Trade, Labor, and the Environment

How Blue and Green Sanctions Threaten Higher Standards

by Daniel T. Griswold

Incetinirea progresul privind liberalizarea comertului a fost cauzat de controversa actuala asupra faptului daca standardele fortei de munca sau standardele de mediu trebuiesc puse in aplicare prin sanctiuni comerciale sau nu. In contextual Globalizarii, Statele Unite, jucand un rol important in comertul international, si-au pus problema adopotarii unui plan de crestere a standardelor fortei de munca si a celor de mediu. Daca administratia Busch a propus un fel de tool box de masuri pentru a promova standarde de comert international inalte, masuri care, in schimb, nu pot fi impuse cu forta, Senatorul Max Baucus sustine ca din aceasta trusa de scule nu poate lipsi ciocanul si ca pentru a avea success aceste masuri ar trebui impuse cu forta. Dar daca Guvernul SUA insista ca aceste conditii sa fie impuse acordurilor de comert international, alte natiuni, in special cele mai putin dezvoltate se vor feri sa semneze, astfel ca schimburile comerciale vor fi paralizate. Sustinatorii ideii de impunere prin forta a unor masuri de crestere a standardelor Blue si Green isi argumenteaza idea prin faptul ca, in lipsa unor masuri de impunere. tarile dezvoltate economic cu standarde de viata inalte se vor gasi in dezavantaj competitiv fata de cele mai putin dezvoltate. Argumentul pentru impunerea standardelor pietei muncii si de mediu este bazat pe mitul ca natiunle sunt reglementate de principiul race to the bottom, dar dovezile au demonstrate contrariul tezei. Standardele mai putin inalte le dau producatorilor din tarile sarace un avantaj in ceea ce priveste costul, permitandu-le sa castige cota de piata in detrimentul producatorilor din tarile bogate care isi bat capul cu costurile unor standarde inalte.

Producatorii de incaltaminte din tarile bogate vor fi astfel nevoiti sa isi transfere capitalul in tari cu standarde mai putin inalte pentru a ramane competitivi, incurajand astfel guvernele tarilor bogate sa isi micsoreze standardele pentru a-si pastra productia si locurile de munca acasa. Asa se explica notiunea de Race to bottom. Practica a demonstrat insa ca reglementarile fortei de munca si mediu nu afecteaza intr-un procent semnificativ competitivitatea intre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate, ci mai degraba stabilitatea politica, educatia si productivitatea fortei de munca, transportul si infrastructura, legile, apropierea de piete de desfacere, usurinta de export si import si de a repatria profitul ar influenta, mai degraba, decizia unor producatori de a-si muta productia in afara granitelor. Daca conceptul de Race to the bottom ar fi fost adevarat ne-am fi asteptat sa vedem fie cum capitalul tarilor dezvoltate va fi directionat catre tarile mai putin dezvoltate, fie ca statele dezvoltate isi vor micsora nivelul standardelor pentru a impiedica factorii de productie sa paraseasca granitele. De fapt, niciuna din aceste doua situatii nu se intampla. Natiunile cu standarde scazute nu castiga o proportie mai mare de investitii straine directe sau piete de export. De fapt, marea majoritate a comertului mondial si investitiile straine merg spre economiile cu standarde inalte. Un studiu arata ca o majoritate coplesitoare a ISD-urilor vin si sunt directionate spre tari cu standarde Blue si Green similar de inalte. In realitate, deschiderea catre comert si investitii promoveaza dezvoltarea si venituri mai mari, care permit tarilor mai putin dezvoltate sa isi creasca standardele de mediu si piata muncii. Asta explica de ce natiunile care sunt deschise economiei globale se bucura de cele mai mari venituri si isi mentin deasemenea cele mai inalte standarde de mediu si forta de munca.

Deschiderea spre comert ofera schimb de resurse de la sectoare care se bucura de avantaje comparative spre alte sectoare. Stimuleaza competitia in economia nationala, favorizand preturile mici, inlatura monopolurile create de companiile protejate de stat si aduce inovare si eficienta in procesul de productie. Deasemenea, furnizeaza noi piete de export, dand nastere la economii de scara si deschizand noi oportunitati pentru economiile nationale, in final rezultand venituri mai mari in economie. Aceste venituri la randul lor conduc spre standarde mai inalte. Oamenii isi permit sa investeasca in controlul poluarii, in educatie, impingand astfel Guvernul sa impuna reforme. Acest proces va conduce in final la imbunatatirea standardelor pietei muncii si a mediului in tarile deschise spre globalizare. Astfel autorul merge mai degraba pe ideea de Race to the top, idee pe care o sustin si eu deasemenea. Luand in considerare sindicatele, autorul este de parere ca pot avea efecte ambigue in eficienta economiei. Daca negocierea colectiva conduce la cresterea salariilor peste nivelul de productivitate al muncitorilor, industria afectata poate pierde cota de piata. Pe de alta parte insa, daca negocierea colectiva compenseaza puterea unui angajator care incearca sa profite de angajati prin plata unor salarii sub nivelul productivitatii lor, sindicatele pot eficientiza economia. Cat despre discriminare, un studiu al Bancii Mondiale concluzioneaza ca : Efectul discriminarii nu este nicidecum acela de a crea avantaj competitiv la export, ci mai degraba efectul invers. Se pune, deci, problema : Este bine sau nu sa aplicam sanctiuni statelor care nu respecta standardele noastre inalte? Este o solutie sa refuzam sa importam bunuri produse de minori, sau de muncitori care primesc o renumeratie sub nivelul asteptarilor noastre, din state care fac posibil acest lucru? Incurajam astfel crearea unor standarde inalte in ceea ce priveste forta de munca si mediul? Parerea autorului este ca nu ajuta cu nimic sanctiunile sub argumentul ca lipsa veniturilor provenite din vanzarea acelor bunuri controversate, nu va duce la imbunatatirea standardelor, pe cand incurajarea comertului liber, va conduce spre cresterea veniturilor, venituri ce pot fi investite la randul lor in imbunatatirea acestor standarde.

Am ajuns astfel la concluzia ca nu exista vreo dovada cum ca tarile cu un nivel al standardelor de viata scazut se bucura de o performanta mai buna la export decat cele ale statelor mai dezvoltate. Sanctiunile priveaza tarile sarace de oportunitatile comertului international si investitiilor, ele trebuiesc mai intai de toate sa isi creasca standardele de viata. In tarile mai putin dezvoltate, sanctiunile tind sa loveasca fiecare industrie de export care plateste deobicei cele mai mari salarii si mentin cele mai inalte standarde, fortand productia si forta de munca spre sectoarele mai putin globalizate, unde salariile si standardele sunt aproape intotdeauna mai scazute. Sanctiunile dauneaza deasemenea intereselor economice ale Americii sabotand negocierile comertului regional si multilateral. In timp ce unele state au reusit sa obtina venituri pe cap de locuitor mai mari, dar fara a-si creste standardele de mediu, nicio tara nu a reusit sa isi creasca standardele fara sa-si mareasca veniturile. Autorul este de parere, deci, ca, daca obiectivul Statelor Unite este acela de a incuraja cresterea standardelor de mediu si a fortei de munca in afara granitelor, ar trebui sa inceapa prin a incuraja comertul liber si fluxul ISD-urilor, ceea ce duce la o dezvoltare mai rapida a statelor in cauza, ceea ce se materializeaza prin cresterea veniturilor pe cap de locuitor. Progresul in ceea ce priveste mediul inconjurator nu a fost rezultatul amenintarilor sanctiunilor in ceea ce priveste comertul sau alte tipuri de presiuni, ci mai degraba efortul de a tine poluarea sub control datorita cresterii economice si a noilor tehnologii, care mai departe sunt alimentate de cresterea fluxului de comert si investitii straine. Natiunile deschise economiei globale tind sa se dezvolte mai repede, sa obtina venituri pe cap de locuitor mai mari si sa isi mentina standarde inalte in ceea ce priveste forta de munca si mediul. Ideea ca standardele inalte pot fi promovate numai prin impunere cu forta in acordurile comerciale este, deci, un mit.

Ale crei standarde i Ce standarde?

O problem major cu aplicarea standardelor forei de munc i de mediu prin acordurilor comerciale este lipsa unei definiri clare de ce aceste standarde ar trebui s existe, modul n care conformitatea ar trebui s fie msurat, i cine ar trebui s verifice dac au fost nclcate. Privind standardele de munc, exista un consesn c rile ar trebui s se limiteze la o list mare de "baz a drepturilor lucrtorilor". Din cele 175 de state membre ale Organizatiei Internationala a Muncii, 38 de tari au convenit n 1998 in Declaraia "Organizatia Internatioanala a Muncii privind principiile fundamentale i drepturile la locul de munc ", pentru a promova un set de drepturi de munca " fundamentale ". Sunt patru conventii de baza acceptate: o interdicie privind munca forat sau obligatorie (ILO Conventiile. 29 i 105) libertatea de asociere (Convenia OIM nr. 87) i dreptul de organizare i negociere colectiv (Convenia OIM nr. 98) nediscriminarea (Convenia OIM nr. 111) i egalitatea de remunerare (Convenia OIM nr. 100), n ocuparea forei de munc o vrst minim pentru ocuparea forei de munc a copiilor (Convenia OIM nr. 138) i o interdicie privind cele mai grave forme ale muncii copilului (ILO Convenia nr. 182). n timp ce aceste convenii de baz sunt ludate n principiu, acestea nu sunt mbriate n practic. Doar nou alte tari membre OIM, inclusiv Laos, Myanmar si Republica Popular Chinez, au ratificat ct mai puine convenii ca si Statele Unite ale Americii. 39 dintre ri negociaz cu Statele Unite ale Americii spre o zon de liber schimb a Americilor, 25 au ratificat cel puin cinci din conveniile de baz. Desigur, ratificarea unei convenii OIM nu nseamn neaprat ratificarea arii de a implementat de fapt Convenia prin legile sale naionale, la fel ca i incapacitatea de a ratifica nu nseamn neaprat un eec de implementare. Dar reticena Statelor Unite i a altor ri de a ratifica un numr de convenii fundamentale ale OIM pune la ndoial aceste convenii, ca un standard universal si sa fie "aplicate" de normele comerciale la nivel mondial.

Conveniile OIM sunt problematice Problematica cea mai mica a conventiilor de baza sunt interdictiile privind munca obligatorie sau fortata.Daca conventiile nr 87 si 98 vor fi implementate, acestea ar putea spori sau restrnge puterea sindicatelor n Statele Unite ntr-un mod in care intr n conflict cu legile deja existente. Convenia nr. 100 cere ca statele care au ratificat "S asigure aplicarea principiul remuneraiei egale pentru toi lucrtorii brbai i femei, pentru o munc cu valoare egal. " Convenia nr. 111 cere statelor care au ratificat pentru a interzice "orice deosebire, excludere sau preferin pe baz de ras, culoare, sex, religie, opinie politic, origine naional sau origine social, care are ca efect anularea sau egalitatea de anse a afecteaza tratamentul n munc sau ocupaie. " Convenia nr. 138 oblig membrii care au ratificat pentru a "asigura abolirea efectiv a muncii copiilor i de a ridica progresiv minim vrsta de ncadrare n munc sau de lucru la un nivel compatibil din punct de vedere fizic i dezvoltarea psihic a tinerilor. " Convenia nr. 182 membrii care au ratificat s elimine "cele mai grave forme de munca copiilor ", care convenia o definete ca prostituie, trafic de droguri, i alte activiti ilicite, toate formele de sclavie, inclusiv datoria si robia locul de munc, care, prin natura sa, "este probabil s duneze sntii, securitii sau moralitii copilului. " Standardele evazive de mediu Guvernele naionale i subnaionale sunt n cea mai bun poziie pentru a determina compromisuri de mediu corespunztoare pentru nivelul economiilor de dezvoltare. O abordare backdoor la standardele aplicabile de mediu ar fi de a crea un cadrul de reguli comerciale globale, noi lacune care ar permite o gam larg de bariere comerciale i sanciuni. Normele OMC ar putea fi rescrise pentru a permite restricii comerciale bazate nu pe orice caracteristic inerent a produsului n sine, ci pe "metodele de producie i de prelucrare", utilizate pentru a produce,iar dac sunt adugate n normele comerciale existente la nivel mondial, ar invita abuzurile protecioniste i va submina dezvoltarea. Suprancrcarea OMC Un obstacol final ar fi de a decide cine ar determina conformitatea. Muli avocai de standarde aplicabile vor ca ei s devin o parte din normele OMC astfel nct acestea s poat fi puse n

aplicare de sanciuni comerciale, dar OMC nu este pregatit s arbitreze dispute asupra standarde sociale interne. Dac forei de munc i punerea n aplicare de mediu au fost ,,bagate pe gat,, la OMC, sistemul de soluionare a litigiilor ar putea fi uor coplei pn la punctul de defalcare de numrul mare i complexitatea cazurilor nontrade sesizate. Probleme cu sanciuni Judecnd dup experiena i importana comerului pentru dezvoltare, sanciunile ar putea fi ineficiente i contraproductive. Ca regul general, sanciunile comerciale unilaterale au fost un instrument slab de aplicare pe ntru obiectivele de politica extern a SUA, n general. n practic, sanciunile americane nu au reuit s aduc democraia i drepturile omului, cum ar fi Cuba, Irak, Coreea de Nord, Libia, i Myanmar. De fapt, sanciunile nu au reuit s i ating obiectivele n majoritatea cazurilor n care acestea au fost aplicate de ctre Statele Unite din Primul Rzboi Mondial. Daca sunt folosite pentru a pune n aplicare standardele de munc i de mediu, sanciunile comerciale ar avea efectul pervers de a submina dezvoltarea comerului, una dintre cele mai puternice fore din lumea de astzi pentru ridicarea standardelor. In dezvoltarea comerului i a investiiilor strine, sanciunile ar putea intarzia cresterea economica, ceea ce face mai dificil pentru rile srace pentru a ridica standardele de munc si de via la un nivel global. Opoziie larg rspndit de sanciuni n rndul partenerilor notri comerciali ar fi oportunitile de blocare a pieei, pentru a reduce barierele comerciale n strintate prin intermediul unor noi negocieri comerciale. Aplicarea standardelor sociale prin sanciuni ar putea starni o reacie mpotriva exportatorilor americani. n concluzie, sanciunile sunt un mod rau de a pune n aplicare definirea standardelor sociale, toate n numele a preveni o iluzorie race to the bottom.

Sanctiuni alternative Orice efort de a ncuraja standarde mai nalte n strintate ar trebui s fie proiectate astfel nct s nu submineze extinderea comertului i creterea veniturilor care fac standardele posibil mai ridicate. Concluzii

Efortul de a pune n aplicare standardele de munca i de mediu prin sanciuni comerciale, este construit pe o nelegere fundamental a impactului real al comerului i al dezvoltrii. Greutatea dovezilor indic faptul c naiunile sunt angajate nu ntr-o reglementare "race to the bottom"(cursa spre partea de jos), ci ntr-o curs spre partea de sus. Deschiderea fa de comer i investiii, ncurajeaz o cretere mai rapid, ceea ce duce la creterea veniturilor i a forei de munc mai mare i a standardele de mediu. Natiunile cu cele mai nalte standarde sociale sunt printre cele mai deschise la economia global. ncercrile de a "pune n aplicare" standardele de munc i de mediu, prin sanciuni comerciale nu sunt numai inutile, ci, de asemenea, contraproductive. Sanciunile pot afect interesele economice ale Americii de sabotarea negocierilor comerciale regionale i multilaterale. n afar de a fi standarde inutile si contraproductive, aplicarea unor sanciuni s-ar dovedi a fi o sarcin mpovrtoare i subiectiva. Standardele de mediu sunt chiar mai puin clar definite i trebuie s fie aplicate n mod flexibil, n funcie de nivelul de dezvoltare a unei ri. n cazul n care guvernul SUA vrea s ncurajeze forta de munca mai mare i standardele de mediu n strintate,politica cea mai importanta va trebui sa incurajeze comerul liber i fluxurile de investiii, astfel c naiunile mai puin dezvoltate se pot dezvolta mult mai rapid. Ca o politic complementar, aceasta ar putea solicita o OIM mai robusta, care s monitorizeze n mod sistematic i sa faca un raport privind punerea n aplicare a drepturilor de munc n rile membre. ntre timp, organizaiile societii civile sunt libere de sensibilizare a publicului prin campanii i boicoturi, i importatorii pot satisface preferinele consumatorilor pentru standarde mai nalte prin intermediul etichetrii i alte promoii. Cea mai bun politic de promovare a creterii economice intr-o tara i n strintate este -o economie deschis pentru comerul mondial i investiii- care, de asemenea este cea mai bun politic de promovare a creterii forei de munc i a standardele de mediu.