Asociatia Romana de Psihologie Analitica. Institutul C. G.

Jung
Program de tip masteral pentru formarea in psihoterapia analitica (Anul I)

Sesiunea februarie 2013

Gestalt terapia - experiena lui aici i acum"

Masterand: Mariuca COZMA

Data: 07.02.2013

I.

Scurt istoric al scolii terapeutice gestaltiste

II.

Obiectivele gestalt-terapiei

III.

Indicatii terapeutice si principiile gestaltiste

IV.

Modalitati si tehnici de lucru

V.

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Gestalt terapia a devenit in decursul timpului o psihoterapie bazata pe resursele creative spontane ale omului, care pot fi activate, directionate, transformate de catre persoana insasi in cai naturale de vindecare si dezvoltare. Parintele gestalt-terapiei, Frederick Perls, a fost initial psihanalist, dar ulterior si-a completat formatia prin inglobarea in cadrul conceptiei si stilulului sau terapeutic , a gandirii fenomenologice si existentialist-umaniste1. Psiholgia gestaltista are la baza doua concepte importante: gestalt (configuratie, forma) si restructurare spontana a acestuia prin experienta imediata , aici si acum. Gestaltismul considera ca organismele percep instinctiv structurile in mod global, si nu doar parti sau elemente ale acestora. Structura ( configuratia sau gestaltul) are caracteristici noi ce nu pot fi reduse la suma si analiza aprtilor. Perceptia este un proces activ si structurant si nu doar un rezultat al receptarii pasive a stimulilor de catre organele senzoriale. Prin experienta directa, aici si acum, organismele, utilizandu-si capacitatea motrica, au capacitatea de a percepe corect, structurand si decodificand semnificatia structurilor percepute. Se considera ca oamenii percep in mod natural, spontan, structurile realitatii, ca ei le recofigureaza firesc, atat in planul cunoasterii cat si al comportamentului. In acest fel, ei au virtual asigurata calea spre adevar si evolutie. Prezenta lucrare isi propune sa aduca in discutie pe scurt cateva din reperele gestaltului, mai intai explorandu-i istoricul impreuna cu fondatorii si mergand mai departe pana la a mentiona cateva din ecourile din zilele noastre, felul in care se poate construi in cadrul interactiunilor petrecute in cadrul terapeutic, desigur limitandu-ne doar la nivelul teoretic.

http://igb.ro/gestalt-terapia/gestalt-maraton/

I.

Scurt istoric al scolii terapeutice gestaltiste

Gestalt este un termen ce provine din limba german, unde Gestalt nseamn o form, figur, configuraie. Termenul a fost importat din filosofia i psihologia german i este uneori folosit n critica literar pentru a desemna structura operei literare. Cuvntul Gestalt e folosit n limba german modern pentru a semnifica modul n care un lucru a fost gestellt (vbgestalten); adic a fost "pus mpreun cu saua pune in forma, a da o structura cu sens. Nascuta in anii 50, in Statele Unite, si ajunsa in Europa in anii 70 aceasta metoda de terapie isi propune sa dezvolte autonomia, responsabilitatea si creativitatea fiintei. Gestalt-terapia nu se limiteaza la un om individual, ci se concentreaza si pe interactiunile dintre individ si mediul sau personal, profesional sau social. Conform materialelor consultate, este o abordare holistica si promoveaza dialogul intre ganduri, emotii si senzatii corporale. Psihologii Gestalt-isti dogmatici pretind ca gestalt-terapia nu este adevaratul Gestalt, deoarece pe langa psihologia gestalt, gestalt-terapia aduna si multe alte influente. Cu toate aceastea, psihologia gestalt este punctul central si cea care ofera baza si posibilitatea de combinare si unificare a tuturor celorlalte influente. Teoria gestalt este dezvoltata pana la a deveni un proces dinamic al cresterii si dezvoltarii personale. 2 Tot asa, gestalt-terapia, odata insusita si inteleasa, poate servi la randul ei, ca punct central si legatura cu alte perspective. De exemplu, el se potriveste cu munca lui Jung asupra viselor. Si, la extrema opusa, desi este o abordare de tip descopera si exploreaza mai degraba decat una programatica, precum psihoterapia cognitiv-comportamentala, Gestalt-ul se imbina la fel de bine si cu el, pentru ca foloseste, in mod clar, elemente de desensibilizare, de dezvoltare si practicare a unor patternuri noi de comportament. Gestalt-teoria sau psihologia formei a fost elaborat n Germania, n secolul al XIX-lea, su bimpulsul lui Wertheimer, al lui Kohler si al lui Koffka . Gestaltteoria are la baza legile perceptiei: astfel o totalitate (de exemplu, figura umana) nu poate fi redusa la suma stimulilor perceputi. Apa este alceva decat combinatia de oxigen si hidrogen, o simfonie este altceva decat o succesiune de note muzicale. Constatam astfel ca intregul este diferit de suma partilor sale. O parte ce apartine unui intreg este altceva decat aceeasi parte izolata sau inclusa in alt intreg, intrucat dobandeste proprietatile specifice in functie de locul si de functia sa in fiecare
2

Ginger, Serge Gestalt terapia, arta contactului, Editura Herald, Bucuresti, 2004

dintre ele. Pentru a intelege un comportament sau o situatie este important nu numai sa le analizam, ci mai ales sa avem o viziune sintetica asupra lor, sa le percepem intr-un ansamblu mai vast al contextului global, sa avem o privire nu doar punctuala, ci una mai larga: contextul este adesea mai semnificativ decat textul. Friedrich Salomon Perls, cunoscut mai degraba ca Fritz Perls, a introdus termenul de gestalt terapie pentru abordarea psihoterapeutica realizata impreuna cu sotia sa, Laura Perls. Abordarea sa este apropiata de psihologia gestalt si psihoterapia teoretica gestalt. Fritz Perls s-a nascut la Berlin in 1893, si desi familia se astepta ca el sa devina avocat, Perls a urmat facultatea de medicina, indreptandu-se spre psihiatrie. Dupa ce si-a finalizat studiile medicale, a fost atras de psihanaliza, incepandu-si analiza cu Wilhelm Reich. Reich era foarte preocupat de faptul ca in numeroase cazuri, in analiza, verbalizarea sensului inconstient al unui simptom nu antreneaza automat disparitia sa. Reich considera ca rigiditatea musculaturii este latura somatica a refularii si baza mentinerii sale3. El estima ca trebuie sa se incurajeze un mod de expresie total al clientului si nu numai un discurs verbal, dar terapeutul nu intervine corporal in timpul terapiei: pacientul ramane alungit pe canapea in timp ce Reich observa atent respiratia sa, postura, inflexiunile vocii. La scurt timp dupa ce regimul Hitler preia puterea, Pearls impreuna cu sotia sa Laura Perls se refugiaza in Olanda, pentru ca un an mai tarziu sa emigreze in Africa de Sud. Aici, cei doi fondeaza un institut de formare in psihanaliza, insa, in timp, ideile lor incep sa se cristalizeze in jurul conceptului de holism al lui Jan Smuts. In anul 1942 Fritz si Laura Perls scriu prima lor carte, intitulata Eul, foamea si agresivitatea: o revizuire a teoriei si metodei lui Freud. Publicatia expune teoriile care vor sta la baza unei noi psihoterapii : gestalt-terapia. Desi contributia Laurei Perls la aceasta carte este de necontestat, meritele ei vor fi ignorate in cea de-a doua editie a cartii, in 1947. In anul 1946 sotii Perls parasesc Africa de Sud pentru a se stabili definitiv in Statele Unite (New York), unde Fritz Perls a lucrat cu Karen Horney si Wilhelm Reich, iar in 1947 a scris o serie de mici lucrari care mai tarziu au devenit parte din psihoterapia gestalt. Tot in Statele Unite, Fritz ii intalneste pe Paul Goodman si Ralph Hefferline, impreuna cu care va publica Gestalt-terapia(1951)- considerata pana in prezent biblia abordarii cu acelasi nume.
3

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/dezvoltare-personala/influenta-in-gestalt-terapiewilhelm-reich

Revolutia ideologica din 1968, care defineste o fiinta umana libera, creatoare si autentica, ii va aduce lui Perls un val imens de admiratori. Acestia il vor decalara ulterior regele hippiotilor sau omul cel mai autentic al veacului. Gestalt-terapia este rezumata de creatorul ei in 4 cuvinte:Eu si cu tine/ aici si acum. Ea ar putea fi plasata undeva la mijlocul dintre psihanaliza si terapia comportamentala, subliniind liberatatea, creativitatea, liberul-arbitru, responsabilitatea si originalitatea ireductibila a fiintei umane. Incepand cu 1960 Perls a sustinut workshopuri de psihoterapie gestalt la Institutul Esalen, iar in 1969 a edificat comunitatea gestalt din Canada. Ca o influenta de netagaduit in randul miscarilor din acea perioada, am putea da exemplul paradigmei NLP, ca model de comunicare i comportament, care s-a nascut partial in momentul in care Richard Bandler i John Grinder au devenit cofondatori i au contribuit la dezvoltarea tehnicilor printr-o atitudine jucausa, curioasa, speculativa si pasionanta. Cei doi au invatat aceasta atitudine de la trei mari vrajitori terapeuti: Fritz Perls, Virginia Satir i Milton Erickson. Presupozitia ca ar exista parti functionale si independente ale identitatii individului, cuprinzand elemente de procesare constienta si inconstienta, rezultata din modelarea operelor lui Fritz Perls, Virginia Satir si Milton Erickson. Pe baza acestor teorii si presupozitii si a proceselor de modelare, sfera psihoterapiei neuro-lingvistice se expune ca o arhitectura deschisa care se poate largi prin noi dezvoltari din munca practica continua. In centrul psihoterapiei gestalt se afla promovarea constientei, a constientizarii sentimentelor si comportamentelor prezente, si a contactului dintre sine si mediu. Abordarea gestalt este bazat pe premisa c oamenii trebuie s-i gseas propriul drum n via i s accepte responsabilitatea personal, dac aspir la obinerea maturitii". In viziunea lui Perls, oamenii poart cu ei n via o serie de conflicte i traume nerezolvate. Sentimentele neexprimate de team, durere, vin, anxietate sunt aduse n cadrul unor noi relaii. Nu putem s evolum dect dac vom putea s ne ncheiem afacerile noastre mai vechi.

II.

Obiectivele gestalt-terapiei

Gestalt isi gaseste originalitatea mai ales in mijloacele terapeutice: centrare constanta pe trezirea constiintei sentimentelor si corpului si punerea in actiune a noilor comportamente in vederea reducerii rezistentelor care reprezinta un obstacol pentru contact. La fel se intampla cand ne indragostim la prima vedere. Credem ca intalnim idealul de femeie/barbat pe care-l avem in mintea noastra. Ne indragostim de masca pe care o atribuim celuilalt. La sfarsitul lunii de miere, cand incepe adevarata viata in doi, cade masca: "Tu nu esti cel/cea care credeam ". n figura de mai jos se poate vedea un desen, o vaza (sau 2 vaze suprapuse), o clepsidr, piciorul unei mese de gradin, ori 2 profiluri fat n fat (sau 4 profiluri) = "realitatea" interioar proiectata pe realitatea exterioara.

Gestaltismul considera ca organismele percep instinctiv structurile in mod global, si nu doar parti sau elemente ale acestora. Structura ( configuratia sau gestatul) are caracteristici noi ce nu pot fi reduse la suma si analiza partilor. Perceptia este un proces activ si structurant si nu doar un rezultat al receptarii pasive a stimulilor de catre organele senzoriale. Prin experineta directa, aici si acum, organismele, utilizandu-si capacitatea motrica, au capacitatea de a percepe corect , structurand si decodificand semnificatia structurilor percepute. Se considera ca oamenii percep in mod natural, spontan, structurile realitatii, ca ei le recofigureaza firesc, atat in planul cunoasterii cat si al comportamentului. Aceast abordare existenialist are la baz premisa c oamenii trebuie s-i gseas propriul drum n via i s accepte responsabilitatea personal, dac aspir la obinerea maturitii". Fr contientizare, clientul nu posed instrumentele necesare pentru schimbarea personalitii.Fiind n legtur cu experiena sa subiectiv i cu realitatea, persoana devine unitar i ntreag. Devenind contient, clientul va putea s-i organizeze propria existen

ntr-o manier plin de sens. Fondatorii terapiilor experientiale din Romania, de exemplu, considera ca terapeuii gestaltiti caut s declaneze n clieni capacitatea de adeveni observatori contieni n prezent ai propriilor lor triri i experiene trecute, readuse pe scena prezentului i reexperimentate pentru a deveni comprehensibile 4. Scopul final este obinerea contiinei depline, experiena conflictelor interne, rezolvarea dihotomiilor prin integrarea lor i aplecarea asupra impasului care st n calea completrii aciunilor neterminate.In viziunea lui Perls,oamenii poart cu ei n via o serie de conflicte i traume nerezolvate. Sentimentele neexprimate de team, durere, vin, anxietate aduse n cadrul unor noi relaii. Nu putem s evolum dect dac vom putea s ne ncheim afacerile noastre mai vechi. Terapeutul gestaltist se va concentra pe sentimentele clientului su, contientizarea de moment, mesajele corpului, energia, evitarea i blocajele n contientizare. Clienii sunt ajutai s nvee s-i folosesc simurile deplin, s fie ateni la mesajele limbajului nonverbal, mai ales celelegate de mesajele corpului. O mare parte din gndirea noastr este o modalitate de a evita sentimentele i de aceea, accentul se pune pe simirea direct, pe experiena lui aici i acum". Postura, micrile, gesturile, vocea, ezitrile unui client spun o ntreag istorie. Adevrata comunicare st n spatele cuvintelor" (Perls, 1969). De asemenea, terapeutul gestaltist se concentreaz pe diferite aspecte de limbaj, cum ar fi: vorbirea impersonal care nlocuiete personalizarea; ambiguitatea lui poate", un fel de", posibil", probabil", se pare c", bnuiesc" sunt nlocuite cu afirmaii clare i directe; trebuie", este necesar s" reprezint expresii care neag responsabilitatea personal i sunt nlocuite cu eu vreau s", eu doresc s", eu aleg s". In acest mod, clientul va fi ajutat s-i ctige libertatea alegerilor i responsabilitatea. Cel mai important aspect al terapiei este relaia dintre terapeut i client. Se consider c din interaciunea terapeutic, clientul nva despre el nsui i va fi capabil s se schimbe. "A veni n ntmpinare" i a intra n rezonan" cu clientul sunt dou atribute de baz n activitatea terapeutului gestaltist. In acest demers, nu att tehnicile i strategiile terapeutice sunt importante, ct atitudinile i comportamentul terapeutului manifestate n relaie cu clientul su. Abordarea fenomenologica permite fiintei umane sa discrimineze intre ceea ce percepe si simte in prezent de ceea ce este rezultat pe baza experientelor trecute. Persoana este conceputa in spatiul sau de viata ca un camp, iar conform teoriei campului, orice eveniment care are loc
4

Mitrofan, Iolanda, Orientarea experientiala in psihoterapie, Editura Sper, Bucuresti

intr-o parte a campului se resimte intr-un fel sau altul in toate celelate parti. Intr-un camp, partile sunt in relatii directe si responsive unele fata de altele, fiecare influentand totul, asa incat, orice actiune care are loc in terapie, nu se adreseaza doar unui aspect al personalitatii, ci tuturor, conform unui foarte vechi principiu care postuleaza ca intregul se regaseste in parte, nu numai patea in intreg. Terapeutii gestaltisti cauta sa declanseze in clienti capacitatea de a deveni observatori constienti in prezent ai propriilor trairi si experiente trecute, readuse pe scena prezentului si reexperimentate pentru a deveni comprehensibile. Starea de observator al propriilor experiente, emotii si sentimente este facilitata, provocata si dezvoltata, in scopul dobandirii unei distante psihologice care sa permita reevaluarea si integrarea acelor parti ale eu-lui respinse, negate sau ignorate si rearmonizarea cu intregul. Oamenii sunt intr-un proces natural si continuu de autodescoperire si autorestructurare. Fiecare persoana se confrunta cu noi probleme , noi orizonturi si noi posibilitati de devenire. In aceasta devenire, pentru fiecare conteaza ceea ce experimenteaza el insusi bucurii sau tristeti, realizari sau frustrari, impliniri sau esecuri, sanatate sau suferinta. Cu toate acestea majoritatea oamenilor actioneaza si traiesc intr-un context inautentic, al unei gandiri conventionale, standardizate, invatate si preluate prin presiunea grupului de apartenenta. Astfel, omul invata si se obisnuieste sa se minta pe sine in raport cu alegerile si deciziile sale. El ajunge sa traiasca, intr-un fel, ca si cum ar fi altcineva sau in locul altcuiva ( parinte, fiu, sot, barbat, femeie, stapan, sclav, lider, marginalizat, etc.) Terapia gestaltista ofera un mod de a fi autentic si deplin responsabil pentru sine; devenind constient, cineva devine capabil sa aleaga si sa-si organizeze propria existenta intr-o maniera plina de sens. Cel mai important aspect al terapiei este relatia dintre terapeut si client, care in gestalt- terapie capata forma dialogului existential bazat pe experienta contactului de granita. In gestalt- terapie clientul este vazut mai curand ca un colaborator care va invata cum sa se vindece. Experienta imediata a clientului este in mod activ utilizata , iar atitudinea lui de cautare, formulare de solutii proprii si punere in actiune a acestora aici si acum constituie chiar miezul metodei. Scopul declarat al gestalt-terapeutilor este provocarea si extinderea constientizarii, ca modalitate de crestere si autonomie personala. Constientizarea se refera atat la continuturi (sentimente, reprezentari, convingeri si informatii) cat si la procese psihice (mecanisme prin care persoana ajunge sa simta, sa gandeasca si sa actioneze intr-un anumit mod ). Scopul este:

persoana sa constientizeze ceea ce este ea cu adevarat, pe de o parte, si cum face ca sa se intample aceasta, pe de alta parte. Terapia gestaltista este, din aceaste perspective, simultan un proces de autoexplorare, autointelegere si autoschimbare, prin intermediul constientizarii atat a continuturilor intrapsihice, cat si a modalitatilor psihologice prin care aceste continuturi pot fi reasezate, resemnificate, schimbate cu deplina responsabilitate.

III.

Indicatii terapeutice si principiile gestaltiste

Orientarea preponderenta catre constientizare face ca abordarea gestalt sa potrivita persoanelor cu tulburari anxioase, depresive, fobice, precum si adolescentilor cu tulburari de adaptare, emotionale si de identitate 5. Pot beneficia, de asemenea, persoanele interesate de optimizarea comportamentului, deschise in a lucra asupra autoconstientizarii si dornice sa invete in mod natural cum sa produca schimbari in viata lor. Persoanele care sufera de sentimente de autorespingere sau care se tem sa nu fie respinsi, cu complexe de inferioritate, cei care se autoinsala, cu acute sentimente de frustrare, cu dificultati de exprimare a sentimentelor si a opiniilor, cu conduite ezitante, dubitative, inhibati, anxiosi sunt cei mai indicati pentru aceasta forma de terapie. Multi beneficiari ai gestalt-terapiei, desi se considera sincer interesati in schimbarea comportamentului lor, sunt mai curand dornici sa scape de un anume disconfort, acuzand stare de rau generalizat, indspozitie, insatisfactie in relatii si in viata. Ei asteapta ca ameliorarea sa vina din efortul terapeutului si nu din eforturile lor personale.Cei care sunt interesati sa scape doar de simptome, fara a se folosi de munca de autoconstientizare, nu vor participa autentic in terapia gestaltista, ei fiind mai indicati pentru terapiile comportamentale. Terapeutii gestaltisti sunt direct interesati de modul in care se pot autosprijini clientii in rezolvarea problemelor lor, facilitandu-le cresterea autoreglarii si

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/dezvoltare-personala/concepte-de-baza-in-gestaltterapie

autosuportului6. Pe ei nu-i preocupa atat solutiile cat gasirea acestora de catre clientii insisi si deblocarea mecanismelor prin care acestia sa-si poata descoperi solutii proprii. Psihoterpaia gestaltista se desfasoara ca un proces de explorare impreuna, in contextul intalnirii sau contactului autentic intre persoane reale. In cadrul acestei intalniri, terapeutul ghideaza activ munca de constientizare a clientului, evitand sa metina distanta, sa interpreteze sau sa modifice direct conduita. Cresterea apare ca rezultat al contactului real si al experientei directe a celor doi participanti implicati. Prezenta terapeutului este vie, participativa, rezonanta, sensibila, onesta si directa. b.In terapia gestaltista nu se utilizeaza formula ar trebui sau trebuie , ci formula ce preferi sau ce doresti. Accentul in munca de constientizare se pune pe autonomia si autodeterminarea clientului, lasandu-i in propria grija atat responsabilitatea , cat si sanctionarea comportamentului sau. c.Facilitarea explorarii cailor care cresc posibilitatea clientului de a-si continua dezvoltarea pe cont propriu, si in afara sedintei terapeutice. Terapeutii gestaltisti folosesc in acest sens o comparatie sugestiva: sa lasi clientul neterminat asemenea unei fripturi pe care o lasi sa se coaca in cuptorul cald si dupa ce ai stins focul. Clientul ramane astfel deschis, cu o sarcina care urmeaza sa se continue si in afara cabinetului terapeutic , acest stil de a lucra explicand de ce terapia getsltista poate fi atat de frecvent si intens practicata. d.Principiul integrarii personale sau repersonalizarea reusita bunei terapii gestaltiste este indicata de cat de mult a reusit clientul sa achizitioneze integrare, adica sa devina un intreg, sa se unifice in interior. Integrarea necesita identificare cu toate functiile vitale, si nu doar cu anumite idei, emotii sau actiuni. Numai acceptand ceea ce este , clientul poate sa restructureze, sa resemnifice, sa invete sa discrimineze si sa se autosume , ceea ce permite reunificarea interirului, repersonalizarea. e.Principiul autodezvaluirii si autoresponsabilitatii participantilor in relatia terapeutica ca si in alte terapii umanist- experientale si in terapia gestaltista relatia terapeutica este de la adult la adult, se desfasoara pe orizontala, fiind centrata pe prezentul situatiei si accentuand asupra experientei directe a celor doi participanti. Spre deosebire de alte terapii, in acest caz, terpeutii ca si clientii, isi dezvaluie prezenta lor in intregime, prin comunicarea perceptiilor lor asupra pacientilor si experientelor care se consuma, precum si a observatiilor asupra a ceea ce clientul nu constientizeaza. f.Principiul experientei directe sau constientizarea lui ce si cum si al lui aici si acum. In gestalt-terapie, experienta directa este un instrument metodologic. Ea este extinsa si
6

Yontef, G.M.; Simkin, J.S., 1989, Gestalt therapy, In Corsini, T.R.; Weding, D., Current psychotherapies, Peacoci Publishers Inc.

aprofundata, avand ca pretext sau ca tehnici provocative o serie de sarcini experimentale sau exercitii. Clientul devine constient de CE si CUM face, adica de cum face fata, cum face alegerile, cum se autosprijina sau cum rezista, se opune etc. Prin stimularea interogativa a terapeutului Ce simti? Ce faci acum? Cum simti sau cum faci asta?, clientul isi largeste treptat experienta, fara ca terapeutul sa- si propuna sa-l conduca neaparat undeva anume, sa-i schimbe sentimentele sau sa-l redictioneze, ori macar sa-i provoace un catharsis mai intens. Focalizarea acestui proces de autodescoperire se face aici si acum , intrucat procesul constientizarii se intampla in prezent, chiar daca obiectul constientizarii poate fi reprezentat de evenimente anterioare ( reamintirea, retrairea lor se intampla tot acum)7.

III.

Modalitati si tehnici de lucru in terapia gestaltista

Acest sistem terapeutic dispune de o bogata gama de stiluri si modalitati de lucru . Principalele modalitati de lucru sunt: terapia individuala a adultului, terapia in grup, terapia cuplului si a familiei, terapia copilului, workshopup-uri cu scop de formare a psihoterapeutilor si de optimizare comportamentala. Tehnici de lucru In terapia gestaltista se folosesc tehnici de focalizare care se bazeaza pe interogatii ghid si pe exercitii ( situatii prouse clientului spre experimentale, cel mai frecvent bazate pe analogoie si metafora, dar si pe focalizare perceptuala, aici si acum).

Interogatiile- ghid sunt simple, dar revelatorii pentru lucrul clientului cu sine, cele mai frecvent folosite fiind: Ce simti sau la ce te gandesti tu acum? De ce anume iti dai tu seama acum? Ce crezi acum despre asta? Nu se pun in schimb intrebari care sa provoace intrebarea, de genul: De ce crezi asta?, De ce faci astfel?, care sa induca explicatii si autojustificari.

Kempler, W., (1973), Principles of gestalt therapy, Olso, Norway

Exercitiile sunt introduse prin formule de genul: Incearca sa faci asa si vezi ce intelegi sau ce inveti din acest experiment. Cele mai cunoscute tehnici de experimentare sunt:

a. exercitiile de constientizare corporala - constientizarea tensiunii musculare si a relaxarii psihomusculare, constientizarea ritmului respirator si a modificarii lui in conexiune cu emotiile sau cu retrairea anumitor situatii ori cu imaginea altora, constientizarea senzatiilor proprioceptive care comunica strai de disconfort, constientizarea ritmului cardiac in conexiune cu starile si gandurile asociate, constientizarea posturii, mimicii si pantomimicii in conexiune cu straile emotionale sau cu gandurile clientului. Toate aceste exercitii sunt utilizate ca tehnici care orienteaza constientizarea insului asupra modului in care functioneaza corpul sau asupra modului cum se poate folosi de corp pentru a deveni mai constient de sine si de contactele sale cu lumea 8. b. exercitiile de constientizare afectiva si relationala prin tehnici specifice, cum ar fi:

tehnica scaunului gol- ca suport de dilaog ( prin joc de rol cu persoane semnificative din viata clientului) sau ca suport pentru provocarea dialogului dintre partile eu-lui aflate in conflict( lucrul cu polaritatile). Aceasta varianta angajeaza un joc de rol prin care clientul comunica cu sine pe diverse teme generatoare de conflict intre imaginea de sine ideala si imaginea de sine reala. El poate sa-si dezvolte in timpul acestei comunicari o strategie de rezolvare a acestui conflict , de unificare a polaritatilor.

tehnica reprezentarii spatiului personal- prin intermediul vizulaizarii si descrierii spatiului personal, asa cum este experimentat aici si acum , aceasta tehnica ajuta subiectul sa-si constientizeze imaginea de sine in relatiile cu mediul, probleme legate de contact si de granitele personale , dinamica interna si orientarea spontana a persoanei catre trecut sau viitor, catre interior sau exterior, sentimentul de confort sau de disconfort pe care il traieste in legatura cu propria persoana. Tehnica poate fi folosita ca o tehnica de restructurare personala, fiind un bun suport pentru rezolvarea unor conflicte existente in trecutul subiectului , prin depasirea polaritatilor si proiectarea la nivel mental a unei noi imagini de sine.

tehnica zidul- este o tehnica metaforica provocativa care poate fi folosita atat in lucrul individual cu clientii cat si cu grupuri. Prin aceasta tehnica se pot constientiza

Corey, G, Case approach in gestalt therapy,Wadsworth Inc., Belmont

strategiile prin care subiectul se confrunta cu obstacole existentiale. Permite autoexplorarea si gasirea de solutii in depasirea limitelor proprii , fiind totodata restructuranta la nivel mental si actional.

tehnica cubul- este o tehnica exploratorie, relevanta pentru modul in care persoana face fata la izolare, raportul dependenta afectiva- autonomie, nevoia de comunicare cu altii , rezistenta in situatiile limita. Poate fi un bun suport de rsetructurare mentala in depasirea propriilor blocaje, precum si a unor tendinte nevrotice de tip anxios, claustrofobic sau sociofob.

tehnica mentine-te! sau ramai in starea respectiva este o tehnica de dialog care incurajeaza clientul sa pastreze trairea pe care o experimenteaza , sa se pastreze in ceea ce simte si relateaza ca simte. Aceasta incurajare il determina pe client sa-si adanceasca trairea unui anumit sentiment pentru a si-l clarifica si completa , pentru a putea ulterior sa-l depaseasca prin propria actiune, deci pentru a putea prelua controlul asupra starii respective.

tehnica scenarizarii sau punerii in scena - se bazeaza pe actiune si verbalizare si se refera la punerea in actiune a sentimentelor si ideilor incomode, nemarturisibile , retinute sau refuzate. Clientul este incurajat sa verbalizeze toate acele sentimente si idei la adresa unei persoane sau a unui grup , pe care de obicei nu indrazneste sa le spuna. Se poate utiliza jocul de rol prin tehnica scaunului gol.

c. exercitii de constientizare cu suport imaginativ si de restructurare cognitiva

tehnica fanteziei ghidate- poate fi utilizata in situatiile in care unii clienti isi creaza si intretin anxietati, neputintesau evaluari eronate. Aceasta tehnica poate reconstitui, focalizand pe detalii semnificative, cursul evneimentelor experimentate de subiect, reintegrandu-le prin descoperirea intelesului adevarat care le explica sau poate crea o imagine acceptata a sinelui, ca suport pentru integrarea unei parti respinse a eu-lui. De ex., un client care sufera de sentimente de jena senzitiva si autorespingere, poate vizuliza imaginea mamei care-l accepta neconditionat si sa parcurga un dialog imaginar cu aceasta imagine vizualizata ( ca subtitut de suport afectiv pozitiv) pentru a exersa in imaginar un alt tip de comportament.

tehnici de diminuare si integrare - pentru a diminua sau neutraliza efectul de ancorare in patternuri rigide , clientul este pus sa-si imagineze opusul a ceea ce afirma sau considera a fi adevarat si sa constietizeze un anumit eveniment sau relatie din

aceasta noua perspectiva. Un astfel de exercitiu de reconversie gestaltista este cel in care i se propune clientului sa reconsidere un obiect , o situatie, o relatie sau propria imagine negativa, autorespinsa, din perspectiva a cel putin trei calitati , avantaje sau beneficii, dupa ce a precizat toate elementele reprobabile, respinse sau negative ale respectivului obiect, situatie, relatie, etc.

tehnica metapozitiilor- este derivata din tehnica scaunului gol si este utilizata in scopul restructurarii setului cognitiv in lucrul cu polaritatile. Clientul castiga treptat distanta si obiectivitate in intelegerea si rezolvarea problemelor prin experimentarea succesiva a rolurilor altor persoane , mai intai al celei cu care se afla in conflict direct, apoi al celui care asista doar la conflictul si rezolvarea primilor doi intervenind sau doar evaluand si dialogand dupa caz cu primii doi, apoi, experimenteaza pozitia celui de-al patrulea personaj , care evalueaza modul in care al treilea a intervenit si i-a evaluat pe primii doi si asa mai departe daca este cazul. Experimentarea empatica si evaluarea din perspectiva fiecarei metapozitii permite permite descoperirea unor noi puncte de vedere , a unei succesiuni de gestalturi integratoare si unificatoare pentru multiplele fatete ale eu-lui.

tehnica autodezvaluirii terapeutului - terapeutul este incurajat sa emita unele afirmatii despre sine, dar care trebuie facute cu discriminare si judicios. Terapeutul nu se transforma nici in prieten , nici in mentor, nici in parinte si nici in dadaca clientului; el poate sa-si dezvaluie din eul sau de adult doar acele experiente facilitatoare si catalizatoare pentru munca de constientizare a clientului.

Responsabilizarea clientului De obicei, raspunsurile clientului la intrebarile formulate de consilier - in scopul de a favoriza constientizarea - sunt raspunsuri de evitare sau intrebari redirectionate catre consilier, in scopul evitarii asumarii responsabilitatii pentru propriile comportamente si dificultati. Perls aprecieaza ca aceasta situatie se datoreaza echivalarii asumarii responsabilitatii cu asumarea blamului, pe care de obicei clientul il proiecteaza asupra altora. In consecinta, consilierul va solicita de fiecare data clientului sa reformuleze intrebarile ca afirmatii si sa inlocuiasca prin Eu, orice alt pronume utilizat in legatura cu actiuni proprii sau parti ale corpului, reactionand de fiecare data cand sunt utilizate verbalizarii nereprezentative pentru sinele clientului.

Dramatizarea Constientizarea poate fi aprofundata si accelerata prin incurajarea clientului sa se angajeze in activitati de inventare sau evocare creativa a unor situatii, situatii care pot fi relatate verbal, scrise sau jucate - in situatie de grup sau doar in prezenta consilierului. In acest din urma caz, clientul urmeaza sa interpreteze toate rolurile. Perls apreciaza ca utilizarea de aceasta maniera a fanteziei poate conduce la evidentierea unor tendinte nevrotice, care vor putea fi apoi abordate Naveta Tehnica presupune directionarea atentiei clientului, pe rand, catre doua experiente sau activitati. Frecvent, clientul este pus sa faca naveta intre a vorbi si a asculta, consilierul intervenind doar pentru a atrage atentia asupra a ceea ce s-a spus, sau asupra modului in care s-a spus (ex. Ce semnificatie atribui ?). Clientul mai poate de asemenea face naveta intre a relata o experienta trecuta prin intermediul dramatizarii, sau la timpul prezent. Scaunul gol Este una din tehnicile cel mai frecvent folosite in abordarea gestaltista, urmarind, in mod esential, sa faciliteze dialogul - in contextul jocului de rol - intre diferite componente ale personalitatii clientului. Doua scaune goale sunt asezate fata in fata, unul reprezentand clientul, iar celalalt, o alta persoana sau un aspect al personalitatii clientului. Clientul schimba scaunul pe care se aseaza, in functie de rolul interpretat. Tragerea cortinei Majoritatea clientilor manifesa ezitari si nesiguranta in momentul optiunii intre contact si retragere, cea de a doua alternativa putand reprezenta o nevoie nevrotica reala. Intrucat starea de nesiguranta este neplacuta, clientul va cauta sa o mascheze prin verbalism excesiv, relatari fanteziste sau prin uitare. Consilierul va incuraja clientul sa constientizeze si sa traiasca starea de confuzie si dezorientare, cu toate manifestarile asociate, fie ele verbale sau motorii. Apoi, clientul va fi

incurajat sa depaseasca aceasta stare, includiv prin dramatizare, prin tragerea cortinei si descoperirea a ceea ce se ascunde dincolo de aceasta. Utilizarea viselor Spre deosebire de psihanaliza, care utilizeaza asociatia libera in legatura unele sau altele dintre elementele viselor, abordarea gestaltista urmareste retrairea viselor in prezent, inclusiv dramatizarea acestora. Visele sunt considerate ca mesaje al sinelui catre sine, ca una din cele mai spontane forme de exprimare ale fiintei umane. Ele ar contine tot cea ce este necesar pentru solutionarea problemelor clientului, cu conditia ca elementele componente sa fie intelese si asimilate. Clientii care nu isi amintesc propriile vise, refuza constientizarea problemelor propriei existente. Clientul este deci incurajat sa se adreseze direct viselor (ex. Vise, unde sunteti?), sa joace partiturile personajelor si obiectelor din vise, identificandu-se astfel cu portiunile alienate ale sinelui si reintegrandu-le, pe aceasta cale. Teme pentru acasa Accelerarea obtinerii unor rezultate poate fi obtinuta prin alocarea unor teme de lucru, constand de obicei in reconstituirea derularii unei sesiuni de consiliere, cu concentrarea atentiei asupra blocajelor ce pot interveni la reconstituire - si asupra semnificiatiei acestor blocaje. Jocuri Pe parcursul sesiunilor de consiliere pot fi utilizate o serie de jocuri, functionale din perspectiva realizarii obiectivului constientizarii: 1. Jocul dialogului. Clientul interpreteaza partituri ale diferitelor aspecte ale personalitatii sale, de exemplu agresiv/pasiv, masculin/feminin, dominator/submisiv etc. 2. Turul de orizont. Clientul concretizeaza o tema sau o afirmatie cu caracter general (ex. Nu pot suferi pe nimeni din aceasta camera), pentru fiecare dintre cei de fata. 3. Asumarea responsabilitatii. Clientului i se cere sa incheie fiecare dintre afirmatiile pe care le face despre sine cu remarca si imi asum responsabilitatea pentru asta.

4.

Am un secret. Fiecare participant la o sesiune de grup se decide asupra unui secret personal, implicand culpabilitate si/sau rusine, dupa care, fara a-l face cunoscut partenerilor de joc, descrie cum crede ca a reactiona ceilalti la aflarea secretului.

5.

Interpretarea proiectiei. Atunci cand clientul realateaza un episod care este probabl sa indice o proiectie, este directionat sa interpreteze rolul persoanei sau obiectului implicat, pentru clarificarea conflictelor in zona respectiva (ex. Sunt o veche placa de inmatriculare, aruncata pe fundul unui lac. Sunt inutila si nu am nici o valoare - cu toate ca nu sunt ruginita - sunt demodata, nu pot fi folosita la nici un fel de autoturism sunt doar aruncata la gunoi. Asa sunt si eu ca o veche placa de inmatriculare aruncata la gunoi ).

6. Inversarea. Clientul este directionat sa interpreteze un rol opus unui comportament efectiv actualizat (de exemplu sa fie agresiv in loc de a fi pasiv) si sa intre astfel in contact cu un aspect latent al personalitatii sale. 7. Repetitia. Pornind de la premisa ca o portiune insemnata a proceselor de gandire este ocupata de repetarea, exersarea unor comportamente de rol ce urmeaza a fi utilizate in situatii viitoare ipotetice, clientii participanti la sedintele de grup sunt incurajati sa efectueze impreuna aceste repetitii. 8. Exagerarea. Atunci cand clientul formuleaza o afirmatie importanta, intr-o maniera care ii diminueaza importanta, este directionat sa repete afirmatia respectiva, cu gestuale si tonalitate sporita. 9. Probarea unei afirmatii. Consilierul poate sugera o afirmatie sau o propozitie pe care o considera semnificativa - din punctul de vedere al clientului - si cere acestuia sa o exploreze, ca si cum ar proba o pereche de pantofi (ex. Sa incercam asta: sunt o cutie de chibrituri

V. Concluzii

Gestalt- terapia este o forma de terpie care utilizeaza atat mecanismele inconstiente cat si pe cele constiente, centrata pe experimentarea aici si acum si pe constientizarea focalizata atat a experientelor interne( afective si cognitive) cat si a celor extrene ( de relatie si comunicare). Se deosebeste de metodele comportamentale ( centrate pe conditionarea controlului asupra stimulilor asociati simptomelor), dar si de metodele psihanalitice preocupate dominant de cauza bolilor, terapia gestaltista operand in ambele planuri ale existentei; intern- inconstient si extern- constient, pe care incearca sa le armonizeze si sa le unifice prin constientizare si experimentare. Se deosebeste de terapiile de modificare cognitiv-comportamentala, rational- emotiva si de alte terapii care incearca sa asigure un control direct asupra simptomelor. Spre deosebire de aceste terapii care opereaza in registrul prescriptiilor si al lui trebuie( ceea ce trebuie facut), terapia gestaltista accentueaza constiinta a ceea ce este , a clarificarii si acceptarii a ceea ce este persoana, creand astfel o baza reala pentru ca aceasta sa se poata reevalua, unifica in interior prin armonizarea polaritatilor aflate in conflict si, in aceste conditii sa se poata automodifica. Terapia gestaltista descurajeaza intelectualizarile si explicatiile, utilizate in majoritatea terapiilor, atat psihodinamice cat si cognitiv-comportamentale, incurajand procesul de descoperire prin experimentare. Terapeutul gestaltist concepe terenul sau de actiune ca pe o structura biopsihosociala, incluzand organismul si mediul, considerate la fel de importante. De aceea , el nu exclude nici o dimensiune relevanta a vietii , de la variabilele fiziologice, la cele motivationale, cognitive si sociale.

Bibliografie:

1. Holdevici, I.; Vasilescu, I.P., Psihoterapia un tratament fr medicamente, Bucureti, Editura Ceres 2. Ginger, Serge Gestalt terapia, arta contactului, Editura Herald, Bucuresti, 2004 3. Ionescu, G., 1990, Psihoterapia, Bucureti, Editura tiinific 4. Holdevici, I., 1996, Elemente de psihoterapie, Bucureti, Editura All 5. Dafinoiu, I., 2000, Elemente de psihoterapie integrativ, Iai, Editura Polirom 6. Yontef, G.M.; Simkin, J.S., 1989, Gestalt therapy, In Corsini, T.R 7. Psihologie aplicata, probleme si perspective Rev. Psihologie, nr 3, 2010 8. Daniels, Victor Fritz Perls and Gestalt Therapy, And Comparisons With Classical Gestalt Psychology 9. Mitrofan, Iolanda ( 2000), Orientarea experientiala in psihoterapie, Editura Sper, Bucuresti 10. Corey, G ( 1991), Case approach in gestalt therapy,Wadsworth Inc., Belmont 11. Psihoterapie & Consiliere Gestalt, de Phil Joyce & Charoltte Sills 12. Kempler, W., (1973), Principles of gestalt therapy, Olso, Norway 13. http://www.psychologies.ro - Concepte de baza in Gestalt terapie