DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. cerinţele mediului social. SORIN. interne.  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică). Bucureşti. Constanţa 2002. VERZA E. Psihologia vârstelor. Bucureşti. EMIL. universal şi necesar. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1. reprezentată de schimbările fizice.  Principalii factori sunt ereditate. externe. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială). Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv. VERZA . de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică). „Psihologie şi pedagogie şcolară” . c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. DRAGU.  CREŢU TINCA.4758  ŞCHIOPU URSULA. Pro Humanitate. Editura Credis. educaţie. p. 2000  ZLATE MIELU. Editura Didactică şi Pedagogică.. permanente.33-38  VERZA. 1988. „Psihologia vârstelor”. funcţiilor şi însuşirilor psihice. Ed. Psihologia vârstelor. mediu. FLORIN. d) Între aceste forme există interacţiune. directe. morfologice şi biochimice ale organismului.1. în opoziţie cu descompunerea. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii. Ovidius University Press. 2001. indirecte. înlocuirea legică a vechiului prin nou. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia. ANCA . cu regresul. p. care se realizează ca o mişcare ascendentă. de la inferior la superior.DPPD . superficiale sau esenţiale etc. Bucureşti. accidentale. Influenţele sunt naturale. CRISTEA. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial. REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. Bucureşti. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. omul traversează o dezvoltare biologică. prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. de la simplu la complex. p. Omul faţă în faţă cu lumea. 2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .154-165 I. 1995. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci). Editura Albatros. sociale. dar nu simultaneitate ( ex. evoluţia şi transformarea proceselor.

 Conţinutul dezvoltării psihice. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include. atenţia post voluntară.DPPD . duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului. creşterea volumului memoriei. memoria voluntară.  Aspectul direcţional. fie datorită potenţialului ereditar. îmbogăţirea vocabularului. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente. ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme. imaginaţia creatoare. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite. Evoluează ca o succesiune de faze. afectivitatea etc. Drumul dezvoltării este în spirală. între memoria mecanică şi memoria logică etc. sensul. etc.  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă. exprimate. (deci nu liniară) şi discontinuă.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare. restructurându-le într-o nouă calitate. de acumulare. care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. Fiecare are genotipul său. la anumite intervale. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice. constantă.  Caracterul ordonat al dezvoltării. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. sub o formă stadială. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare. Transformările. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv. în esenţă.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială. Este poliformă. sentimentele superioare. Astfel schimbările.. aparent fără cauză. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu . schimbările au loc întro anumită ordine. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. Dezvoltarea este personală.etc. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. fie factorilor de mediu şi educaţie. gândirea situaţională. Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului. un fenomen superior creşterii. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă. continuă. Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex.

înscrise în "programul genetic".DPPD . iar după ce s-a constituit maturizarea. după modul în care ea este concepută şi exercitată. chiar genii.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului. conform acestei poziţii. social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul. 1. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face.  poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. astfel. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. este un rezultat al creşterii. iar maturizarea este un proces neuniform. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii.Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare.2. ea devine bază pentru un nou proces de creştere. secvenţial. această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. sub influienţa unui singur factor. Creşterea are caracter permanent. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. periodic. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere. astfel. capacităţi psihice deosebite. între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare. în ansamblu. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării.

Trăsăturile variabile. Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. aptitudinile. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică. diferenţială de adaptare şi de reacţie. Acestea. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative. 3. se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine.Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii.Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. din lobul temporal. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine. De exemplu. un anumit tip de metabolism. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. Cu deosebire la om. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ. pentru a se manifesta deplin. predispoziţii la boli. în psihologie au fost denumite predispoziţii. adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. ROLUL EREDITĂŢII: 1. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte). Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei. Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul. are nevoie de exersare”. structuri preoperaţionale etc. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . emotivitatea. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. al achiziţiilor învăţate. caracteristici ale dinamicii corticale etc.DPPD . individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate.Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. 2. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: . . La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor. particularităţi ale organelor de simt. şi ale analizatorilor. poziţia verticală. Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut.

în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. ca factor al dezvoltării. organizate şi neorganizate. planificat. în acelaşi timp. educaţia. exprimat prin raportul om-societate. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. de mediul în care au crescut. aşa cum sunt cele senzoriale. care constituie cadrul în care se naşte. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa.DPPD . să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. • Mediul este un factor necesar.cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. motrice. dezvoltării individului. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice. fizice şi spirituale. solicitându-i acestuia un efort de adaptare. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. o anumită structură a familiei etc. • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. Mediul social. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. 5. se află într-o continuă dinamică. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman. voluntare şi involuntare. De exemplu. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. anumite reguli morale. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. perceptive. sistematic. 4. Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. fiind în esenţă. directe şi indirecte. ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia.

C. se desfăşoară sistematic. fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. metode. pe de o parte. factorii sociali şi cei educaţionali. De exemplu. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. Galton. H. iar pe de altă parte. având caracter activ.DPPD . Lombrosso: teoria criminalului înnăscut. Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman. uzând de procedee. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. printr-un personal pregătit în acest sens. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. Gassell. unitar. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale. dirijând. educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. organizat. având un conţinut cu necesitate definit de societate. În acest mod. mijloace adecvate. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale. Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică. în general. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe. este un proces care.

 legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane.În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. fiind sociale prin originea lor. în condiţiile cele mai favorabile de educaţie. precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare.  legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient. ci doar reglează această inegalitate. diferite procese şi însuşiri psihice. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate. ea nu poate anihila această diferenţiere. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. vag către centralizare şi integrare. formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia. simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple .DPPD . c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari.  legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. procesele psihice superioare. celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. specific umane. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. în esenţă. faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului.

latura dinamică cea mai pregnantă. caracteristicile inteligenţei). nespecifică. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex.Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . de grup cultural. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă .  latura particulară. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii.  întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri. etc. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea. modul cum se exprimă emoţiile.3. TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei.  latura generală.  prin modul cum se ierarhizează. de ţară.. precocitate). Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică. specifică legată de identitatea de neam.1.  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate. universal umană (ex. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism. A.DPPD . a reacţiilor semnificative ale persoanei. A. conţinutul.N. Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii.  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării. social şi profesional.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale. prin felul lor de a se exprima. J. felul cum evolueazã igiena corporală.

muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe. care-i permit copilului să se adapteze la mediu. Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface. Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. idealuri.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. ce se succed unele după altele. funcţionalitatea deprinderilor. afective. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică. decalajul între maturizarea cogntivă.etc). -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe.ca stadii genetice. Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice. activitatea fundamentală: manipularea obiectelor. pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex.1. învăţare.3. alimentar. iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi. afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient. situative cât şi cu cele logice). gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete. relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. afectivă şi morală în adolescenţă). cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. 1. însuşiri de personalitate. interese).DPPD . U. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi.activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături. moral-sociale. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. sentimente. Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. (ex. De asemenea.

7-10.etc. adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore. 6. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă. 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv. contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii. şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare.antepreşcola scopul conştient. are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii. are dreptul să meargă la grădinită. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade. artistic.Schiopu si E.7 ani acceptate. U. Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. se dezvoltă conştiinţa de sine. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . În baza celor 3 criterii amintite.DPPD . devine o persoană cu statut social. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă. se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă. igienic). • tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă. să se îmbrace. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate. Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare. 14-18. dirijată din exterior.

. Vârstele adulte active (20-65 ani) 4. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere.…. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor.7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic. COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3.2..) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva. (începând cu mediul familial.DPPD . socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . socio-profesionale. (ai în vedere: materiale.ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6. socioafective. Vârstele de involuţie (65-90.

mecanisme. Defineşte stadiul de dezvoltare psihică. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .legi.• • • • umană. Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori.DPPD . Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful