P. 1
dinamica dezvoltarii personalitatii

dinamica dezvoltarii personalitatii

|Views: 26|Likes:
Published by Georgiana Ciara
referat
referat

More info:

Categories:Types, Presentations
Published by: Georgiana Ciara on Oct 12, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/20/2014

pdf

text

original

DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

cu regresul. Bucureşti. Bucureşti. Ed.. sociale. Omul faţă în faţă cu lumea. de la inferior la superior. Constanţa 2002. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial. superficiale sau esenţiale etc. p. VERZA . morfologice şi biochimice ale organismului. Psihologia vârstelor. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia. externe. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii. dar nu simultaneitate ( ex. Pro Humanitate. Editura Didactică şi Pedagogică. care se realizează ca o mişcare ascendentă. 2000  ZLATE MIELU. înlocuirea legică a vechiului prin nou. Editura Albatros. interne. cerinţele mediului social. accidentale. p.DPPD . CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1. Bucureşti. EMIL. Ovidius University Press. în opoziţie cu descompunerea.  CREŢU TINCA. 1995. Editura Credis. permanente. FLORIN.154-165 I. funcţiilor şi însuşirilor psihice. de la simplu la complex. universal şi necesar. SORIN.  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică).33-38  VERZA. indirecte. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci). p. d) Între aceste forme există interacţiune. CRISTEA. „Psihologie şi pedagogie şcolară” . Psihologia vârstelor.  Principalii factori sunt ereditate. 2001. educaţie. DRAGU. omul traversează o dezvoltare biologică. reprezentată de schimbările fizice. de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică). 2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. Bucureşti.1. 1988. mediu. prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. „Psihologia vârstelor”.4758  ŞCHIOPU URSULA. Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. evoluţia şi transformarea proceselor. ANCA . REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv. Influenţele sunt naturale. directe. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială). VERZA E.

sensul. duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului. care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. fie factorilor de mediu şi educaţie. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. în esenţă. schimbările au loc întro anumită ordine. Este poliformă.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare. un fenomen superior creşterii. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu . la anumite intervale. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite.  Caracterul ordonat al dezvoltării. ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. creşterea volumului memoriei. gândirea situaţională. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente. de acumulare. afectivitatea etc. Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului. sub o formă stadială. îmbogăţirea vocabularului. între memoria mecanică şi memoria logică etc. memoria voluntară. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv. Dezvoltarea este personală. aparent fără cauză. sentimentele superioare.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială. atenţia post voluntară. Fiecare are genotipul său.  Aspectul direcţional. Astfel schimbările. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările. exprimate. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă.DPPD . Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea.  Conţinutul dezvoltării psihice. imaginaţia creatoare.. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice. restructurându-le într-o nouă calitate. etc. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. fie datorită potenţialului ereditar.  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă. continuă. Evoluează ca o succesiune de faze. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente. Drumul dezvoltării este în spirală.etc. constantă. (deci nu liniară) şi discontinuă. Transformările.

această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. periodic. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. ea devine bază pentru un nou proces de creştere. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare. iar după ce s-a constituit maturizarea.DPPD . Creşterea are caracter permanent. în ansamblu. iar maturizarea este un proces neuniform. conform acestei poziţii. astfel. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii. astfel. chiar genii. este un rezultat al creşterii. sub influienţa unui singur factor. capacităţi psihice deosebite. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul.Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare. Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face. înscrise în "programul genetic". în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. după modul în care ea este concepută şi exercitată. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării. 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex.  poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. 1.2. secvenţial.

Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ. structuri preoperaţionale etc. diferenţială de adaptare şi de reacţie. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică. De exemplu. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. al achiziţiilor învăţate. în psihologie au fost denumite predispoziţii. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. 3. are nevoie de exersare”. La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor.Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. . caracteristici ale dinamicii corticale etc.Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. un anumit tip de metabolism.Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii. particularităţi ale organelor de simt. predispoziţii la boli. emotivitatea. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. Cu deosebire la om. ROLUL EREDITĂŢII: 1. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul. Trăsăturile variabile. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte). Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine. Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. poziţia verticală. şi ale analizatorilor. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative. Acestea. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. din lobul temporal. Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: . care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut. Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei. aptitudinile. 2. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine.DPPD . pentru a se manifesta deplin.

Mediul social. directe şi indirecte. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. anumite reguli morale. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice. perceptive. solicitându-i acestuia un efort de adaptare.cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. ca factor al dezvoltării. Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. exprimat prin raportul om-societate. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. o anumită structură a familiei etc. planificat. 5. De exemplu. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. educaţia. fiind în esenţă.DPPD . voluntare şi involuntare. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . organizate şi neorganizate. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. • Mediul este un factor necesar. în acelaşi timp. aşa cum sunt cele senzoriale. motrice. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. sistematic. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. dezvoltării individului. fizice şi spirituale. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. 4. care constituie cadrul în care se naşte. se află într-o continuă dinamică. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental. ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia. să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa. de mediul în care au crescut. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică.

educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. organizat. având caracter activ. se desfăşoară sistematic. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. metode. Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. Gassell. pe de o parte. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. mijloace adecvate. unitar. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe. Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. iar pe de altă parte. având un conţinut cu necesitate definit de societate. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. factorii sociali şi cei educaţionali.DPPD . printr-un personal pregătit în acest sens. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. este un proces care. Lombrosso: teoria criminalului înnăscut. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. În acest mod. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale. uzând de procedee. C. fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. în general. Galton. dirijând. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman. De exemplu. dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . H. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale.

specific umane. ea nu poate anihila această diferenţiere. vag către centralizare şi integrare. cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate. fiind sociale prin originea lor. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii.  legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului. ci doar reglează această inegalitate. acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient.În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală. în condiţiile cele mai favorabile de educaţie. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. în esenţă. c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .DPPD .  legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple . faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). procesele psihice superioare. precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că.  legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. diferite procese şi însuşiri psihice.

Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . A. Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă . J. precocitate). de grup cultural. felul cum evolueazã igiena corporală. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. de ţară.. conţinutul.  întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei.  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării. nespecifică. universal umană (ex. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate.1. modul cum se exprimă emoţiile. caracteristicile inteligenţei). Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea. latura dinamică cea mai pregnantă.DPPD .N.  latura particulară. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului. A. TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei. prin felul lor de a se exprima. a reacţiilor semnificative ale persoanei. caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale. specifică legată de identitatea de neam.  latura generală. social şi profesional.  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. etc.  prin modul cum se ierarhizează.3. reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri. Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică.

Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale. decalajul între maturizarea cogntivă. pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi. afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient.activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. sentimente. însuşiri de personalitate. Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice. moral-sociale.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. idealuri. afectivă şi morală în adolescenţă). Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică. cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării. abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături.1. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. 1. alimentar. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe. iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi.ca stadii genetice. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice. afective. care-i permit copilului să se adapteze la mediu. (ex. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică. U.3. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface. gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete. -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe. activitatea fundamentală: manipularea obiectelor. De asemenea.etc). dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi. ce se succed unele după altele.DPPD . învăţare. funcţionalitatea deprinderilor. situative cât şi cu cele logice). interese).

• tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale. artistic. devine o persoană cu statut social. are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea. igienic). Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele. 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă. 14-18. în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii. să se îmbrace. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice. dirijată din exterior. şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile.etc. se dezvoltă conştiinţa de sine.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1.DPPD . are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu .Schiopu si E. U. În baza celor 3 criterii amintite.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii.antepreşcola scopul conştient.7 ani acceptate. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate. 6. contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade. se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare.7-10. are dreptul să meargă la grădinită. cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare.

.. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor.…. (ai în vedere: materiale. Vârstele de involuţie (65-90.) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva.2.ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6. (începând cu mediul familial. Vârstele adulte active (20-65 ani) 4. COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3. socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere. socio-profesionale.DPPD . socioafective.

Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori.• • • • umană.legi. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană. Defineşte stadiul de dezvoltare psihică.mecanisme.DPPD .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->