DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . indirecte. p. cerinţele mediului social. ANCA . 2000  ZLATE MIELU. în opoziţie cu descompunerea. morfologice şi biochimice ale organismului. funcţiilor şi însuşirilor psihice. cu regresul. Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv.33-38  VERZA. VERZA . Influenţele sunt naturale. Ed. 2001. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială).  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică). Bucureşti. reprezentată de schimbările fizice. EMIL.4758  ŞCHIOPU URSULA. SORIN. înlocuirea legică a vechiului prin nou. interne. Pro Humanitate. de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică). accidentale. Bucureşti. permanente. superficiale sau esenţiale etc. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial. prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1. educaţie. REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci). mediu. „Psihologia vârstelor”. CRISTEA. Editura Albatros. Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia. VERZA E. care se realizează ca o mişcare ascendentă. sociale. Constanţa 2002. de la inferior la superior. universal şi necesar. de la simplu la complex. Editura Credis. Bucureşti. Bucureşti. DRAGU. „Psihologie şi pedagogie şcolară” .. p. evoluţia şi transformarea proceselor.  CREŢU TINCA. Psihologia vârstelor. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. Psihologia vârstelor.DPPD .154-165 I. 1988. Editura Didactică şi Pedagogică. Omul faţă în faţă cu lumea. FLORIN. Ovidius University Press. 1995. dar nu simultaneitate ( ex. p.1. d) Între aceste forme există interacţiune. externe. directe. c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. omul traversează o dezvoltare biologică.  Principalii factori sunt ereditate.

 Este poliformă. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente. memoria voluntară. sub o formă stadială. Fiecare are genotipul său. aparent fără cauză. (deci nu liniară) şi discontinuă. duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului. Transformările. constantă. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. în esenţă. sentimentele superioare. sensul. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. gândirea situaţională. Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. exprimate.  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă. Drumul dezvoltării este în spirală. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială.etc. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. restructurându-le într-o nouă calitate. la anumite intervale. ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme.  Aspectul direcţional. între memoria mecanică şi memoria logică etc. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea. continuă. Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare.  Conţinutul dezvoltării psihice. fie datorită potenţialului ereditar. etc. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite. schimbările au loc întro anumită ordine. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite. imaginaţia creatoare. atenţia post voluntară. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu. fie factorilor de mediu şi educaţie. Dezvoltarea este personală. Evoluează ca o succesiune de faze. Astfel schimbările.. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. afectivitatea etc. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă. de acumulare. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu . îmbogăţirea vocabularului. Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex.  Caracterul ordonat al dezvoltării. creşterea volumului memoriei. un fenomen superior creşterii. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare.DPPD . care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice.

Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului.2. iar după ce s-a constituit maturizarea. ea devine bază pentru un nou proces de creştere. social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul. Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). în ansamblu. 1.  poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. chiar genii. secvenţial. procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare. după modul în care ea este concepută şi exercitată. sub influienţa unui singur factor. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face. astfel. această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii. înscrise în "programul genetic".Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare.DPPD . este un rezultat al creşterii. 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . astfel. Creşterea are caracter permanent. periodic. conform acestei poziţii. iar maturizarea este un proces neuniform. capacităţi psihice deosebite. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere.

Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut. în psihologie au fost denumite predispoziţii. are nevoie de exersare”. un anumit tip de metabolism. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. emotivitatea. Cu deosebire la om. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent.Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine. 2. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. Trăsăturile variabile. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative.DPPD . din lobul temporal. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Acestea. particularităţi ale organelor de simt. La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică.Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. aptitudinile. caracteristici ale dinamicii corticale etc. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: . predispoziţii la boli.Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. şi ale analizatorilor. Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei. De exemplu. pentru a se manifesta deplin. structuri preoperaţionale etc. Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. . 3. se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine. poziţia verticală. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul. ROLUL EREDITĂŢII: 1. al achiziţiilor învăţate. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte). Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. diferenţială de adaptare şi de reacţie. individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate.

fiind în esenţă. educaţia. Mediul social. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa. directe şi indirecte. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător.cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. de mediul în care au crescut. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. planificat. aşa cum sunt cele senzoriale.DPPD . ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia. Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. voluntare şi involuntare. • Mediul este un factor necesar. În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. motrice. 4. să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. sistematic. în acelaşi timp. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. se află într-o continuă dinamică. ca factor al dezvoltării. perceptive. fizice şi spirituale. solicitându-i acestuia un efort de adaptare. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. care constituie cadrul în care se naşte. De exemplu. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. anumite reguli morale. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman. în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. exprimat prin raportul om-societate. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. 5. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. organizate şi neorganizate. dezvoltării individului. o anumită structură a familiei etc. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental.

pe de o parte. Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. este un proces care. Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. iar pe de altă parte. unitar. cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. În acest mod. metode. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. uzând de procedee. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului.DPPD . Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. De exemplu. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. mijloace adecvate. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . organizat. dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. C. Galton. având un conţinut cu necesitate definit de societate. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ. educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. Gassell. fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. factorii sociali şi cei educaţionali. dirijând. şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe. având caracter activ. printr-un personal pregătit în acest sens. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică. se desfăşoară sistematic. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale. H. Lombrosso: teoria criminalului înnăscut. în general.

 legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. în esenţă. acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. în condiţiile cele mai favorabile de educaţie. c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari. ci doar reglează această inegalitate. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. vag către centralizare şi integrare. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii. fiind sociale prin originea lor. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple .  legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. diferite procese şi însuşiri psihice.În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient. cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane. specific umane. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate. procesele psihice superioare. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia. ea nu poate anihila această diferenţiere.  legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu.DPPD .

 întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei. TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei.. modul cum se exprimă emoţiile. nespecifică. caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale. A. A. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă .Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea.N.Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării.1. etc. conţinutul. caracteristicile inteligenţei). Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. a reacţiilor semnificative ale persoanei. Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică. precocitate). J. de grup cultural.DPPD . felul cum evolueazã igiena corporală. reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism.  latura generală. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate. de ţară.  prin modul cum se ierarhizează.3. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri. social şi profesional. Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii.  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate. universal umană (ex. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. specifică legată de identitatea de neam. prin felul lor de a se exprima.  latura particulară. latura dinamică cea mai pregnantă. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului.

Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface. ce se succed unele după altele. decalajul între maturizarea cogntivă.1. gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică. pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. afective. abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale. Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării.activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient. afectivă şi morală în adolescenţă).etc). însuşiri de personalitate. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. care-i permit copilului să se adapteze la mediu.DPPD . Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc. cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi.ca stadii genetice. moral-sociale. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . activitatea fundamentală: manipularea obiectelor. (ex. învăţare. interese). 1. De asemenea. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. idealuri. relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. funcţionalitatea deprinderilor. Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. situative cât şi cu cele logice). iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi. U. -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe.3. sentimente. alimentar. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice.

cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică.etc.antepreşcola scopul conştient. igienic). are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea. să se îmbrace.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict. U. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă. 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv.Schiopu si E. în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. are dreptul să meargă la grădinită.7 ani acceptate. Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1.DPPD . şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6. se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă. • tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale.7-10. adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă. 6. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade. artistic. În baza celor 3 criterii amintite. are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore. dirijată din exterior. 14-18. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. se dezvoltă conştiinţa de sine. Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare. devine o persoană cu statut social.

(ai în vedere: materiale. Vârstele adulte active (20-65 ani) 4.…. socio-profesionale. (începând cu mediul familial. COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3.2. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere.) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva.7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic.DPPD . socioafective. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor. socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu ...ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6. Vârstele de involuţie (65-90.

legi. Defineşte stadiul de dezvoltare psihică. Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană.mecanisme. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .• • • • umană.DPPD . Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori.