DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

SORIN.4758  ŞCHIOPU URSULA.. de la simplu la complex. FLORIN. Influenţele sunt naturale. 2001. permanente. Constanţa 2002. Omul faţă în faţă cu lumea. în opoziţie cu descompunerea. p. Editura Didactică şi Pedagogică. evoluţia şi transformarea proceselor. mediu. p. interne. Bucureşti. sociale. Editura Albatros. prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. Ovidius University Press. Bucureşti. cerinţele mediului social. REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. directe. funcţiilor şi însuşirilor psihice. care se realizează ca o mişcare ascendentă. Psihologia vârstelor. VERZA . omul traversează o dezvoltare biologică. 2000  ZLATE MIELU. Bucureşti. c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. Bucureşti. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia. p. dar nu simultaneitate ( ex.33-38  VERZA. 1988. Editura Credis. d) Între aceste forme există interacţiune. universal şi necesar. Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. înlocuirea legică a vechiului prin nou. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1. indirecte.  Principalii factori sunt ereditate. cu regresul. educaţie. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. Ed. EMIL.154-165 I. VERZA E. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială). CRISTEA. morfologice şi biochimice ale organismului. ANCA . Pro Humanitate. „Psihologia vârstelor”. 2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . accidentale. superficiale sau esenţiale etc. Psihologia vârstelor. de la inferior la superior. externe. Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv. DRAGU. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial.DPPD . 1995. de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică).1. „Psihologie şi pedagogie şcolară” .  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică). reprezentată de schimbările fizice. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii.  CREŢU TINCA. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci).

Transformările. sub o formă stadială. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite.etc. care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. în esenţă. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare. îmbogăţirea vocabularului. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente. imaginaţia creatoare. la anumite intervale. (deci nu liniară) şi discontinuă. restructurându-le într-o nouă calitate. Astfel schimbările. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include. Evoluează ca o succesiune de faze. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice. creşterea volumului memoriei. duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului. Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite. memoria voluntară. exprimate. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare. Este poliformă.. sensul.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. între memoria mecanică şi memoria logică etc. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu. ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme. continuă.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv. etc. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului. constantă.  Conţinutul dezvoltării psihice. de acumulare. un fenomen superior creşterii. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu . Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. fie datorită potenţialului ereditar. atenţia post voluntară. Drumul dezvoltării este în spirală. Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările. schimbările au loc întro anumită ordine. gândirea situaţională.DPPD .  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă. Dezvoltarea este personală.  Caracterul ordonat al dezvoltării.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente. Fiecare are genotipul său. sentimentele superioare. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv.  Aspectul direcţional. afectivitatea etc. aparent fără cauză. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă. fie factorilor de mediu şi educaţie.

ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării. social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul. procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. Creşterea are caracter permanent. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. sub influienţa unui singur factor. chiar genii. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. este un rezultat al creşterii. 1. această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. conform acestei poziţii. iar maturizarea este un proces neuniform. astfel. periodic. astfel.2. ea devine bază pentru un nou proces de creştere. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face. în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere. 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare. în ansamblu. iar după ce s-a constituit maturizarea. secvenţial.DPPD . capacităţi psihice deosebite. după modul în care ea este concepută şi exercitată.Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea).  poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului. înscrise în "programul genetic".

Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. şi ale analizatorilor. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Cu deosebire la om. particularităţi ale organelor de simt. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. Acestea. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte). se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent.DPPD .Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative. De exemplu. Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut. 3. predispoziţii la boli.Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. .Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. pentru a se manifesta deplin. un anumit tip de metabolism. La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor. al achiziţiilor învăţate. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică. emotivitatea. 2. are nevoie de exersare”. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ. individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. poziţia verticală. Trăsăturile variabile. adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. aptitudinile. diferenţială de adaptare şi de reacţie. structuri preoperaţionale etc. din lobul temporal. Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: . ROLUL EREDITĂŢII: 1. caracteristici ale dinamicii corticale etc. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine. în psihologie au fost denumite predispoziţii.

să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. o anumită structură a familiei etc. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman. Mediul social. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. planificat. în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. dezvoltării individului. în acelaşi timp. se află într-o continuă dinamică. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa. Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. De exemplu. directe şi indirecte. care constituie cadrul în care se naşte. organizate şi neorganizate. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. voluntare şi involuntare. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. perceptive. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. fiind în esenţă. anumite reguli morale. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. • Mediul este un factor necesar. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. solicitându-i acestuia un efort de adaptare. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. 4. ca factor al dezvoltării. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane.cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. sistematic. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .DPPD . exprimat prin raportul om-societate. educaţia. motrice. În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. de mediul în care au crescut. aşa cum sunt cele senzoriale. • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. fizice şi spirituale. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. 5.

şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. pe de o parte. fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. mijloace adecvate. determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe. Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. organizat. C. având caracter activ. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. uzând de procedee. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman.DPPD . Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. în general. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . printr-un personal pregătit în acest sens. De exemplu. având un conţinut cu necesitate definit de societate. Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. În acest mod. Gassell. Galton. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică. H. unitar. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ. factorii sociali şi cei educaţionali. este un proces care. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale. iar pe de altă parte. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. metode. se desfăşoară sistematic. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. Lombrosso: teoria criminalului înnăscut. dirijând.

ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple . ea nu poate anihila această diferenţiere. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. fiind sociale prin originea lor.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat. c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari. diferite procese şi însuşiri psihice. acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia. în esenţă.  legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. procesele psihice superioare. faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. specific umane. formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că. ci doar reglează această inegalitate.DPPD . celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu.  legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane. în condiţiile cele mai favorabile de educaţie. vag către centralizare şi integrare.  legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient.În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală.

caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale.N.Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .3.  întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei. social şi profesional. nespecifică.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii.  latura particulară. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri. Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate.  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. A. caracteristicile inteligenţei).. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea.1. precocitate). TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. de ţară. specifică legată de identitatea de neam.DPPD . modul cum se exprimă emoţiile. a reacţiilor semnificative ale persoanei. A. felul cum evolueazã igiena corporală. conţinutul.  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate. latura dinamică cea mai pregnantă. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă . prin felul lor de a se exprima.  latura generală. universal umană (ex. etc. de grup cultural. J. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului.  prin modul cum se ierarhizează. reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism.

ce se succed unele după altele. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale. dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi. însuşiri de personalitate. De asemenea. -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe. interese). afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient. moral-sociale. idealuri.3. relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice. muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe. activitatea fundamentală: manipularea obiectelor. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface.activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. afectivă şi morală în adolescenţă). situative cât şi cu cele logice). U.1. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături.etc). pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice. Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc.ca stadii genetice. decalajul între maturizarea cogntivă. 1. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică. (ex. cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. funcţionalitatea deprinderilor. sentimente. gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete.DPPD . alimentar. care-i permit copilului să se adapteze la mediu. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . învăţare. afective. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice.

şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile. are dreptul să meargă la grădinită. Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare.Schiopu si E. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă.antepreşcola scopul conştient. 14-18.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă. artistic. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. devine o persoană cu statut social. cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică. contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict. dirijată din exterior. să se îmbrace. U. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate. igienic). • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1. În baza celor 3 criterii amintite.7 ani acceptate. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii.etc. în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . 6. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele. are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea.7-10. 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv. se dezvoltă conştiinţa de sine. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă.DPPD . adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice. • tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale. se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă. are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore.

COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3. socio-profesionale. Vârstele adulte active (20-65 ani) 4. (ai în vedere: materiale.ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6.) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor..2. socioafective.7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic. socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .. (începând cu mediul familial.DPPD . Vârstele de involuţie (65-90.…. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere.

Defineşte stadiul de dezvoltare psihică. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .DPPD .legi. Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană.mecanisme. Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori.• • • • umană.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful