Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - FACULTATEA DE COMERŢ -

Sistemul de sănătate american:

cel mai bun din lume sau doar cel mai scump?

- Servicii şi utilităţi publice -

STUDENT:

Seria D, gr. 356

  • - BUCUREŞTI, 2010 –

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………. ..

3

1. Filozofia şi principiul de bază al sistemului de sănătate american …… 4

..

2. Sistemul de sănătate american, cel mai scump şi mai puţin eficient

......

5

3. Reforma sistemului american de sănătate.................................................7

Concluzii……………………………………………………………

...

...

8

Bibliografie……………………………………………………………

8

Anexe

...........................................................................................................

9

2

"Of all the forms of inequality, injustice in health care is the most shocking and inhumane." — Martin Luther King, Jr.

INTRODUCERE

Sistemul de sănătate al SUA este un sistem bazat pe asigurările private de sănătate, care suscită o serie de inegalităţi sociale privind accesul populaţiei la serviciile de sănătate. SUA dispune totuşi de cea mai înaltă tehnologie în domeniu şi de cele mai bune condiţii de tratament. Prin urmare, care este starea reală a sistemului de sănătate al SUA, perfect sau în stare de faliment? 1 Cei peste 47 de milioane de cetăţeni americani fără asigurare medicală sunt conştienţi că sistemul lor de sănătate nu funcţionează pentru toată lumea şi este recunoscut faptul că problemele majore ale costurilor crescânde şi ale lipsei de acces constituie o adevarată criză. Cu toate acestea, căutarea unor soluţii nu este uşoară. Sănătatea în Statele Unite este furnizată de multe entităţi legale separate. Clinicile şi spitalele sunt deţinute pe scară largă de sectorul privat. Asigurarea de sănătate este furnizată de sectorul privat, cu excepţia programelor precum Medicare, Medicaid, TRICARE, Programul de asigurări de sănătate pentru copii şi Administraţia de sănătate a veteranilor. 2 Cel puţin 15% din populaţie nu este asigurată, iar un alt procent substanţial al populaţiei nu este complet asigurat. În Statele Unite cheltuielile cu sănătatea pe persoană sunt mai mari decât în orice altă ţară din lume. Un studiu din anul 2001 arată că datoria legată de sănătate a contribuit cu 62% la toate falimentele. De atunci, costurile cu sănătatea si numărul celor neasiguraţi sau incomplet asiguraţi a crescut simţitor. Dezbaterile recente în ceea ce priveşte reforma sistemului de sănătate pune în discuţie probleme precum dreptul la sănătate, acces, dreptate, eficienţă, cost şi calitate. Mulţi susţin că sistemul nu oferă o valoare echivalentă cu banii cheltuiţi. SUA plăteşte de 2 ori mai mult decât orice altă ţară pentru a lua măsuri în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă şi speranţa de viaţă. Cu toate acestea, SUA are o rată a mortalităţii infantile mai mare decât majoritatea celor mai industrializate state. Speranţa de viaţă în SUA este cotată pe locul 50 în lume după Uniunea Europeană (locul 40). Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a cotat sistemul de sănătate din

  • 1 http://www.observator.info/politic-6/sanatate-in-sua-o-problema-controversata

  • 2 http://en.wikipedia.org/wiki/Health_care_in_the_United_States

3

SUA (în anul 2000) ca având cel mai mare cost, pe locul 37 ca performanţă si pe locul 72 ca nivel total al sănătăţii (între cele 191 naţiuni incluse în studiu). Un raport realizat în 2008 de către Commonwealth Fund indică SUA ca fiind pe ultimul loc în ceea ce priveşte calitatea sănătăţii între cele 19 ţări comparate.

1. Filozofia şi principiul de bază al sistemului de sănătate american

Problematica asigurării sănătăţii în S.U.A. este complexă din mai multe puncte de vedere, toate pornind de la forma de organizare a S.U.A., o organizare federală a statelor membre, cu un sistem legislativ complex, atât cel propriu fiecărui stat în parte, cât şi cel al legislaţiei cadru la nivelul S.U.A. Sistemul de sănătate din S.U.A. este unul în care baza o reprezintă asigurările private de sănătate, care sunt deja o industrie uriaşă încă de la începutul anilor `80-`90, când, când, potrivit United States Census Bureau (Biroului de recensământ al Statelor Unite), aproximativ 84% dintre americani beneficiau de asigurare de sănătate; dintre aceştia, 60% o obţineau prin angajatorul lor, în timp ce doar 9% cumpărau o poliţă direct. Situaţia nu s-a modificat foarte mult în ultimii ani. Majoritatea americanilor sunt înscrişi într-un plan de asistenţă coordonată prin intermediul unei poliţe de asigurare de sănătate. Companiile de asigurare îşi controlează costurile. Asistenţa coordonată stabileşte volumul serviciilor medicale pe care le poate primi un individ, în funcţie de asigurarea plătită. Sistemul de sănătate al S.U.A. este completat, pe lângă asigurările de sănătate private, de trei programe publice de sănătate, în subordinea guvernului federal şi anume: Medicare, Medicaid si SCHIP. Acestea acoperă aproximativ 15% din populaţia S.U.A. în prezent. Medicare se adresează majorităţii persoanelor în vârstă şi anumitor persoane cu dizabilităţi. Medicaid se adresează copiilor ce provin din familii cu un venit redus. SCHIP este un program ce include acei copii şi familiile lor care nu sunt eligibili pentru Medicaid, însă nu işi permit o asigurare privată. Este evident faptul că sistemul de sănătate al S.U.A. este unul deschis, bazat pe concurenţa de piaţă. Astfel societăţile de asigurare sunt într-o mare competiţie în alegerea celor mai buni furnizori care să fie preocupaţi continuu de oferirea celor mai bune servicii, produse şi tehnologii în domeniu care să satisfacă exigenţele consumatorului astfel încât acesta să fie incitat să aleagă oferta societăţii respective de asigurări. Prin urmare sistemul american de îngrijire a sănătăţii oferă anumitor categorii de consumatori (clasa medie şi bogaţii) servicii la un nivel înalt de tehnologie şi cunoaştere cu

4

costuri pe măsură. Restul populaţiei, respectiv sărăcii trebuie să se mulţumească cu ceea ce li se oferă prin programele guvernamentale. Reglementarea sistemului de sănătate se realizează în fiecare stat federal conform realităţilor social – economice ale acestora. Astfel, legislaţia federală privind sănătatea publică în S.U.A defineşte termenul de „acces” ca o posibilitate prin care persoanele cu probleme grave de sănătate trebuie să aibă dreptul legal de a beneficia de îngrijire medicală şi spitalizare indiferent dacă pot sau nu să plătească, indiferent de rasă sau de alţi factori fără importanţă în faţa nevoii lor de îngrijire medicală.

Prin „finanţare”, în sensul aceleiaşi legislaţii, se înţelege adoptarea de către autorităţile federale a deciziilor privind includerea şi excluderea populaţiei, tipurilor de tratament şi furnizorilor de prestaţii şi bunuri medicale din categoria celor incluse în asigurare şi de la alte programe de finanţare medicală, precum şi modalităţile de plată a medicilor, spitalelor şi a altor furnizori.

„Calitatea”, în înţeles strict juridic a legislaţiei federale privind sănătatea presupune determinarea de către autorităţile federale a standardelor de îngrijire şi a rolului pe care sistemele legale şi de finanţare, federale, îl joacă în definirea şi impunerea acestor standarde. Cele trei principii de bază ce stau la baza sistemului de asigurare a sănătăţii în SUA reprezintă, de fapt cele trei valori contradictorii din cadrul acestuia. Autonomia şi expertiza profesională, într-o societate ideală, presupune că în relaţia dintre medic şi pacient nu trebuie să intervină nimeni , nici măcar guvernul, medicul trebuind să-i fie loial pacientului, orice alte considerente de ordin financiar fiind subordonate acestei relaţii . În realitate, nu se întâmplă aşa, ci din contră: pentru a păstra loialitatea medicilor faţă de pacienţii bogaţi şi pentru a menţine veniturile şi puterea medicilor, profesia a jucat un rol major în stoparea asigurărilor guvernamentale de sănătate, astfel că milioane de oameni nu şi-au putut permite să intre în nici un fel de relaţie cu medicul, mulţumindu-se doar cu o relaţie caritabilă net inferioară calitativ sau cantitativ privind îngrijirea medicală. Principiul egalităţii (contractului social modest egalitar) consideră că toţi pacienţii ar trebui să beneficieze în mod egal de calitatea îngrijirii medicale, indiferent de ce asigurare are.

2. Sistemul de sănătate american, cel mai scump şi mai puţin eficient

5

„Sistemul de sănătate american este cel mai scump din lume, dar analizele comparative indică faptul că performanţele americane în domeniu sunt în urma celor din celelalte ţări”, afirmă economişti, autori ai unui studiu publicat de institutul de studii independente Commonwealth Fund. Studiul compară sistemele de îngrijire medicală din Australia, Canada, Germania, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi SUA. În termeni de calitate, acces, eficienţă, ca echitate şi rezultate, sistemul de sănătate american se situează de fiecare dată pe ultimul loc între cele şase ţări. Germania se situează pe primul loc pentru accesul şi calitatea îngrijirilor, în timp ce Marea Britanie se află de asemenea pe primul loc pentru criteriile privind echitatea în accesul la asistentă medicală şi eficacitatea îngrijirilor.

Fig.1 Cheltuieli cu sănătatea în SUA

Cauzele pentru costul exagerat al sănătăţii în SUA pot fi atribuite unui număr de factori, de la creşterea costului tehnologiei medicale şi prescripţiei de medicamente până la costurile administrative mari rezultate din sistemul complex de plată. De exemplu, a fost estimat că între 19 şi 24% din banii cheltuiţi cu sănătatea în SUA, sunt simple costuri administrative. Ineficienţa sistemului de sănătate al SUA, care este mai costisitor decât cel din alte mari state industrializate, se află la originea a până la 101.000 de decese premature pe an, relevă un studiu publicat la Washington, citat de AFP. Într-un sistem de notare cu un maxim de 100 de puncte, având drept criteriu 37 de categorii, de la accesul la îngrijiri medicale până la calitatea acestora, SUA întrunesc 65 de puncte, de două ori mai puţin ca în 2006, clasându-se pe locul 19 între statele industrializate în materie de decese premature sau în urma crizelor cardiace, relevă studiul realizat de Commonwealth Fund. În 2007, 75 de milioane de americani din populaţia activă fie nu erau asiguraţi deloc, fie aveau asigurări insuficiente, în timp ce în 2003 această cifră era de 61 de milioane. În acelaşi timp, intervalul de timp necesar pentru o programare la doctor a crescut: în 2007, la fel ca în 2005, sub jumătate dintre adulţii suferind de o problemă de sănătate au putut obţine rapid o

„Sistemul de sănătate american este cel mai scump din lume, dar analizele comparative indică faptul că

6

programare. Nici procedurile administrative nu s-au îmbunătăţit, doar 28% dintre medicii americani folosind arhivele electronice, în timp ce în alte ţări industrializate acestea sunt utilizate de aproape toţi medicii, a mai indicat studiul.

3. Reforma sistemului american de sănătate

Preşedintele american Barack Obama a intenţionat să reformeze în 2008 sistemul american de sănătate, plan care ar fi costat guvernul federal 75 de miliarde de dolari, însă ar fi oferit asigurare medicală pentru 95% dintre americani, potrivit PriceWaterhouse Coopers. 3 Însa în februarie 2010, Casa Albă a anunţat un nou plan de reformă în sănătate, pentru care speră să obţină sprijinul Partidului Republican, dar se va lovi de opoziţia

firmelor din domeniu care vor avea mai mult de plătit. Producătorii de medicamente şi echipamente medicale, precum şi asiguratorii ar urma să suporte câteva sute de miliarde de dolari din costul reformei, ceea ce va uşura povara financiară a americanilor strâmtoraţi de recesiune, dar şi a autorităţilor federale şi statale cărora criza le-a golit vistieriile. Departe de a "universaliza" accesul la asigurări medicale - după modelul din Canada şi statele UE - Obama vrea să faciliteze transformarea asigurărilor într-un serviciu pe care cât mai mulţi americani să şi-l permită. Nu toţi americanii vor fi asiguraţi, însă, de acum în zece ani, mult mai mulţi decât în prezent ar trebui să fie capabili să se asigure - aceasta este esenţa reformei. În locul unui sistem de asigurări plătit din fonduri publice - de care beneficiază doar cei 25 milioane de veterani ai războaielor purtate de SUA în ultimele decenii - Obama vrea ca Executivul federal să capete dreptul de a limita "primele de asigurare excesive". Măsura nu convine asiguratorilor, care au cheltuit, în 2009, peste 100 milioane USD în activităţi de lobby pentru blocarea reformei. Numai în ultimul an, unii asiguratori au crescut primele - în mod "nejustificat", susţine Casa Albă - cu până la 39%, astfel încât mulţi americani nu-şi mai permit o asigurare de sănătate. Noua lege îi va obliga pe toţi americanii să se asigure medical, cu posibilitatea ca statul să contribuie la o parte din primele de asigurare ale celor cu venituri reduse. La rândul lor, companiile de asigurări vor fi obligate să-i asigure pe toţi oamenii, indiferent de afecţiuni. În prezent, firmele de profil pot refuza asigurarea cuiva care are predispoziţii pentru boli grave, care

3 http://www.wall-street.ro/articol/International/53109/PwC-Planul-de-sanatate-al-lui-Obama-75-mld-dolari.html

7

ar necesita mari cheltuieli. În mod similar, toţi patronii cu mai mult de 50 de angajaţi vor avea obligaţia să le ofere asigurări medicale. CONCLUZII

Sistemul american de sănătate este ineficient financiar, inaccesibil şi o risipă din punct de vedere administrativ. Mai mult, interesele politice şi economice menţin această stare. Ca rezultat, sănătatea americană se află într-o stare perpetuă de criză pe măsură ce procesul politic încearcă să balanseze nevoile economice ale corporaţiilor cu aparenţa responsabilităţii sociale spre cetăţenii săi. Ineficienţa sistemului american de sănătate este şi cauza unei alte probleme:

sistemul de sănătate face adesea alegeri iraţionale, iar costurile crescânde accentuează aceste iraţionalităţi. Sănătatea în SUA tinde să se dividă populaţia între “insideri” şi “outsideri”. Insiderii, care au asigurări bune, primesc tot ceea ce medicina modernă poate furniza, indiferent de costuri. Outsiderii, care au asigurări incomplete sau chiar deloc, primesc foarte puţin. Cu alte cuvinte, America se confruntă cu o adevărată criză în sistemul de sănătate. Numărul celor care nu sunt asiguraţi este în continuă creştere, prognozându-se că în 2010 numărul lor va fi de 50 de milioane. În plus, până în 2015, Coaliţia Naţională a Sănătăţii a prognozat că guvernul va dubla cheltuielile cu serviciile medicale la 4 miliarde $ pe an sau 20% din bugetul ţării. Cu milioane de oameni neasiguraţi care nu pot avea acces la servicii medicale adecvate, spitale supraaglomerate şi costuri exagerate, sistemul american de sănătate este în colaps.

BIBLIOGRAFIE

3.03.2010

  • 2. ***http://www.aflcio.org/issues/healthcare/whatswrong/, accesat în data de 7.03.2010

3.***http://www.allacademic.com/meta/p_mla_apa_research_citation/1/0/9/9/6/p109969_index.h

tml, accesat în data de 7.03.2010

  • 4. ***http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=15971, accesat în data de

4.03.2010

  • 5. ***http://www.nybooks.com/articles/18802, accesat în data de 3.03.2010

8

6.***http://www.observator.info/politic-6/sanatate-in-sua-o-problema-controversata, accesat în data de 4.03.2010

7. ***http://www.romedic.ro/sistemul-de-sanatate-american-cel-mai-scump-si-mai-putin- eficient-potrivit-unui-studiu-0N2087, accesat în data de 7.03.2010

ANEXE

Anexa 1 – Cheltuielile cu sănătatea pe persoană în ţările OECD (Organisation for

Economic Co-operation and Development ) cu venituri mari (în dolari), 1998

6.***http://www.observator.info/politic-6/sanatate-in-sua-o-problema-controversata, accesat în data de 4.03.2010 7. ***http://www.romedic.ro/sistemul-de-sanatate-american-cel-mai-scump-si-mai-putin- eficient-potrivit-unui-studiu-0N2087, accesat în data de 7.03.2010 ANEXE Anexa

Sursa: Ida Hellander , The U.S. Health Care System: Best in the World, or Just the Most Expensive?, University of Maine, 2001

9

Anexa 2 – Rata mortalităţii infantile în ţările OECD cu venituri mari, 1998

Anexa 2 – Rata mortalităţii infantile în ţările OECD cu venituri mari, 1998 Sursa : Ida

Sursa: Ida Hellander , The U.S. Health Care System: Best in the World, or Just the Most Expensive?, University of Maine, 2001

10

Anexa 3 – Indicatorii sistemulul de sănătate şi ranguri în ţările OECD cu venituri

mari, 1997-1999

Anexa 3 – Indicatorii sistemulul de sănătate şi ranguri în ţările OECD cu venituri mari, 1997-1999

Sursa: Ida Hellander , The U.S. Health Care System: Best in the World, or Just the Most Expensive?, University of Maine, 2001

11