DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

Psihologia vârstelor. EMIL. universal şi necesar. c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. morfologice şi biochimice ale organismului. Bucureşti. indirecte. care se realizează ca o mişcare ascendentă. omul traversează o dezvoltare biologică. directe.DPPD . FLORIN. Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. CRISTEA. cu regresul. de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică). Psihologia vârstelor. p.4758  ŞCHIOPU URSULA. Omul faţă în faţă cu lumea. Bucureşti. mediu. permanente.154-165 I. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia. Bucureşti. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial. Editura Didactică şi Pedagogică.  Principalii factori sunt ereditate.1. Editura Albatros. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci).. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. Editura Credis. VERZA . p. d) Între aceste forme există interacţiune. dar nu simultaneitate ( ex. în opoziţie cu descompunerea. cerinţele mediului social. Influenţele sunt naturale.  CREŢU TINCA. „Psihologie şi pedagogie şcolară” . SORIN. Ed. externe. Constanţa 2002. 2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică). de la inferior la superior. Pro Humanitate. 1995. reprezentată de schimbările fizice. funcţiilor şi însuşirilor psihice. Bucureşti. „Psihologia vârstelor”. superficiale sau esenţiale etc. 2001. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1.33-38  VERZA. prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. Ovidius University Press. interne. sociale. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială). DRAGU. evoluţia şi transformarea proceselor. educaţie. înlocuirea legică a vechiului prin nou. accidentale. Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv. de la simplu la complex. VERZA E. REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. p. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii. 1988. ANCA . 2000  ZLATE MIELU.

ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea.etc. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. etc.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. la anumite intervale. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările. care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. creşterea volumului memoriei. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice. atenţia post voluntară. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. sentimentele superioare. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite. fie factorilor de mediu şi educaţie. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare. schimbările au loc întro anumită ordine. îmbogăţirea vocabularului. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu . Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. aparent fără cauză. (deci nu liniară) şi discontinuă.. un fenomen superior creşterii. Drumul dezvoltării este în spirală.  Aspectul direcţional.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare. Transformările. de acumulare. Evoluează ca o succesiune de faze. imaginaţia creatoare. Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. gândirea situaţională.DPPD . Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului. Dezvoltarea este personală. Astfel schimbările.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv. fie datorită potenţialului ereditar. Este poliformă. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă.  Conţinutul dezvoltării psihice. exprimate. între memoria mecanică şi memoria logică etc. Fiecare are genotipul său.  Caracterul ordonat al dezvoltării. continuă. constantă. sensul. în esenţă. duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului. sub o formă stadială. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include. afectivitatea etc. restructurându-le într-o nouă calitate. memoria voluntară.  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă.

 poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. înscrise în "programul genetic".DPPD . astfel. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea).Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare. 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. iar maturizarea este un proces neuniform. după modul în care ea este concepută şi exercitată. Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. ea devine bază pentru un nou proces de creştere. astfel. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. periodic.2. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. în ansamblu. în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. conform acestei poziţii. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii. iar după ce s-a constituit maturizarea. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. capacităţi psihice deosebite. 1. secvenţial. social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul. este un rezultat al creşterii. chiar genii. sub influienţa unui singur factor. Creşterea are caracter permanent. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării. această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare.

. care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ.Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii. ROLUL EREDITĂŢII: 1. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine. De exemplu. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte). Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. pentru a se manifesta deplin. Cu deosebire la om. în psihologie au fost denumite predispoziţii. Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. predispoziţii la boli. are nevoie de exersare”. caracteristici ale dinamicii corticale etc. structuri preoperaţionale etc. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent. 3. emotivitatea. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. al achiziţiilor învăţate. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul.Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. 2. un anumit tip de metabolism.DPPD . Acestea. se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine. Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: . şi ale analizatorilor. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . aptitudinile. La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor. din lobul temporal. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. Trăsăturile variabile. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative. Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei.Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. particularităţi ale organelor de simt. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică. poziţia verticală. diferenţială de adaptare şi de reacţie.

se află într-o continuă dinamică. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa. ca factor al dezvoltării. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. exprimat prin raportul om-societate. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman. • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental. În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător. perceptive. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. solicitându-i acestuia un efort de adaptare. motrice.cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. 4. voluntare şi involuntare. sistematic. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . directe şi indirecte. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. fizice şi spirituale. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. o anumită structură a familiei etc. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. de mediul în care au crescut. fiind în esenţă. Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. care constituie cadrul în care se naşte. Mediul social. • Mediul este un factor necesar. 5. în acelaşi timp. educaţia. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. organizate şi neorganizate. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. anumite reguli morale.DPPD . în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. De exemplu. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia. dezvoltării individului. planificat. aşa cum sunt cele senzoriale.

CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. H. educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. Gassell. În acest mod. pe de o parte. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. dirijând. este un proces care. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale. şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. se desfăşoară sistematic. având un conţinut cu necesitate definit de societate. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale. mijloace adecvate. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . factorii sociali şi cei educaţionali. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe. Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. în general. De exemplu. metode. C. unitar. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică. Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. printr-un personal pregătit în acest sens. având caracter activ. Lombrosso: teoria criminalului înnăscut.DPPD . organizat.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. Galton. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. uzând de procedee. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. iar pe de altă parte.

celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate. cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane. în esenţă. diferite procese şi însuşiri psihice. simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple . formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi.DPPD . Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. ci doar reglează această inegalitate. specific umane. c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). ea nu poate anihila această diferenţiere. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu.  legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală. procesele psihice superioare. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora.  legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. în condiţiile cele mai favorabile de educaţie.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat.  legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. fiind sociale prin originea lor. acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. vag către centralizare şi integrare.

 latura generală. felul cum evolueazã igiena corporală. universal umană (ex. caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. conţinutul.DPPD . de ţară. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă . specifică legată de identitatea de neam. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri.Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .  întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei.  prin modul cum se ierarhizează. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism. TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului. precocitate). A. nespecifică. Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică. a reacţiilor semnificative ale persoanei. prin felul lor de a se exprima.N. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii. Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii. de grup cultural. etc. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate. latura dinamică cea mai pregnantă.1.  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate..  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării. modul cum se exprimă emoţiile.3. A. caracteristicile inteligenţei). J. social şi profesional.  latura particulară.

activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. activitatea fundamentală: manipularea obiectelor. -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe. iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi. U.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. afective. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. funcţionalitatea deprinderilor. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică.ca stadii genetice. sentimente. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice.etc). Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice. interese).3. însuşiri de personalitate. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . De asemenea. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice. care-i permit copilului să se adapteze la mediu. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. decalajul între maturizarea cogntivă. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături. Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface. idealuri. 1. ce se succed unele după altele. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale. cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică. afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi. muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe. afectivă şi morală în adolescenţă). situative cât şi cu cele logice). relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. moral-sociale. Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării.1.DPPD . gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete. învăţare. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. (ex. alimentar. dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi.

să se îmbrace. igienic). se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă. are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade. contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict.etc. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii. Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele.7 ani acceptate. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . 6. dirijată din exterior. • tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale. U. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă. cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare. Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare. se dezvoltă conştiinţa de sine.antepreşcola scopul conştient. artistic. devine o persoană cu statut social. În baza celor 3 criterii amintite.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1. şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile. 14-18. are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă.DPPD . 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv.Schiopu si E. în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice. are dreptul să meargă la grădinită.7-10.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate.

ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6.DPPD . socioafective. (ai în vedere: materiale. Vârstele de involuţie (65-90.. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere. socio-profesionale. socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .…. Vârstele adulte active (20-65 ani) 4.7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic.) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva. COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3.2. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor. (începând cu mediul familial..

mecanisme.DPPD .legi. Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană. Defineşte stadiul de dezvoltare psihică.• • • • umană. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful