DEFINITIVAT / GRADUL II - ÎNVĂŢĂTORI

3. Dezvoltarea personalităţii: a. Conceptul de dezvoltare şi procesele implicate (creştere, maturizare, dezvoltare); b. Dimensiunile dezvoltării personalităţii (fizică, psihică, socială) şi interacţiunea lor; 4. Factorii dezvoltării personalităţii şi interacţiunea lor: a. Ereditatea; specificul şi dinamica influenţelor ereditare în copilărie. b. Mediul social; tipurile influenţelor de mediu (spontane-dirijate, formaleinformale, pozitive-negative, convergente-divergente). c. Educaţia – factor determinant al dezvoltării personalităţii copilului; caracteristicile influenţelor educaţionale (cu aplicaţii pentru educaţia primară). 5. Educabilitatea. Concept, teorii şi semnificaţie psihopedagogică : a. Conceptul de educabilitate şi semnificaţia sa psihopedagogică. b. Teorii privind educabilitatea fiinţei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări). c. Posibilităţi şi limite ale educaţiei în raport cu factorii dezvoltării.

OBIECTIVE:
 Să dezvolte ideile şi datele referitoare la ereditatea umană şi la rolurile sale în dezvoltarea fizică şi psihică a omului.  Să identifice rolurile mediului socio-cultural şi a modului în care acesta acţionează la vârstele copilăriei.  să rezume caracteristicile educaţiei care explică de ce ea are influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării psihice;  Să identifice esenţa conceptului de dezvoltare psihică şi să rezume caracteristicile ei.  Să explice modul de alcătuire a stadiilor de vârstă.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ:
 ATKINSON RITA, ATKINSON R. C., SMITH E. E., BEM J. D., Introducere în psihologie, 2002, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 82-87  BIRCH ANN, Psihologia dezvoltării, 2000, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 139-144  COSMOVICI, ANDREI, „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;  COSMOVICI, ANDREI, IACOB, LUMINITA , „Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;

1 DINAMICA PERSONALITATII

Carmen-

Mihaela Varasteanu - DPPD

d) Între aceste forme există interacţiune. Fenomene definitorii ale dezvoltării psihice Dezvoltarea este înţeleasă ca un proces obiectiv. ANCA . „Psihologia vârstelor”. DRAGU. Editura Credis. în opoziţie cu descompunerea. 1995. Bucureşti. indirecte. evoluţia şi transformarea proceselor. omul traversează o dezvoltare biologică. cerinţele mediului social. directe. c) Dezvoltarea socială constă în asimilarea şi adaptarea conduitei la normele. care se realizează ca o mişcare ascendentă. CRISTEA. Dezvoltarea psihică reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psihosociale apărute de-a lungul vieţii individuale. Editura Albatros. mediu. p. Psihologia vârstelor.4758  ŞCHIOPU URSULA. Editura Didactică şi Pedagogică. Pro Humanitate. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ 1. înlocuirea legică a vechiului prin nou.  Principalii factori sunt ereditate. VERZA E. REPERE PSIHOGENETICE ALE DEZVOLTĂRII 1. Omul faţă în faţă cu lumea. morfologice şi biochimice ale organismului. Bucureşti. p. Caracteristicile dezvoltării psihice:  Are un caracter plurideterminat şi multifactorial. interne. p. dar nu simultaneitate ( ex. cu regresul.  Este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică).  CREŢU TINCA.. superficiale sau esenţiale etc.33-38  VERZA. sociale. Bucureşti. b) Dezvoltarea psihică se concretizează în apariţia. de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta psihosocială). funcţiilor şi însuşirilor psihice.154-165 I. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creşterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci). prin trecerea de la o stare calitativă veche la o alta nouă. Există mai multe tipuri de dezvoltare: a) În decursul vieţii.DPPD . Psihologia vârstelor. de la simplu la complex. Influenţele sunt naturale. 2000  ZLATE MIELU. „Psihologie şi pedagogie şcolară” . 1988. reprezentată de schimbările fizice. accidentale. de la inferior la superior. Procesul dezvoltării implică progresul în continuă reînnoire. Ovidius University Press. permanente. SORIN. Ed. Bucureşti. educaţie. 2 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . 2001. FLORIN. universal şi necesar.1. VERZA . de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică). Constanţa 2002. externe. EMIL.

Maturizarea este un proces de modificări calitative şi din acest motiv. dezvoltarea este continuă şi are caracter progresiv. schimbările au loc întro anumită ordine. fie factorilor de mediu şi educaţie. afectivitatea etc.  Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială. particularităţile personalităţii la un anumit stadiu influenţează reprezentările. Aceasta nu se realizează ca o adiţie previzibilă.  schimbări în proporţii: schimbarea raportului între activitatea primului sistem de semnalizare şi al celui de-al doilea sistem de semnalizare. prin:  modificări în dimensiune reprezentate de aspectele cantitative ale dezvoltării psihice: lărgirea câmpului perceptiv. continuă. sub o formă stadială. Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc. 3 DINAMICA PERSONALITATII CarmenMihaela Varasteanu . Transformările. un fenomen superior creşterii.  Aspectul direcţional. fie datorită potenţialului ereditar. de stadii în care perioadele de schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare. la anumite intervale. creşterea volumului memoriei. aparent fără cauză. Evoluează ca o succesiune de faze. gândirea situaţională. constantă. Dezvoltarea este personală. Creşterea este un fenomen determinat în mod hotărâtor de ereditate şi este în relativă independenţă faţă de mediu. exprimate. îmbogăţirea vocabularului. care conferă o vulnerabilitate sporită subiectului. între activitatea gândirii concrete şi a gândirii abstracte. realizându-se prin două fenomene majore: creşterea şi maturizarea. ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul. sentimentele superioare. restructurându-le într-o nouă calitate.  Caracterul ordonat al dezvoltării.  Conţinutul dezvoltării psihice. Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite. etc.etc. între memoria mecanică şi memoria logică etc. de acumulare. Creşterea reprezintă totalitatea modificărilor şi amplificărilor cantitative care odată cu scurgerea timpului. ci sunt rezultatul unor acumulări cantitative care determină noi forme de comportament şi cunoaştere ce înlocuiesc vechile forme. Avansul calitativ nu exclude momentele de aparentă stagnare. dimensiuni comportamentale de amploare şi semnificaţii adaptative diferite.  dispariţia unor forme vechi: limbajul infantil. în esenţă. sensul. imaginaţia creatoare. Orice schimbare cantitativă sau calitativă are efecte asupra întregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. (deci nu liniară) şi discontinuă. atenţia post voluntară. memoria voluntară.. interacţiuni şi împrejurări de viaţă diferite. dar aceste noi forme nu le anulează complet pe cele vechi ci le include. duc la atingerea proporţiilor medii ale adultului.DPPD . Drumul dezvoltării este în spirală. Astfel schimbările.  apariţia unor forme noi: gândirea abstractă.  Schimbările (în special cele calitative) sunt ascendente. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depăşite prin salturile ascendente. adică orientarea într-o direcţie progresivă a tuturor schimbărilor psihice. Fiecare are genotipul său. Este poliformă.

educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. mediul constituind o condiţie accesorie care facilitează sau nu manifestarea unor funcţii psihice preformate. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea). care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora.2. Pot fi diferenţiate câteva poziţii teoretice în acest sens:  poziţia care considera că dezvoltarea individului se face. mediul ar decide în mod absolut asupra dezvoltării intelectuale şi morale a personalităţii. Creşterea are caracter permanent. iar după ce s-a constituit maturizarea. chiar genii. este un rezultat al creşterii.Fiecare nivel de dezvoltare exprimă atât un proces de creştere cât şi un proces de maturizare. 1. această conceptie explică performanţele dezvoltării psihice exclusiv pe baza mediului economic. procesele şi însuşirile psihice ale personalităţii ar fi transmise pe cale ereditară. înscrise în "programul genetic". care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. în sensul că maturizarea este condiţionată de creştere. în ansamblu.  poziţia care apreciază că educaţia ar putea crea. între creştere şi maturizare stabilindu-se o relaţie de intercondiţionare. Factorii dezvoltării psihice Foarte disputată este încă controversa ştiintifică cu privire la stabilirea factorilor dezvoltării psihice şi a modului în care aceştia actionează asupra evoluţiei individului. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu. teoriile biologiste consideră că ereditatea este factorul esenţial şi exclusiv de influienţare a dezvoltării. iar maturizarea este un proces neuniform. 4 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . sub influienţa unui singur factor. după modul în care ea este concepută şi exercitată. astfel. astfel. social şi cultural în care s-a născut şi trăit copilul. capacităţi psihice deosebite. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. periodic. conform acestei poziţii.  poziţia care consideră că dezvoltarea psihică se datorează îndeosebi influienţei mediului.DPPD . ea devine bază pentru un nou proces de creştere. secvenţial.

Este polivalent pentru că pe aceleaşi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vieţii psihice în funcţie de felul în care au acţionat mediul şi educaţia. adică fără intervenţia celorlalţi doi factori fundamentali. 3. emotivitatea. Aportul eredităţii nu este acelaşi pentru orice vârstă sau pentru orice componentă psihică. un anumit tip de metabolism. Din prima categorie de trăsături fac parte trăsăturile speciei umane: structura şi conformaţia anatomică. Implicarea eredităţii e diferenţiată în funcţie de: . diferenţială de adaptare şi de reacţie. aptitudinile. structuri preoperaţionale etc. şi ale analizatorilor. în psihologie au fost denumite predispoziţii. Cu deosebire la om. are nevoie de exersare”. Ereditatea acţionează mai puternic la vârstele timpurii. în 5 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . particularităţi ale organelor de simt. al achiziţiilor învăţate. Ele sunt reprezentate de particularităţi morfofuncţionale ale sistemului nervos central. pentru a se manifesta deplin. Acestea.DPPD . din lobul temporal. pe baza aceleiaşi activităţi cerebrale fine. se pot forma şi aptitudini muzicale dar şi pentru limbi străine.Categoriile de însuşiri şi abilităţi psihice mai puţin asupra gândirii. predispoziţii la boli. 2. Una şi aceeaşi bază ereditară poate servi unor construcţii de personalitate diferite. Ereditatea este un factor potenţial şi polivalent. care precizează că „chiar şi un comportament înnăscut. Este mai puternică asemănarea privind temperamentul. De exemplu. poziţia verticală. Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihică pentru că ea asigură baza organică a fiecărui fenomen sufletesc. Unii cercetători privilegiază rolul eredităţii la vârstele timpurii iar alţii accentuează ponderea mediului. Trăsăturile variabile. ROLUL EREDITĂŢII: 1.Ereditatea este rezultatul însumării influienţei condiţiilor de mediu de-a lungul generaţiilor şi reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. potenţialul ereditar nu se transformă în componente ale vieţii psihice. . Cu privire la contribuţia eredităţii la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. caracteristici ale dinamicii corticale etc. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane şi de generaţie) şi variabile (ale fiecărui individ în parte).Gradul de complexitate al unor însuşiri sau structuri psihice ce trebuie să se formeze. La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor. O poziţie echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget. individuale constituie specificul biologic ce garantează o anumită modalitate. Predispoziţiile au caracter plastic şi polivalent. conţinutul şi calitatea ce urmează a fi cultivată potrivit acestor potenţe funcţionale fiind în funcţie de influienţele mediului şi sensul acţiunii educative. Dintre transmisiunile ereditare ce pot apărea la câteva generaţii amintim: dimensiuni ale taliei. factorul ereditate este polivalent şi reprezintă doar un potenţial care se poate converti în însuşiri de personalitate numai când mediul este activ.

4. sistematic. aşa cum sunt cele senzoriale. Mediul social. fizice şi spirituale. motrice. haotic prin factori şi evenimente mai greu controlabile. voluntare şi involuntare. se află într-o continuă dinamică. Cea mai semnificativă influienţă asupra dezvoltării psihice se realizează prin sistemul cerinţelor sociale care se manifestă faţă de individul în dezvoltare. dezvoltării individului. un anumit nivel de trebuinţe ca produse ale existenţei omului în societate. ca factor al dezvoltării. ROLURILE MEDIULUI: • Mediul este primul mare „transformator” care acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia. îl activează şi îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. să coopereze şi să colaboreze cu cei din jur. Ereditatea nu este suficientă pentru dezvoltarea psihică pentru că ea nu se transformă automat în componente ale vieţii psihice umane. Raportul organism-mediu la om este foarte complex şi are caracteristici proprii faţă de celelate animale. de 6 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Educaţia este o componentă a mediului social dar se opune influienţelor întâmplătoare ale mediului prin caracterul conştient. organizate şi neorganizate. fiind în esenţă. dar nu suficient pentru dezvoltarea deplină a fiinţei umane.DPPD .cazul formării unor procese şi funcţii psihice mai apropiate de ale animalelor. solicitându-i acestuia un efort de adaptare. • Pregăteşte pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. anumite reguli morale. de mediul în care au crescut. • Mediul poate exercita atât influenţe pozitive cât şi negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental. educaţia. • Dă semnificaţie socială comportamentelor fiecăruia şi le face să fie de tip uman. copiii crescuţi de animale şi-au format comportamente ca ale fiinţelor cu care au vieţuit şi astfel ereditatea a fost modificată în manifestările ei. determinând reacţiile acestuia şi influienţând dezvoltarea sa. o anumită structură a familiei etc. în interiorul acesteia dezvoltându-se anumite relaţii sociale. din acest moment este corect să se considere că „ereditatea asigură premisele vieţii psihice”. contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalităţii cum ar fi temperamentul şi aptitudinile. care constituie cadrul în care se naşte. 5. trăieşte şi se dezvoltă fiinţa umană. exprimat prin raportul om-societate. De exemplu. Mediul reprezintă totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului. În acord cu nivelul general de dezvoltare al ştiinţelor. • Este factor de socializare pentru că în mijlocul celorlalţi fiecare învaţă să comunice. În mediu şi prin mediu se exprimă un anumit nivel de cerinţe şi. • Mediul este un factor necesar. planificat. • Generează valori şi criterii apreciative care devin factorii principali ai orientării. în acelaşi timp. Mediul este totalitatea influenţelor naturale şi sociale. Influienţa complexă asupra dezvoltării copilului poate fi exercitată de mediu atât în mod sistematic şi organizat prin institutiile sale dar şi întâmplător. perceptive. directe şi indirecte.

determină o automişcare în care se crează mereu relaţii noi între forţele şi influienţele externe şi dimensiunile forţelor şi cerinţelor interne. printr-un personal pregătit în acest sens. pe de o parte. • într-o oarecare măsură educaţia accelerează dezvoltarea psihică. C. dirijând. reuşita în viaţă nu poate fi explicată numai pe baza înzestrării naturale.DPPD . Printre reprezentanţii acestei teorii menţionăm: Fr. unitar. Thompson-studii asupra gemenilor b) Teoria ambientalistă absolutizează rolul mediului social considerând că există o corelaţie între inegalitatea genetică şi originea socială. iar pe de altă parte. • proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile înfăptuirii acestor planuri. Deosebirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze sociale. • direcţionează convergent cu scopurile sale chiar şi influenţele de mediu. • stimulează dezvoltarea psihică prin crearea de decalaje optime între cerinţe şi posibilităţi şi prin sprijinirea corespunzătoare în vederea depăşirii acestor neconcordanţe. Gassell. ROLURI ÎNDEPLINITE: • este al doilea factor care transformă potenţialul ereditar în componente ale vieţii psihice. factorii sociali şi cei educaţionali. metode. fapt ce a condus la structutarea următoarelor direcţii majore: a) Teoria ereditaristă susţine rolul predominant al eredităţii în formarea personalităţii şi se bazează pe studiul genogramelor sau a arborelui genealogic. mijloace adecvate. educaţia capătă rol de conducător în raport cu ceilalţi factori ai dezvoltării. Educaţia este ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ. între cerinţele societăţii faţă de individ şi posibilităţile şi cerinţele lui fată de societatea în care se dezvoltă. potenţând posibilităţile ereditare ale individului şi aducându-le la nivelul cerintelor externe.exercitare a influienţelor formative într-un cadru instituţionalizat. şi fiind condusă de factori competenţi special calificaţi. având un conţinut cu necesitate definit de societate. se desfăşoară sistematic. Educaţia constituie pârghia cea mai de seamă în organizarea specificului multilateral al personalităţii. Gradul de implicare al acestor factori în epopeea devenirii fiinţei umane a fost amplu comentat în literatura de specialitate. în general. 7 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . cerinţele externe ale mediului în concordanţă cu posibilităţile interne ale copilului. uzând de procedee. • formează mecanismele superioare ale psihismului uman. având caracter activ. dezvoltă gândirea până la cotele cele mai înalte. Galton. • asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE Conceptul de educabilitate argumentează afirmaţia potrivit căreia omul este o fiinţă educabilă care îşi poate valorifica şi dezvolta potenţialul ereditar numai în condiţiile interacţiunii dintre factorii ereditari. organizat. În acest mod. Lombrosso: teoria criminalului înnăscut. De exemplu. după cum nici nivelul atins în dezvolatrea psihică sau. H. este un proces care.

 legea socilizării crescânde a funcţiilor psihice pe măsura creşterii complexitătii lor a fost formulată de către psihologul R. cu atât mai puţin depinde de ereditate" ceea ce semnifică faptul că gruparea funcţiilor psihice după dependenţa lor ereditară este inversă în raport de gradul lor de complexitate. care ia în considerare şi valorifică contribuţia specifică a acestora. Tuturor acestor poziţii li se opune teoria psihologiei moderne care porneşte de la premisa că dezvoltarea psihică este un proces foarte complex. celelalte funcţii se potenţează energetic pentru a asigura adaptarea şi integrarea individului.DPPD . precum şi trăsăturile psihice ale personalităţii nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare. ci doar reglează această inegalitate. LEGILE DEZVOLTĂRII PSIHICE În sfera dezvoltării psihicului acţionează o serie de legi specifice:  legea dezvoltării inegale a psihicului care precizează că. vag către centralizare şi integrare. educaţie) prin intermediul condiţiilor interne (ereditatea).În ambele cazuri aveam de-a face cu o interpretare unilaterală. formulat are un rol coordinator în formarea personalităţii. în esenţă. ea nu poate anihila această diferenţiere. 8 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . faptul se explică atât prin prezenţa predispoziţiilor cât şi prin diferenţieri în experienţa nemijlocită a individului. în condiţiile cele mai favorabile de educaţie. fiind sociale prin originea lor. una din manifestările acestei legi este compensaţia: dacă o funcţie psihică este mai slab dezvoltată. oricât de unitară şi de armonioasă ar fi educaţia.  legea diferenţierii precizează că dezvoltarea psihică urmăreşte sensul de la nediferenţiat spre diferenţiat. cât şi al factorilor sociali în devenirea fiinţei umane. educaţia constituindu-se ca un factor conducător în raport cu ceilalţi. care se realizează în cadrul unităţii organism-mediu. specific umane. simplistă a unor fenomene complexe cu determinări multiple . acţiunea influienţelor instructiv-educative asupra psihicului. diferite procese şi însuşiri psihice. c) Teoria dublei determinări acceptă atât rolul factori ereditari.  legea plasticităţii sistemului nervos condiţionează. dar accentuează faptul că EDUCAŢIA ca acţiune organizată şi orientată spre un scop conştient. procesele psihice superioare.  legea centralizării semnifică faptul că sensul dezvoltării este de la difuz. Zazzo (1960) în următoarea expresie: … " cu cât o funcţie este mai complexă. ca o consecinţă a influienţelor active a condiţiilor externe (mediu.

precocitate). de grup cultural. reperele pot pune în evidenţă caracteristicile de maxim activism. caracteristicile inteligenţei). TEORIA STADIALĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operaţional al căror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltării psihice la un anumit moment al evoluţiei.  întârzierile prelungite de apariţie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihică mai ales pentru anii copilăriei. Gessel a structurat un sistem de repere ce reţine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii.Leontiev a luat în considerare 9 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . conţinutul.  latura generală.3.DPPD .  prin modul cum se ierarhizează. În baza opţiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. A. evidenţiază condiţii deficitare sau stresante de educaţie şi mediu de viaţă . latura dinamică cea mai pregnantă.N. etc. nespecifică. Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se referă la toate ciclurile vieţii) se manifestă prin conduite. a reacţiilor semnificative ale persoanei. caracteristici şi atitudini psihice care permit să se identifice în cazuri concrete diferenţele sau distanţa psihologică faţă de caracteristicile considerate normale. A.  latura teoretică permite descrierea şi anticiparea dezvoltării. direcţia şi totodată normalitatea dezvoltării psihice a copilului. de ţară. Au următoarele dimensiuni:  latura instrumentală ne ajută la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vieţii. specifică legată de identitatea de neam. Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice şi psihodinamice sunt:  se exprimă în formaţiuni foarte complexe ce pot evidenţia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri. modul cum se exprimă emoţiile.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligentă. întrucât aceştia se consideră că au cea mai relevantă valabilitate. felul cum evolueazã igiena corporală.  latura particulară. social şi profesional. universal umană (ex.  întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate. J. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controlează ordinea..1. Reperele psihogenetice se referă cu precădere la latura nespecifică şi mai puţin la cea specifică. prin felul lor de a se exprima.

interese). 1.DPPD . afectivitateinteligenţă) ca şi dintre conştient şi inconştient. pot exista decalaje între diverse stadii genetice ale proceselor psihice din cauza ritmurilor de dezvoltare diferite (ex. care-i permit copilului să se adapteze la mediu.etc). ce se succed unele după altele. tipul de contradictii: dependenţă totală faţă de adult. idealuri. Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică. gândirea şcolarului operează atât cu elemente concrete. decalajul între maturizarea cogntivă. De asemenea. Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice. U. deci la nivelul procesualităţilor psihice (cognitive. aspiraţii) ca şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface.ca stadii de vârstă sau psihodinamice. iar aceasta din urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite chiar dacă momentul cronologic este acelaşi. De aceea o caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. -tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe. alimentar. Aceste trei criterii se raporteauă la vârsta cronologică. Un stadiu de vârstă poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. situative cât şi cu cele logice). Modul de operare a criteriilor în definirea stadiilor CRITERII activitatea fundamentală a individului: satisfacerea trebuintelor organice.1. Stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. funcţionalitatea deprinderilor. exprimă structura evolutivă sub raportul adaptării şi integrării sociale.3. Schiopu propune trei criterii: -tipul fundamental de activitate: joc. relatiile sunt reprezentate de reflexele necondiţionate: de apărare. Alte categorii de contradicţii sunt: opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi. afective. În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilităţi de explicare a dezvoltării psihice. -tipul de relaţii care pot fi obiectuale şi sociale. (ex. abilităţilor cu tendinţa de a fi integrate în trăsături. învăţare. Modalităţi de operare a criteriilor în definirea stadiilor Perioadele de vârstă în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toţi copiii au fost denumite stadii ale dezvoltării. dar lipseşte Carmen- STADIUL Stadiul sugarului: 0-1 an • • Stadiul • • 10 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu .activitatea predominantă) s-au a promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihicã de tip stadial. afectivă şi morală în adolescenţă). muncă-exprimă direcţionarea şi structurarea forţei energetice psihice pentru asimilarea de cunoştinţe. moral-sociale. activitatea fundamentală: manipularea obiectelor. cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapã anume. însuşiri de personalitate. dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-posibilităţi. sentimente.ca stadii genetice.

se dezvoltă conştiinţa de sine.11 • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de ani formarea unei concepţii proprii despre realitatea înconjurătoare. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii conştiintei de sine şi creşterii caracterului critic al gândirii. cucerind o anumită poziţie în actuala ierarhică.7 ani acceptate. se desfăşoarã pe bază de reguli unanim 3 – 6. să se îmbrace. 10-14 ani • relaţiile se diversifică depăşind pragul şcolii (în grupul sportiv. r: • tipul de relaţii: începe elaborarea primelor reflexe condiţionate 1-3 ani (alimentar. igienic). are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore. devine o persoană cu statut social. are posibilitatea adolescent de a-şi impune originalitatea.Schiopu si E.20 ani • tipul de relatii: se integrează ca o persoană activă. adolescentul şi adultul operează în aprecierea celuilalt cu criterii valorice.Verza propun următoarele cicluri ale vieţii cu substadiile implicate: CICLUL VIEŢII 1. se dezvoltă capacitatea de verbalizare şi deplasare independentă.DPPD .antepreşcola scopul conştient. U.etc. 6. • tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale. dirijată din exterior. şcolarului • tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile şi mic drepturile. are dreptul să meargă la grădinită. în joc copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege comportamentul adecvat. să absenteze de la ore fără motive nt speciale. doreşte să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate. PRENATAL SUBSTADII -perioada embrionară -perioada fetală precoce -perioada fetală tardivă Carmen- 11 DINAMICA PERSONALITATII Mihaela Varasteanu . Stadiul • tipul de activitate: învătare şi muncă creatoare. Stadiul • activitatea fundamentală: învătarea impusă. • tipul de contradicţii: gradul de dependenţă faţă de adult scade. contradicţia între generaţii este necesară dar nu trebuie transformată în conflict. 14-18. • tipul de contradicţii: relaţia este mai calmă. În baza celor 3 criterii amintite.) • tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii. Stadiul • activitate fundamentală: învătarea şi independenţă (îşi permite preadolesce să nu-şi facă toate temele. Stadiul • activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru preşcolar: că este conştientă. artistic.7-10.

socio-profesionale. (începând cu mediul familial. (codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare) • Care sunt rolurile eredităţii pentru dezvoltarea psihică umană • Enumeră principalele medii cu care interacţionează fiinţa umană după naştere.…. socio-culturale) • Care sunt rolurile principale ale mediului în dezvoltarea psihică 12 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu . Vârstele adulte active (20-65 ani) 4. (ai în vedere: materiale.7 ani -a treia copilărie-perioada şcolarã mică 610 ani -pubertatea (10-14 ani) -adolescenţa 14-20 ani -adolescenţa prelungită 20-24 ani -tinereţea 25-35 ani -vârsta adultă precoce 35-44 ani -vârsta adultă mijlocie 45-55 ani -vârsta adultă tardivă 55-65 ani -perioada de trecere 66-70 ani -perioada primei bătrâneţi 70-80 ani -perioada celei de a doua bătrâneţi 80-90 ani -perioada marii bătrâneţi peste 90 ani Teme de evaluare • Defineşte ereditatea şi precizează importanţa codului genetic. socioafective.) • Precizează ce fel de relaţii pot fi între două sau mai multe medii cu care interacţionează cineva. Vârstele de involuţie (65-90. (exemplifică relaţiile: de contradicţie şi de complementaritate) • Defineşte mediul ca factor fundamental al dezvoltării psihice şi precizează tipurile de influenţe pe care le exercită asupra copiilor şi tinerilor..2.DPPD ..ani) -naşterea -primul an de viaţă -prima copilărie-perioada antepreşcolară 13 ani -a doua copilărie-perioada preşcolară 3-6. COPILĂRIA PUBERTATEA ADOLESCENŢA (0-20 ani) 3.

legi. Care sunt rolurile educaţiei în dezvoltarea psihică umană.DPPD . Defineşte şi caracterizează dezvoltarea psihică Factori. Defineşte stadiul de dezvoltare psihică.mecanisme. particularităţile şi profilul de stadiu 13 DINAMICA PERSONALITATII Carmen- Mihaela Varasteanu .• • • • umană.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful