reînchirierea (leaseback) activelor a căror valoare s-a apreciat. De exemplu. b) amânarea creanţelor pentru anumite deduceri din profitul impozabil. o întreprindere ignoră valorile impozabile apărute din diferenţe temporare deductibile care se aşteaptă să provină din perioadele viitoare. Oportunităţile privind planificarea fiscală sunt acţiuni pe care întreprinderea le va întreprinde pentru a crea sau pentru a mări profitul impozabil în cursul unei perioade anume înainte de expirarea reportării pierderii fiscale sau a creditului fiscal. dar pentru care baza fiscală nu a fost ajustată pentru a putea reflecta o astfel de apreciere a valorii. Fond comercial negativ Acest Standard nu permite recunoaşterea unei creanţe privind impozitul amânat apărut din diferenţe temporare deductibile asociate cu fondul comercial negativ care este tratat drept venit amânat în conformitate cu IAS 22. În astfel de circumstanţe. sau b) în perioadele în care o pierdere fiscală rezultată dintr-o creanţă privind impozitul amânat poate fi reportată sau transferată în perioadele anterioare. fie atunci când devin creanţe de încasat. pentru că acea creanţă privind impozitul amânat apărută din aceste diferenţe temporare deductibile va necesita chiar ea profit impozabil viitor pentru a fi utilizată. Acolo unde oportunităţile privind planificarea fiscală transferă profitul impozabil dintr-o perioadă ulterioară într-o perioadă anterioară.reducerilor plăţilor de impozite vor intra în conturile întreprinderii doar dacă aceasta obţine suficient profit impozabil fată de care deducerile pot fi compensate. o întreprindere recunoaşte creanţele privind impozitul amânat doar atunci când există probabilitatea că vor exista profituri impozabile faţă de care să poată fi utilizate diferenţele temporare deductibile. Combinări de întreprinderi. creanţa privind impozitul amânat este recunoscută în măsura în care: a) este probabil că întreprinderea va avea suficient profit impozabil aferent aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale în aceeaşi perioadă ca şi reluarea diferenţei temporare deductibile (sau în perioadele în care o pierdere fiscală apărută dintr-o creanţă privind impozitul amânat poate fi reportată sau transferată în perioadele anterioare). deoarece fondul comercial negativ este o valoare reziduală şi recunoaşterea creanţei privind impozitul amânat va duce la creşterea valorii contabile a fondului comercial negativ. Prin urmare. creanţa privind impozitul amânat este recunoscută în perioada în care apar şi diferenţele temporare deductibile. În evaluarea pe care o face pentru a determina dacă va avea suficient profit impozabil în perioadele viitoare. Atunci când există insuficiente diferenţe temporare deductibile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi fiscale. în unele jurisdicţii. o obligaţiune guvernamentală) pentru a efectua o altă investiţie financiară care generează venit impozabil. în unele jurisdicţii. b) oportunităţile privind planificarea fiscală sunt disponibile pentru întreprinderea care va crea profit impozabil în perioadele corespunzătoare.

Pierderi fiscale şi credite fiscale neutilizate O creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru reportarea pierderilor fiscale şi a creditelor fiscale neutilizate. Criteriile folosite pentru recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat apărute din reportarea pierderilor fiscale şi a creditelor fiscale neutilizate sunt aceleaşi cu criteriile folosite în recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat apărute din diferenţele temporare deductibile. baza sa fiscală). În astfel de circumstanţe. De aceea. de asemenea. valoarea contabilă a activului este mai mică decât baza sa fiscală şi acest lucru duce la apariţia unei diferenţe temporare deductibile. b) Dacă este probabil ca întreprinderea să aibă profituri impozabile înainte ca pierderile fiscale sau creditele fiscale neutilizate să expire. Subvenţiile guvernamentale pot fi evidenţiate. din motive fiscale. De exemplu. c) Dacă pierderile fiscale neutilizate rezultă din cauze identificabile care au şanse minime de a reapărea. nu este dedusă din valoarea amortizabilă a activului (cu alte cuvinte. caz în care diferenţa dintre venitul înregistrat în avans şi baza sa fiscală egală cu zero reprezintă o diferenţă temporară deductibilă. o întreprindere reevaluează creanţele nerecunoscute privind impozitul amânat. In limita probabilităţii că va exista profit impozabil viitor faţă de care pot fi utilizate pierderile şi creditele fiscale nefolosite. ce vor avea ca efect valori impozabile faţă de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate înainte de expirarea lor.O situaţie în care o creanţă privind impozitul amânat apare la recunoaşterea iniţială a unui activ este aceea când o subvenţie guvernamentală neimpozabilă aferentă unui activ este dedusă pentru a determina valoarea contabilă a activului dar. o îmbunătăţire a condiţiilor comerciale poate mări probabilitatea că întreprinderea va fi capabilă să genereze în viitor 26 . Reevaluarea creanţelor nerecunoscute privind impozitul amânat La fiecare dată a bilanţului. d) Dacă oportunităţile privind planificarea fiscală sunt sau nu disponibile pentru întreprinderea care va crea profit impozabil în perioada în care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite pot fi utilizate. Indiferent de metoda de prezentare pe care o adoptă. Totuşi. o întreprindere nu recunoaşte creanţa rezultată privind impozitul amânat. activul privind impozitul amânat nu este recunoscut. În măsura în care nu este probabil să existe profit impozabil faţă de care pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite să poată fi utilizate. ca venit înregistrat în avans. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat nerecunoscută anterior în măsura în care a devenit probabil faptul că profitul impozabil viitor va permite recuperarea creanţei privind impozitul amânat. când o întreprindere are experienţa unor pierderi recente ea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat apărută din pierderile fiscale sau din creditele fiscale neutilizate doar dacă întreprinderea dispune de suficiente diferenţe temporare impozabile sau dacă există alte dovezi concludente că va exista suficient profit impozabil faţă de care să poată fi folosite pierderile fiscale sau creditele fiscale neutilizate de către întreprindere. se impune prezentarea informaţiilor referitoare la valoarea creanţei privind impozitul amânat şi la natura dovezii venite să susţină recunoaşterea acestuia. O întreprindere ia în considerare următoarele criterii la evaluarea probabilităţii existenţei profitului impozabil faţă de care să poată fi utilizate pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite: a) Dacă întreprinderea are sau nu suficiente diferenţe temporare impozabile aferente aceleiaşi autorităţi fiscale şi aceleiaşi entităţi impozabile. existenţa pierderilor fiscale neutilizate este o dovadă concludentă a faptului că s-ar putea să nu existe profit impozabil viitor.

suficient profit impozabil pentru a putea permite creanţei privind impozitul amânat să îndeplinească toate criteriile de recunoaştere. Investiţii în filiale. deseori. diferenţa. Pe măsură ce societatea mamă controlează politica de dividende a filialei sale. b) există posibilitatea ca diferenţa temporară să nu fie reluată în viitorul previzibil. Investiţiilor în sucursale li se aplică aceleaşi considerente. mai degrabă. Impozitul amânat rezultat este debitat sau creditat in contul de profit şi pierdere . când o societate mamă şi filiala sa sunt plasate în ţări diferite. c) o reducere a valorii contabile a unei investiţii într-o întreprindere asociată până la valoarea sa recuperabilă. În plus. investitorul sau asociatul este capabil să controleze momentul reluării diferenţei temporare. sucursale şi întreprinderi asociate. Prin urmare. cu excepţia cazului în care sunt satisfăcute cumulativ următoarele două condiţii: a) societatea mamă. când societatea mamă a stabilit că acele profituri nu vor fi distribuite ui viitorul apropiat. deci. întreprinderea raportoare recunoaşte datoria sau creanţa rezultată privind impozitul amânat . b) modificările cursurilor de schimb valutar. întreprinderilor asociate şi ale asocierilor în participaţie. incluzând valoarea contabilă a fondului comercial) diferă de baza fiscală (care este. ea nu recunoaşte o datorie privind impozitul amânat. 27 . baza fiscală a activelor şi a datoriilor sale nemonetare) sunt determinate în valută. sucursalelor. dar şi din diferenţele de conversie valutară). întreprinderii asociate sau a întreprinderii în care s-a investit. Astfel de diferenţe pot apărea în diverse circumstanţe. variaţia cursurilor de schimb valutar duce la apariţia unor diferenţe temporare. Un alt exemplu este dat de situaţia când o întreprindere reevaluează creanţele privind impozitul amânat la data unei combinări de întreprinderi sau ulterior. precum şi intereselor în asocierile în participare. spre exemplu: a) existenţa profiturilor nedistribuite ale filialelor. sucursale şi întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participaţie (adică ponderea societăţii mamă sau a investitorului în activele nete ale filialei. temporară poate fi diferită de diferenţa temporară asociată acelei investiţii în situaţiile financiare separate ale societăţii mamă dacă societatea mamă înregistrează investiţia în situaţiile sale financiare separate la cost sau la valoarea reevaluată. O întreprindere trebuie să recunoască o datorie privind impozitul amânat pentru toate diferenţele temporare impozabile aferente investiţiilor în filiale. În situaţiile financiare consolidate. O întreprindere contabilizează în monedă proprie activele şi datoriile nemonetare ale unei operaţiuni din străinătate care este parte integrantă a activităţii societăţii-mamă Acolo unde profitul impozabil sau pierderea fiscală aferente operaţiunilor din străinătate (şi. cheltuială) a investiţiei sau a interesului. sucursale şi întreprinderi asociate şi interese în asocierile în participaţie Diferenţele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investiţiilor în filiale. deseori va fi imposibilă determinarea valorii impozitelor pe profit care ar urma să fie plătite la reluarea diferenţei temporare. Datorită faptului că astfel de diferenţe temporare se referă. ea este capabilă să controleze momentul reluării diferenţelor temporare aferente acelei investiţii (inclusiv diferenţele temporare apărute nu numai din profiturile nedistribuite. la activele şi datoriile proprii ale operaţiunii din străinătate decât la investiţia întreprinderii raportoare în acea operaţiune externă. sucursalei.

de regulă. Prin urmare. un investitor poate să nu fie apt să determine valoarea impozitului ce este plătibil dacă recuperează costul investiţiei în întreprinderea asociată. Atunci când o parte participantă într-o asociere controlează împărţirea profiturilor şi există probabilitatea ca aceste profituri să nu fie distribuite în viitorul apropiat.6 Valoarea contabilă a creanţelor şi datoriilor privind impozitul amânat se poate modifica. Active necorporale si sunt armonizate in contul de rofit si pierderi. În astfel de situaţii. În unele cazuri. Acest lucru poate rezulta. în aceeaşi perioadă sau în una diferită . chiar dacă nu există nici o schimbare în valoarea diferenţelor temporare aferente. de regulă.7. datoria privind impozitul amânat este evaluată la această valoare. 6 ISTRATE C. un investitor recunoaşte o datorie privind impozitul amânat apărută din diferenţe temporare impozabile aferente investiţiei sale în întreprinderea asociată.Suport de curs –Initiere in Standardele Internationale de Contabilitate 28 . 1. la împărţirea profiturilor şi stabileşte dacă deciziile privitoare la astfel de probleme necesită consimţământul tuturor părţilor sau o majoritate specificată a acestora. b) să existe profit impozabil f aţă de care să poată fi utilizată diferenţa temporară. O întreprindere trebuie să recunoască o creanţă privind impozitul amânat pentru toate diferenţele temporare deductibile apărute din investiţiile în filiale. Contul de profit şi pierdere Impozitul curent şi cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca şi cheltuială în profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei. b) Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziţie. sucursale şi întreprinderi asociate şi din interesele în asocierile în participaţie. spre exemplu. Cele mai multe datorii privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul amânat apar acolo unde venitul sau cheltuiala sunt incluse în profitul contabil al unei perioade. Impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. sucursale şi întreprinderi asociate şi intereselor în asocierile în participare. în absenţa unei înţelegeri care să impună nedistribuirea profiturilor întreprinderii asociate în viitorul apropiat. nu este recunoscută o datorie privind impozitul amânat. dar este inclus în profitul impozabil (respectiv pierderea fiscală) pe bază de numerar. Contractul dintre participanţii la o asociere se referă. nu este în postura de a determina politica acesteia privind dividendele. dar se includ în profitul impozabil (respectiv pierderea fiscală) aferent unei perioade diferite. dar poate determina dacă va fi egal sau va depăşi o valoare minimă. redevenţe sau dividende este încasat cu întârziere (restant) şi este inclus în profitul contabil alocat în timp. din: a) o modificare apărută în ratele de impozitare sau în legislaţia fiscală. Atunci când o întreprindere decide dacă o creanţă privind impozitul amânat este recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile aferente investiţiilor sale în filiale. cu condiţia şi doar cu condiţia probabilităţii ca: a) diferenţa temporară să fie reluată în viitorul apropiat.dar au fost deduse in scopuri fiscale atunci cand au fost suportate. cu excepţia cazului în care acel impozit apare din: a) O tranzacţie sau un eveniment care să fie recunoscute direct în capitalul propriu. Exemple de astfel de situaţii apar atunci când: a) venitul din dobânzi. b) costurile activelor necorporale au fost capitalizate în conformitate cu IAS 38.Un investitor într-o întreprindere asociată nu controlează acea întreprindere şi.

dobânditorul recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat şi ţine seama de acest lucru în determinarea fondului comercial sau a fondului comercial negativ rezultat în urma achiziţiei. c)diferenţele de curs valutar apărute o dată cu conversia situaţiilor financiare ale unei entităţi străine. respectivele creanţe şi datorii privind impozitul amânat afectează fondul comercial sau fondul comercial negativ. În consecinţă. Impozit amânat rezultat din combinările de întreprinderi În conformitate cu IAS 22. dobânditorul poate considera probabilă recuperarea propriei creanţe privind impozitul amânat care nu a fost recunoscută anterior de combinarea de întreprinderi.b) o reevaluare a recuperabilităţii creanţelor privind impozitul amânat. o întreprindere nu recunoaşte datoriile privind impozitul amânat rezultate din însuşi fondul comercial (dacă amortizarea fondului comercial nu este deductibilă în scopuri fiscale) şi activele privind impozitul amânat rezultate din fondul comercial negativ neimpozabil care este tratat ca un venit constatat în avans. dobânditorul poate utiliza beneficiul pierderilor sale fiscale neutilizate faţă de profitul impozabil viitor al întreprinderii dobândite. sau nu mai trebuie recunoscută în întregime. Combinări de întreprinderi. în conformitate cu paragrafele 15(a) şi 24(a). Exemple de astfel de elemente sunt: ) o modificare în valoarea contabilă apărută din reevaluarea imobilizărilor corporale. Totuşi. b) o modificare survenită asupra ratei de impozitare ori alte norme de impozitare afectează o creanţă sau o datorie privind impozitul amânat aferent(ă) (în întregime sau doar în parte) unui element care a fost anterior debitat sau creditat în capitalurile proprii. în aceeaşi perioadă sau într-o perioadă diferită. cu excepţia situaţiei în care el este aferent elementelor debitate sau creditate anterior direct în capitalul propriu. o întreprindere recunoaşte orice creanţe rezultate privind impozitul amânat sau orice datorii privind impozitul amânat ca active şi datorii identificabile la data achiziţiei. Ca rezultat al unei combinări de întreprinderi. o repartizare mai potrivită cu circumstanţele date. fie din corectarea erorilor fundamentale. Impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. atunci când: a) există rate progresive ale impozitului pe profit şi este imposibil de determinat rata la care o componentă specifică a profitului impozabil (a pierderii fiscale) a fost impozitată. În unele circumstanţe excepţionale poate fi dificil a se determina valoarea impozitului curent şi a celui amânat care se referă la elementele creditate sau debitate ta capitalurile proprii. d) Sumele apărute o dată cu recunoaşterea iniţială a componentei de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse. Standardele Internaţionale de Contabilitate impun sau autorizează anumite elemente care să fie împrumutate sau înregistrate direct în capitalurile proprii. de exemplu. b) ajustare a soldului iniţial al profitului nedistribuit rezultat fie dintr-o modificare făcută asupra politicii contabile ce este aplicată retrospectiv. Elemente creditate sau debitate direct în capitalurile proprii Impozitul curent şi impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate sau direct în capitalurile proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct în capitalurile proprii. În astfel de situaţii. 29 . în astfel de situaţii. impozitul curent şi cel amânat aferente unor elemente care au fost debitate sau creditate în capitalurile proprii se bazează pe o repartizare proporţională justă a impozitului curent şi a celui amânat al entităţii aflate sub incidenţa jurisdicţiei fiscale sau pe altă metodă care realizează. Spre exemplu. Acest caz se poate întâlni. şi creanţa privind impozitul amânat care devine aferent (în întregime sau doar în parte) unui element care a fost anterior debitat sau creditat în capitalurile proprii. c) o modificare în maniera previzională de recuperare a unui activ. c) o întreprindere stabileşte că o creanţă privind impozitul amânat trebuie recunoscută.

întreprinderea reduce costul fondului comercial cu 90 şi al amortizării cumulate cu 9 (reprezentând amortizarea pe doi ani). venitul din impozitul amânat rezultat este recunoscut în contul de profit şi pierdere. un venit din impozitul amânat de 120. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat de 120 (40% din 300). costul fondului comercial si al amortizării cumulate aferente sunt reduse la valorile (410 şi 41) care ar fi fost înregistrate dacă o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 90 ar fi fost recunoscută drept activ identificabil la data realizării combinării de întreprinderi. Dacă rata de impozitare a scăzut la 20%. Exemple: O întreprindere achiziţionează o filială care avea diferenţe temporare deductibile în valoare de 300. întreprinderea stabileşte că profitul impozabil viitor va fi probabil suficient pentru ca întreprinderea să poată recupera beneficiul tuturor diferenţelor temporare deductibile. În consecinţă. Când o întreprindere face o distincţie în situaţiile sale financiare între activele şi datoriile curente. Totuşi. Compensare O întreprindere trebuie să compenseze activele privind curent şi datoriile privind impozitul curent dacă şi numai dacă întreprinderea: a) are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute 30 . în contul de profit şi pierdere. Rata de impozitare la momentul achiziţiei era de 30%. În plus.Când un dobânditor nu a recunoscut o creanţă privind impozitul amânat al părţii achiziţionate drept un activ identificabil la data realizării unei combinări de întreprinderi şi acea creanţă privind impozitul amânat este recunoscută ulterior în situaţiile financiare consolidate ale dobânditorului. De asemenea. ea nu trebuie să clasifice creanţele (respectiv datoriile) privind impozitul amânat ca active (respectiv datorii) curente. Creanţele şt datoriile privind impozitul amânat trebuie distinse de activele şi datoriile care privesc impozitul curent. costul fondului comercial cu 90 şi amortizarea cumulată cu 9 şi recunoaşte soldul de 81 drept o cheltuială în contul de profit şi pierdere. întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 60 (20% din 300) şi un venit din impozitul amânat de 60. un venit din impozitul amânat de 90. dobânditorul nu recunoaşte fondul comercial negativ şi nici nu măreşte valoarea contabilă a fondului comercial negativ. În ambele cazuri întreprinderea reduce. Dacă rata de impozitare a crescut la 40%. Soldul de 81 este recunoscut drept cheltuială în contul de profit şi pierdere. şi activele imobilizate şi datoriile pe termen lung. Creanţa rezultată privind impozitul amânat ce avea o valoare de 90 nu a fost recunoscută ca activ identificabil în determinarea fondului comercial cu o valoare de 500 rezultat în urma achiziţiei. dobânditorul: a) ajustează valoarea contabilă brută a fondului comercial şi a amortizării cumulate aferente la nivelul valorilor ce s-ar fi înregistrat dacă respectiva creanţă privind impozitul amânat ar fi fost recunoscută ca activ identificabil la data realizării combinării de întreprinderi. şi în contul de profit şi pierdere. Întreprinderea recunoaşte o creanţă privind impozitul amânat în valoare de 90 (30% din 300) şi. pe de altă parte. La doi ani după realizarea achiziţiei. pe de o parte. Prezentare Creanţe şi datorii fiscale Creanţele şi datoriile fiscale trebuie prezentate în bilanţ în mod separat faţă de alte active şi datorii. şi b) recunoaşte drept cheltuială reducerea survenită în valoarea contabilă a fondului comercial. Fondul comercial se amortizează pe 20 de ani. de asemenea.

Cheltuiala cu impozitul pe profit Cheltuiala cu impozitul (venitul fiscal) aferentă profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) aferentă profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere. în mod normal. Pentru a evita necesitatea întocmirii de programe detaliate cu privire la apariţia reluării fiecărei diferenţe temporare. fie să realizeze activele şi să deconteze datoriile în mod simultan. acest Standard impune unei întreprinderi să compenseze o creanţă privind impozitul amânat cu o datorie privind impozitul amânat ale aceleiaşi entităţi impozabile dacă şi numai dacă ele sunt aferente impozitelor pe profit percepute de aceeaşi autoritate fiscală. impune ca anumite diferenţe de curs valutar să se recunoască drept venit sau cheltuială. O întreprindere trebuie să compenseze creanţele şi datoriile privind impozitul amânat dacă şi numai dacă: a) întreprinderea are dreptul legal de a compensa creanţele privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent. de dreptul legal de a compensa o creanţă privind impozitul curent cu o datorie privind impozitul curent atunci când acestea sunt aferente impozitului pe profit perceput de aceeaşi autoritate fiscală. 31 . În puţine situaţii o întreprindere poate avea dreptul legal de a face compensări şi intenţia de a deconta valoarea netă. acolo unde diferenţele de curs valutar pentru datoriile sau activele privind impozitul străin amânat sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere. În situaţiile financiare consolidate. în fiecare perioadă viitoare în care valori importante ale creanţelor ori datoriilor privind impozitul amânat se aşteaptă a fi recuperate sau decontate.b) intenţionează fie să deconteze pe o bază netă. ele sunt compensate în bilanţ prin aplicarea unor criterii similare cu cele stabilite pentru instrumentele financiare în IAS 32. Instrumente financiare: prezentare şi descriere. . Diferenţele de curs valutar aferente creanţelor sau datoriilor din impozitele amânate din străinătate Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. Deşi creanţele şi datoriile privind impozitul curent sunt recunoscute şi evaluate în mod separat. iar întreprinderea dispune de dreptul legal de a compensa activele privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent. În consecinţă. În astfel de situaţii. dar nu şi pentru altele. aceste diferenţe pot fi clasificate sub formă de cheltuială cu (venit din) impozitul amânat dacă prezentarea este considerată a fi cea mai folositoare pentru utilizatorii situaţiilor financiare. autoritate care permite întreprinderii să efectueze sau să încaseze o singură plată netă. pentru unele perioade.aceleiaşi entităţi impozabile. fie să realizeze activul şi să deconteze datoria în mod simultan. O întreprindere va dispune. b) creanţele şi datoriile privind impozitul amânat sunt aferente impozitelor pe profit percepute de aceeaşi autoritate fiscală fie: .unor entităţi impozabile diferite care intenţionează fie să deconteze datoriile şi activele privind impozitul curent pe o bază netă. programarea detaliată poate fi impusă pentru a stabili în mod real dacă datoria privind impozitul amânat al unei entităţi impozabile va avea ca efect creşterea plăţilor fiscale în aceeaşi perioadă în care o creanţă privind impozitul amânat al altei entităţi impozabile va avea ca efect scăderea plăţilor efectuate de către cea de-a doua entitate impozabilă. un activ privind impozitul curent al unei singure întreprinderi din cadrul grupului este compensat contra unei datorii privind impozitul curent a altei întreprinderi din cadrul grupului dacă şi numai dacă întreprinderile în cauză au dreptul legal de a efectua sau de a încasa o singură plată netă şi întreprinderile intenţionează să efectueze sau să încaseze o astfel de plată netă sau să recupereze activul şi să îşi deconteze datoria în mod simultan. dar nu specifică în mod clar când astfel de diferenţe trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere.

şi baza în care rata sau ratele aplicabilă(e) este (sunt) calculată(e). c) O explicare a relaţiei dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil în una din sau în ambele situaţii următoare: . d) O explicare a modificărilor apărute în rata sau ratele de impozitare aplicabilă(e) în comparaţie cu perioada contabilă anterioară. dintrun credit fiscal sau dintr-o diferenţă temporară a unei perioade anterioare care a fost folosită cu scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul curent. d) Valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente modificărilor survenite asupra ratelor de impozitare sau impunerea noilor impozite. şi informaţii despre baia în care rata impozabilă aplicabilă este calculată. . dacă este cazul) a diferenţelor temporare deductibile. dintrun credit fiscal sau dintr-o diferenţă temporară a unei perioade anterioare care a fost folosită cu scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul amânat. sucursale şi întreprinderi asociate şi a participaţiilor în asocierile în participaţie pentru care nu au fost recunoscute datorii privind impozitul amânat g) în legătură cu fiecare tip de diferenţă temporară şi în legătură cu fiecare tip de pierderi şi credite fiscale neutilizate : . f) Valoarea beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută. 32 . prezentând. e) Valoarea beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută. b) Cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferentă elementelor extraordinare recunoscute de-a lungul perioadei. Componentele cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul pot include: a) Cheltuielile (veniturile) cu impozitul curent. prezentate separat: a) Impozitul agregat curent şi amânat aferent elementelor care sunt debitate sau creditate în capitalul propriu. b) Orice ajustări recunoscute în cursul perioadei curente sau în perioadele anterioare pentru impozitul curent. g) Cheltuiala cu impozitul amânat apărută din reducerea valorică sau reluarea unei reduceri anterioare a unei creanţe privind impozitul amânat h) Valoarea cheltuielii (venitului) cu impozitul aferentă acelor modificări în politicile contabile şi acelor erori fundamentale ce sunt incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete pentru perioada respectivă în conformitate cu tratamentul alternativ permis de IAS 8. erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile.O reconciliere numerică între cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi produsul dintre profitul contabil şi rata sau ratele de impozitare aplicabilă(e) prezentând.Valoarea creanţelor şi datoriilor privind impozitul amânat recunoscută în bilanţul flecarei perioade prezentate.Prezentarea informaţiilor Componentele principale ale cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul se prezintă în mod separat.O reconciliere numerică între rata de impozitare medie în vigoare şi rata de impozitare aplicabilă. a pierderilor fiscale neutilizate şi a creditelor fiscale neutilizate pentru care nici o creanţă privind impozitul amânat nu a fost recunoscută în bilanţ. Profitul net sau pierderea netă a perioadei. de asemenea. f) Valoarea agregată a diferenţelor temporare asociate investiţiilor în filiale. de asemenea. c) Valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente înregistrării iniţiale şi reluării diferenţelor temporare. de asemenea. e) Valoarea (şi data de expirare. Următoarele trebuie.

şi h) în legătură cu operaţiunile întrerupte. efectul pierderilor fiscale şi efectul ratelor de impozitare străine. Provizioane. valoarea totală a tuturor elementelor extraordinare este prezentată în contul de profit şi pierdere. Când această prezentare a informaţiilor este făcută în notele aferente situaţiilor financiare.. dacă asta nu reiese din modificările în valorile recunoscute în bilanţ. împreună cu valorile corespondente pentru flecare perioadă anterioară prezentată. Datoriile şi 33 . Oricum. întreprinderile sunt încurajate să prezinte informaţii referitoare la valorile datoriilor nerecunoscute privind impozitul amânat.profitului sau pierderii rezultate din activităţile curente ale operaţiunii întrerupte pentru perioada respectivă. Prezentarea informaţiilor permite utilizatorilor situaţiilor financiare să înţeleagă dacă relaţia dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil este neobişnuită şi să înţeleagă factorii semnificativi care pot afecta această relaţie în viitor. cheltuiala cu impozitul aferentă: . O întreprindere prezintă informaţii despre orice datorii şi active contingente aferente impozitului în conformitate cu IAS 37.câştigului sau pierderii din întrerupere. În explicarea relaţiei dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil. Totuşi. fie în cea precedentă în cadrul jurisdicţiei fiscale căreia îi este aferentă creanţei privind impozitul amânat. pentru o întreprindere ce operează sub mai multe jurisdicţii. O întreprindere prezintă informaţii privind natura şi valoarea fiecărui element extraordinar fie în contul de profit şi pierdere. în aceste circumstanţe cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferent elementelor extraordinare poate fi prezentată cumulat. Acest Standard impune deci unei întreprinderi să prezinte informaţiile privind valoarea cumulată a diferenţelor temporare aferente.Valoarea venitului din impozitul amânat sau a cheltuielii cu impozitul amânat recunoscută în contul de profit şi pierdere. dar nu impune prezentarea informaţiilor despre datoriile privind impozitul amânat. câteodată este dificil a se aloca cheltuielile cu (veniturile din) impozitul între astfel de elemente. poate fi mai concludentă cumularea reconcilierilor separate efectuate folosind rata internă din fiecare jurisdicţie individuală. Deseori este imposibilă calcularea valorii datoriilor nerecunoscute privind impozitul amânat rezultate din investiţiile în filiale. Deşi utilizatorii situaţiilor financiare pot considera prezentarea informaţiilor despre cheltuiala cu (venitul din) impozitul aferentă fiecărui element extraordinar ca fiind folositoare. fără a cuprinde cheltuiala cu (venitul din) impozitul cumulată aferentă. atunci când: a) utilizarea creanţei privind impozitul amânat este dependentă de profiturile impozabile viitoare a căror valoare este mai mare decât profiturile apărute în urma reluării diferenţelor temporare impozabile existente. deoarece utilizatorii situaţiilor financiare pot considera aceste informaţii ca fiind folositoare. Rata medie efectivă de impozitare este reprezentată de raportul dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil. sucursale şi întreprinderi asociate şi din interesele în asocierile în participaţie (a se vedea paragraful 39). fie în notele aferente situaţiilor financiare. O întreprindere trebuie să prezinte informaţii despre valoarea unei creanţe privind impozitul amânat şi despre natura probelor care sprijină recunoaşterea sa. . cea mai concludentă rată este rata internă a impozitării în ţara în care întreprinderea este domiciliată. cheltuielile care nu sunt deductibile în determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale). Relaţia dintre cheltuiala cu (venitul din) impozitul şi profitul contabil poate fi afectată de factori cum ar fi veniturile scutite de impozit. Deseori. atunci când este posibil. datorii şi active contingente. cumulând rata de impozitare aplicată pentru impozitele naţionale cu ratele aplicate pentru orice impozite locale care sunt calculate pentru un nivel substanţial similar al profitului impozabil (al pierderii fiscale). o întreprindere foloseşte o rată de impozitare aplicabilă care furnizează utilizatorilor situaţiilor financiare cele mai semnificative informaţii. b) întreprinderea a suferii o pierdere fie în perioada curentă.

Justificarea teoretică a acestei metode rezidă în faptul că impozitul pe profit reprezintă o cheltuială a exerciţiului financiar şi nu o repartizare de profit. În mod similar. o întreprindere prezintă informaţii referitoare la orice efect semnificativ al acelor modificări survenite asupra creanţelor şi datoriilor privind impozitul curent şi amânat (a se vedea IAS 10. conform principiului independenţei exerciţiilor. Evenimente ulterioare datei bilanţului). Metode de contabilizare a impozitului pe profit Neconcordanţele existente. a unor elemente de cheltuieli sau de venituri faţă de includerea lor în rezultatul fiscal. din litigii nerezolvate cu autorităţile fiscale. toate antrenând la rândul lor. între rezultatul fiscal şi cel contabil au generat diferenţe semnificative referitoare la contabilizarea impozitului pe profit.8. 1. diferită în timp. stabilit prin normele fiscale. Concret. nu o cheltuială a exerciţiului financiar. de exemplu. dar care sunt excluse din rezultatul fiscal (este cazul veniturilor din diferenţe de curs favorabile pentru disponibilităţile în valută. creşteri sau diminuări irevocabile ale rezultatului fiscal faţă de cel contabil. rezultă din: . Metoda impozitelor amânate sau a reportului de impozit Conform acestei metode.acele diferenţe care nu fac obiectul impozitului amânat. precum şi de unităţile patrimoniale din unele ţări occidentale şi se caracterizează prin: . Diferenţe temporare (de sincronizare) sunt generate de contabilizarea. acolo unde modificările ratelor de impozitare sau ale legislaţiei fiscale sunt adoptate sau anunţate după data bilanţului (extrabilanţier). aceste diferenţe între valoarea contabilă a activelor şi pasivelor şi baza lor impozabilă. . Aceasta metodă respectă principiul imaginii fidele şi a prevalenţei economicului asupra juridicului. dar sunt cauzate de existenţa unor venituri luate în calcul la determinarea rezultatului contabil. cheltuiala cu impozitul pe profit aparţine exerciţiului financiar în care veniturile şi cheltuielile corespunzătoare au fost contabilizate.activele contingente pot apărea. . iar conturile anuale reflectă imaginea fidelă asupra patrimoniului si rezultatelor. Diferenţele care apar între rezultatul contabil şi cel fiscal sunt: Diferenţele permanente .justificarea teoretică a metodei rezidă din ideea ca impozitul pe profit reprezintă o repartizare de profit. motiv pentru care impozitul pe profit contabilizat pe cheltuieli nu este identic cu cel datorat. atribuită în scopuri fiscale. Până-n prezent sunt cunoscute şi utilizate două metode de contabilizare a impozitului pe profit şi anume: Metoda impozitului exigibil Aceasta metodă este folosită de către întreprinderile româneşti.deducerea din rezultatul fiscal al unui exerciţiu financiar a pierderilor fiscale din perioadele de gestiune anterioare . cu ocazia determinării rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor sau veniturilor înregistrate în avans) 34 . în anumite perioade de gestiune) sau generate de nedeductibilitatea definitivă a unor cheltuieli pe care statul nu le consideră necesare pentru derularea obiectului de activitate al fiecărei entităţi juridice (este cazul cheltuielilor financiare din diferenţe de curs nevaforabile pentru disponibilităţi în valută). dar care au fost luate în considerare în exerciţiul financiar precedent.înregistrarea contabilă a impozitului pe profit datorat pentru un exerciţiu financiar drept o cheltuială a perioadei de gestiune respective. în diferite sisteme contabile.contabilizarea unor cheltuieli şi/sau venituri în cursul exerciţiului financiar.determinarea extracontabilă a impozitului generează neconcordanţă dintre aceasta şi totalitatea veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate în perioada de gestiune respectivă. motiv pentru care tratarea impozitelor amânate constituie o problemă rezolvabilă în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate.

ea permite asocierea cheltuielilor fiscale cu rezultatul contabil. indiferent de data exigibilităţii lor fiscale. .conform ei. respectând principiul conectării veniturilor cu cheltuielile..deductibile – reprezentate de diferenţele care vor avea drept rezultat valori deductibile la determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) în perioadele viitoare. . În vederea contabilizării impozitelor amânate se poate utiliza de una din metodele cunoscute: Metoda reportului fix . dar care vor fi utilizate în perioadele de gestiune viitoare la determinarea rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor cu provizioanele nedeductibile fiscal) . înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul) şi cel impozabil (ce reprezintă de fapt. atunci când aceasta nu afectează rezultatul contabil) Diferenţele temporare pot fi: . pe baza cărora impozitul pe profit devine plătibil/recuperabil). presupune folosirea cotei de impozit valabile la data apariţiei diferenţelor temporare. cheltuiala cu impozitul pe profit (din contul de profit şi pierdere) este formată din impozitul exigibil la care se adaugă diferenţele temporare înregistrate în exerciţiul financiar anterior stabilite pe baza cotelor de impozit din momentul apariţiei lor . . neglijând total eventualele viitoare modificări asupra lor. motiv pentru care este cuprinsă în normele americane şi totodată recomandată de cele internaţionale. Nereflectarea contabilă a acestor diferenţe temporare generatoare de fiscalitate amânată generează: . Metoda reportului variabil 35 .reflectarea contabilă a unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri în cursul unui exerciţiu financiar. remarcăm deosebirea existentă între profitul contabil (care este profitul net sau pierderea pe o anumită perioadă de gestiune. eliminând astfel diferenţele temporare cu caracter recurent sau cele pe termen lung. Metoda calculului parţial ce prevede includerea în calculul impozitelor amânate doar a diferenţelor temporare care într-un viitor apropiat vor genera majorări sau diminuări de impozite. cuantificată conform regulilor stabilite de către autoritatea fiscală. Pentru determinarea diferenţelor temporare necesare contabilizării impozitelor amânate se folosesc două metode: Metoda calculului global care.incorecta cheltuială cu impozitul pe profit din contul de profit şi pierderi datorată necuprinderii părţii care reflectă impozitul pe profit potenţial.cuprinderea în rezultatul fiscal specific unui exerciţiu financiar al unor elemente de cheltuieli sau venituri care au fost contabilizate în perioadele de gestiune anterioare (este cazul cheltuielilor exerciţiului financiar curent pentru care în perioadele de gestiune anterioare s-au constituit provizioane nedeductibile fiscal) . presupune includerea în determinarea impozitelor amânate a tuturor diferenţelor temporare. Analizând cele două tipuri de diferenţe de mai sus.impusă de vechea normă IAS12 "Contabilizarea impozitelor asupra beneficiului". .tratează impozitele amânate ca şi conturi de echilibru. când valoarea contabilă a activului va fi recuperată sau cea a datoriei va fi stinsă.impozabile – reprezentate de acele ecarturi care vor avea drept rezultat valori impozabile în determinarea impozitului pe profit (pierderii fiscale) specific perioadelor viitoare.inexistenţa în bilanţ a datoriilor/creanţelor probabile faţă de bugetul statului. în care valoarea contabilă a activului va fi recuperată sau cea a datoriei va fi stinsă. profitul sau pierderea perioadei de gestiune respective.includerea în rezultatul fiscal specific exerciţiului financiar curent al unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri care vor fi contabilizate în perioadele de gestiune viitoare (este cazul diferenţei dintre amortizarea fiscală şi cea contabilă. în vederea înregistrării acestor ecarturi.

. În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzărilor bunurilor mobile cu plata în rate precum şi în cadrul contractelor de leasing financiar. inclusiv cele realizate din investiţiile financiare. 1. corespunzătoare rezultatului din cursul perioadei de gestiune (luând în considerare însă şi ecarturile temporare regularizate în cursul exerciţiului). creanţa sau datoria firmei în legătură cu aceste obligaţii fiscale. . dar nu pot fi deduse pentru calculul rezultatului fiscal. Impozitarea profitului Editura Tribuna Economica 2009 36 .Contabilizarea impozitului pe profit in Romania Rezultatul unei activităţi economice este tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil şi rezultat fiscal.generează informaţii mai puţin relevante prin contul de profit şi pierdere.permite posturilor de impozite amânate din bilanţ să individualizeze. Prin excepţie anumite cheltuieli se deduc după regulile obişnuite pentru calculul rezultatului contabil. Dacă diferenţele temporare se referă la neconcordanţele dintre beneficiul impozabil şi cel contabil. fie ca active recuperabile în viitor (cunoscute sub denumirea de creanţe privind impozitul amânat). . De fapt. cele temporale conturează ecarturile apărute între valoarea fiscală a unui activ sau pasiv şi valoarea sa contabilă din bilanţ. 7 PATROI D.impusă de noua normă internaţională IAS 12 "Contabilizarea impozitelor asupra rezultatului".conform ei.Cheltuieli totale Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil–Reduceri fiscale+Elemente nedeductibile fiscal. atât pentru a calcula rezultatul contabil cât şi cel fiscal.instituită de vechea normă internaţională IAS 12 "Contabilizarea impozitelor asupra beneficiului". Pentru determinarea veniturilor exerciţiului se iau în calcul toate câştigurile din orice sursă.7 Rezultatul contabil (rezultat brut al exerciţiului sau rezultatul exerciţiului înainte de impozitare) se calculează având în vedere cerinţele unei contabilităţi de angajament şi respectând principiul independenţei exerciţiului. Toate diferenţele temporare sunt temporale. în contextul abordării bilanţiere (centrată pe diferenţele temporale). obiectivul principal al standardului internaţional IAS 12 (indiferent de variantă) a fost de înregistrare a efectelor fiscale ale diferenţelor temporare fie ca obligaţii pentru impozite plătite (cunoscute sub denumirea de datorii privind impozitul amânat). Rezultatul brut al exerciţiului corectat cu deducerile fiscale şi cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obţinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscală). cheltuiala exerciţiului cu impozitul pe profit include alături de impozitul exigibil şi impozitele preconizate că vor fi achitate în exerciţiile viitoare sau care vor fi considerate achitate în avans. . pe seama cheltuielii cu impozitul pe profit care nu este caracteristică doar operaţiunilor din cadrul exerciţiului financiar curent.9. Rezultatul contabil =Venituri totale . cât mai fidel posibil. . în contextul abordării pe bază de cont de profit şi pierdere (centrată pe diferenţele temporare). valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract.presupune cuantificarea cât mai corectă a creanţei sau datoriei fiscale rezultate din diferenţele temporare. În general cheltuielile sunt deductibile în aceeaşi manieră. precum şi retratările soldurilor posturilor de impozite amânate (utile datorită modificării cotelor de impozit sau a apariţiei de noi impozite). . dar există diferenţe temporale care nu pot fi catalogate drept ecarturi temporare.

veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere. . a retragerii. înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile. .venituri din participaţii. .venituri din alte imobilizări financiare.venituri din subvenţii de exploatare. pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. .veniturile neimpozabile. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Acestea sunt imobilizate la data transmiterii cu titlu gratuit. .8 Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat şi includ: Venituri din exploatare. . . .Determinarea profitului impozabil Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri. . Sunt considerate venituri neimpozabile: .alte venituri financiare. . precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare. .venituri din creanţe imobilizate.plăteşte impozit pe profit . precum şi diferenţe de valoare a investiţiilor financiare pe termen lung. Venituri financiare . La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor şi care se regăsesc în costul produselor şi serviciilor. prevăzute expres în acorduri şi memoranduri aprobate prin acte normative.venituri din diferenţe de curs valutar. .venituri din sconturile obţinute.veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere.venituri din producţia stocată. în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. .dividende primite de la o persoana juridică română.diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare. beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. . titluri de participare şi investiţii deţinute ca imobilizări. precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile. societate-mamă de la o filială a sa situată intr-un stat membru.venituri din cedarea activelor. lichidării investiţiilor financiare. respectiv 10% începând cu 1 ianuarie 2009.deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru.dividendele primite de la o persoană juridică romană. reprezentând acţiuni deţinute la societăţi afiliate. a cesionării. . dacă persoana juridica romană întruneşte cumulativ următoarele condiţii: .venituri din dobânzi.venituri din vânzarea produselor. dintr-un an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. respectiv: . 8 Legea 414/2002 privind impozitul pe profit publicata in Monitorul Oficial cu completari ulterioare 37 . .la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută anterior. înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor.venituri din producţia de imobilizări.

. în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un terţ.contribuţiile care condiţionează organizarea şi funcţionarea activităţilor respective potrivit normelor legale în vigoare. pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.are una din formele de organizare prevăzute în Codul Fiscal. Categoriile de cheltuieli admise spre a fi deduse la calculul profitului impozabil (cheltuieli deductibile) sunt: .începând cu data de 1 ianuarie 2009. Cheltuieli extraordinare: . produselor sau serviciilor în baza unui contract scris.cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante. după natura lor. respectiv o participare minimă de 10%.cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor.cheltuielile de transport şi cazare în tară şi în străinătate efectuate pentru salariaţi şi administratori. este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi.cheltuieli privind exproprierile. . nu se consideră ca are sediul fiscal în afara Uniunii Europene. stabilite prin norme. pe durata de viată stabilită de către contribuabil. dacă persoana juridică străină întruneşte. . . 38 . precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora. . .cheltuieli cu materii prime.cheltuielile efectuate. care sunt aferente realizării veniturilor. . . fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.cheltuieli cu impozitele. .cheltuieli privind titlurile de plasament cedate.plăteşte în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru. . .cheltuieli cu diferenţe de curs valutar. . Structura acestor cheltuieli este următoarea: Cheltuieli de exploatare: .cheltuieli din cedarea activelor. . .dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice din alte state membre.în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru. . Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit. precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare.deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru. .contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit. pentru protecţia muncii şi cheltuieli efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România. . potrivit legii.cheltuieli cu personalul. înregistrate în contabilitatea contribuabililor. .cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei. care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre..cheltuieli cu dobânzile.alte cheltuieli de exploatare. materiale şi mărfuri.pierderi din creanţe legate de participaţii.cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi. impozitul pe profit sau un impozit similar acestuia. Cheltuieli financiare: . . . . societăţi-mamă.cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat. persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută anterior.alte cheltuieli financiare.cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă. cumulativ condiţiile: .cheltuieli privind calamităţi naturale. taxele şi vărsămintele asimilate. .

promovarea pe pieţele existente sau noi..cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie. muzee. precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe. în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exerciţiul curent sunt limitate la nivelul egal stabilit pentru instituţiile publice. . cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor.perisabilităţile.amortizarea. împreună cu instituţiile de specialitate. altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit. editarea de materiale informative proprii. organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. pentru înmormântare. În conformitate cu reglementările legale din România sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit următoarele: . cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii. precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil.cheltuielile sociale în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra fondului de salarii realizat. în limita a de 2. reglementate de acte normative în vigoare. precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă. cazare şi indemnizaţiile acordate salariaţilor. servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară.cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar. precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj.pierderile înregistrate la scoaterea din evidentă a creanţelor neîncasate.cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat. cămine de nefamilişti. . costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. pentru boli grave sau incurabile şi protezele. cantine. baze sportive. ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodări şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor. . . inclusiv transportul.cheltuieli de cercetare. . în limita echivalentului în lei a 2 000 euro anual. . . . la misiuni de afaceri. În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: transportul la şi de la locul de muncă al salariaţilor. introducerea.provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor. . obţinerea de atestări conform standardelor de calitate. participarea la târguri şi expoziţii. împreună cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. . în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale. cluburi. cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor.5 ori nivelul egal stabilit pentru instituţiile publice. . biblioteci.suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate. întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii. . a sistemelor informatice. creşe.taxele de înscriere .cheltuielile de transport.cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat.cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile. .cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale. .studiul pieţei. .cheltuieli pentru perfecţionarea managementului.cheltuieli pentru marketing .taxele de înscriere. .cheltuieli pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor. Intră sub incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere. 39 .cheltuielile cu provizioane şi rezerve. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi. . ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament.

potrivit normelor.cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate. cu excepţia majorărilor.amenzile. cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. întreţinerea unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice. .cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. . Amenzile.cheltuieli pentru funcţionarea şi întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare. la schemele facultative de pensii ocupaţionale în limita stabilită potrivit legii.cheltuielile înregistrate de societăţile agricole. penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile.cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor.cheltuielile înregistrate în contabilitate. precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung. . al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. la preţul de piaţă.cheltuielile de funcţionare şi întreţinere a autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare a persoanei juridice. . care nu au la bază un document justificativ potrivit legii. deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei. cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale. respectiv chiriaş. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România.cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii. deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii. după caz. majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române. deductibilă în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi în acest scop. care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%.cheltuielile de funcţionare.cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. altele decât cele încheiate cu autorităţile nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului alineat.. confiscările. peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiar. neimputabile pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. . .cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative. precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli. . . potrivit prevederilor legale.cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat. Amenzile. . 40 . inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent. Pentru a fi deductibile fiscal. . folosită şi în scop personal.cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate. pentru aceste bunuri sau servicii. Cheltuieli neadmise a fi deduse din rezultatul fiscal (cheltuieli nedeductibile) sunt: . prevăzută în contractul de societate sau asociere. . altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului. majorările de întârziere şi penalităţile datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în contractele comerciale. precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. .cheltuielile efectuate în numele unui angajat. constituite în baza legii pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi. prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune. .

cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au o legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc echivalentul în lei a 4. venit aferent exerciţiului financiar anterior. cheltuielile înregistrate în evidenta contabilă. se obţine rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere). Contul 691 este un cont cu ajutorul căruia se ţine evidenţa cheltuielilor cu impozitul pe profit. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing. pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte. sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective. . în vederea corectării erorilor. este înscris în pasivul bilanţului contabil şi explicat în contul de profit si pierdere. .cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului. Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit se face cu ajutorul conturilor: • 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” • 441 „Impozitul pe profit” Contul 441 este un cont cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului privind impozitul pe profit. care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului. Acest rezultat net al exerciţiului se regăseşte în soldul final al contului 121 “Profit si pierdere”. 41 . Acest cont este un cont bifuncţional.cheltuielile cu serviciile de management. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei procentuale de 16% asupra profitului impozabil. Virarea impozitului pe profit la bugetul statului se înregistrează prin articolul contabil: 441 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” Dacă din rezultatul brut al exerciţiului (rezultatul înainte de impozitare) se scade impozitul pe profit.sumele datorate de unitate către bugetul de stat şi care reprezintă impozitul pe profit. înregistrarea impozitului pe profit calculat ca fiind datorat bugetului de stat necesită întocmirea articolului contabil: 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „Impozitul pe profit”. potrivit clauzelor contractuale. sumele vărsate în plus.alte cheltuieli salariale care nu sunt impozitate la angajat. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate. În debitul contului 441 se înregistrează: .valoarea impozitului pe profit în corespondenţă cu contul 441..pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate. contribuabilii care scot în evidenţă clienţii neîncasaţi.sumele virate bugetului de stat sau bugetelor locale şi reprezintă bugetul pe profit sau venit datorii anuale.cheltuieli de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate peste limitele legale. după caz. . . . care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. consultanţă. . în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare. În creditul acestui cont se înregistrează: . pentru partea neacoperită de provizion. În debitul contului 691 se înregistrează: . În această situaţie.impozitul pe profit. .cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului. .000 euro anual. iar soldul debitor.Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de unitate. asistenţă sau alte prestări de servicii.

Ch = cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.000 lei venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică trimestrial.000 lei +Vni = 400.000 lei +3. persoane juridice străine. actualizate cu indicele inflaţiei estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţi anticipate.000 lei . care includ veniturile neimpozabile. pomicultura şi viticultură.000 lei .anual. până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Se va determina: profitul impozabil.000 lei .indiferent de valuta în care a fost realizat astfel: .000 lei dividende primite de la o societate juridică română +2.anual. Ch = 91.alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri 89. cu plaţi anticipate efectuate trimestrial. persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor. pentru contribuabilii societăţii bancare. Vni = venituri neimpozabile Vr = 400. Plata impozitului se efectuează în lei .cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 1.000 lei . Profitul impozabil se calculează şi se evidenţiază lunar. Profit impozabil = Vr-Vni-Ch+Cnd. în cazul organizaţiilor nonprofit şi în cazul contribuabililor care obţin venituri din cultura cerealelor şi plantelor tehnice. în care: Vr = venituri realizate.Deciziile privind modalităţile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire (în cazul pierderilor) a rezultatului net al exerciţiului sunt luate de Adunarea Generala a Acţionarilor sau asociaţilor. în cazul tuturor contribuabililor alţii decât bănci şi organizaţii nonprofit. . după caz.trimestrial. până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii. .cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor 200 lei .dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române 500 lei Cota aplicată profitului pentru determinarea impozitului este de 16%.000 lei Vni = 3. Cnd = cheltuieli nedeductibile.cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii 500 lei . Exemplu de calcul al impozitului pe profit: Un agent economic prezintă următoarea situaţie la sfârşitul lunii martie 2009: .venituri realizate din activitatea societăţii 400. cumulat de la începutul anului fiscal.venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat reducere 2.700 lei .400 lei 42 .000 lei +1.000 lei = 403.dividende primite de la o societate juridică română 1. impozitul pe profit calculat cumulat pentru sfârşitul trimestrului I si impozitul pe profit calculat pentru luna curentă-martie.cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 2000 lei .

cheltuieli pentru achiziţionarea ambalajelor.200 lei .700 lei .100 lei Până la sfârşitul lunii martie societatea datorează un impozit pe profitul realizat calculat cumulat – trimestrial -: Impozit pe profit = profit impozabil * 16% Impozit pe profit = 311.000 lei cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat pentru lunile precedente 500 lei dobânzi/majorări de întârziere datorate către autorităţile române Profitul impozabil = Vr-Vni-Ch+Cnd = 403.500 lei 2. 1. 43 . ”Declaraţia privind obligaţiile de plata la bugetul de stat” .000 lei .776 lei Înregistrările contabile aferente operaţiunilor : Contabilizarea impozitului pe profit calculat la sfârşitul trimestrului I 2009 691 = 441 49.776 lei Impozit pe profit Conturi la bănci in lei Pe data de 25 ale lunii următoare societatea declară şi depune la organele fiscale teritoriale. 500 lei .alte cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri Cnd = 2.cheltuieli efectuate pentru protecţia muncii.0000 lei .cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea personalului 89.pentru profitul cumulat Ilc = 49.91.500 lei =311.000 lei = 47.100.776 lei Cheltuieli cu Impozit pe impozitul pe profit profit Soldul creditor al contului 441 „impozit pe profit” reprezintă datoria societăţii faţa de bugetul de stat pentru impozitul pe profit.776 lei -2.776 lei Impozitul pe profit realizat pentru luna curentă se determină prin deducerea din impozitul calculat pentru trimestrul I anul 2008 a impozitelor calculate pentru lunile precedente: Ilc =I – Ilp în care: Ilc = impozitul pe profit datorat lunii curente Ilp = impozitul pe profit calculat şi datorat pentru lunile precedente I = impozitul pe profit calculat – trimestrial .400 lei +2.000 lei – 3.100 lei *16% = 49. Plata sumei datorate la bugetul de stat privind impozitul pe profit: 441 = 5121 49.

C. reparare şi întreţinere a instalaţiilor frigorifice. Administratorii au dreptul de a reprezenta societatea în relaţiile cu terţii. montare. 44 . S. ADUNAREA GENERALĂ Adunarea Generală a Asociaţilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra activităţii acesteia şi a politicii economice şi comerciale. cu excepţia actelor juridice prin care societatea înstrăinează.Grigore Marin subscrie un număr de 16 părţi sociale reprezentând 40% din capitalul social. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social poate fi majorat prin decizia Adunării Generale a Asociaţilor Majorarea capitalului social se poate face prin noi aporturi în numerar sau în natură. bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi vor fi depuse de administrator în termen de 15 zile. a diferenţelor din reevaluarea patrimoniului sau a altor surse determinate. la Administraţia Financiară.R.R. în valoare totală de 240 RON. iar evidenţele operaţiunilor de încasări şi plăţi în valută se vor face prin exprimarea valutelor în lei la cursul în vigoare la data efectuării operaţiunilor. situaţie în care hotărârea se va lua de către Adunarea Generală. înfiinţată în anul 2004 cu sediul în Bucureşti. FRIGO STAR S. va fi depus la Registrului Comerţului. Frigo Star Service este o societate cu răspundere limitată.L. având codul CAEN 9522.Grigore Alexandrina subscrie un număr de 24 părţi sociale reprezentând 60% din capitalul social.ANALIZA ACTIVITATII ECONOMICE PE BAZA INFORMATIILOR REZULTATE DIN CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC FRIGO STAR SRL 2. Un exemplar al bilanţului şi al contului de profit şi pierderi. fiind numită pe o perioadă nelimitată. FRIGO STAR S. schimbă sau constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii.C. Puterile acordate administratorului vor fi exercitate numai de acesta. când exerciţiul financiar începe la data înregistrării la Registrul Comerţului. După aprobarea lor de către Adunarea Generală. EXERCITIUL FINANCIAR Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an. pot lua decizii cu privirea la activitatea societăţii. strada Izbânda nr. Structura capitalului social este următoarea: . ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII Societatea este administrată de Grigore Alexandrina. casnice şi industriale. are ca obiect principal de activitate lucrări de prestări servicii. având puteri depline.L. Ele se supun aprobării Adunării Generale. prin încorporarea rezervelor. S. Evidenţele contabile ale societăţii se vor exprima în lei. numerotate de la 1 la 40 cu o valoare nominală de 10 RON fiecare. vizat de Administraţia Financiară. Capitalul social subscris al firmei este de 400 RON şi divizat în 40 părţi social egale. Părţile sociale nou subscrise în totalitatea lor vor fi libere de orice sarcini. cu excepţia primului an de activitate. Societatea va deschide conturi în lei şi în valută la băncile autorizate din România. BILANŢUL CONTABIL Bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi al societăţii vor fi întocmite prin administrator.62 al cărui obiect principal de activitate îl constituie montarea şi întreţinerea instalaţiilor frigorifice. sector 6.C.1 Prezentarea generală a S. în valoare totală de 160 RON . la data încheierii actului juridic.

4 11 Denumire firmă Servicii prestate Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Montare instalaţii frigorifice Reparare instalaţii frigorifice Principalii concurenţi ai S.7 3. Aceştia sunt: % din cifra de afaceri 2008 2009 V.L.A 7 14 SC ARTIC SYSTEM SRL 3.A 6.5 15 SC ORICAM SERVICE 4. Se înregistrează cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar 603 = Cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar 303 Materiale de natura obiectelor de inventar 2130 RON 2.5 0.6 ELECTROLUX ROMANIA SA 0.2 16 SC GENERAL TURBO S.7 8.R.C.A 12 15 SC GEROMED SRL 26 21 SC AGER SERVICE SRL 15 17 SC MECANPROD SRL 13.C.Principalii clienţi sunt pe raza municipiului Bucureşti.SRL 1.4 8.CO.2 FRIGOTHERM GROUP S.3 50 5.R.7 4. dar şi în alte judeţe. În cursul lunii decembrie 2009 s-au derulat următoarele operaţii economico-financiare: 1.8 6 SC ALKA.6 1. Frigo Star S.A 7.5 SC ARTIC S. Frigo Star S.5 SC GREGORYS ROMANIA 15.S FOOD NETWORK S.2 . sunt următorii: Denumire firmă SC AEROTHERM SRL SC FRIGORIFIC SRL SC EUROFRIG SRL SC SERVICE ILDA SRL SC TERMO AMBIANT SRL SC REFRIGENT SRL SC FRIGOTHHNIK SRL SC WES SYSTEM SRL Cota de piaţă a concurenţilor % 2008 2009 39 25 22 3 2 48 70 5 1 1 0. Se înregistrează cheltuieli cu servicii bancare si asimilate 627 Cheltuieli cu servicii bancare şi asimilate = 5121 Conturi la bănci în lei 50 RON 45 .L.Studiu de caz privind contabilitatea impozitului pe profit la S. Se înregistrează cheltuieli privind combustibilul 6022 = Cheltuieli privind combustibilul 401 Furnizori 553 RON 3.

Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate 6453 = 4313 Contribuţia angajatorului pentru Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate asigurările sociale de sănătate 10. Se înregistrează cheltuielile suportate de unitate cu salariile personalului 641 = 421 Cheltuieli cu salariile personalului Personal-salarii datorate 8. Se înregistrează cheltuieli cu servicii executate de terţi 628 = 401 Alte cheltuieli cu servicii Furnizori executate de terţi 19 RON 13. Se înregistrează cheltuieli privind materialele consumabile 6028 Cheltuieli privind materiale consumabile = 401 Furnizori 485 RON 5.4. mijloacelor privind amortizarea de transport. Se înregistrează cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii 626 Cheltuieli poştale şi taxe şi telecomunicaţii = 401 Furnizori 205 RON 6. Se înregistrează cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 6811 = 2813 1500 RON Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalaţiilor. Se înregistrează alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi 628 = 401 Alte cheltuieli cu serviciile Furnizori executate de terţi 7. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii 6453 = 4373 21 RON Contribuţia angajatorului pentru Ajutor de şomaj asigurările sociale de sănătate 12. animalelor şi plantaţiilor 46 . Se înregistrează contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj 6452 = 4371 Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la fondul de şomaj pentru ajutorul de şomaj 522 RON 2500 RON 465 RON 130 RON 13 RON 11. Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale 6451 = 4311 Contribuţia unităţii Contribuţia unităţii la asigurări sociale la asigurări sociale 9.

14. Se înregistrează venituri din dobânzi bancare 5121 = 766 Conturi la bănci în lei Venituri din dobânzi 18925 RON 12 RON La sfârşitul lunii decembrie se calculează impozitul pe profit pe trimestru IV 2009 astfel: Venituri totale = 52 437 RON Cheltuieli totale = 25 830 RON Profit brut = venituri .478 RON. înregistrarea contabilă fiind: 691 = 441 8 478 RON Cheltuieli cu impozitul impozit pe profit pe profit Societatea a depus trimestrial declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.cheltuieli Profit brut =26 607 RON Profit impozabil =26 607 *16% = 4 257. Se înregistrează plata impozitului pe profit la bugetul statului 47 . înregistrarea contabilă fiind: 691 = 441 4 257 RON Cheltuieli cu impozitul Impozit pe profit pe profit La sfârşitul lunii decembrie se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri. Se înregistrează venituri din lucrări executate şi servicii prestate 411 = 704 Clienţi Venituri din lucrări executate şi servicii prestate 15. inclusiv impozitul pe profit. Închiderea conturilor de cheltuieli la sfârşitul lunii decembrie: 121 Profit şi pierdere = % 603 6022 627 6028 626 628 641 6451 6453 6452 6811 691 13120 RON 2130 RON 553 RON 50 RON 485 RON 205 RON 541 RON 2500 RON 465 RON 151 RON 13 RON 1 500 RON 4 527 RON Închiderea conturilor de venituri la sfârşitul lunii decembrie % 704 766 = 121 18 937 RON 18 925 RON 12 RON Societatea a înregistrat impozit pe profit până la trimestrul IV în valoare de 8.

12.Cheltuieli extraordinare RON 10.2009 se întocmeşte şi se depune declaraţia impozitului pe profit.Venituri financiare 5. înregistrarea contabilă Odată cu întocmirea şi depunerea situaţilor financiare la 31.2010.04.Impozit pe profit RON 15.527 va fi virat la bugetul de stat până pe data 25.Rezultatul exerciţiului(profit sau pierdere) 14. La sfârşitul exerciţiului financiar 2009 contul de profit şi pierderi se prezintă astfel: 1.Cheltuieli de exploatare 3. În realizarea acestei analize am utilizat informaţiile prevăzute în bilanţul patrimonial şi contul de profit şi pierdere pe ultimii trei ani.50% pe dividende . Evaluarea firmei şi determinarea oportunităţilor şi sensul schimbărilor ce trebuie făcute reprezintă baza de fundamentare a viitoarelor opţiuni şi obiective strategice.Cifra de afaceri netă .Venituri extraordinare 9.441 = Impozit pe profit 5121 Conturi la bănci în lei 8 478 RON Impozitul pe profit aferent trimestrului IV în valoare de 4.Rezultat extraordinar 11.Profit sau pierdere netă fiind: 129 Repartizarea profitului = 117 Rezultatul reportat 68 281 RON 184 384 RON 184 384 RON 184 384 RON 103 110 RON 81 274 RON 12 RON 0 RON 12 RON 81 286 RON 0 RON 0 0 RON 184 396RON 103 110 RON 81 286 RON 13 005 68 281 RON Profitul net este înregistrat în contul 117 „Rezultatul reportat”.diferenţa pe alte rezerve Înregistrări contabile aferente: 117 = % 68 281 RON 457 34 140 RON Dividende de plată 1068 34 141 RON Alte rezerve Analiză economico-financiară Analiza economico-financiară are rolul de a evidenţia eficienţa acţiunilor strategiei trecute şi prezente.Venituri totale 12Cheltuieli totale 13.Rezultat curent 8.Cheltuieli financiare 6. Adunarea Generală a Asociaţilor hotărăşte în luna ianuarie 2010 ca profitul net să fie repartizat astfel: .Rezultat din exploatare 4.venituri din prestări servicii (ct.704) Venituri din exploatare 2. 48 .Rezultat financiar 7.

b. e.iar în anul 2009 acestea scad faţă de 2008 cu 102 255 RON.9 495 2 0.9 448 8 Financiare 0.9 384 12 0.007 0 103 110 103 110 0 0 13 005 68 281 0 100 100 0 0 0 0 Rentabilitatea de exploatare a înregistrat o creştere în anul 2008 faţă de 2007 şi o creştere în 2009 faţă de 2008.2007 Mii lei % Venituri totale 60 100 456 Exploatare 60 99. 3. a. 5. Nr. 4. 2. 8. Indicator Venituri exploatare Costuri exploatare Rezultate exploatare Venituri financiare din care: Venituri din dobânzi Alte venituri Costuri financiare Rezultat financiar Rezultat curent al exerciţiului Venituri extraordinare Costuri extraordinare Rezultate extraordinare Venituri totale Costuri totale Rezultatul brut Rezultatul net 2007 60 448 46 568 13 880 8 8 0 0 8 13 888 0 0 0 60 456 46 568 13 888 11 666 2008 245 495 205 365 40 130 184 184 0 0 184 40 314 0 0 0 245 679 205 365 40 314 33 864 2009 184 396 103 110 81 286 12 12 0 0 12 81 298 0 0 0 184 408 103 110 81 298 68 281 Analiza pe baza ratelor de rentabilitate 49 . f. c. Cheltuielile din exploatare cresc de la 2008 la 2007 cu 158 797 RON . d. De asemenea ponderea veniturilor din exploatare creşte de la 2007 la 2008 cu 185 047 RON iar în anul 2009 se observă o scădere faţă de 2008 cu 61 099 RON. 7. 1. crt. 6.01 8 3 Extraordinare 0 0 Cheltuieli totale 46 100 568 Exploatare 46 100 568 Financiare 0 0 Extraordinare 0 0 Impozitul pe profit 2 222 0 Rezultatul net al perioadei 11 0 666 Indicator 2008 Mii lei % 245 100 679 245 99.07 184 5 0 0 205 100 365 205 100 365 0 0 0 0 6 450 0 33 864 0 2009 Mii lei % 184 100 396 184 99. Se constată o creştere a profitului în 2008 faţă de 2007 cu 22 198 RON şi în 2009 faţă de 2008 cu 34 417 RON.

47 ori. totale Rentab. profilului Rentab. totale Rata rentabilităţii Algoritm de calcul Prof.96 19. rata de rentabilitate financiară a crescut faţă de 20067de 1.x100 Profit.87 ori faţă de 2007 si 2009 a scăzut faţă de 2008 de 0.11 44.80 48. activ.net/cap.41 Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare. 50 .x100 Prof.64 ori faţă de 2008. dar o creştere a acesteia în anul 2009 faţă de 2008 de 2.net/V x 100 Prof.expl.02 17070 37. capital social Rentab. Rentab.91 de ori.x100 Profit net/C.39 2008 71.x100 Prof.net/A.97 11.totalx100 2007 48.expl.tot. Se remarcă din tabel că în anul 2008 a crescut de 3.03 44. Cu ajutorul ratei de rentabilitate financiară se apreciază eficienţa investiţiei capitalului şi oportunităţilor menţinerii acestor investiţii.61 16.68 ori. Ratele de rentabilitate completează informaţiile obţinute pe baza indicatorilor absoluţi ai rentabilităţii furnizând informaţii cu privire la acţiunea principalilor factori care acţionează la nivelul firmei. stocare. exploatării Rentab. Ratele de rentabilitate pot fi valabile pentru estimarea sintetică a rezultatului pentru intervalul de prognoză. Pe baza tabelului se observă o scădere a ratei rentabilităţii comerciale în 2008 faţă de 2007 de 0.brut/A. Rata rentabilităţii economice caracterizează eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea firmei.Diagnosticul pe baza notelor de rentabilitate permite efectuarea de comparaţii în timp şi spaţiu.pr.08 40.net/cap. precum şi faţă de anumite standarde/norme elaborate de organisme abilitate în domeniul evaluării.brut/V./V.44 52.52 13.29 2916 19.x100 Rez. venit.soc.29 22. Fiecare rată are o anumită valoare informaţională.19 2009 45.34 13.71ori. În anul 2008. comercială Rentab. vânzare) şi mai ales politicii de preţuri practice. x 100 Prof. iar anul 2009 a scăzut de 0.tot.31 16.08 37.78 8466 99. Principalele note sunt prezentate în tabelul care urmează: Indicatori Rentabilitatea finan.41 44. îndeplinind o funcţie specifică în activitatea practică de gestiune şi plasare a capitalului.A.6 22.

iar în cazul unui rezultat negativ va apărea rezistenţă la impozite. problema valorificării produselor fiind strâns legată de un ansamblu de proceduri. care va achita sume importante către bugetul de stat sub forma de impozite şi taxe.prin iniţierea noii reforme fiscale. În primul rând. Investitorii caută în general medii economice stabile. dă posibilitatea statului ca prin aparatul specializat. favorizează deţinătorii de acţiuni. metode şi tehnici de vânzări. Prin politica fiscală pe care statul o promovează se urmăresc obiective de ordin social şi chiar politic. întrucât intrarea acestora pe această piaţa este inerentă. potrivit căreia sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mai mici şi greutăţi materiale mai mari . El va compara efortul depus şi rezultatul pe care îl obţine de pe urma autorităţilor publice. mai ales când el consideră ca statul exagerează.ca şi agenţii economici care utilizează forţa de muncă cu capacitate redusă sau absolvenţii din primii ani ai învăţământului superior şi funcţia economică . urmăreşte îndeplinirea celor două funcţii principale ale sale şi anume: funcţia socială. impuse de Uniunea Europeană. Ansamblul de măsuri şi acţiuni întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată. sporirea volumului veniturilor. funcţionale sau performante care să le permită fructificarea şi înregistrarea de profituri. Introducerea cotei unice de impozitare este o modalitate de atragere a investiţiilor. Sistemul fiscal în procesul aşezării. Unul dintre efectele introducerii cotei unice de impozitare îl reprezintă descurajarea evaziunii fiscale. Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificilă pentru ca presupune instituirea unui sistem costisitor şi a unui aparat de supraveghere a colectării impozitelor. Impozitul poate fi ocolit fără ca plătitorul să intre în conflict cu legea prin evaziunea permisă în mod voit (printr-un sistem de scutiri. În concluzie sistemul fiscal din România . excepţii) şi evaziunea ce are loc ca rezultat al unor lacune ale legii. pentru a rentabiliza activitatea societăţii este necesar ca produsele şi serviciile să se obţină la costuri reduse şi să se valorifice la preţuri maxime. 51 . respectând principiile care stau la baza creşterii profitului. În al doilea rând pentru a fi competitive pe piaţa.CONCLUZII Impozitul poate fi privit ca o contribuţie firească. urmărind impozitele. facilităţi prin introducerea unor noi metode de calcul fiscal. dar şi creşterea veniturilor bugetare. Aceasta cotă unică de 16% duce la creşterea profitului net al societăţii. companiile româneşti trebuie să respecte standardele de calitate şi exigenţele privind mediul înconjurător. Sistemul fiscal trebuie să se caracterizeze prin modernizare. urmărind reguli care sunt aceleaşi pentru toţi agenţii economici. De asemenea s-ar putea pune problema contribuabilului care va încerca să evite plata impozitelor datorate. să exercite în anumite limite un anumit control asupra economiei influenţând dezvoltarea sau restrângerea activităţilor unor ramuri economice. Astfel se poate stimula producţia sau consumul unor mărfuri prin extinderea exportului şi reducerea importului. obligatorie şi nerambursabilă datorată de către contribuabili pentru veniturile realizate. cei care încasează dividende.în scopul dezvoltării activităţilor economiei. exportului. prin impozitarea acestora o dată. creării de noi locuri de muncă. în ceea ce priveşte rolul impozitelor şi taxelor formează sistemul fiscal. aceasta semnifică faptul că impozitele trebuie sa fie stabilite. Încurajarea agenţilor economici pentru a dezvolta anumite activităţi se realizează prin scutirea la plată a impozitelor sau prin reducerea lor pentru anumite bunuri autohtone. datorită unor neglijenţe în formularea legii.

De asemenea trebuie avut în vedere utilizarea la maxim a activelor imobilizate de care dispune societatea şi a capitalului şi nu în ultimul rând efectuarea de cheltuieli care să conducă la maximizarea profitului.G. Potrivit datelor prezentate în studiul de caz reiese că veniturile totale ale societăţii Frigo Star Service SRL din 2009 sunt în creştere faţă de veniturile din 2008. 52 . Una din măsurile de reducere a cheltuielilor în perioada următoare va fi stoparea creşterii salariilor pentru menţinerea în limită a profitului stabilit prin bugetul de cheltuieli şi venituri al societăţii. întocmit la începutul anului. veniturile totale pe 2009 au fost mai mici faţă de 2008.34/2009.se impune ca societatea să ia măsuri de reducere a cheltuielilor astfel încât obţinând un profit mare al cărui impozit de 16% să depăşească cota impozitului forfetar conform O. Luând în considerare reducerea cheltuielilor în anul curent se preconizează că rata rentabilităţii va creşte. Conform programului adoptat de guvern în 2009 privind reducerea cheltuielilor de orice natură . acest lucru ducând la scăderea rentabilităţii pe acest an. societatea având o piaţă de desfacere mai mare în funcţie de cerere ducând la creşterea ratei rentabilităţii. Scăzând cererea.

Bucureşti „Reguli generale privind impozitul pe profit”.(2007) Feleagă N. „Fiscalitate impozite şi taxe”.Editura 53 1. 2.Bucuresti „Tratat de contabilitate financiară vol..Editura Economică. . Capota V.(2001) Albu C. (2008) Ena A. Olimid L. I. 5. 6.Robu V.(2005) Anghel I.Gheorghe B. 4.(2006) Dumitrean E. Gheorghiu A.Revista Finante Publice şi Contabilitate „Sisteme contabile comparate”.Editura Universitară..Dumitrana M.Editura ASE..Editura Niculescu „ Analiza şi evaluarea societăţilor comerciale”..Editura Sedcom Libris.(2002) Istrate C.Dinu E. Editura Intercredo.Iaşi „Contabilitatea romanească armonizată cu directivele europene”.Editura Economică Bucureşti „Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic”. Editura Economică „Analiza financiară :Studii de caz”.Bucuresti „Suport de curs–Iniţiere în Standardele Internaţionale de Contabilitate ”.Editura ASE „Monografii contabile”.Iasi „Reforma contabilităţii româneşti între modelele francez şi anglo-saxon”. 19. Neag R. 11. (2003) Cobariu Liviu(2002) Caraiani C. 7..Lixandru F. 13. 9. 17. Feleagă N. Bucuresti. 22. 8.vol. Bucureşti „Analiza şi evaluarea informaţiilor financiare” . . 18.Bucureşti „Politici contabile de întreprindere”.(2004) Isfanescu A. Editura Economică.. Bucureşti „Control fiscal”. 16.Bucureşti „Contabilitate şi control de gestiune”.Editura Sedcom Libris. 15. 12.. 10. 3.Cobariu L.Editura InfoMega.Feleaga L. 21. Editura CECCAR „Contabilitate financiară”. 20.Editura Expert.(2002) Feleagă N.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ „Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate”.(2009) Feleagă N.Albu N. Moşteanu N. (2008) Mihailescu V.Editura Economică „Sisteme contabile comparate”.(2009) Pavaloaia W.Editura Tribuna „Contabilitate financiară”.. (2000) Cernusca L.Manolache M.Bucureşti Analiza economico-financiara. II”. 14. Pop A. Negescu O. Bucureşti „Contabilitate de gestiune”. Bucureşti „ Strategia şi analiza economico-financiară a firmei”:Studii de caz. Editura Economică. Editura Intelcredo.Editura Economică.(2006) Iacob P.Ionascu I.Vol I.

25.Bucureşti 2002 Ministerul Finanţelor Publice ”Reglementări contabile pentru agenţii economici (Legea contabilităţii nr. Bucureşti „Analiza economico-financiară: metode. Beck.Bucureşti „Analiza economico-financiară” .Bucureşti „Impozitarea profitului”. Bucureşti Legea nr.Titlul II Impozitul pe profit *** *** *** *** *** *** *** Colecţia Tribuna Economică Legea 414/2002 privind impozitul pe profit. publicată în Monitorul Oficial cu completări ulterioare Legea 500/2002 privind finanţele publice.(2009) Tale M (2006) Tiron A.(2007) *** Tehnopress.H. Editura Universitară.2003. Editura C.Bucureşti „Gestiunea financiară a întreprinderii”.cu modificările şi completările ulterioare în vigoare la 01. Editura Economică..Cluj-Napoca „Fiscalitatea de la lege la practică”. 28.(2005) Tatu L.2008.927 din 23. publicată în Monitorul Oficial.nr. Editura Economică.(2009) Ristea M. Editura Didactică şi Pedagogică. 26.01. 24. 29. Patroi D. 27. tehnici şi studii de caz”. Editura Universitară „Contabiliatea financiara a societatilor mici si mijloci”i.publicată în Monitorul Oficial cu toate modificările şi completările pana la 30 aprilie 2008 Noile reglementări contabile conforme cu Directivele Europene Standardele Internaţionale de Contabilitate.12.(2008) Valceanu G.(2008) Vintila G. Editura Tribuna Economică „Contabilitatea societăţilor comerciale”.571/2003 privind Codul Fiscal.82/1991)” Cod fiscal editie revizuita 2009 54 .Editura Dacia.23.Dima M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful