Teme referat 1.bacterioze cutanate: stafilococii ale pielii glabrre(fara par), streptococii cutanate,tuberculoza cutanata. 2.

micoze superficiale la om : tricofitia uscata , favusul, candidoze cutaneo-mucoase 3.parazitoze la om : dizenteria amibiana, geardioza, trichomonoza, mermintiaze( tenioze,ascardioza,trichineloza) 4.diversitatea microoorganismelor- clasificare cu exemple

BACTERIOZE CUTANATE Stafilodermii ale pielii glabre Prin pielea glabra se intelege pielea relativ lipsita de fire de par, fiind prezent cel mult parul de tip vellus.Termenii generici pentru orice infectii ale pielii glabre, indiferent de etiologia lor, sunt impetigo pentru zonele extensorii si respectiv intertrigo pentru zonele flexorii, corespunzand marilor pliuri cutanate (retroauricular, axilar, submamar, inghinal, interfesier). Impetigourile si intertrigourile stafilococice au un aspect clinic dificil de distins de cele de alta etiologie.Practic, in toate aceste situatii se constata aparitia brusca a unei eruptii buloase cu continut purulent pe un fond eritematos difuz delimitat, urmata de spargerea spontana a bulelor cu formare de zone erozive si de cruste purulente, iar in cazul unui intertrigo, de regula, si de aparitia unei fisuri dureroase pe fondul pliului afectat. Granulomul piogen ( botriomicomul ) este o forma particulara de infectie stafilocica care se manifesta clinic ca o tumora de cauza inflamatorie, formata din tesut de granulatie.Pentru formarea unui granulom piogen este necesara nidarea stafilococilor direct in derm, printr-o solutie de continuitate reprezentata de un traumatism minor (intepatura, frictiune). De acea, desi poate apare oriunde pe tegument sau mucoase, granulomul piogen se dezvolta de electie pe degetele mainilor, buze si varful limbii.Tumoreta se constituie rapid, in decurs de 2 - 4 saptamani, dupa care persista cronic, indefinit.Are forma hemisferica, este eritematoasa, usor sangeranda la lovire, uneori acoperita de mici cruste purulente.Pune problema diagnosticului diferential cu keratoacantomul, carcinoamele bazo- si spinocelulare si melanomul malign acrom.Tratamentul este exclusiv chirurgical, prin excizia tumorii si caute- rizarea bazei sale. Sindromul SSS (staphiloccocal scalded skin syndrome), numit si sindrom Lyell este o boala specifica copilului mic, de la nastere pana la circa 4 ani si reprezinta una din marile urgente dermatologice.Agentul patogen este o susa particulara de stafilococ aureu de tip fagic II, grup 71, producator al unei toxine epidermolitice responsabila de manifestarile clinice grave.Pornind de la un impetigo aparent banal se

dezvolta rapid bule imense si flasce pe toata suprafata corporala, insotite de eritrodermizarea tegumentului si, prin decaparea spontana a bulelor, de o descuamatie in lambouri generalizata.Copilul devine febril si intra rapid in soc hipovolemic prin pierdere transcutanata de apa si electroliti.Necesita internare intr-o sectie de terapie intensiva, antibioterapie generala si reechilibrare hidroelectrolitica. Celulita erizipelatoida stafilococica se manifesta ca un placard eritematos si edematos difuz delimitat, de regula pe gambe, insotit de stare subfebrila.Este o infectie a plexului limfatic dermic pentru a carei constituire este obligatorie prezenta unei porti de intrare (plagi sau ulcere cronice ale gambei, fisuri interdigitale de cauza micotica, diverse traumatisme,etc) Necesita antibioterapie generala si comprese antiinflamatorii local si pune problema diferentierii de un erizipel produs de streptococi patogeni.

INFECTILE STREPTOCOCI CUTANATE Microorganismele streptococice sunt extrem de versatile si comune. Sunt capabile sa invadeze orice parte a organismului. Aceste microorganisme se impart in mai multe grupe, bazate pe tipurile de proteine din invelis si caracteristicile de laborator. Ele sunt impartite in grupurile A, B, C, D, G, H, K, Streptococcus mutans si Streptococcus pneumoniae. Cel mai des intalnit ca agent etiologic al infectiilor este streptococul de grup A. Se cunosc mai mult de 80 de tipuri de streptococi de grup A care determina diverse afectiuni. Unele dintre cele mai frecvente afectiuni cauzate de streptococii de grup A includ infectiile respiratorii superioare (amigdalite, faringite, scarlatina etc), infectii ale pielii (impetigo) si boli inflamatorii (cum ar fi febra reumatica sau infectia renala). In plus, mai pot determina infectii sangvine care pot avea complicatii severe. Infectiile streptococice de grup A se trateaza cu antibiotice, medicamentul de electie fiind Penicilina. Alte antibiotice, cum ar fi Eritromicina si variate Cefalosporine sunt folosite la pacientii care sunt alergici la Penicilina. Clasificare Grupul A de streptococi (Streptococcus pyogenes) cauzeaza: - faringita - scarlatina - febra reumatica - impetigo (infectie la nivelul pielii) - sindromul streptococic toxic - infectie renala streptococica - infectii sangvine. Grupul B (Streptococcus agalactiae) cauzeaza: - infectii sangvine la nou-nascuti - meningite - febra copilului. Grupurile C, D, G, H si K determina: - infectii cardiace - meningite

- infectii respiratorii superioare si inferioare - infectii de tract urinar - infectii digestive Streptococcus mutans determina, in general, carii dentare. Streptococcus pneumoniae (pneumococul) cauzeaza: - pneumonii - infectii auriculare (ale urechii) - meningite - sinuzite. Faringita streptococica Faringita streptococica este cea mai cunoscuta infectie streptococica de grup A. Desi poate aparea la orice varsta si in orice perioada a anului, cel mai frecvent afecteaza copiii de varsta scolara in perioada iernii sau primaverii. Simptomele cele mai frecvente includ: - gat rosu, umflat, foarte dureros - marirea in dimensiuni si sensibilitatea la palpare a ganglionilor gatului - amigdale incarcate cu depozite albicioase - pete de culoare rosu inchis pe palatul moale al cavitatii bucale (cerul gurii) Faringita este extrem de contagioasa printre copii, deoarece ei sunt in contact direct unul cu celalalt. In plus, ei nu au rezistenta la multe microorganisme, cum au de exemplu adultii. Febra reumatica Febra reumatica (reumatismul articular acut) este o complicatie a faringitei. Aproximativ 3% din cazurile netratate de faringita streptococica A dezvolta febra reumatica. Desi este o boala mai putin frecventa fata de cateva decade in urma, efectele febrei reumatice sunt destul de serioase pentru a fi in continuare motive de ingrijorare. Simptomele febrei reumatice includ: - noduli subcutanati de marimea unui bob de mazare - rash dermic (inrosirea pielii) - dureri articulare - febra - incontinenta pentru fecale

- palpitatii - dureri toracice - insuficienta cardiaca in cazuri rare. Prin tratamentul antibiotic al faringitei, chiar daca nu este inceput prompt, ci la cateva zile de la debutul simptomelor, aceasta complicatie nu apare. Impetigo Impetigo reprezinta infectia pielii cu streptococi de grup A (Streptococcus pyogenes), dar poate fi determinata si de stafilococul auriu. Aceasta boala este contagioasa si afecteaza multi copii in timpul verii, cand exista sanse mai mari de a exista la suprafata pielii porti de intrare pentru streptococi (muscaturi de insecte, taieturi, zgarieturi). Se caracterizeaza prin aparitia la nivelul pielii a unor vezicule rosii, care se sparg si lasand sa se scurga un lichid; ulterior se formeaza cruste galben-maronii. Apar frecvent la copii, cu localizarea in jurul gurii si nasului, dar se pot localiza in orice alta zona a pielii. Extinderea leziunilor se face de obicei in urma gratajului (scarpinarii). Tratamentul consta in aplicarea unor unguente locale cu antibiotice, concomitent cu mentinerea unei igiene riguroase a pielii; in unele cazuri medicul poate indica si tratament cu antibiotice pe cale orala. Pentru a preveni raspandirea infectiei, se va evita contactul cu alte persoane pana la vindecarea infectiei. Streptococul de grup B Dintre infectiile streptococice de grup B, infectia cu Streptococcus agalactiae este cauza numarul 1 a infectiilor perinatale. La nou-nascuti si copii mici, aceste infectii includ pneumonia si meningita. Femeile insarcinate trebuie monitorizate pentru infectiile cu streptococi de grup B. Factorii de risc cert de infectie a nou nascutului in cazul femeilor insarcinate infectate cu streptococi de grup B sunt: - travaliu prematur - ruptura prematura a membranelor - existenta deja a unui copil cu infectie streptococica B - febra in timpul travaliului - multiparitatea (mai multe sarcini anterioare). In cazul acestor femei cu factori de risc certi, se recomanda

administrarea antibioticelor pentru a preveni transmiterea infectiei la nou-nascut. Tratament Diagnosticul precoce si initierea prompta a terapiei antibiotice sunt preferabile. Penicilina este medicamentul de electie in tratamentul infectiilor streptococice, dar alte antibiotice, cum ar fi Eritromicina sau Cefalosporinele pot fi folosite depinzand de natura infectiei si de susceptibilitatea si rezistenta individuala la antibiotice. Infectiile cutanate streptococice necesita uneori doar tratament local, cu unguente cu antibiotice, insa, in unele cazuri poate fi necesar si un tratament pe cale orala. In cazul infectiilor cu Streptococcus pneumoniae (pneumococ) se recomanda efectuarea antibiogramei, deoarece s-au semnalat tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina. Bolile infecioase sunt ns un domeniu n plin expansiune, n care sunt identificate periodic noi microorganisme, din ce n ce mai sofisticate i mai periculoase: virusul HIV, Ebola, West Nile, denga, Lassa etc., o list mereu deschis. Totui chiar germenii cunoscui de mult vreme i studiai temeinic, cum este streptococul, ofer nc serioase provocri lumii medicale i frecvente motive de ngrijorare pentru prini. GRUPURI, TIPURI, SUBTIPURI Exist numeroase grupuri, tipuri i subtipuri de streptococi, dar ne vom referi n continuare la streptococul beta hemolitic grup A, incriminat n geneza unor afeciuni grave care apar n copilrie, dar i la vrsta adult. Efectul patogen periculos al acestor streptococi se bazeaz pe mai muli factori: existena a numeroase tipuri, virulena deosebit, producerea de toxine periculoase, folosirea mai multor pori de intrare (respiratorie, cutanat, digestiv) i reacia imun particular pe care o determin n organism. Ei genereaz numeroase maladii, care pot fi localizate practic oriunde n corpul uman, de la afeciuni banale (rinofaringite, abcese, flegmoane) la unele extrem de grave (endocardita, septicemie, meningita, oc septic, fasceita necrozant). Infeciile pot aprea la nivel cutanat (impetigo, ragade comisurale, erizipel, flegmoane, abcese etc.), nazo-faringian (rinita, faringita, angina, amigdalita, adenoidita, otita, sinuzita), respirator (laringit, bronit, pneumonii), cardiovascular (endocardit, pericardit),

digestiv (toxiinfecii), articular (artrit), renal (nefrit, glomerulonefrit, cistit), neurologic (meningit, abces cerebral) sau la nivel sistemic (scarlatin, septicemie, oc septic). n unele cazuri, la cteva sptmni dup maladie, din cauza unei reacii particulare imunoalergice a organismului, respectiv fa de propriile esuturi, care sunt confundate cu cele microbiene, pot aprea afeciuni foarte grave, aa-zisele boli poststreptococice, dintre care cele mai importante sunt reumatismul articular acut i glomerulonefrita difuz. Dac rinita este inflamaia mucoasei nazale i faringita a pereilor faringelui, angina este o inflamaie extins a structurilor locale, adic faringe, amigdale palatine i faringiene, val palatin. SIMPTOME Angina streptococic este mai frecvent la copii ntre 5 i 10 ani, mai ales n sezonul rece, putnd avea caracter epidemic. Dup o incubaie scurt (1-3 zile) boala debuteaz brusc, cu febr mare (chiar 39-40 grade), frisoane, dureri n gt, accentuate la nghiire, tumefacia ganglionilor locali, stare general alterat, dureri de cap, respiraie dificil, scderea apetitului, slbiciune, dureri abdominale, vrsturi. Gtul copilului este rou intens, cu amigdalele mrite, deseori acoperite cu depozite albe. La copilul mic apare frecvent adenoidita (infecia amigdalei faringiene, care nu poate fi vzut la o examinare direct) manifestat prin febr, disfagie (din cauza durerilor copilul nu mai suge), secreii nazale purulente, respiraie dificil, pe gur, somn agitat. Ambele afeciuni se pot complica printr-o otit (cu durere local i scderea auzului), sinuzit, mastoidit (infecia osului care adpostete urechea). Laringita se manifest prin rgueal, tuse uscat, respiraie zgomotoas, febr, iar bronita prin tuse cu expectoraie abundent, respiraie dificil, febr. Pneumoniile apar mai ales dup infecii virale debilitante (grip, rujeol, varicel) i se manifest prin febr nalt, tuse, dureri toracice, grea, vrsturi, diaree, dureri abdominale, simptome care pot fi uneori derutante. Uneori, n cazul unui focar infecios dentar sau amigdalian, se poate produce o descrcare masiv a streptococilor n snge, acetia grefnduse la nivel endocardic (foia care cptuete cavitile inimii). Acest lucru se ntmpl mai frecvent la copiii cu afeciuni cardiace cronice (dar nu numai). Apare astfel endocardita, care se manifest prin febr, frisoane, alterarea strii generale, tuse, dispnee, simptome nespecifice, dar care persist mai multe sptmni. Infeciile sistemului reno-urinar apar mai ales la copiii cu malformaii

ale aparatului excretor i reflux vezico-urinar. Se manifest prin febr, frisoane, dureri lombare sau suprapubian, disurie i urinri frecvente, cu alterarea concomitent a strii generale (cefalee, vrsturi, inapeten). AFECIUNI ALE PIELII Impetigo este o afeciune dermatologic frecvent n colectivitile de copii, mai ales la colarii mici i precolari. Apare pe tegumentele expuse, mai ales pe fa, pielea capului, ceaf sau membre, pe o leziune preexistent, chiar invizibil. Iniial se observ formarea unor vezicule superficiale, care ulterior se tulbur i se rup, formnd cruste groase, de culoare galben-aurie. Alte manifestri apar la nivelul comisurii buzelor, zona care se nroete i formeaz vezicule ce se sparg, lsnd fisuri dureroase. n spatele urechii, poate aprea intertigo, manifestat prin formarea unei zone roii i tumefiate, ce se acoper cu vezicule i apoi cruste, lsnd n profunzime fisuri. Erizipelul ncepe cu febr, frison, alterarea strii generale, inflamaia ganglionilor din zona n care urmeaz s apar leziunile tegumentare. Dup cteva zile apare un placard rou, tumefiat i dureros, ce se extinde, devenind mai palid n centru i mai intens spre margini. ERUPIE Scarlatina apare mai frecvent la copiii pn la 10 ani, debuteaz cu o angin febril, urmat dup o zi de o erupie caracteristic, cu mici papule de un rou intens, aspre la pipit, pe o roea generalizat a pielii. Erupia ncepe pe gt i torace, extinzndu-se pe abdomen i membre, dar nu i pe fa, unde apare un aspect caracteristic, cu obraji roii i paloare n jurul gurii i nasului. Dup o sptmn, erupia plete i leziunile se descuameaz. Spre deosebire de celelalte afeciuni streptococice, scarlatina las o imunitate durabil, de obicei pentru toat viaa. Dup oricare dintre aceste infecii, orict de banale, la 2-4 sptmni, datorit unei reacii particulare imuno-alergice a organismului fa de propriile structuri, pot aprea temutele boli poststreptococice, cele mai redutabile fiind reumatismul articular acut i glomerolonefrita acut difuz. Ele apar mai des la copiii ntre 5 i 15 ani. Reumatismul articular acut se manifest cel mai frecvent (70% din cazuri) prin artrit, adic inflamaia unei articulaii mari (glezne, genunchi, cot, pumn, mai rar umr, old, articulaiile mici de la mn sau picior i niciodat coloana vertebral). Simptomele locale sunt: durere, tumefiere, roea, cldur, ce au caracter migrator (afecteaz

articulaiile pe rnd). O alt manifestare important este afectarea inimii (cardita), care apare la 50% dintre pacieni. Alte semne sunt: noduli subcutanai, febr, micri involuntare (coree). Glomerulonefrita apare dup o infecie streptococic i se manifest prin edeme la nivelul feei (n jurul ochilor), prezena de snge n urin (uneori urina este clar roie, alteori este brun, cenuie sau foarte nchis la culoare), oligurie (scderea diurezei), hipertensiune arterial, cu o stare general alterat. MEDICUL DE FAMILIE, PEDIATRUL Diagnosticul afeciunilor streptococice ncepe ntotdeauna la medicul de familie sau pediatru. Ei vor solicita, n funcie de etiologie, examene de specialitate (ORL, dermatologie, boli infecioase, reumatologie etc.) sau examene de laborator (culturi, teste rapide de identificare a antigenelor, determinarea valorilor anticorpilor reacia ASLO , examene de snge pentru hemoleucogram, teste de inflamaie etc.) sau alte analize specifice. Tratamentul de elecie este penicilina i ea trebuie administrat prompt, n dozele corespunztoare, o durat de timp stabilit de medic. n cazul unei alergii la penicilin (care trebuie ntotdeauna testat), medicul va prescrie alte antibiotice. La asta se adaug tratamentele simptomatice, specifice afeciunii respective (antialgice, antiinflamatoare, decongestive, antiseptice i calmante faringiene, antitusive sau expectorante, soluii sau unguente cu antibiotice etc.). Prevenirea afeciunilor streptococice i poststreptococice se face n primul rnd prin prevenirea infeciilor respiratorii i cutanate cu aceast etiologie. Obinuii-v copilul s se spele des pe mini, s nu pun n gur jucrii i alte obiecte, s nu foloseasc prosoape sau obiecte de toalet ale altor copii. Evitai zonele aglomerate i interesaiv dac n colectivul unde nva exist cazuri de afeciuni respiratorii. Dac s-a declanat procesul infecios ducei-v ct mai repede copilul la medic i urmrii ntocmai tratamentul prescris, n dozele i pe perioada stabilit, i revenii cu el la control dup terminarea acestuia. Dac episoadele infecioase se repet, ncercai s identificai cauza: un bolnav sau purttor de streptococ n apropierea copilului, existena unor focare infecioase (dentare, amigdaliene), probleme de igien la coal sau acas, tratamente incomplete sau incorect fcute, afeciuni generale care scad rezistena general a copilului etc.

Tuberculoza cutanata Tuberculoza pulmonara este o maladie infecto-contagioasa provocata de un microb denumit bacilul Koch care afecteaza cu precadere plamanii, dar care poate afecta si alte organe precum ganglionii, oasele, meningele sau rinichii. Tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli, ea fiind descoperita chiar si in mumiile egiptene. A fost dintodeauna o boala foarte periculoasa, de cele mai multe ori fatala. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a fost un pas important in medicina, trasformand tuberculoza intr-o simpla boala infectioasa. Bacilul Koch(un microorganism in forma de bastonas) a fost descoperit de abia in anul 1882, la data de 24 martie de catre medicul Robert Koch. Ca atare ziua de 24 martie a devenit Ziua Mondiala a Tuberculozei, zi in care au loc diferite activitati de popularizare a metodelor de prevenire a acestei boli. Sursa de bacili Koch este bolnavul care inca nu a inceput tratamentul. Acesta tuseste aruncand in aer bacili vii care pot fi inhalati de cei din jur. Inhalarea bacililor nu inseamna neaparat imbolnavirea cu tuberculoza. Intr-un organism sanatos bacilii sunt inconjurati de o bariera care ii impiedica sa se dezvolte. Dar atunci cand organismul devine slabit(oboseala, stress, cure de slabire, alte boli) aceasta bariera poate disparea. Astfel bacilul devine activ, se inmulteste si noul bolnav devine sursa de infectie pentru ceilalti. Tuberculoza este o bomba cu efect intarziat, intervalul intre infectie si imbolonavire fiind imposibil de precizat. Simptome -simpomul clasic este tusea care este persistenta(peste 3 saptamani), se accentueaza si este insotita de expectoratie(culoare neobisnuita sau care contine urme de sange). Tusea poate fi insotita de : - febra usoara inapetenta si scadere in greutate transpiratii nocturne dureri in piept la respiratie sau in timpul tusei

dureri ale coloanei vertebrale sau ale principalelor articulatii Diagnostic In general bolnavul se prezinta la medic cu simptome gripale persistente. De obicei, i se recomanda un examen radiologic pulmonar care poate pune n evidenta modificari care pot fi date de tuberculoza. Cea mai frecventa metoda de diagnostic TBC este testul cutanat. Acesta consta in inocularea intradermica a unei cantitati mici de tuberculina (substanta extrasa din cultura bacililor tuberculosi). Dupa 72 ore, o reactie pozitiva indica prezenta bacteriei. Uneori sunt necesare mai multe saptamani pentru ca testul sa indice prezenta bacteriei. Reactia pozitiva cutanata la tuberculina indica doar prezenta bacteriilor, care pot fi latente. Diagnosticul este confirmat cu ajutorul culturii bacilului Koch din sputa. Tuberculoza este declarata atunci cand testul cutanat este pozitiv, iar plamanii apar vizibili afectati la radiografie. Tratament Este recomandat ca tratamentul tuberculozei sa fie facut in spital. Se apreciaza ca bolnavul nu mai este practic contagios dupa primele 2-3 saptamani de tratament, dar avand in vedere ca de obicei in acest moment el inca expectoreaza sputa cu bacili, pacientii sunt mentinuti internati cel putin 1 luna. Tratamentul tuberculozei este de lunga durata si se realizeaza cu doua sau mai multe antibiotice, pentru ca folosirea unui singur antibiotic ar duce la crearea imunitatii bacilului la antibioticul respectiv. Prezinta 2 faze: de atac si de continuare. In faza de atac bolnavul primeste de obicei, in spital, 4 feluri de antibiotice simultan (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol), pe care le ia in fiecare zi (sau cu pauza duminica - 6/7). Faza de atac dureaza 2 luni si la sfzrsitul ei ar trebui sa nu se mai gaseasca bacili in sputa. Faza de continuare dureaza inca 4-6 luni, bolnavul primind 2 feluri de medicamente (izoniazida si rifampicina) de 3 ori pe saptamana (3/7).

Prevenire Exista 2 metode de prevenire a TBC-ului: - evitarea transmiterii infectiei la alte persoane

- tratarea precoce a infectiei latente, inainte de progresia catre forma activa a bolii Infectia cu TBC poate fi evitata prin imunizarea cu vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin). Acest baccin este utilizat in numeroase tari pentru a preveni aparitia unor complicatii severe (meningita sau tuberculoza miliara) la persoanele cu risc crescut de infectare cu M. tuberculosis. Vaccinul antituberculos nu ofera o protectie absoluta (eficacitatea sa este de 20 - 60%) si nici permanenta. Aproximativ 10% din persoanele vaccinate BCG la nastere prezinta o reactie pozitiva la testul cutanat tuberculinic, chiar daca nu sunt infectate cu bacilul tuberculos. Evitarea transmiterii infectii la alte persoane Intrucat bacilul Koch se transmite aproape in exclusivitate pe cale aeriana, o buna ventilatie diminueaza densitatea bacteriilor si va limita raspandirea lor. Aceasta masura este deosebit de utila in comunitatile cu numeroase surse de infectie: centrele pentru persoane fara adapost, inchisori, spitale, sali de asteptare. De asemenea, bacilii sunt rapid distrusi de razele ultraviolete. Tuberculoza in Romania Romania prezinta un risc mai ridicat de tuberculoza decat restul tarilor europene, anual aparand 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, adica aproximativ 30.000 de bolnavi in toata tara (media europeana: 30 la 100.000 de locuitori), categoria cea mai afectata fiind tinerii barbati. Zilnic, in tara noastra se imbolnavesc aproximativ 70 de oameni si 7 mor de tuberculoza! Decesele apar daca tratamentul indicat de medic nu a fost urmat corespunzator sau a fost intrerupt inainte de vindecare! Cu toii tim c bacilul Koch infecteaz plmnii i provoac tuberculoz. ns mai puin cunoscut este faptul c acelai bacil se poate rspndi i n alte zone ale organismului i provoac alte forme de tuberculoz, precum cea cutanat, renal sau osoas. Ele sunt ns mai puin frecvente dect boala pulmonar. Tuberculoza cutanat se nscrie n rndul bolilor rare, ns n Romnia sunt mai muli bolnavi dect n restul rilor europene, fiindc frecvena bolii pulmonare este ngrijortoare n ara noastr. Infectare

Aceleai mecanisme care duc la apariia tuberculozei pulmonare produc i tuberculoza cutatan: fie direct, prin contactul cu un bolnav de tuberculoz, fie indirect, prin reactivarea unui focar de infecie deja existent n organism. Dr Carmen Madeleine Curea, medic primar dermatolog la Spitalul Clinic Colentina, ne explic cea de-a doua form de tuberculoz. Primul contact cu bacilul Koch are loc n copilrie, dar de cele mai multe ori boala nu se manifest clinic. Dac, din diverse motive, rezistena organismului scade, tuberculoza i poate face apariia, la luni i chiar ani de la contactul iniial cu microbul. Tuberculoza cutanat contactat direct, prin infectarea pielii sau mucoaselor cu bacilul, poart numele de ancru tuberculos. El are aspectul unei ulceraii, apare doar pe zona cu care bolnavul a venit n contact cu microbul i este o form rar de tuberculoz cutanat. Forme mai frecvente sunt cele de reinfectare, aprute prin reactivarea bacilului deja existent n organism. Pe cale limfatic sau sangvin, bacilul ajunge la nivelul pielii, unde produce diferite tipuri de leziuni. Cea mai frecvent form de boal este lupusul tuberculos sau vulgar, care deseori este confundat cu lupusul eritematos. Leziunile sunt roiibrune, proeminente i apar de obicei pe fa (ndeosebi pe nas, dar i pe obraji, urechi) sau pe mucoasa nazal, bucal, precizeaz dr Carmen Madeleine Curea. O alt form de tuberculoz cutanat este cea verucoas, leziunile fiind n aceste cazuri aspre i dure. Ele apar n general pe faa dorsal a minilor, dar i pe picioare. Scrofuloderma este forma de tuberculoza cutanata tipica, in care leziunile elementare sunt reprezentate de gome. Localizarile cu predilectie sunt in regiunile: cervicala, submandibulara, supraclaviculara. Se intalneste mai ales la copii si adolescenti suferind de o tuberculoza viscerala, ganglionara sau osoasa. Tuberculoza verucoasa este o tuberculoza cutanata tipica, ce are de obicei caracter profesional. Boala apare prin contaminare, la persoane care lucreaza cu oameni sau animale bolnave (ex. veterinari, macelari, tabacari etc.). In acest caz se localizeaza mai ales la nivelul mainilor si talpilor. Semne si simptome

Clinic, la locul de infectie, se remarca aparitia unei papule care se transforma intr-un nodul dur, inconjurat de un halou rosietic. Nodulul abcedeaza si rezulta o ulceratie care se vindeca prin cicatrizare, in timp ce periferia se extinde.Leziunile sunt cel mai adesea unice, foarte rar multiple, nu provoaca simptome si se insotesc frecvent de adenopatie. Tratamentul Tratamentul medicamentos general este esential si consta in utilizarea chimioterapicelor si antibioticelor antituberculoase. Acestea au fost clasificate in: - antituberculoase esentiale: Izoniazida, Rifampicina si Etambutolul; - antituberculoase de rezerva: Pirozinamida, Etionamida, Streptomicina, Kanamicina, Viomicina, Cicloserina, PAS. Durata tratamentului este de cel putin 6 luni, iar la imunosupresati de cel putin 1 an. Pe parcursul tratamentului trebuie tinut cont si de reactiile adverse ale medicamentelor folosite, fiind necesar controlul periodic al functiilor hepatice, renale, medulare si nervoase.

Mycobacterium hominis,bovis,avium,murine. localizare:Tegument. forme tipice: preexistenta unei infectii tbc la nivelul plamanilor cu sputa bacilifera;sputa,mucoasa nazala,patrunde chiar daca e intacta intra in sistemul limfatic local;localizare la nivelul piramidei nazale+aripioare.Placa rosie-bruna pe care apar proeminenti tuberculi tipici>ulceratie>distructia piramidei nazale-lupus ulcerat vulgar >evolueaza spre ulceratie,distruge cartilajul,tbc verucoasa a mainilor(fata dorsala a mainilor). infectie directa a tegumentului cu o varianta animala(boala profesionala).Masa verucoasa pe dosul mainilor,dimensiuni 5-10 cm.inconjurata de un halou eritematos pasiv(violaceu).

Diagnostic : contaminarea,anamneza profesionala,IDR,proba terapeutica (tuberculostatice 60-80 de zile pana la remisie). formele atipice:tuberculide papulo-necrotice-reactie infectoalaergica la existenta unui focar TBC VISCERAL OARECARE. vasculita alergica de cauza TBC. papulii violacei de 3-5 cm cu varful necrozat ce se elimina >microulceratii. localizare la superioara a corpului in special fata(imita o acne vulgara),1/2 inferioara corpului,fese,coapse(imita foliculitele acute).Rezolvarea prin tratamentul focarului TBC.

MICOZE SUPERFICIALE LA OM Tricofitia uscata

Tricofiia sau pecinginea este o dermatomicoz (mbolnvire a pielii i firului de pr n zonele circulare) uscat sau inflamatorie, determinat de unele ciuperci parazite din grupul Tricophiton (Tricophiton serucosum). Apar bicue purulente care apoi ulcereaz i sunt acopererite de cruste. Tricofiia este zoonoz (boal comun omului i animalelor) care este contactat n special de la oarece, cal, viel, pisic sau cine, fiind foarte contagioas, putnd avea drept rezultat pierderea complet a prului. Apare, n special, pe jumattea superioar a trunchiului i membrele superioare, fiind lipsit de mncrime, iar dup expunerea la soare rmn pete albe nepigmentate. Trebuie avut n vedere c sporii ciupercii Trichophiton sunt foarte rezisteni la condiiile mediului ambiant. Tricofiia are drept rezultat cderea prului, cruste, ngroarea pielii epidermofitie interdigito-plantar, pitiriazis versicolor, candidoze, zblu, erizipel dat de streptococ, localizat la vasele limfatice din derm nsoite de febr mare, vrsturi, transpiraii, placard rou. Tricofiia are tendina de vindecare la pubertate. Tricofiia uscat a pielii capului este, n general, o boal a copilului de vrst colar, mai frecvent n mediul rural dect n cel urban i afecteaz mai ales bieii. La nivelul pielii capului apar numeroase plci mici, scuamoase, de form rotund sau neregulat, cu o suprafa roie, presrat cu pustule foliculare (mici tumefacii ce conin puroi) i cu orificii, din care, la presiune, ies picturi de puroi. Perii bolnavi sunt eliminai spontan, prin supuraia folicular. Ca semn nsoitor, ganglionii din spatele urechilor i cei suboccipitali sunt mrii n volum i sunt dureroi, iar bolnavii sunt, uneori, febrili. Dac nu este tratat, tricofiia poate persista pn la 18 ani, cnd se vindec, n general spontan, fr s lase alopecie. Aceast vindecare spontan pare a fi n legtur cu creterea cantitii de acizi grai din secreia glandelor sebacee.

Medicul va pune diagnosticul bolii numai dup examenul perilor rupi sau al fragmentelor de peri coninute de grosimea scuamelor de pe suprafaa acestor plci. Se vor folosi ca tratament mpotriva tricofiiei produse cu rol antibiotic pe baz de iod, unguente antitricofitice, tablete cu griscofulvin. Uneori, vindecarea este urmat de cicatrice i alopecie. Daca nu este tratat, poate sa evolueze n tricofiia cronic a adultului ce se manifest prin puncte negre pe feele laterale i dorsale ale membrelor inferioare, gambe, palme, antebra, fa, sub forma unor pete roii. 2. Tricofitia uscata (superficiala) - etiologie: Tricofiton violaceum - mediu rural, la copii - localizare la nivelul scalpului - placarde tondante - deosebiri: o firul de par rupt foarte inegal (camp cosit foarte prost) o ruperea firului de par este liniara (nu ca pamatuful) o spori de dimensiuni mari (7-8), endotrix o aspectul firului de par: sac plin cu nuci o lampa Wood-> negativ, nu produce fluorescenta -placarde tondante numeroase de dimensiuni mici (1-2 cm), contur imprecis, fond usor eritematos -prin caderea sporilor la nivelul gatului uneori apar leziuni la nivelul pielii glabre-> inoculari secundare= Herpes circinat= inele concentrice (eritemato-veziculo-crustoase) separate prin zone neafectate; zona afectata= inel lezional cu vezicule 3. Tricofitia profunda, supurata - etiologie: Tricophiton gypseum - doua forme: o tricofitia profunda a copilului (Kerion celsii): - apare aproape exclusiv la copii din mediul rural care se joaca cu viteii - incubatie aproximativ o saptamana - la nivelul scalpului-> un grup de pustule ce proemina pe un fond eritematos-edematos-> in tesuturi-> tumoare inflamatorie proeminenta acoperita de mai multe cruste ce aglutineaza firele de par la nivelul placardului-> 2 semne: epilatia spontana a firelor de par<- alterarea sacului folicular tasnirea puroiului din profunzime prin multe orificii: supuratie pluriorificiala in stropitoare<- la o lejera comprimare laterala a

tumorii-> puroiul tasneste prin zeci de orificii foliculare=> compromiterea profunda si definitiva a firelor de par - leziuni foarte dureroase - in patogenie intervine si Stafilococul aureu - apar adenopatii satelite, cordoane de limfangita - diagnostic pozitiv: examenul firului de par-> dispozitia sporilor strict ectotrix examenul cu lampa Wood negativ - insamantari frecvente pe pielea glabra=> pustule de dimensiuni mari grupate (8-10), nu conflueaza, pe fond eritemato-edematos-> foliculitele conglomerate Leloir o tricofitia profunda a adultului (sicozis parazitar): - apare numai la barbati intr-un context profesional-> sector agrozootehnic - leziuni la nivelul fetei: mustata, barba - leziunile initial sunt maculo-nodulare apoi papulo-pustuloase, fiecare pustula centrata de un fir de par - fond eritemato-edematos, dar nu realizeaza aspectul de tumoare inflamatorie - epilare spontana a firului de par=> cicatrici deprimate (varioliforme) asemanatoare cu acneea - diagnostic pozitiv: examenul firului de par - diagnostic diferential: la adult: o foliculite stafilococice o furunculoza fetei o acneea flegmonoasa la copil: o furunculul antracoid (carbuncul) o tumori autentice (sarcoame) o granulom candidozic

Favusul etiologie: Tricophiton schonleini (specie antropofil, potenial epidemiologic sczut) focare familiale evoluie cronic (10-20 de ani) leziuni la nivelul scalpului debut prin apariia godeului favic-> la nivelul orificiului folicular=> formaiune cupuliform centrat de firul de pr, diametru de 5-6mm1cm culoare galben= scuam-crust + cultur in vivo a parazitului godeurile se extind ncet la celelalte fire de pr ce sunt ncet compromise-> alopecie definitiv ireversibil ce cuprinde toat pielea sntoas a capului exceptnd liziera pielii proase= coroana favic firul de pr: aspect mat, gri (asemntor cu prul de porc) miros de urin de oarece examen micologic: parazitare srac cu spori articulai ntre ei endotrix (asemntori cu bul de bambus) examen la lampa Wood negativ -tratamentul pilomicozelor: raderea integral a pielii proase a capului sptmnal badijonarea zilnic (de 2 ori pe zi) cu preparate iodate sau tinctur Castellani (cu fuxin i fenol=> rou), tinctur Sabouraud aplicaie cu alcool salicilat i acid benzoic 3% tratamentul general este obligatoriu alturi de cel local: o griseofulvin po paralel cu exces de lipide (pn la 5-6 ani o tablet, 6-10 ani 2tb, 10-15 ani 3tb, 15 ani 4-5tb): n favus 3-4 luni o nizoral o itraconazol Simptomatologie. Afeciunea ncepe insidios printr-o pat eritemato-scuamoas, care, n timp, este nlocuit de o crust glbuie ca sulful, rotund, deprimat i centrat de un fir de pr, denumit godeu favic. Acesta este format dintr-o cultur pur de parazii la nivelul astrului folicular. Iniial,

godeul are un diametru de civa milimetri, dar crete pn la 12 cm. n unele cazuri, prin confluarea godeurilor, rezult crusta favic, de culoare galben, cu marginile policiclice, ce acoper o parte variabil a pielii capului, respectnd totdeauna un chenar periferic . Prul invadat este mat, fr luciu, cu aspect prfuit, i friabil. Cu timpul prul cade, lsind o alopecie cicatriceal, la nivelul creia se observ godeuri favice, cruste glbui i, ntotdeauna, un numr de fire de pr mai subiri i decolorate. Se cunosc i forme clinice fr godeuri. ipur de favus Favusul pitiriazic, relativ frecvent, se caracterizeaz prin placarde cu scuame dese i aderente, la nivelul crora prul este mat, decolorat i prfuit, asemntor prului favic. Placardele respect totdeauna un chenar periferic. In majoritatea cazurilor afeciunea evolueaz, n 10 15 ani, spre alopecie cicatriceal. Favusul impetigoid, mai rar dect precedentul, se caracterizeaz prin cruste glbui, asemntoare celor din impetigo, la nivelul crora prul are aspect favic ; i n acest caz placardele respect chenarul periferic. Afeciunea evalueaz lent spre alopecie cicatriceal. Favusul alopecie se caracterizeaz numai prin plci alopecice cicatriceale, care apar de la nceput sub aceast form ; uneori, se asociaz ou cteva leziuni foliculare. Favusul se poate localiza i la pielea glabr, realiznd godeuri, leziuni vezicu'loase, papuloase sau papuloscuamoase, denumite favide. Mucoasele sunt foarte rar afectate i n acest caz se observ mici ulceraii, din care se poate izola agentul cauzal. n aceste cazuri prognosticul este grav. Ganglionii limfatici regionali pot fi invadai ntr-un numr redus de cazuri. Organismul este excepional de rar invadat n ntregime, caz n care afeciunea este letal, iar parazitul poate fi pus n eviden n diferite organe. Histopatologie. Epidermul prezint iniial, n grosimea stratului cornos, filamente mioeliene, iar stratul mucos este de aspect normal. Pe msur ce parazitul se dezvolt, stratul cornos dispare, stratul mucos se atrofiaz pn la dispariie, iar godeul ajunge n contact cu dermul. Dermul prezint o atrofie a papilelor, o tergere a glandelor sebacee i un infiltrat cu celule rotunde, fibroase i plasmocite. n timp se

instaleaz o atrofie progresiv, cicatriceal. Uneori, se gsesc i noduli tuberculoizi formai din : limfocite, polinucleare, plasmocite, epiteilioide i celule gigante. Diagnosticul diferenial se face cu : - tricofiia i microsporia uscat ( placarde alopecice, seuamoase, necicatriceale) ; - impetigo-ul pielii capului - eczenna streptococic crustoasa (au un caracter mai acut, iar ,prul este de aspect normal) ; - psoriazisul pielii capului (scuame groase, care nu respect chenarul periferic i nu altereaz prul) ; - pitiriazisul simplu (este difuz, intereseaz aproape toat suprafaa capului, nu altereaz prul) ; - pseudopelada (plci alopecice fr cruste ; poate fi confundat uneori, cu favusul vindecat, n -care caz anamnez precizeaz diagnosticul) ; - lupusul eritematos (plci alopecice cicatriceade, dar prezint leziuni de keratoz folicular, fr godeuri). In cazurile mai dificile, examenul microscopic al crustelor i firelor de pr precizeaz diagnosticul. Tratarmentul favusului - Primii pasi constau in sporirea igienei zonei afectate prin folosirea sampoanelor, lotiunilor si cremelor cu ketoconazole si sulfit de selenium dar si in indepartarea crustelor; - Se foloseste griseofulvina, tratamentul standard in tinea capitis. Terbinafina, itraconazole si fluconazole pot eradica fungul si vindeca boala. Favusul nu prezinta tendinta de remitere spontana

Micoze cutaneo-mucoase= candidoze -candida-> 20 de specii -candida albicans (20-35% din populaie dezvolt pe culturi candida) -sunt ciuperci unicelulare (levuri, monilie), se nmulesc prin nmugurire lateral i desprinderea unei celule fiice -au nevoie de mediu hidrocarbonatat -triete saprofit n tubul digestiv al omului sntos -echilibru perfect cu microflora intestinal -patogenetic (factori care exacerbeaz virulena determin nmulirea candidei): antibioterapie local: Penicilina, Ampicilina, Eritromicina tratament antitricomoniazic, antilambliazic, n special cu Metronidazol diabetul zaharat-> candidozele anun frecvent un diabet zaharat; creterea glicemiei=> condiii foarte bune pentru dezvoltarea candidei anaciditatea gastric, colecistopatii cronice, gastroenterite cancere avansate, limfom malign, citostatice, roentgenterapie corticoterapie de durat lung (prin mecanism de diabet steroidic) SIDA (afectarea barierelor de protecie) dup anticoncepionale, imunosupresoare -clinic: 1. candidoze cutanate (rare) 2. candidoze ale mucoaselor (frecvente) 3. candidoze unghiale i periunghiale 4. candidoze profunde, sistemice, viscerale Candidoze cutanate 1. Intertrigo candidozic alur profesional (ap, zahr): patiserii, osptrii, buturi localizare: spaiul III interdigital de la mn plica retroauricular comisura bucal- angulus candidozic

plica submamar plica ombilical plica inghinal, interdigital a piciorului-> rar fond eritematos intens-> zon veziculoas , se sparge, se produc eroziuni; n fundul pliului apar fisuri dureroase; leziunile sunt pruriginoase patognomonic: leziuni acoperite de un depozit alb cremos caracteristic uor detaabil= epidermul macerat + cultura de candida in vivo diagnostic pozitiv-> examen micologic=> spori uor de recunoscut diagnostic diferenial celelalte intertrigouri
2. Perionixisul candidozic

zon periunghial intens edemaiat-> aspect de b de tob zon congestiv; eritematoas; presrat cu vezicule dac comprimm zona apare o singur pictur de puroi de sub repliul unghial Candidoze mucoase 1. Candidoza bucal n afar de angulus poate fi o stomatit difuz=> enantem bucal difuz, presrat din loc n loc de insule de depozite cremoase foarte uor de desprins= stomatita smntnoas a nou-nscutului sau copii distrofici n practic-> frecvent glosita candidozic: hipertrofia papilelor/atrofia papilelor 1. dac hipertrofia e total=> glosita scrotal sau cerebriform, frecvent exist o fisur median 2. dac hipertofia lingual intrereseaz doar papilele filiforme=> cretere pn la 1-2 cm=> glosita piloas, proas: neagr (dac s-a oxidat keratina), alb(dac nu s-a oxidat keratina) 3. dac atrofia e n zone bine delimitate netede, lucioase= glosita geografic 4. depapilare integral= limba, glosita glazurat constant exist xerostomie (90%) senzaie de arsur + prurit lingual

 poate exista i o laringit candidozic: insule punctiforme albicioase, mucoase pe peretele congestionat al faringelui; clinic-> rgueal 2. Candidoza genital brbai: balanita candidozic, rar uretral congestia, tumefacia glandului pe care apar vezicule i zone erozive cu depozite alb cremoase edem local-> fimoz/parafimoz senzaie de arsur, prurit femei-> colpita micotic: enantem vulvar maxim presrat de vezicule i zone erozive dureri, arsuri, dispareunie secreie vaginal consistent, alb cremoas recoltare din fundul de sac vaginal-> bulgri cremoi condensai diagnostic diferenial: brbai: herpes genital femei: trichomoniaza genital-> galben verzuie aerat blenoragia colpite microbiene: E. coli, H. Influenzae 3. Candidoza anal constipaie rebel prurit anal foarte intens congestie puternic a regiunii perianale pliuri ngroate, edemaiate fisuri radiare ascunse de depozitul alb cremos tratament: suprimarea cauzei tratament igieno-dietetic hipoglucidic alcalinizarea organismului: 2-3 lingurie bicarbonat/zi; local Borax 3-4% n splturi, bi, comprese, splturi vaginale badijonarea leziunilor cu violet de geniana: sol. alcoolice 0,5-1% pe tegumente, sol. apoase 0,1-1,2% pe mucoase; zilnic anticandidozice:

Nistatin (Micostatin)=Stamicin: pudre, creme, paste, unguente, supozitoare, ovule, bujiuri uretrale Amfotericina B Pimaricina => de rezerv Natalicina

Onicomicoze -sunt: primitive secundare -dac debuteaz: la nivelul marginii libere a unghiei-> tipI (distale) la nivelul rdcinii unghiei-> tip II (proximale) la nivelul lamei unghiale-> tip III (parenchimatoase) la nivelul plcii unghiale-> tip IV (cu perionixis) -ageni etiologici: epidermophiton tricophiton candida mucegaiuri: Aspergillus, Penicillium -diagnostic: recoltare fragmente unghiale, macerare cu KOH -afectare unghial: unic mini/picioare mini/ picioare 8-10 unghii rar toate unghiile -clinic: modificri de culoare: alb, glbuie, verzuie, negricioas (mucegaiuri) modificarea grosimii: crete zona subunghial unghie friabil tendin de detaare-> spaiu liber ntre patul unghial i unghie modificri de relief: depresiuni, anuri, boseluri, modificri de form: convex (unghii hipocratice), concav (koilonikie) invazie-> invadarea unghiei care va cdea -tratament:

 conservativ: antimicotice cu iod , imidazoli (Itraconazol 4 capsule/zi, 7 zile apoi pauz 3 sptmni apoi ciclu se reia nc de dou ori=>3 puls terapie; Lamisil, Diflucan), Timol 4% n cloroform-> ptrund n unghie chirurgical: anestezie la baza, pulpa degetului; smulgere integral + radere energic cu chiureta Wolkmann pn la os;pansament cu iod

PARAZITOZE LA OM Dizenteria amibiana - Este o boala infectioasa care poate fi produsa de bacilul dizenteriei sau de un protozoar (amibiana). Se caracterizeaza prin dureri abdominale, senzatie dureroasa de necesitate si multe scaune mucosangvinolente. Prezinta in general aceleasi manifestari ca enterita, cu scaune moi frecvente, putin abundente si sangvinolente sau cu mucozitati, insotite de crampe. Dupa criza de dizenterie se bea suc de morcov + spanac + sfecla in care predomina morcovul. Apoi suc de telina urmat de suc de mere. Sucul se bea cu paiul, incet, imediat ce a fost facut. e4p1115ee69pfp Tratamentul cu argila (dupa Formula AS, nr. 416/iunie 2000): 400 g argila, intr-o singura doza, foarte tulbure - recomandat de dl Mircea Bocan, terapeut din Alba-Iulia. Sa se bea bors de putina. Se bea tinctura de afine sau un paharel de tuica de afine. Se pune compresa cu apa si otet pe burta. Rachitan, tataneasa, urzica. Infuzie de frunze proaspete - 40 g/l 1 apa. Bitter suedez. Apiterapie: polen. Presopunctura si acupunctura Obs.: Cei neinitiati in presopunctura si acupunctura se adreseze unui specialist. Se maseaza fata palmara a degetului aratator pana la baza degetului mare. Fiul printului" se gaseste in scobitura de pe marginea interna a talpii piciorului, aproximativ la jumatatea sa. Tonifiere, in sensul insurubarii, 10 min., de 2 ori/zi; cate 10 sedinte. Masarea zonelor reflexe: stomac - intestin, sistem limfatic. in caz de diaree nervoasa, masarea zonei reflexe a plexului solar. Bacteriile dizenterice se subdivizeaz n 4 grupe mari: 1. Shigella dysenteria cu subgrupele Grigoriev-ig, tuer-mit, Lardj-Sacs; 2. Shigella Flexneri cu subgrupa Newcastle; 3. Shigella Boydii; 4. Shigella Sonne.

Actualmente n grupele menionate se numr mai mult de 500 serotipuri de bacterii dizenterice, mai frecvent ntlnindu-se pe meleagurile noastre sh.Sonne i Flexneri. Bacteriile dizenterice se mai numesc higelle n memoria savantului nipon-Shig, iar maladia igheloz. Bacteriile dizenterice sunt destul de viabile n mediul ambiant. n solul umed ele se pstreaz circa- 3 luni; n ap- 10 zile; n lapte -10-20 zile; pe legume i fructe-2 sptmni; pe pine, unt, brnz- 10-15 zile; pe pielea minilor 3-5 zile, de asemenea se mai pot pstra un timp ndelungat pe jucrii i lenjerie. Pe lenjeria de corp murdrit cu fecale uscate, bacteriile dizenterice triesc 17 zile; pe diferite vase, oal de noapte timp de o lun. Pe parcursul a 2 sptmni aceti germeni rmn viabili pe suprafaa banilor de metal sau hrtie murdrii cu materii fecale. Sub aciunea temperaturii de +60C ei pier peste 10-30 min., la temperatura de fierbere (+100C) peste un minut. Razele solare directe distrug microbii dizenterici timp de 30 min., soluia de acid fenic 5% n cteva secunde, soluia de cloramin de 1% n 7 minute, iar cea de 2% peste numai 2 minute. Soluia de clorur de var de 10% nimicete bacteriile dizenterice n materiile fecale pe parcursul a 2 ore. n calitate de surs de infecie servete omul bolnav cu forme acute i cronice de dizenterie, n deosebi persoanele care suport formele atipice, asimptomatice ori purttoare de aceti germeni. Totodat mai menionm, c un pericol destul de mare din punct de vedere epidemiologic l prezint pacienii cu forme acute de dizenterie, deoarece n perioada de stare a maladiei din organismul lor se elimin n mediul ambiant un numr enorm de bacterii. Dizenteria pe bun dreptate este numit boala minilor murdare. Anume prin intermediul minilor murdare de fecalii, ce conin bacterii dizenterice, ele se transmit la cei sntoi prin contactul direct ori prin intermediul diferitor obiecte (lenjerie de corp, pat, vesel, bani, etc), adic prin contact indirect. De asemenea prin aceleai mini murdare de fecalii cu microbi dizenteriei se infecteaz apa sau produsele

alimentare la consumarea crora, persoanele umane se molipsesc de aceast patologie. Un rol important n rspndirea dizenteriei l joac i mutele, deoarece ele regulat contamineaz masele fecale i produsele alimentare. De menionat, c dizenteria ntre copii, mai ales la cei din colective, se transmite mai frecvent prin intermediul jucriilor contaminate, de asemenea prin ap i produse alimentare infectate. Dizenteria, ca i alte infecii intestinale, are un caracter sezonier- mai frecvent vara i la nceputul toamnei, ns cazuri sporadice se nregistreaz pe parcursul ntregului an. Imunitatea dup suportarea dizenteriei este tipospecific i nendelungat. Ptrunznd pe diverse ci n tractul digestiv bacteriile dizenterice afecteaz n special intestinul gros, multiplicndu-se n mucoasa lui i eliminnd endotoxin. Ultima se absoarbe n snge cauznd o intoxicaie general a organismului, afectnd sistemul digestiv, nervos, cardiovascular i provocnd maladia propriu-zis. Maladia are un debut acut, care urmeaz dup perioada de incubaie cu o durat de 1-7 zile, mai frecvent 2-3 zile. Dizenteria evolueaz ntr-o form acut i cronic. Forma acut dureaz pn la 3 luni, iar cea cronic pn la 2 ani. n dizenteria acut se disting formele:

Colitic; Gastroenterocolitic; Gastoenteritic.

Ele pot decurge dup gradul de gravitate sub form uoar, medie i grav. Din formele menionate mai frecvent se ntlnete cea colitic. Afar de formele enumerate dizenteria acut mai decurge atipic (forma frust tears, portaj de bacterii dizenterice). Dizenteria cronic la rndul su se subdivizeaz n form continu i recidivant. Forma colitic de dizenterie acut se caracterizeaz prin simptome de intoxicaie, temperatur ridicat, apariia durerilor colicative n regiunea iliac stng a abdomenului i scaunul lichid, frecvent n cantiti mici, care conine, de regul, mucoziti, iar n cazuri medii i

grave mai conine i striuri de snge.Cu alte cuvinte, pentru aceast form de dizenterie sunt caracteristice sindroamele de intoxicaie i colitic, exprimarea crora este n dependen de gravitatea maladiei. n cazuri medii i grave mai au loc dereglri i din partea sistemului cardiovascular. Dac dizenteria evolueaz uor, frecvena scaunului nu depete 10 ori pe zi, n forma medie 10-20 i grav mai des de 20 de ori ajungnd pn la fr numr. Pentru formele medii i grave mai sunt caracteristice tenesmele (dureri periodice n partea stng de jos a abdomenului i n perineu, care apar naintea actului de defecaie i n timpul lui) i scaunele false (atunci cnd bolnavul se afl pe oala de noapte, neeliminndu-se nimic din intestin, mcar scuipat rectal). Forma gastroenterocolic are un debut brusc, exploziv cu frisoane, greuri, vome repetate, scaune lichide, frecvente, apoase, ulterior din ele dispar masele fecale, ns conin mucoziti i striuri de snge. Pot aprea tenesme i scaune false. n aceast form mai poate fi prezent n perioada precoce i sindromul de deshidratare. Forma gastroenteritic este mult asemntoare cu toxiinfeciile alimentare i salmoneloza. Debutul bolii este brusc, cu greuri i vome abundente, dureri n abdomen, frisoane, cefalee, temperatur de 40C, scaun frecvent si apos, n cantiti mari, fr mucoziti i striuri de snge, tenesme; lipsesc tendinele false de defecaie. n cazuri grave progreseaz deshidratarea organismului i se dezvolt ocul hipovolemic. Dac dizenteria capt o astfel de ntorstur i bolnavul nu se adreseaz imediat dup ajutorul medical, ea poate avea consecine tragice pn la deces. n formele atipice, subclinice i portaj de bacterii simptomeie clinice sunt puin exprimate ori lipsesc definitiv. Ele trebuie s fie numaidect confirmate prin metode de laborator. De menionat c persoanele cu astfel de forme sunt foarte periculoase din punct de vedere epidemiologic pentru cei din jur, mai ales dac activeaz n colectiviti ori n diverse ntreprinderi alimentare. Dizenteria cronic este favorizat de nerespectarea regimului de pat i dietetic n perioada acut a bolii, precum i de tratamentul tardiv sau incomplet, ori lipsa lui definitiv din cauza neadresrii la medic.

Forma recidivant de dizenterie cronic se caracterizeaz prin acutizri de 2-4 sptmni, care alterneaz cu perioada de ameliorare, ce dureaz cteva luni. n perioada de acutizare simptomeie sunt asemntoare cu dizenteria acut forma colitic, ns evoluia de lung durat influeneaz negativ asupra strii generale a bolnavului, provocnd multiple tulburri subiective, inclusiv psihologice. n dizenteria cronic continu lipsesc perioadele de ameliorare i starea bolnavilor rmne permanent nesatisfctoare. Se deregleaz evident digestia, bolnavii sunt istovii, apar semne de hipovitaminoz, anemie, disbacterioz. n ultimul timp ea se ntlnete rar, afectnd mai frecvent btrnii i pacienii cu patologii grave asociate. n dizenterie pot avea loc i complicaii, dintre care mai grave oc toxiinfecios i hipovolemic. Dizenteria poate croniciza ori provoca acutizarea hemoroiului, uneori a fisurilor anale. La bolnavii slbii se poate asocia infecia cocic n form de pneumonie, inflamaii a cilor urinare i disbacterioz. Din complicaiile mai rare se nregistreaz perforaia intestinului cu peritonit, tromboza vaselor mezenterale i prolapsul intestinului rect. De menionat, c complicaiile enumerate se ntlnesc la persoanele care se adreseaz tardiv la medic, ocupndu-se cu autotratamentul. n profilaxia dizenteriei are mare importan depistarea precoce a bolnavilor; izolarea i tratarea lor la timp; efectuarea msurilor de dezinfecie; controlul contacilor la bacteriile dezinterice. O importan deosebit o are respectarea regulilor de igien personal; ntrebuinarea apei fierte, a fructelor i legumelor minuios splate i oprite cu uncrop; lupta riguroas cu mutele; ntreinerea igienic a localurilor; controlul sanitar a surselor acvatice i a ntreprinderilor alimentare att de stat ct i private.

Giardioza

Giardioza - numita si giardia - este o boala intestinala cauzata de infectia parazitul Giardia lamblia (numita si Giardia intestinalis). Simptomele de giardie sunt diaree, crampe abdominale, flatulenta si simptome generale intestinale. Simptomele care apar la copii sunt reprezentate de deficitul de crestere si luare in greutate. Simptomele de giardioza pot sa apara doar o data pentru o perioada scurta de timp sau pot sa apara si sa dispara pe o perioada mai lunga de timp. Este posibil sa nu mai existe simptome si inca sa fie prezenta infectia parazitara. Zonele endemice pentru giardia Giardia apare mai in toate zonele lumii, dar este cea mai importanta problema in zonele in care este limitat accesul la apa sau unde regulile igienice sunt precare. In Statele Unite, G. Intestinalis este intalnita in ape, cum ar fi fluvii, rauri sau lacuri (surse la suprafata apei). Epidemii de giardia au aparut datorita tratarii inadecvate a apei din sistemele urbane sau cand apa a fost contaminata cu deversarile din canalizari. Bazinele de inot, fantanile arteziene si lacurile din parcuri care nu sunt tratate corespunzator si mentinute la acel standard sau care nu au un sistem adecvat de filtrare pot fi de asemenea surse de infectie. Cazurile de infectie sunt mai multe in gradinite sau centre de ingrijire, datorate in special proastei igiene cum ar fi spalarea insuficienta pe maini, in situatiile in care persoanele nu au un control bun asupra mictiunii (urinare). In unele centre de ingrijire mai mult de 35% din copii au avut giardia in scaun (materiile fecale). Cele mai multe cazuri de infectie apar in zonele de munte, datorita faptului ca oamenii nu realizeaza ca parazitul poate supravietui si la temperaturi joase cum sunt cele din lacurile si apele curgatoare montane, astfel incat consuma acea apa netratata corespunzator. Boala este mai frecventa si in comunitatile care folosesc apa din rauri si lacuri ca sursa de apa potabila si nu folosesc filtrarea apei in procesul de purificare.

Copiii sunt infectati mai frecvent decat adultii, mai ales cei aflati in centre de plasament, unde copiii nu sunt invatati sa foloseasca toaleta cum trebuie. De asemenea este mai frecvent intalnita infectia in centrele de ingrijire pentru batrani, acestia avand si probleme de incontinenta urinara (pierdere inconstienta de urina). Boala este mai frecventa si in comunitatile care folosesc apa din rauri si lacuri ca sursa de apa potabila si nu folosesc filtrarea apei in procesul de purificare. Tratarea cu clor a apei potabile nu este o metoda sigura de distrugere a parazitului. Cei care merg in camping si excursionistii care circula in zonele unde apa poate fi contaminata cu acest parazit, au un risc mai mare de a contacta boala, in conditiile in care nu isi purifica apa prin fierbere sau filtrare. Cauze Giardioza (numita si giardia) este produsa de un parazit unicelular numit Giardia lamblia, numit si Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis. Parazitul traieste si se multiplica in intestinul omului sau animalelor. Odata ce a ajuns in intestin, se ataseaza de mucoasa intestinala, careia ii modifica functia normala si intra in competitie pentru nutrientii importanti. Acest lucru determina urmatoarele simptome: - discontinuitatile mucoasei intestinale, poate se scada capacitatea organismului de a absorbi nutrientii din alimentele care trec prin intestin. Daca nu sunt absorbiti, nutrientii raman in tractul intestinal, provocand diaree, crampe si flatulenta asociate giardiozei - parazitul poate sa accelereze pasajul alimentelor prin intestin, provocand diaree. Scaunul (materiile fecale) animalelor infectate sau ale oamenilor contin parazitii. Infectarea cu Giardia lamblia se produce in 2 feluri: - contact direct mana-gura prin care se transfera parazitul din scaunul persoanelor infectate. Acest lucru se intampla datorita unei igiene proaste, cum ar fi absenta spalatului pe maini. Parazitul se poate transfera si prin contact direct oro-anal sau oro-genital cu o persoana

infectata - transmiterea indirecta a parazitului prin consumul de apa sau alimente care au intrat in contact cu materiile fecale contaminate. Perioada de incubare dureaza 7-10 zile dar poate varia de la 3 la 25 de zile sau mai mult. Giardioza este contagioasa atata timp cat parazitul este prezent in materiile fecale, ceea ce poate dura si cateva luni de zile. Nu toate persoanele infectate prezinta simptome, dar o persoana care nu are simptome tot poate raspandi boala. Simptologie O persoana se poate infecta cu acest parazit daca mananca sau bea apa contaminata. Daca se ingrijeste o persoana deja infectata, se vor lua masuri de precautie cum este spalarea pe maini cat mai frecvent pentru a se evita raspandirea bolii. De exemplu daca se schimba scutecele unui copil cu giardia si nu se spala mainile dupa, orice sau oricine care este atins se va infecta. Se poate face si autocontaminare daca mana nespalata se va folosi pentru a manca sau a se atinge. Odata ce a ajuns in organism, parazitul se multiplica in intestinul subtire si va circula in intestinul gros. Unii paraziti formeaza chisti, forme inactive care pot supravietui pe o perioada mai lunga de timp in afara organismului. Parazitii si chistii parasesc organismul prin scaun si pot contamina apa sau alimentele, continuand ciclul. Dupe expunerea la parazit, urmeaza apoi 7-10 zile pana la aparitia infectiei, dar poate varia intre 3 si 25 de zile sau mai mult. Se poate transmite infectia si la alte persoane in toata aceasta perioada in care exista infectia cu parazit, care poate dura luni de zile, chiar si daca nu exista simptome. Multi dintre copiii sau adultii infectati cu Giardia lamblia nu prezinta simptome de giardioza, chiar daca sunt infectati si parazitul este prezent in materiile fecale. Aceste persoane pot transmite boala. Cand sunt prezente, cele mai frecvente simptome sunt: - diaree care de obicei dureaza 7-10 zile. Poate dura mai mult dar de asemenea poate sa se amelioreze si mai repede in 2-4 zile. La inceput este prezenta o diaree apoasa, urmata apoi de steatoree (prezinta

grasimi), scaune urat mirositoare care pot pluti. Acest lucru este un semn ca grasimile nu sunt digerate corespunzator si sunt transferate din organism in scaun - crampe si sensibilitate abdominala - greata si pierderea apetitului alimentar - flatulenta (gaze) sau balonare - fatigabilitate. De cele mai multe ori, persoanele infectate nu cauta un tratament pentru aceste simptome. De cele mai multe ori simptomele se amelioreaza de la sine. Dar daca giardioza nu este tratata de la aparitia primelor simptome, boala poate dura o perioada lunga de timp si se poate croniciza. Persoanele cu giardioza cronica prezinta atacuri diareice care apar si dispar insotite de simptomele descrise. Aceste episoade alterneaza cu perioade de constipatie sau un tranzit intestinal normal si dureaza doar cateva zile cand apar. Din aceste motive, acestia nu se adreseaza la medic pentru tratament. Simptomele de giardioza cronica sunt: - scaune moi, grase, nelegate (nu mereu lichide sau apoase), uneori scaunele pot fi urat mirositoare sau spumoase si de cele mai multe ori in cantitate mica - disconfort abdominal sau iritatii gastrice care sunt mai frecvente dupa mese - crampe abdominale, balonare sau durere - flatulenta - halena fetida (miros urat in respiratie) persistenta, uneori cu miros de sulf - dureri de cap ocazional - scaderi in greutate - stare generala proasta, astenie, fatigabilitate, stare generala de disconfort. Simptome la copil Copiii cu giardioza pot sa nu prezinte alte simptome decat tulburari de crestere, scadere in greutate. Daca sunt prezente simptome, acestea sunt:

- scaune diareice spumoase, galbene, urat mirositoare - scaderi in greutate sau pierderea apetitului alimentar - dureri abdominale, greata sau varsaturi - deficite nutritionale cauzate de incapacitatea absorbtiei unor nutrienti. Alaptarea este considerata ca protejeaza sugarii de a face giardioza. Laptele de mama contine nutrienti care omoara parazitii. Aceste simptome de giardioza sunt comune si altor infectii intestinale. Durata simptomelor si testul de identificare a parazitului, pot fi singurele care fac diagnostic diferential al acestor boli. Simptomele de giardioza apar de obicei la 7-10 zile dupa infectare, desi uneori pot dura 35 de zile sau mai mult. Odata ce au aparut, simptomele dureaza cel putin 7 saptamani: - la copiii sau adultii care nu au afectiuni, simptomele pot sa dispara si fara tratament - diareea pe termen lung poate sa produca pierderi in greutate, deshidratare sau probleme de nutritie intrucat alimentele nu sunt absorbite in mod corespunzator in organism. Uneori aceste afectiuni se amelioreaza si fara tratament. Daca nu se intampla acest lucru, se pot trata corespunzator. Multe persoane care sunt infectate cu Giardia intestinalis nu prezinta simptome; se poate produce infectarea altor persoane chiar daca nu exista simptome, intrucat parazitul exista inca in scaun (materiile fecale). Dintre persoanele ce prezinta simptome de giardia, 20% pana la 40% dezvolta o intoleranta temporara la lactate sau alte produse pe baza de lapte (deficit de lactaza sau intoleranta la lactoza). Aceasta problema poate sa dureze pana la o luna dupa terminarea tratamentului pentru giardia. Acest lucru semnifica faptul ca tratamentul nu este eficient sau ca s-a produs reinfectia. Nou nascutii si sugarii care fac giardioza pot refuza alimentele si se pot opri din crestere pana in momentul in care se vindeca boala. Cresterea normala si dezvoltarea organismului nu se produc imediat dar pot sa reinceapa in cateva saptamani sau luni. Studiile au aratat ca este posibil ca o persoana care a fost infectata cu giardioza sa dezvolte o imunitate pe termen scurt fata de parazit.

Exista riscul contaminarii cu giardia pentru: - cei ce lucreaza in centre de ingrijire pentru copii, mai ales daca majoritatea nu stiu sa foloseasca toaleta - parintii sau familiile cu copiii mici - cei care innoata in ape de agrement cum ar fi rauri, lacuri, ape curgatoare, mai ales in timpul verii sau toamnei cand exista riscul cel mai mare de expunere. Riscul apare in momentul inghitirii apei in timpul inotului - cei care consuma apa netratata sau tratata insuficient, mai ales din apele curgatoare, rauri, lacuri - cei care locuiesc sau lucreaza in diferite amplasamente sau centre de ingrijire sau sunt rude cu unul dintre acesti angajati - cei care au contact oro-anal si oro-genital cu o persoana infectata. Factorii de risc care duc la aparitia simptomelor dupa infectare: - existenta unei scaderi a imunitatii. Exista doua afectiuni, care sunt considerate ca produc modificari ale sistemului imun si cresc in special riscul de aparitie a simptomelor de giardioza, numite imunodeficienta comuna variabila si agamaglobulinemia X- linkata - existenta unor boli care afecteaza tranzitul intestinal si fac intestinul mai susceptibil la infectie cum ar fi boala Crohn sau fibroza chistica - existenta malnutritiei inainte de infectare - tratamentul chirurgical pentru stomac cu o perioada scurta inaintea infectarii sau tratamentul medicamentos cu antiacide gastrice. Acest lucru constituie o problema intrucat stomacul secreta o cantitate mai mica decat normalul de acid (aciditatea gastrica omoara unele microorganisme).

Daca se suspecteaza giardioza se suna imediat la serviciile medicale de urgenta. - scaune diareice de culoare neagra sau cu sange. Exista unele medicamente care contin bismut (Peptobismol) si care coloreaza scaunul in negru - semne de deshidratare cum ar fi:

- oligo sau anurie (urinare in cantitate mica sau deloc) sau scutece uscate timp de 8 ore sau mai putin de 3 urinari pe zi (sau scutece ude) in ultimele 24 de ore, in special insotite de unul sau mai multe semne de deshidratare - pliu cutanat persistent - responsivitate dificila sau incetinita sau confuzie - ochi infundati in orbite - hipotensiune arteriala. Se contacteaza serviciul medical in decursul unei zile daca: - exista durere abdominala sau disconfort sever insotit de diaree si nu se amelioreaza in urma defecatiei sau flatulentei - diareea este insotita de febra 38,3 grade C sau mai inalta insotita de frisoane, varsaturi sau lesin (sau doar ameteala) - diaree severa (mai multe scaune apoase la o persoana care arata foarte bolnava) care este prezenta si dureaza mai mult de: - 2 zile la adult - 1 sau 2 zile la un copil mai mic de 4 ani - 8 ore la un sugar cu varsta intre 3 si 6 luni - 4 ore la un sugar mai mic de 3 luni. Se contacteaza medicul specialist daca: - diareea apare si persista dupa consumul de apa netratata - exista o forma de diaree usoara sau moderata (cateva scaune care sunt mai moi decat normalul fara alte semne de boala) care dureaza mai mult de 4 sau 7 zile la copil - diaree care persista fara nici un motiv evident mai mult de 1-2 saptamani - copilul nu ia in greutate cat ar trebui in mod normal (insuficienta de dezvoltare). Majoritatea cazurilor de diaree sunt cauzate de infectii virale si se amelioreaza in cateva zile de tratament la domiciliu. Dar daca o forma de diaree dureaza mai mult de o saptamana si daca sunt prezente simptomele de mai sus, se recomanda prezentarea la medic. Diagnosticul de giardioza se pune pe urmatoarele: - anamneza istoricului medical sau examen obiectiv. Daca acestea sugereaza simptome de giardioza, unii doctori prescriu un singur tip de

tratament pana a recomanda alte investigatii - analizele scaunului (examen coproparazitologic) - teste antigenice care detecteaza proteine (antigene) de Giardia - recoltarea directa din intestin, care se face daca examenul coproparazitologic este neconcludent. Acest test recolteaza o proba din intestinul subtire astfel incat poate fi examinat pentru a se observa parazitul. Acest test se face foarte rar. Lichidele din partea superioara a intestinului subtire (lichidul duodenal) poate fi de asemenea examinat la microscop pentru a se vizualiza parazitul sau se face un test de identificare a antigenelor parazitare. Lichidul duodenal este colectat prin endoscopie. Alte investigatii care determina giardioza sau alte boli asemanatoare se vor face daca persista simptomele pe o perioada lunga de timp, mai ales daca apar probleme in urma malabsorbtiei. Aceste teste se fac pentru a se examina intestinul subtire (partea superioara gastrointestinala) sau pentru a se preleva o proba (biopsie) din partea superioara a intestinului subtire pentru a se izola microorganismul care produce infectia. Cand apar epidemii de giardioza in gradinite sau centre de plasament se va face un screening al celor infectati. Persoanele infectate dar care nu prezinta simptome pot sa transmita boala la alte persoane. Tratament - generalitati In unele cazuri simptomele de giardioza dispar si fara tratament. Dar este de preferat sa se urmeze un tratament daca sunt prezente simptome intrucat acesta amelioreaza disconfortul si se evita raspandirea infectiei. Unii doctori recomanda tratament chiar daca nu exista simptome. Acest lucru previne raspandirea bolii si scade riscul aparitiei infectiei cronice cu acest parazit. Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiprotozoare (cum sunt metronidazolul sau tinidazolul) care distrug parazitul. Tratamentul recomandat depinde de varsta, daca a mai fost facut un alt tratament pentru giardioza in antecedente sau de sarcina. Daca boala este prezenta se face tratament atunci cand:

- sunt persoane care lucreaza in gradinite si centre de ingrijire pentru copii - persoanele afectate lucreaza in domeniul de preparare, de manipulare, de distribuire a produselor alimentare - apar probleme de sanatate in conditiile existentei giardiozei asociate altei boli preexistente. Chiar si episoade scurte de diaree pot provoca deshidratare si scaderea absorbtiei pentru nutrienti din intestin, ceea ce poate agrava starea de sanatate - exista crize de diaree care apar periodic pe parcursul a catorva luni sau mai mult (giardioza cronica). Multe cazuri se amelioreaza in cele din urma, dar cu tratament se amelioreaza simptomele si se previne raspandirea infectiei la alte persoane. De retinut! Daca nu exista simptome, se ia decizia de tratament in functie de riscul existent de a transmite infectia. Nu este necesar tratamentul unei infectii care nu produce simptome, desi majoritatea medicilor recomanda tratamentul. Tratamentul medicamentos poata sa nu fie eficient pentru toti pacientii. Cand se trateaza giardioza se iau in considerare efecte adverse pe care le produce tratamentul si in acelasi timp costul acestuia. - daca exista un risc mare de infectare a persoanelor din jur (mai ales pentru cei care lucreaza in domeniul alimentar) sau expunerea la infectie este foarte mare (cum ar fi in randul familiilor care consuma apa netratata de la aceeasi sursa), se recomanda tratament - daca riscul de infectare a celor din jur este mic, se va astepta pana apar simptomele - daca se va produce reinfectia cu giardia dupa tratament, acest lucru indica faptul ca persoanele din jur sunt infectate si raspandesc parazitul sau ca infectia este persistenta. Tratament ambulator (la domiciliu) Daca se suspecteaza expunerea la giardioza si apare diareea, tratamentul medicamentos administrat imediat poate ameliora

simptomele. Tratamentul adjuvant este de asemenea necesar in tratarea bolii la domiciliu. Tratarea episoadelor diareice Se vor evita episoadele diareice si deshidratarea prin urmatoarele masuri: - calmarea stomacului, prin consumul numai de lichide limpezi pana se vor ameliora simptomele. Daca diareea dureaza mai mult de 24 de ore, se iau inghitituri mici din bauturi rehidratante pentru a se preveni deshidratarea. Se va consuma un pahar de apa cu substante rehidratante (incet) pentru fiecare scaun moale si voluminos - intrucat diareea ajuta la refacerea in urma unei afectiuni (mai ales una datorata unei infectii virale), se vor evita medicamentele antidiareice in primele 6 ore. Se vor folosi dupa aceasta perioada de timp daca continua crampele si disconfortul si nu exista alte semne de boala, cum ar fi febra - se consuma alimente usoare, cum ar fi orezul, paine uscata si pesmeti, banane si suc de mere incepand cu a doua zi sau mai devreme. Se evita mancarea condimentata, alte fructe, alcool si cafea timp de 2 zile si produse lactate timp de 3 zile dupa disparitia simptomelor - copiii cu episoade diareice, mai ales cei mai mici de 4 ani, necesita o atentie sporita pentru evitarea deshidratarii. Se alimenteaza copiii cu portii mai mici de mancare sau lichide la intervale mai scurte de timp. Pentru copiii mai mari, se administreaza o jumatate sau un pahar de bauturi rehidratante la fiecare ora insotite de o hrana usoara - se continua alimentarea sugarului la san sau alimentarea sa cu formulele de lapte speciale cat se poate de mult timp. Poate fi de ajutor schimbarea cu un lapte de soia pe o perioada scurta de timp daca alimentarea se facea prin formule de lapte - se consuma suplimente nutritive in inghitituri mici sau cu lingurita si bauturi rehidratante la fiecare cateva minute. Nu se vor consuma bauturi racoritoare carbogazoase sau de fructe. Acestea contin prea mult zahar si nu au suficienti electroliti, nutrienti pierduti prin diaree. Problemele digestive care apar dupa tratamentul giardiozei

Unele persoane care prezinta simptome de giardioza vor avea pe o perioada scurta de timp intoleranta la lapte si la produsele lactate (deficit de lactaza). Consumul acestora produce simptome asemanatoare infectiei cu giardia, cum sunt diareea, flatulenta si crampe. Problemele dureaza mai mult de o luna dupa tratarea giardiozei. Daca apar aceste simptome in timpul tratamentului giardiei, se evita consumul de lapte sau produse lactate timp de cel putin o luna. Apoi se vor readauga treptat in dieta. Sugarii si copiii care au prezentat infectie cu giardia au avut o crestere deficitara fata de nomal. Este nevoie de cateva saptamani ca acestia sa isi revina la normal dupa tratament. In general, giardioza nu cauzeaza probleme permanente nici pentru adulti nici pentru copii. Optiuni de medicamente Tratamentul medicamentos vindeca giardioza la adulti intre 80% si 95% din cazuri. Dar la unele persoane se poate sa nu apara raspuns dupa primul tratament administrat si este nevoie sa repete tratamentul cu aceleasi sau alte medicamente. Daca simptomele si istoricul medical sugereaza diagnosticul de giardioza, unii doctori prescriu medicamente inainte de o examinare mai atenta. Acest lucru depinde daca au fost expusi mai multi membrii ai familiei la infectie in acelasi timp sau daca exista riscul raspandirii infectiei la persoanele din jur. Antiparazitare-antiprotozoare (cum sunt metronidazolul sau tinidazolul) Exemple: Metronidazol (Flagyl, Noritate, Protostat) Tiniazol (Tindamax).

Mecanism de actiune

Aceste medicamente distrug Giardia lamblia din tractul gastrointestinal. Metronidazolul se gaseste in tablete sau sub forma lichida. Se administreaza timp de 3-7 zile sub forma de tablete pentru tratarea giardiozei. Tinidazolul se gaseste in tablete. Se administreaza o data pe zi intr-o singura doza sau mai multe doze in decursul unei zile. Indicatii Se folosesc aceste medicamente pentru tratarea unor infectii bacteriene sau parazitare. Sunt de asemenea eficiente si pentru tratamentul giardiozei. Medicamentele se vor folosi daca examenul coproparazitologic sau alte examinari vor indica infectie cu giardia. In acele cazuri in care cel mai frecvent simptomele existente sunt datorate giardiozei, se vor prescrie aceste medicamente chiar daca nu sunt gata rezultatele investigatiilor facute. La femeia gravida se recomanda adresarea la medic in conditiile administrarii acestor medicamente. Tratament Metronidazolul vindeca giardioza la adulti in procent de 80- 95%. Tinidazolul este foarte eficient in tratarea giardiozei - singura doza trateaza infectia avand putine reactii adverse. Reactii adverse Cele mai frecvente reactii adverse sunt: - gust metalic - greata si varsaturi - ameteala - cefalee (durere de cap). Foarte rar se poate intalni ca un efect advers scaderea numarului celulelor albe (neutropenie, leucopenie). Acestea vor reveni la normal dupa oprirea tratamentului.

Nu se consuma alcool in timpul tratamentului cu metronidazol sau tinidazol. Consumul de alcool asociat poate cauza cefalee, greata, inrosirea fetei, crampe abdominale si varsaturi. Se va evita consumul de alcool timp de 3 zile dupa terminarea tratamentului.

Trichomoniaza urogenitala Definiie: Trichomoniaza este o boala determinata de un parazit (trichomonas vaginalis) si care afecteaza aparatul uro-genital, atit la femeie, cit si la barbat. Cauze: Trichomonas vaginalis este un parazit de marimea unei globule albe (318 microni), unicelular. Parazitul sta in caile urinare, sub o forma saprofita (nu este patogen), care nu produce nici o simptomatologie. El poate deveni patogen numai atunci cind se asociaza cu bacterii ca bacil coli, streptococ, stafilococ, etc. In laborator s-a observat, chiar, ca el nu creste pe mediile de cultura daca nu este insotit de bacterii, fapt care confirma ipoteza asupra patogenitatii sale caracteristice. Factori de risc: Deoarece boala transmite prin contact sexual, ea intra in categoria bolilor venerice. Prin urmare, igiena necorespunzatoare si netratarea bolii duce la raspindirea ei. De asemenea, ea poate fi capatata in afara vietii sexuale prin contact cu lenjeria sau canule infectate. Boala poate fi transmisa atit de barbat (veziculele seminale), cit si de femeie (vagin). Incubaie: Uretrita cu trichomonas - la barbat - apare dupa o perioada de incubatie de 3-15 zile de la raportul sexual cu o partenera bolnava. Tipuri: La barbat, Trichomonas vaginalis poate determina: - uretrita (inflamatia uretrei) - prostatoveziculita, epididimita (inflamatii ale prostatei, ale aparatului genital masculin) La femei, parazitul poate provoca: - uretrita (inflamatia uretrei) - vaginita (inflamatia vaginului).

La ambele sexe, poate produce o trichomoniaza vezicala si chiar renala. Simptome: LA BARBATI : Uretrita incepe cu o usturime si arsuri mictionale pe uretra si cu o scurgere alba-cremoasa, in cantitate mica. Uneori se intilneste numai "picatura matinala", fara usturime mictional. Cind uretrita cuprinde si segmentul posterior, si apoi si vezica urinara, apar simptome noi de cistita: - eliminarea de singe in urina la sfirsitul mictiunii (hematurie terminala) si - imperiozitate mictionala (dorinta crescuta de a mictiona) Prostatoveziculita constituie o complicatie a uretritei cu acest parazit. Aceasta se manifesta prin: - urinari frecvente (polakiurie) - usoara scurgere uretrala - usturime la sfirsitul mictiunii durere surda perineala - senzatia de greutate rectala Se pot asocia si tulburari genitale cu ejaculare precoce. LA FEMEI : Secretiile vaginale care contin acest parazit sint in contact permanent cu meatul uretral si de aceea Trichomonas patrunde usor in uretra si de acolo in vezica urinara. Bolnavele se pling de usoare arsuri la mictiune, urinari frecvente (polakiurie) si de o durere surda suprapubiana. Se produc frecvent episoade de cistita acuta (inflamatia vezicii urinara). Vaginita cu trichomonas se manifesta printr-o secretie albicioasa vaginala (leucoree) abundenta, care scade odata cu cronicizarea bolii si devine mirositoare daca se asociaza cu colibacilul. Cistita trichomoniazica poate aparea la ambele sexe si constituie o complicatie a uretritei netratate. Bolnavii se pling de dureri vezicale, de mictiuni frecvente (polakiurie) cu imperiozitate mictionala (dorinta crescuta de a mictiona) si uneori de prezenta singelui in urina (hematurie). In urina se gaseste puroi. Trichomoniaza poate cuprinde si rinichiul, fie prin invadare uretrala de la vezica urinara, fie pe cale sangvina. Simptomatologia in acest caz este asemanatoare pielonefritei: - febra - frisoane - dureri de spate (dureri lombare) - eliminare puroi in urina (piurie) Diagnostic: Diagnosticul pozitiv il stabileste medicul pe baza simptomatologiei, al examenului clinic si al examenelor de laborator. Prin examenul de laborator al unei picaturi de secretie uretrala la barbati sau de secretie

vaginala la femei se stabileste originea trichomoniazica a afectiunii. Pentru a pune in evidenta prezenta parazitului in urina, la fel de important este si examenul urinii de dimineata. La barbat se mai practica si tuseul rectal, cind se constata ca prostata si veziculele seminale sint dureroase (in caz de prostatoveziculita). Tratament Tratamentul se face concomitent la ambii parteneri, riscul de contaminare existind in permanenta daca se trateaza numai unul dintre acestia. Astazi exista medicamente specifice tratarii acestui parazit, care se administreaza pe cale bucala. La femei este indicat si un tratament local, vaginal, cu ovule. Tratamentul corespunzator il poate prescrie doar medicul specialist, care in functie de pacient si de caracteristicile bolii va recomanda medicamentele adecvate. Automedicatia este cel mai periculos gest pe care il poate face un pacient ignorant, care isi poate declansa astfel cu usurinta niste grave efecte secundare adverse. Prevenie: Fiind o boala care se transmite pe cale sexuala, poate fi prevenita numai prin folosirea prezervativului mai ales atunci cind exista contact sexual ocazional. Igiena corespunzatoare cu apa si sapun a zonelor genitale la ambii parteneri este esentiala. Preventiv, se recomanda dezinfectia scaunelor de la W.C.-uri, a cazilor de baie, precum si a obiectelor de toaleta. Statistici: 10-15% dintre femeile aparent sanatoase au fost diagnosticate cu trichomonas vaginalis. In circa 10% din cazuri, la barbati poate apare epididimita cu Trichomonas, ca si complicatie a uretritei produsa de acest parazit. Diverse: Uretrita cronica cu Trichomonas, se poate complica, daca nu este tratata, cu mici formatiuni polipoase care apar pe conturul colului vezical (uretrocervicotrigonita) sau cu carunculi uretrali. Parazitul este distrus repede de caldura sau frig si de un PH acid. Trichomoniaza este o infectie cauzata de un protozoar flagelat (micro-organism, parazit microscopic) numit Trichomonas Vaginalis. Principala modalitate de transmitere a acestei infectii este contactul sexual neprotejat, insa parazitul rezista si in conditii normale in mediu exterior, de aceea, infectarea se poate face si prin contact cu diferite obiecte (capace de Wc, lenjerie intima, prosoape infectate, etc).

In cazul femeilor insarcinate, exista, de asemenea, riscul transmiterii acestei boli la fat, numai in cazul in care acesta este de sex feminin. Simptomele prezentei acestei boli apar la un interval de timp de la patru zile si pana la trei saptamani de la contactul sexual neprotejat. Boala se manifesta diferit in cazul celor doua sexe: la barbati, in majoritatea cazurilor aceasta boala nu prezinta simptome, sau, in cazul in care apar, simptomele sunt constituite din secretii uretrale, purulente, fara culoare sau de culoare galben-verzui, de tipul "picaturii matinale" cu sau fara prurit, dureri si usturimi la mictiune sau senzatii de arsura. Dintre complicatii putem mentiona balanopostitele (inflamatia glandului si preputului), prostatitele, rar epidimitele. la femei, posibilitatea ca simptomele sa apara este mai mare. La acestea este atacat vaginul, vulva (care se inflameaza), si uretra. Simptomele unei infectii vaginale cu acest parazit sunt secretiile vaginale abundente de culoare galben-verzui cu miros neplacut (leucoree) insotite de iritatii si mancarimi in zona vaginala, durere la mictiune precum si durere in cazul contactului sexual. Acesta boala poate afecta si uretra, de asemenea, si in acest caz poate provoca simptome sau nu, simptomele pot fi dureri, usturimi si arsuri in timpul urinarii. Simptomele acestei boli fie ca este vorba de o infectie a vaginului, fie ca este vorba de o infectie a uterului, sunt mai pronuntate inaintea menstruatiei si dupa contactul sexual, de asemenea durerea poate aparea chiar si in timpul actului sexual. Lasata netratata,tricomoniaza poate duce la infectia prostatei, precum si la infectia epididimului si uneori la pierderea fertilitatii. In cazul existentei unei sarcini, la femei, boala mareste posibilitatea unei nasteri premature precum si transmitere acesteia copilului, al nastere, daca acesta este de sex feminin. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice, ambilor parteneri, in special Metronidazol, la sfatul medicului.

Viermii paraziti -helmintiaze

Numeroase specii de viermi pot trai in interiorul corpului omenesc si pot determina boli ce afecteaza intestinul, ficatul, vezica urinara, ochii, muschii si pielea. Majoritatea bolilor datorate viermilor sunt cantonate in zonele tropicale ale Africii, Asiei, Americii si Oceaniei. Cu toate acestea, o parte se intalnesc si in climatul temperat. Bolile determinate de viermi se numesc helmintiaze, toate avand un semn comun si anume o crestere a eozonofilelor (un fel de globule albe) in sange, in ciuda faptului ca ele pot afecta organe diferite. Contaminarea. Majoritatea acestor boli survin dupa ingerarea de alimente sau apa contaminate de viermii respectivi. Exista si alte modalitati de contaminare: bolile determinate de viermii prezenti in tarile tropicale, cu exceptia dracunculozei, se transmit prin intermediul intepaturilor de insecte, care injecteaza in sange ouale viermilor continute in saliva lor, sau prin patrunderea directa prin piele a larvelor cu ocazia scaldarii in ape murdare (contaminate). Afectarea intestinala este datorata fie viermilor cilindrici, cum sunt ascaridul, tricocefalul, trichinella, strongyloides, ankylostoma sau oxiurul, fie viermii plati ca tenia, denumita si viermele solitar sau cum este Fasciolopsis sau cum sunt schistosomele. Lungimea lor difera de la cativa milimetri (oxiurul) la mai multi metri (tenia). Acesti viermi produc tulburari digestive diverse: diareee, varsaturi, pierderea poftei de mancare, constipatie si dureri abdominale. Cateodata nu apare nici un simptom. Alte semne pot aparea in functie de tipul de vierme: - oxiurii produc mancarimi caracteristice la nivelul anusului, care nu apar decat seara si in timpul noptii; - ankylostomele determina o tuse seaca, eruptii cutanate si o anemie prin pierderea sangelui intestinal; - tenia poate fi cauza de bulimie in unele cazuri; - trichinella produce crampe musculare si febra.

Afectarile ficatului. Ficatul poate fi invadat fie de viermi adulti (parazitoza hepatica, parazitoza de China, fasiola hepatica), fie de larve care produc chisturi (hidatidoza, echinococoza), sau de oua (schistosomiaza). Prezenta lor in ficat poate determina icter, dureri si o crestere a volumului acestuia. Afectarea hepatica poate fi mai severa evoluand pana la o ciroza hepatica. Aceasta complicatie poate surveni dupa un numar de ani. Afectarile pulmonare sunt determinate de prezenta parazitilor in bronhii sau de dezvoltarea in plamani a unui chis hidatic un fel de cavitate rotunjita umpluta cu un lichid mai mult sau mai putin limpede care contine scolecsi (extremitati proximale de tenii). Chistul hidatic este cauza tusei si durerilor toracice. Parazitii determina formarea de cavitati in bronhii si se manifesta prin expectoratii sanguine. Tratamentul. Bolile infectioase determinate de viermi sunt tratate cu medicamente antiparazitare care-i distrug. Cele mai utilizate sunt urmatoarele: flubendazol, pyrantel, thiabendazol, ivermectin, praziquantel si fluvermal. Aceste medicamente dau rezultate bune. Administrarea tratamentului intr-o singura priza e de obicei suficienta. Profilaxia. In regiunile temperate, profilaxia se bazeaza pe prepararea termica suficienta a alimentelor, in special carne si peste, si pe respectarea masurilor de igiena individuala. In regiunea tropicala masurile de profilaxie inseamna protectia impotriva insectelor (folosirea solutiilor antitantari si a unor plase impotriva tantarilor), consumarea de apa potabila obtinuta, daca e necesar, prin dezinfectie si filtrare, cat si construirea de catre autoritatile sanitare a latrinelor pentru a diminua raspandirea in natura a viermilor continuti in fecale. In regiunile infestate trebuie sa evitati sa mergeti fara cizme prin apa dulce (schistosomiaza) sau prin noroi (ankylostomiaza).

Trichineloza DEFINI IE Trichineloza este o boal acut determinat de infestarea omului pe cale digestiv cu nematodul Trichinella spiralis, ale crei larve, introduse cu carnea infestat, migreaz din intestin i se localizeaz n muchi i sistemul nervos producnd: diaree, dureri musculare difuze, febr, manifestri alergice i neurologice, miocardit. ETIOLOGIE Trichinella spiralis este un vierme nematod, cu lungimea de 1,5- 4 mm. A fost identificat la peste 100 de specii animale, printre care: porc, obolan, urs, mistre , vulpe, cine, pisic. Exist 3 subspecii de Trichinela : T. spiralis prezent mai ales la porc, T. nativa prezent n regiunile arctice i T. nelsoni prezent n Africa. Ciclul biologic al parazitului la om: Carnea (cel mai frecvent de porc) infestat cu larve nchistate de Trichinella ajunge n tubul digestiv al omului. Aici este distrus chistul de ctre sucul gastric i larvele sunt eliberate. n 57 zile, larvele se transform n viermi adul i , cei masculini sunt elimina i din intestin, iar femelele vivipare ptrund n mucoasa intestinal, unde depun larve care trec n spa iile limfatice, ajungnd n canalul toracic i de aici n snge. Apoi se fixeaz n esuturi i n special n musculatura scheletului.Dup circa 50 zile se nconjoar de un perete chistic i pot rmne vii ani de zile n aceast form. La om, dup 6 luni, chistul se calcific. EPIDEMIOLOGIE Trichineloza este rspndit pe tot globul (excep ie Australia);fiind frecvent n zonele temperate i reci. Rezervorul de infec ie este reprezentat de :porcine, mistre , urs, obolan. Porcii se infesteaz de la obolani sau de la roztoarele pe care le consum.n Romnia au fost identificate 18 specii animale infestate cu larve de Trichinella. Calea de transmitere este reprezentat de consumul de carne infestat de porc, mistre , urs (preparate vntoreti), mezeluri, carne crud (pastram,

afumturi) carne ce con ine larve vii. Boala nu se transmite de la om la om. Carnea animalelor rmne infestat cnd este conservat la frigider sau nghe at. Receptivitatea este general, boala nu las imunitate.

PATOGENIE I ANATOMIE PATOLOGIC Larvele de Trichinella se fixeaz n muchii striati, de preferint:deltoid, bicepi, intercostali, maseteri, diafragm, gastrocnemieni, musculatura extern a ochiului, muchii limbii. n cazul infestrilor masive pot exista 1500 larve / mm . n SNC, miocard i globul ocular, larvele sunt distruse i dispar. Fibrele musculare cu larve se edema iaz, dispar striatiile i apare degenerescent bazofil. Deasemenea apare inflamatie interstitial cu edem i infiltrat cu polimorfonucleare i eozinofile. Manifestrile alergice apar la 2-3 sptmni de la infestare i pot fi: infiltrat Lffler, miocardit eozinofilic, creterea imunoglobulinelor de tip Ig E. TABLOU CLINIC Manifestrile clinice apar la ingestia unor cantitti mari de larve i depind de reactivitatea alergic a organismului. Cnd infestarea este mare apar tulburri digestive: great, vrsturi, diaree. Incubatia este n medie 9 14 zile cu limite cuprinse ntre 2 28 zile). Boala evolueaz n trei stadii: 1. Stadiul intestinal caracterizat de dureri abdominale, anorexie, gre uri, diaree. 2. Stadiul de invazie muscular este determinat de migrarea larvelor n muchi i este caracterizat de manifestri musculare, alergice, tulburri neuropsihice, respiratorii i cardiovasculare. Manifestrile musculare ntlnite de obicei sunt: dureri musculare, tumefierea muchilor, senzatie de tensiune dureroas, dificultate n mers, masticatie, deglutitie, respiratie. Manifestrile alergice n trichineloz sunt: eruptii urticariene pruriginoase, edeme periorbitare i ale fe ei, febr 38 400 care persist multe zile. Tulburrile neuropsihice sunt determinate de invazia creierului cu larve: cefalee, apatie, ameteli, meningism, confuzii, com. Manifestrile

respiratorii care pot apare n trichineloz sunt: tuse, sput hemoptoic. Manifestrile cardio-vasculare sunt determinate de miocardita care apare n trichineloz i acestea sunt: zgomote cardiace asurzite, tahicardie, ritm de galop, sufluri, modificri EKG. 3. Stadiul de convalescen coincide cu faza de nchistare a larvelor i se caracterizeaz prin retrocedarea treptat a manifestrilor clinice. FORMELE CLINICE In trichineloz pot fi : uoare, n care simptomele sunt mult atenuate, atipice, n care lipsesc manifestrile sugestive, mai ales cele musculare i alergice, comune, n care sunt prezente majoritatea semnelor clinice descrise, severe, n care predomin semnele de toxemie i cele neuropsihice.n trichineloz sunt foarte frecvente formele subclinice, asimptomatice. COMPLICATII Complicatiile care pot apare n trichineloz sunt: - tulburri neurologice de localizare cerebral ( leziuni de focar) care se datoreaz reactiei inflamatorii fat de larvele de trichin ajunse n creier i prin reac ii alergice (capilarit alergic). Clinic se manifest prin paralizii de nervi cranieni, psihoze, tablou de meningit. - miocardita trichinozic care se manifest prin tahicardie, ritm de galop, zgomote cardiace asurzite, sufluri, modificri EKG. Miocardita trebuie monitorizat i n convalescent. - manifestri reziduale care se mentin mai mult de 6 luni: dureri musculare, cefalee, dureri articulare, fenomene alergice. DIAGNOSTIC Diagnosticul pozitiv se pune pe date: - epidemiologice (consum de carne infestat); - clinice (cele descrise); - de laborator: hemoleucogram, nivelurile LDH, CPK, reactii serologice, biopsie muscular. Hemoleucograma evidentiaz leucocitoz i eozinofilie (10 75%), anemie. Lactic-dehidrogenaza (LDH) i creatin-kinaza (CPK), cresc deoarece sunt enzime eliberate prin distrugerile musculare. Testul intradermic cu antigen de Trichinella este rareori folosit i evidentiaz starea de sensibilizare a gazdei la proteinele larvare. Reactiile serologice

utilizate n diagnosticul trichinelozei, pozitive la 3 5 sptmni de la infestare, sunt: - reactia de precipitare larvar, este specific, rapid i indic diagnosticul; - RFC; - test de aglutinare pe lam; imunofluorescenta i testul ELISA sensibile i specifice. Cea mai sigur metod de diagnostic este biopsia muscular care evidentiaz microscopic larvele din muchi. Se efectueaz dup 3 4 sptmni de boal, din deltoid, biceps sau gastrocnemian. n situatii epidemiologice deosebite se poate recurge la eviden ierea parazitului n scaun, snge, lichid cefalorahidian (LCR) sau muchi. n scaun, parazitul adult apare la 2 3 zile de la consumul crnii, este maxim la 7 8 zile i poate rmne pn la 3 sptmni. Pentru evidentierea larvelor este necesar un examen special. Un examen coproparazitologic simplu repetat negativ nu infirm diagnosticul. n snge, LCR, exudate pleurale, peritoneu larvele sunt evidentiate prin metoda de concentrare Stabli (rezultatul negativ nu infirm diagnosticul). n muchi pot exista larve libere la maximum 10 15 zile de la infestare. nchistarea ncepe la minimum 5 sptmni, larvele apar spiralate nconjurate de o capsul hialin cu reactie celular inflamatorie n jur. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL Se face cu gripa, meningita acut, septicemia, febr tifoid, dermatomiozita, polimiozita, poliomielita, polinevrita etc. PROGNOSTIC Evolutia este de obicei favorabil, cu retrocedarea simptomatologiei. Prognostic nefavorabil au formele severe, cu manifestri neurologice, sau persoanele cu deficien e organice anterioare. TRATAMENT Tratamentul depinde de forma clinic a bolii i cuprinde: 1. Tratament igieno-dietetic - repaus la pat obligatoriu, dieta bogat n calorii, glucide, vitamine; 2. Tratament de eliminare a larvelor ingerate, imediat dup prnzul presupus infestant i n urmtoarele 10 14 zile: purgative (MgSO4), vermifuge, Tiabendazol (Mintezol) n trichineloza instalat n doze de 50 mg/Kgcorp/zi, n 2 prize la adul i i 25 mg/Kg corp/zi la copii, 5 zile, Flubendazol, Albendazol 400 mg/zi, Mebendazol (Vermox) 200 mg/zi, timp de 5 zile la adul i i 100 mg/zi, 5 zile la copii peste 2 ani, Dietilcarbamazina (Loxuran) 6 mg/Kg corp/zi n serii de 10 zile timp de 2 3 luni, la adul i i 2 mg/Kgcorp/zi, 7 10 zile, la copii. Dietilcarbamazina favorizeaz ptrunderea leucocitelor n chisturi i

determin dezagregarea larvelor; corticoterapia scade eficacitatea leucocitelor, de aceea Loxuran-ul se administreaz dup depirea fazei toxice a bolii. Toate antihelminticele sunt contraindicate la gravide. 3. Tratament patogenic: glucocorticosteroizi (Prednison 1 mg/Kg corp/zi) care are ac iune favorabil asupra fenomenelor alergice; este indicat n formele severe, cu edeme mari i febr. n meningoencefalita trichinelotic se asociaz antihelminticele i corticoterapia cu medica ia depletiv ( Manitol 20%, Furosemid). n tromboflebitele care complic trichineloza se administreaz anticoagulante. Tratamentul miocarditei se face cu coronarodilatatoare i depletive digitala fiind ineficient. Tratamentul cu calciu are efecte antialergice adjuvante, dar favorizeaz calcifierea chisturilor. PROFILAXIE Profilaxia se realizeaz prin msuri sanitar-veterinare: controlul trichinoscopic al crnii (obligatoriu), prevenirea infestrii porcilor prin deratizare, distrugerea larvelor prin refrigeratie 0 0 60 rapid, la 35 i congelare timp de 3 luni la minim 18 , iradierea crnii cu raze gamma de Co.De asemenea, este necesar educarea populatiei pentru evitarea consumului de carne crud (afumat) necontrolat i prelucrarea termic a crnii prin fierbere.

Ascaridioza Definitie: Ascaridioza este o boala provocata de infestatia cu Ascaris lumbricoides (56); este helmintiaza cea mai frecventa la om. Ouale sunt eliminate prin scaunele oamenilor si ale animalelor infestate si sunt extrem de rezistente (pana la cativa ani). Ouale ajung in intestinul omului, odata cu apa sau cu alimentele, mai ales cu zarzavaturi si fructe. in intestin, ouale traverseaza mucoasa intestinala si - prin circulatia venoasa - ajung la plamani, patrund in alveole si in caile respiratorii, de unde sunt expulzate prin tuse. O parte din ele, in stadiul de larve, sunt inghitite si ajung din nou in intestin, dupa o migratie de 10 - 20 zile. Aici, in 6 - 8 saptamani se dezvolta parazitul adult, care, dupa cateva saptamani, incepe sa depuna oua. Simptomatologia Este deosebita dupa faza ciclului evolutiv: In faza de migratie se pot ivi tulburari pulmonare si alergice: pneumopatii de tip infiltrativ, eozinofilic, fugace, cu tuse, expectoratie, crize astmatiforme, cefalee, febra; uneori, se manifesta sub forma bronsitelor acute sau chiar a bronhopneumoniilor; concomitent, bolnavii pot avea prurit, urticarii, mialgii, artralgii, cozinofilia este prezentata in marea majoritate a cazurilor. In faza intestinala, simptomele sunt determinate de numarul mare de paraziti, de reactia si sensibilitatea gazdei. Este o simptomatologie foarte variata. Bolnavii pot prezenta inapetenta, balonari, jena abdominala difuza, dureri in fosa iliaca dreapta, constipatie sau diaree trecatoare. in infestarile masive, bolnavul slabeste. Migrarea ascarizilor in duoden si in stomac provoaca greturi si varsaturi, uneori cu eliminarea lor in varsatura. La distanta produc cefalee, prurit, urticarie; la copii provoaca stari de nervozitate, tulburari senzitive, reactii meningiene. Diagnosticul este confirmat de prezenta ascaridului in scaun sau in varsatura si de gasirea oualelor la examenul microscopic al scaunului (prin procedee de concentrare). Eozinofilia sanguina sprijina diagnosticul.

Profilaxia se realizeaza prin urmatoarele masuri: construirea closetelor la distanta de sursele de apa, verificarea canalizarilor, asanarea gropilor de gunoi, dezinfectarea bazinelor de apa; depistarea si tratarea purtatorilor de paraziti; respectarea masurilor de igiena alimentara: spalatul mainilor inainte de mese, spalatul atent sau oparirea legumelor si a zarzavaturilor, educatie sanitara, mai ales in scoli. Tratamentul curativ se face in toate cazurile in care s-a precizat diagnosticul, indiferent daca cel infestat prezinta sau nu vreo suferinta. Sunt cunoscute multe medicamente cu actiune eficienta in ascaridioza. Cele mai folosite sunt: Nema-tocton (vermicid pe baza de piperazina), 6 comprimate/zi, in 3 prize, inaintea meselor principale, timp de 4 zile; sau 4 - 5 lingurite/zi din solutia 10%, sau 2 lingurite/zi din 1 solutia 20%. Este contraindicat in insuficienta renala. Santoban, cate 0,05 g de 3 ori/zi, dimineata pe nemancate, timp de trei zile, iar in a 3-a zi se administreaza un purgativ salin; este contraindicata in nefrite, nafroze, stari febrile, enterocolite acute. Un medicament eficace este Alcoparul (Bephenium), care se administreaza intr-o singura doza: un saculet de 5 g dimineata pe nemancate, intr-un pahar cu apa indulcita; nu se ia purgativ. Loxuran (Notezine) se da timp de 4 zile, o singura priza pe zi de 2 comprimate. Un progres terapeutic a fost realizat prin administrarea noilor preparate: - Tetramizol (Decaris, 50 mg pentru copii si 150 mg pentru adulti), in doza unica 2,5 mg kg/corp intr-o singura zi. - Combantrin (Pirantel-Pamoat), administrat intro singura doza, 10 mg/kg/corp. - Mebendazol, 100 mg, de 3 ori pe zi, 3 zile.

Teniaza Teniaza este o parazitoza determinata de infectarea organismului uman cu Taenia saginata sau Taenia solium. Epidemiologie Teniaza apare in urma consumului de carne infestata cu parazit, carne ce nu a fost suficient de bine preparata termic. Incriminata este carnea de vita (in infectiile cu Taenia saginata) si carnea de porc (infectata cu Taenia solium).Carnea este infectata cu parazitul in stadiul de larva (forma imatura a teniei este cisticercul). Cisticercii se localizeaza in special in tesutul muscular striat, cord, dar si in sistemul nervos central si ochi, unde isi pot definitiva maturarea. In cazul in care se consuma accidental carne infectata, cisticercii sunt capabili sa dea nastere viitoarei tenii. In general, in organismul gazdei supravietuieste o singura tenie. Aceasta poate rezista chiar si 20 de ani si poate ajunge la 3-5 metri in lungime.Corpul teniei este alcatuit din mai multe segmente numite proglote, fiecare capabila sa produca oua. Teniile au in jur de 1000 de proglote care se elimina in functie de cum se desprind de restul corpului (singure sau mai multe proglote o data). Eliminarea proglotelor de Taenia solium se face numai cu materiile fecale, in timp ce proglotele de Taenia saginata se elimina si independent (fapt important in diagnosticul diferential). Segmentul gravid al teniei poate

contine in perioada fertila aproximativ 60-70000 de oua (fiecare dintre acesta avand in interior un embrion ce va deveni cisticerc, iar acesta la randul lui se va transforma in adult).In lipsa unei igiene corespunzatoare, adultii si copii infectati se pot autoinfecta (astfel isi perpetueaza teniaza) in cazul in care nu se spala pe maini dupa ce merg la toaleta. Ei prezinta si un pericol pentru cei din jur, nu doar pentru ei insisi deoarece sunt o permanenta sursa de infectie. Pot atinge cu mainile murdare mancarea altora si astfel persoane sanatoase devin infectate. Semne si simptome Teniaza Teniaza determina semne si simptome de intensitate moderata, nespecifice iar in unele cazuri (mai rar, dar posibil) pacientul poate fi complet asimptomatic. De cele mai multe ori pacientul acuza: dureri abdominale difuze (in cazul Teniei saginata sunt intense si sunt localizate in special in epigastru), greata, varsaturi, modificarea tranzitului intestinal modificarea apetitului insotita de o scadere inexplicabila in greutate dureri constante de cap. Investigatii Teniaza Raspunsul organismului la existenta parazitului nu este foarte agresiv si nici specific. Determinarile sangvine pot evidentia eozinofilie moderata (aceasta apare insa in cadrul tuturor parazitozelor) iar determinarile imunologice identifica o fractiune crescuta a Ig E (aceasta modificare apare insa inconstant). Pentru diagnosticarea bolii se impune realizarea unui examen coproparazitologic ce urmareste evidentierea segmentelor (proglotelor) in scaun. Doar in situatii rare in scaun apar si ouale libere (eliminate din proglotul gravid).In cazul in care pacientul este diagnosticat cu teniaza se indica investigarea intregii familii pentru a se depista si alte cazuri. Tratament Teniaza Tratamentul teniazei se administreaza oral, intr-o doza unica. Medicamentul de electie este reprezentat de niclosamid. Se administreaza pe stomacul gol si trebuie mestecat incet pentru ca sa isi faca efectul. Doza eficienta este de 2 grame. Alte medicamente utile sunt: praziquantel (se administreaza 5-10 mg/kg

corp intr-o singura doza) si albendazol. Eficienta tratamentului se apreciaza prin eliminarea teniei (in principal a scolexului partea care este fixata adanc in mucoasa intestinala si cea care reface intreaga tenie). Complicatii si prognostic Teniaza In cazuri grave, cand tenia este foarte lunga (in special in cazurile cu Taenia saginata) poate sa apara obstructie intestinala (ca urmare a incolacirii parazitului). In cazul in care larvele de Taenia solium migreaza in creier pot determina aparitia crizelor convulsive sau a altor probleme de natura neurologica: cresterea presiunii intracraniene, hidrocefalie, afectarea starii de constienta. In acest caz boala se numeste neurocisticercoza. In afectarile generale este vorba de cisticercoza: in acest caz pot sa apara si probleme cardiace (valvulare) si oculare (chiar si pierderea vederii). Complicatiile impun tratament cu corticosteroizi (prednison sau dexametazona) si anticonvulsivante pentru reducerea inflamatiei si a simptomatologiei neurocerebrale. Complicatii specifice pentru Taenia saginata sunt reprezentate de apendicita si de necroza de pancreas. Prognostic Teniaza Infectia dispare in prezenta unui tratament corect efectuat. Daca insa scolexul nu s-a eliminat, tenia se reface in maxim 3 luni. Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze cat mai repede unui specialist daca au pierdut in greutate in ultima vreme, daca au dureri de cap si daca au observat prezenta in scaun a unui vierme (sau unui element ce putea seamana cu un vierme). In cazul Taeniei saginata pacientii pot simti o senzatie foarte ciudata in zona perianala si anala (deoarece parazitul se poate elimina oricand) de aceea trebuie sa verifice si lenjeria cu atentie, viermele putandu-se gasi pe aceasta. Preventie Masurile preventive includ: controlul sanitar veterinar al carnii de porc si bovine inainte ca aceasta sa fie consumata pregatirea termica corespunzatoare a carnii (gatirea temeinica distruge parazitul)

 respectarea masurilor igienice elementare (spalarea mainilor dupa folosirea toaletei).

DIVERSITATEA MICROORGANISMELOR Clasificare. Exemple

Cadrul larg al noiunii de microorganism cuprinde urmtoarele grupe: 1. Eubacteria (bacterii adevrate); 2. Cyanobacteria (fostele alge albastre-verzi) 3. Archaea, un grup de microorganisme asemntoare cu bacteriile adevrate, din punct de vedere morfologic i structural. Toate cele trei grupe au organizare celular de tip procariot. Celelalte microorganisme, cu poziie sistematic heterogen au organizare celular de tip eucariot: 1. Fungii microscopici, cu un numr mare de reprezentani : - levurile cu organizare unicelular - mucegaiurile (fungi filamentoi), cu organizare pluricelular: 2. Algele microscopice 3. Protozoarele. Denumirea de bacterie a fost introdus de Ehrenberg (l838). El a creat denumiri de gen: Bacterium, Spirillum, Spirochaeta, fr s stabileasc deosebiri ntre bacterii i protozoare. Dei virusurile nu sunt microorganisme, aceast lucrare cuprinde un capitol de Virologie n care sunt prezentate, ntr-o form general, virusurile i entitile moleculare infecioase cu organizare subviral (viroizii i prionii). Virusurile sunt entiti infecioase cu un nivel nalt de organizare, alctuite n esen, din proteine i un acid nucleic (ADN sau ARN). Studiul interaciunii virus-celul (in special fagul lambda-E. coli) a avut un rol decisiv in dezvoltarea biologiei moleculare. Viroizii sunt entiti infecioase alctuite dintr-o molecul de ARN pur, patogene pentru unele plante de cultur. Prionii sunt entiti infecioase de natur proteic. Pentru studiile referitoare la natura lor, modalitatea de transmitere i la mecanismele patogenezei, lui S. Prusiner, n l997 i s-a decernat Premiul Nobel. In sistemul vechi de clasificare al lui Aristotel, lumea vie este mparit n dou regnuri: Plantae si Animalia. Odat cu descoperirea altor grupe de organisme, aceast clasificare a devenit nesatisfctoare, astfel nct numrul regnurilor s-a extins treptat

Hogg (l86o) si Haeckel (l866) au sesizat dificultile de incadrare a unor organisme (Euglena, Chlamydomonas) si au propus un nou regn Protista , pe care ulterior Hogg l-a denumit Protoctista , alturi de Plantae i Animalia. Acest sistem de clasificare a fost ameliorat de R. Stanier, prin diviziunea regnului Protista in dou subregnuri: - protiste inferioare, in care include microorganismele cu organizare de tip procariot (bacterii si cianobacterii) ; - protiste superioare, corespunznd microorganismelor eucariote si care cuprind algele, fungii si protozoarele. In aceas clasificare, regnul Protista include toate microorganismele eucariote i procariote, dar i un numr de macroorganisme pluricelulare nedifereniate (alge marine, bazidiomicete) . Copeland (l938) a propus sistemul celor patru regnuri de clasificare a lumii vii: l. Regnul Monera, n care sunt incluse bacteriile i cianobacteriile. 2.Regnul Protoctista, cuprinznd organismele eucariote inferioare, cu organizare, n esen, unicelular, sinciial sau multicelular, fr difereniere celular avansat (alge, fungi, mixomicete si protozoare). 3. Regnul Plantae cuprinde plantele terestre i acvatice. 4. Regnul Animalia. Whittaker (l969) a propus un nou sistem de clasificare, care mparte lumea vie n 5 regnuri: Monera, Protoctista, Fungi, Plantae, Animalia. Bergey a schimbat denumirea regnului Monera, n cel de Procaryota. Criteriile de grupare ale sistemului se bazeaz pe trei niveluri de organizare: procariot; eucariot unicelular i pluricelular, precum i pe existena a trei modaliti principale de nutriie: fotosintetic si secundar absorbtiv caracteristic plantelor, ingestiv, tipic pentru majoritatea animalelor i absorbtiv, caracteristic fungilor. In acord cu aceste principii, sistemul de clasificare a celor 5 regnuri are urmtoarea structur: l. Regnul Monera include organisme unicelulare, cu organizare de tip procariot: bacterii, cianobacterii, actinobacterii. Toate sunt unicelulare sau unicelular-coloniale, cu excepia actinomicetelor, care au o organizare de tip micelial. Modul de nutriie este absorbtiv, iar metabolismul este de tip foto- sau chimiosintetizant.

2. Regnul Protoctista cuprinde microorganismele eucariote: algele microscopice, fungii acvatici flagelai i protozoarele. Limitele sale fa de celelalte regnuri nu sunt bine precizate. Termenul de Protoctista este preferat celui de Protista, deoarece, pe lng protozoare sunt incluse i organisme pluricelulare (alge marine, fungi inferiori), dar datorit absenei diferenierii tisulare sunt mai apropiate de organismele unicelulare. Metabolismul este foto- sau chimiosintetizant, iar nutriia este absorbtiv sau ingestiv. 3. Regnul Fungi cuprinde organisme eucariote imobile ce formeaz spori. Din spori, prin germinare se formeaz hifele, compartimentate n celule, prin septuri transversale. O aglomerare de hife formeaz miceliul. Prezint procese sexuale de tip connjugativ, rezultatul fiind un miceliu dicarion. Starea dicariot este eventual urmat de fuziune, iar diploidia este tranzitorie, deoarece prin diviziuni meiotice se formeaz spori haploizi. In absena procesului sexual, sporii se formeaz pe cale asexuat la vrful unor hife specializate i se numesc conidii. La germinare, sporii sexuai sau asexuai formeaz o hif.Aproape toi fungii sunt aerobi, dar sunt heterotrofi fr excepie. Nutriia este de tip absorbtiv. Fungii secret enzime care degradeaz moleculele nutritive complexe din mediul extern. Moleculele simple sunt transportate prin peretele i membrana fungic. 4. Regnul Plantae este mprit n dou grupe: plante nevasculare (briofite) i plante vasculare (trachaeofite). Ultimele au esuturi conductoare (xilem si floem). Xilemul transport apa i ionii de la rdcini spre parile aeriene, iar floemul transport seva elaborat n fotosintez, de la nivelul frunzelor, n toat planta. Plantele se dezvolt din embrioni diploizi. Spre deosebire de animale, formate n cea mai mare parte din celule diploide i de fungi care sunt organisme haploide sau dicariote, plantele alterneaz n ciclul lor de dezvoltare, generaiile haploid i diploid. Generaia haploid se numete gametofit, iar cea diploid se numete sporofit. La briofite predomin faza de gametofit, iar sporofitul este mic i cu aspect total diferit. La tracheofite, predomin sporofitul, iar gametofitul este constituit dintr-un grup de celule dependente de sporofit. 5. Regnul Animalia cuprinde organisme multicelulare, cu nutriie de tip ingestiv. Celulele sunt diploide si se dezvolt din doi gamei haploizi: ovulul si spermatozoidul. Dup fertilizare rezult celula ou diploid, ce strbate etapele de blastul i gastrul. Celulele animale sunt lipsite de perete i de plastide, dar au o difereniere tisular foarte inalt.

Sistemele de clasificare cu 4 i 5 regnuri scot n eviden heterogenitatea microorganismelor. In sistemul celor 5 regnuri, microorganismele aparin regnurilor Monera, Protoctista i Fungi. Bacteriile se disting de celelalte organisme prin organizarea celular de tip procariot., pe care Chatton a evideniat-o nc din l925. Toate sistemele moderne de clasificare rezerv bacteriilor o poziie sistematic separat. Incadrarea lor alturi de plante este arbitrar si nelogic (Stanier, l977), iar pstrarea ei n pofida numeroaselor argumente tiinifice care probeaz contrariul este rezultatul refuzului de a privi lucrurile n fa. Noul sistem de clasificare accept c forma de organizare eucariot nsumeaz o multitudine de caractere comune i definete o unitate filogenetic. Regnul Procaryotae (Monera) reunete diviziunea EUBACTERIA i ARCHAEA. La nivel citologic, ambele sunt procariote, dar la nivel molecular ARCHAEA se disting de EUBACTERIA. Ele nu constituie o unitate filogenetic, deoarece nu ntrunesc caractere unitare. La nivel molecular, organismele ARCHAEA se aseamn mai mult cu EUCARIOTELE dect cu EUBACTERIILE. Din aceast cauz, regnul Procaryotae (Monera) este un taxon nevalidat de datele de ordin molecular. Woese (l990) consider c noul sistem filogenetic, pe baza criteriilor moleculare, permite mprirea lumii vii n trei sisteme primare distincte. Clasificarea trebuie s recunoasc, n primul rnd, cele trei tipuri fundamentale de organisme: Eubacteria, Archaea i Eucaryotae. Gruprile trebuie s aib statutul de domenii, o categorie taxonomic superioar regnului. Autorul propune abandonarea denumirii de Archaebacteria, deoarece sugereaz nrudirea strns cu Eubacteria, care n realitate nu exist. Cele trei domenii se numesc Bacteria (sinonim Eubacteria), Archaea si Eucarya (sinonim Eucaryotae), care include organismele eucariote (protozoare, alge, fungi, plante, animale). Din punct de vedere fiziologic, microorganismele domeniului Archaea aparin la trei tipuri: metanogene, halofile i sulf-dependente. Metanogenele sunt strict anaerobe i produc gaz metan ca produs final al fermentaiei. Cele sulf-dependente triesc n medii termofile i reduc sulful elementar sau oxideaz compuii sulfului pentru a obine energie sub forma potenialului reductor. Sunt specii aerobe si anaerobe.

Halofilele triesc n medii hipersaline i unele se protejeaz de lumin cu un pigment care conine carotenoizi. Sunt aerobe obligate. Din punct de vedere filogenetic, domeniul Archaea are dou diviziuni distincte (Kandler, l993): - Crenarchaeota (crenos = izvor) cuprinde exclusiv microorganisme hipertermofile dependente de sulf, care i dobndesc energia prin reacii de reducere a sulfului (Thermoproteus, Pyrodictium etc.), sau de oxidare a compuilor cu sulf (Sulfolobus). Sunt rspndite n mediul marin i n mediile vulcanice terestre; - Euryarchaeota cuprinde metanogenele chimiolitotrofe o hipertermofile strict anaerobe ce cresc la ll0 (Methanopyrus) i metanogenele mezofile (din ap, sol, intestinul animalelor). Ali reprezentani sunt halofilele extreme ce triesc n soluii saturate de NaCl (Halobacterium halobium), sulfat-reductorii termofili (Thermococcus, Pyrococcus). Clasificarea lumii vii in trei domenii recunoate independena filogenetic a bacteriilor (Eubacteria) i a reprezentanilor Archaea. Nici unul dintre sistemele de clasificare a lumii vii nu include virusurile. Ele formeaz un grup de entiti infecioase fr echivalent n lumea vie, dar au relaii foarte strnse cu aceasta, deoarece se multiplic numai n substratul celular viu.

Fig. 1: Arborele filogenetic universal, bazat pe secvena ARNr a subunitaii ribosomale mici, care cuprinde cele trei domenii
(dupa Woese, 1991)

Fig. 2: Tipuri morfologice de bacterii: A = diplococi; B = streptococi; C = stafilococi; D = bacili; E = cocobacili; F = bacili fusiformi; G = forme bacilare filamentoase; H = vibrioni; I = spirili; J = sarcina