DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

. p. Ovidius University Press.DPPD . CRISTEA.  CREŢU TINCA. SORIN. Bucureşti. cerinţele mediului social. morfologice şi biochimice ale organismului. dar nu simultaneitate ( ex. Bucureşti. „Psihologia vârstelor”. directe. educaţie. permanente. de la inferior la superior. Editura Credis. care se realizează ca o mişcare ascendentă. Constanţa 2002. evoluţia şi transformarea proceselor. Psihologia vârstelor. Editura Albatros. prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. Editura Didactică şi Pedagogică. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci).154-165 I. de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică). 2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . în opoziţie cu descompunerea. Bucureşti. accidentale. interne. VERZA E. 1995. funcţiilor şi însuşirilor psihice. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia.4758  ŞCHIOPU URSULA. indirecte. Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. DRAGU.  Principalii factori sunt ereditate. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială). externe.  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică). sociale. ANCA . de la simplu la complex.1. Omul faţă în faţă cu lumea. Influenţele sunt naturale. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. EMIL. „Psihologie şi pedagogie şcolară” . FLORIN.33-38  VERZA. Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv. reprezentată de schimbările fizice. Bucureşti. 2001. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1. Pro Humanitate. omul traversează o dezvoltare biologică. p. Ed. p. c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. mediu. Psihologia vârstelor. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial. înlocuirea legică a vechiului prin nou. superficiale sau esenţiale etc. d) Între aceste forme există interacţiune. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii. cu regresul. universal şi necesar. VERZA . 1988. 2000  ZLATE MIELU.

un fenomen superior creşterii. afectivitatea etc.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv. la anumite intervale.DPPD . gândirea situaţională. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului.etc. creşterea volumului memoriei. Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente.  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă. Drumul dezvoltării este în spirală. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. fie factorilor de mediu şi educaţie. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice. Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. sub o formă stadială. restructurându-le într-o nouă calitate. de acumulare. în esenţă. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite. aparent fără cauză. duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului. fie datorită potenţialului ereditar. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea. sensul. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv. Evoluează ca o succesiune de faze. Dezvoltarea este personală. între memoria mecanică şi memoria logică etc. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. îmbogăţirea vocabularului. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. schimbările au loc întro anumită ordine. Transformările. Este poliformă. sentimentele superioare. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările.. etc. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. continuă. memoria voluntară.  Caracterul ordonat al dezvoltării. exprimate. atenţia post voluntară.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu .  Conţinutul dezvoltării psihice.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente. constantă.  Aspectul direcţional. imaginaţia creatoare. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite. Astfel schimbările. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include. (deci nu liniară) şi discontinuă. Fiecare are genotipul său.

înscrise în "programul genetic". conform acestei poziţii. 1. în ansamblu. după modul în care ea este concepută şi exercitată. sub influienţa unui singur factor. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. ea devine bază pentru un nou proces de creştere. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere. este un rezultat al creşterii. astfel. Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului. capacităţi psihice deosebite. această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face. 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării.  poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. astfel. periodic. chiar genii.2. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). Creşterea are caracter permanent.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului. iar maturizarea este un proces neuniform. între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. secvenţial.Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare. procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. iar după ce s-a constituit maturizarea.DPPD . care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii.

Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. 2. . Cu deosebire la om. un anumit tip de metabolism. din lobul temporal. Trăsăturile variabile. Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei.Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. pentru a se manifesta deplin. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: .Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. 3. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. De exemplu. Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. şi ale analizatorilor. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative. structuri preoperaţionale etc.Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii. particularităţi ale organelor de simt. individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate. are nevoie de exersare”. poziţia verticală. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent. ROLUL EREDITĂŢII: 1. diferenţială de adaptare şi de reacţie. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. în psihologie au fost denumite predispoziţii. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine.DPPD . La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. Acestea. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte). se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine. emotivitatea. adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. aptitudinile. predispoziţii la boli. al achiziţiilor învăţate. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. caracteristici ale dinamicii corticale etc. care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut.

fiind în esenţă. 4. • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. care constituie cadrul în care se naşte. aşa cum sunt cele senzoriale. Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. directe şi indirecte. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. planificat. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. De exemplu. motrice. Mediul social. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. organizate şi neorganizate. ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. anumite reguli morale. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. 5. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice.cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . în acelaşi timp. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman.DPPD . ca factor al dezvoltării. o anumită structură a familiei etc. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. dezvoltării individului. să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. sistematic. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. • Mediul este un factor necesar. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. de mediul în care au crescut. educaţia. voluntare şi involuntare. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător. perceptive. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. se află într-o continuă dinamică. fizice şi spirituale. exprimat prin raportul om-societate. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. solicitându-i acestuia un efort de adaptare.

fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe. Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale. Gassell. printr-un personal pregătit în acest sens. organizat. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. având un conţinut cu necesitate definit de societate. H. C. în general. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. Galton. iar pe de altă parte. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. De exemplu. uzând de procedee. Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. unitar. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ. Lombrosso: teoria criminalului înnăscut. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică.DPPD . dirijând. metode. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. se desfăşoară sistematic. educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. pe de o parte. factorii sociali şi cei educaţionali. şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. În acest mod. este un proces care. mijloace adecvate. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale. având caracter activ. determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne.

fiind sociale prin originea lor.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat. procesele psihice superioare. celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului. cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. diferite procese şi însuşiri psihice. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex.  legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate.  legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. ea nu poate anihila această diferenţiere. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia.În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient.  legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii.DPPD . care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . specific umane. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare. vag către centralizare şi integrare. ci doar reglează această inegalitate. în esenţă. acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple . în condiţiile cele mai favorabile de educaţie. faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului.

. Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. A. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii.  latura particulară. specifică legată de identitatea de neam. J. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului. de grup cultural.3. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex.  întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei. conţinutul. latura dinamică cea mai pregnantă. caracteristicile inteligenţei). reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri. universal umană (ex.  prin modul cum se ierarhizează. precocitate).  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate. caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale.  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării. nespecifică. felul cum evolueazã igiena corporală. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă . etc. prin felul lor de a se exprima. A. de ţară.  latura generală. social şi profesional.DPPD . Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii. modul cum se exprimă emoţiile. TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate.Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . a reacţiilor semnificative ale persoanei.N.1.

ca stadii genetice. Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. învăţare. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică.1. De asemenea. gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete. funcţionalitatea deprinderilor. relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. interese). care-i permit copilului să se adapteze la mediu. afectivă şi morală în adolescenţă). Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc. abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice. ce se succed unele după altele. afective. 1. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică. Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice. moral-sociale.etc).3. iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi. -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice. activitatea fundamentală: manipularea obiectelor.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. însuşiri de personalitate.activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice.DPPD . Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării. situative cât şi cu cele logice). (ex. alimentar. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient. U. sentimente. decalajul între maturizarea cogntivă. dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi. muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe. pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . idealuri.

are dreptul să meargă la grădinită. Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele. În baza celor 3 criterii amintite. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii. igienic). 14-18. U. Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă. să se îmbrace. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate. contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii.antepreşcola scopul conştient. cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1.Schiopu si E.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea. devine o persoană cu statut social. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. 6. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade. şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile. dirijată din exterior.etc. se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă. adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice. are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore. artistic. 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv.DPPD . în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. • tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale.7-10. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. se dezvoltă conştiinţa de sine. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6.7 ani acceptate.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare.

COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere.ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6.) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva. (ai în vedere: materiale. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor. socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .. socioafective. (începând cu mediul familial.DPPD . socio-profesionale.….2. Vârstele adulte active (20-65 ani) 4. Vârstele de involuţie (65-90.7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic..

• • • • umană.legi.DPPD . Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori.mecanisme. Defineşte stadiul de dezvoltare psihică. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană.