La hanul lui Mnjoal de I. L.

Caragiale Nuvela fantastic din perioada clasic Tema; Lumi fantastice Publicat in ,,Gazeta sateanului in 1898, apoi in volumul ,,Nuvele,povestiri, opera literara ,,La hanul lui Manjoala este o nuvela fantastica avand in vedere ca este de intindere medie, are un singur plan narativ, un conflict concentrat, personaje puternic conturate, fiind prezent echivocul, ambiguitatea prin imbinarea realului cu fabulosul. Actiunea se desfasoara in doua planuri temporale si spatiale: obiectiv -evenimente din prezentul realitatii si in planul subiectiv fabulosul mitic ce tulbura subconstientul uman. Tema nuvelei este ispitirea omului de fortele malefice si este utilizat mitul folcloric al vrajitoriei. Ideea operei exprima un adevar mitic ancestral: cel care foloseste practici vrajitoresti este pedepsit, daca nu reuseste sa iasa de sub influenta farmecelor, asa cum este pedepsita cucoana Marghioala la batranete, fiind mistuita de incendiul care a ars hanul din temelii. Sunt sugerate astfe, chinurile Iadului, unde -a dus sufletul ei dupa moarte. Particularitati de constructie a personajului Naratorul este si personaj in ipostaza calatorului, naraiunea este la persoana I , aflandu-ne in fata unui narator subiectiv - cunoastem evenimentele si semnificatia lor din punctul de vedere al personajuluinarator, el relateaza propriile reflectii privind calatoria, cum rar se ntampla in creatiile caragialiene. Ca tehnica natativa intalnim monologul interior si stilul indirect liber. Punctele de suspensie dau monologului o discontinuitate a gandului si alaturi de expresiile din limba vorbita creeaza un stil marcat de oralitate sugestiva. Incipitul, sub forma monologului interior, aduce o informatie din plan si timp reale faptul ca mai este un sfert de ora pana la han. Calaretul se indreapta spre Popestii-de-sus, la pocovnicul Iordache, unde crede ca va ajunge in jurul orei zece. Zarind luminile hanului lui Manjoala,se gandeste sa se opreasca pentru ,,trei sferturi de ceas ca sa-i dea calului graunte. Prin tehnica narativa flashback, isi aminteste (intra in timpul subiectiv) ca proprietarul murise cu cinci ani in urma, lasand afacerile pline de datorii. Nevasta-sa, Mnjoloaia, o femeie zdravana, a platit datoriile, a mai construit un grajd de piatra si era banuita de farmece ori ca a gasit vreo comoara de a scapat de datorii. Acum apare ipostaza naratorului-mesager(transmite cititorului informatii aflate de el de la altii). Din plan real, se ajunge intr-un cadru fantastic, utilizandu-se povestirea in rama. Aflam de la naratorul aparent obiectiv intamplari de la han: doi frati insotiti de alti doi talhari au incercat sa jefuiasca hanul intr-o noapte. Cand cel mai mai voinic dintre frati a ridicat toporul sa sparga usa hanului, a cazut jos si a murit, iar fratele sau a amutit. Talharii l-au pus pe mort in spatele fratelui mut si intentionau sa plece sa-l ingroape undeva, departe. Cand sa iasa pe poarta hanului, la fereastra a iesit Mnjoloaia si a inceput sa strige: ,,Hoii!. Imediat a u aparut ,,zapciul (subprefectul) cu mai multi insi. Talharii au fugit, iar cei doi frati au ramas acolo. La interogatoriu, fratele despre care lumea nu stia ca e mut, a fost batut ,,ca sa-i vie glasul, dar n-au putut afla nimic de la el. De atunci nu -a mai intamplat sa fie talharita cocoana Mnjoloaia. Urmeaza o trecere in plan real in care personajul-narator devine actor al actiunii,descriind aglomeratia de la han unde se oprisera multi chirigii (carutasii, carausii de porum si cherestea) sa se ohihneasca si sa-si se incalzeasca. Cocoana Marghioala l intmpina cu bucurie: ,,Bine-ati venit, coane Fnic! Numai acum este precizat numele personajului. Ea da porunca unei slujnice sa-i pregatesca masa in odaie, iar el, care o stia de cand era copil, o ciupeste, spunandu-i ce ochi frumosi are. Este prima tentatie la care este supus omul de catre fortele malefice. Spre surprinderea calaretului, hangita stia ca el se duce la pocovnicul Iordache pentru a se logodi cu fata lui si-l obrazniceste pentru gestul facut(ciupitura), amenintandu-l ca-l spune lui Iordache, dar il si previne;,,-Ia nu ma-ncnta! Odaia era curata si cocheta, mirosea a mere sia guti. La masa, el vrea sa se nchine, dar observa ca nu este nicio icoana, iar cocoana i explic c nu ar fi de niciun folos. ns el i face cruce i atunci se aude un rcnet i crede c a clcat pe coada pisicii de sub mas.Marghioala deschide repede usa sa iasa cotoiul, iar aerul rece stinge lampa. Dup credintele populare, pisica neagra este simbolul raului, iar graba femeii cand i deschide usa ar fi primul element al vrjitoriei. n ntuneric, el ncepe s o srute pe hangita si sunt ntrerupi de jupneasa care aduce mancare i o lumnare. Mncarea gustoas i vinul bun i dau barbatului ,, un fel de amoreal pe la ncheieturi. Afl c afara a nceput viscolul, se dezmeticete brusc, intr in realitate si vede ca e trziu: zece si trei sferturi. Trebuia sa fi ajuns de mult la destinatie. Iese pe prispa hanului si vede ca e vifor mare, dar nu cedeaza rugamintilor hangitei de a mai ramane. Merge ha grajd sa-si ia calul si se intoarce in camera sa-si ia

ramas bun. Acolo, Marghioala tot nvartea cciula lui. Intreaba cat trebuie sa plateasca si hangita, uitandu-se in caciula, ii spune ca va plati cand va trece inapoi. Sunt sugerate alte colaborari ale femeii cu fortele malefice si farmecele pe care aceasta i le face calatorului. Tnrul ncalec sa plece, i face cruce pentru drum, iar atunci ua hanului se trntete i se aude un puternic mieunat de cotoi. El se ndete c hangita l-a apucat cu ua. n spirit naturalist si prin pauza descriptiva, este infatisata natura dezlantuita i frigul nemilos. Intra din nou in plan fantastic: simte durere la ceafa, febra la frunte si la tmple, iar n urechi bubuituri.Crede c a but prea mult.Ii scoate cciula care l strngea ,,ca o menghin. Regreta ca a plecat de la han, gandindu-se ca si la pocovnicul Iordache, toata lumea -o fi culcat. Calul se tot impiedica, de parca ar fi baut si el. Vremea incepe sa se domolesca, tanarul isi pune caciula pe cap si brusc ncepe sa-i fiarba sngele n cap. Calul gfie, iar tnrul zrete pe drum o mogldea care tot opia i aude un glas de cpri. Calul se sperie i o ia spre han. Imediat apare un ied negru pe care l pune peste haine. Se sugereaz c, de data acesta, rul luase nfiarea unei cprie negre. Se rtcete, calul cade n genunchi, la un moment dat, iar clreul i face cruce. Simte c ceva a zcnit langa piciorul drept i cauta iedul, dar acesta disparuse.Calul se smuceste i pleaca. Tnrul afla de la paznicul la coceni, Gheorghe Ntru, c era n Hculeti, aproape de han, dei mersese vreo patru ceasuri prin viscol. Zrete lumin la fereastra hangiei i se gandeste ca o fi adapostit alt drumet mai intelept, care nu s-a incumetat sa mearga pe un asemenea viscol. Cand intra, vede iedul negru care se culca linistit sub pat. Cltorul se inchinmulumindu-i lui dumnezeu c scpase cu bine, dar Marghioala i ia repede mna i-l mbrieaz strns. El se simte fericit pan apare viitorul su socru care l scoate de la han cu mare trboi. De trei ori a fugit tnrul nainte de logodn i -a ntors la han. Iordache l-a dus la un schit n munte, unde a inut post, a batut mtnii i i s-au fcut molitve patruzeci de zile, dup care s-a linitit i s-a nsurat cu fata lui Iordache. Credina n Dumnezeu i pocina i-au salvat sufletul din tentaii amgitoare i capcanele care-l ndeprtau de fgaul firesc al vieii. Dup o vreme, cnd tnrul sttea la taifas cu socrul su, afl c hanul i proprietara au ars din temelii. Iordache era de prere c n cciul pusese Marghioala farmecele, iar iedul i cotoiul erau tot una cu cel ru. Finalul este in plan real i este aluziv, naratorul concluzionnd c i iadul e pavat cu bune intenii, fcn trimitere la plcerile petrecute alturi de hangi. Moralizator, socrul i spune c mai nti, rul e tenteaz ca s-i prinzi gustul i apoi te duce,,tie el unde.... Ginerele l ntreb de unde tie el aceste lucruri, iar socrul rspunde: ,,asta-i alt cciul, fcnd aluzie c i lui i -a nt3mplat n tineree, dar si-a venit n fire i acum era un obun cretin, un om respectat, cu familie. De aceea tiuse el cum s procedeze cu viitorul ginere ca s-l aduc pe calea cea bun. Semnificaiile fantasticului: Autorul, naratorul i personajul sunt una i aceeai persoan care relateaz n timp subiectiv(timpul relatrii sale) ntmplri petrecute cndva, ntr-un timp obiectiv (real). Planul real foloseste motivul cltoriei ca mijloc de cinoastere a miturilor i credintelor strvechi, ca tr3m fascinant al fabulosului. n credinele mitice, farmecele, vrjile au efect nefact asupra oamenilor, i facs-i piard minile, s iasa din ordinea firesc a lucrurilor, ajungnd chiar la pierzanie, dac nu-i revin la timp. Rcnetul din caner i vaietul cotoiului, zburdlnicia nebun a cpriei negre sunt elementele malefice din nuvel. Tnrul a fost deviat de la ordinea vieii, a fost zpcit. Dup ce socrul l-a luat, el -a mai intors la han nc de trei ori, iar socrul su a fost nevoit s l lege i s-l duc la un schit ca sa-l scape prin fora divin (rugciuni,mtnii, slujbe) de legturile rului. Fiind o specie epic de ntindere medie, cu un singur fir narativ,un conflict concentrat i personaje puternic conturate n care se manifest arta echivocului, a ambiguitii prin mbinarea realului cu fabulosul, La hanul lui Mnjoal este o nuvel fantastic.