Demonstrarea ierarhizarii centrilor de automatism pe cordul d broasca si extrapolarea la cordul uman.

EXERCI
Automatismul este proprietatea intrinseca a inimii de a se depolariza spontan, in absenta unui stimul extern. Ciclul de depolarizare-repolarizare este repetat continuu, lucru cunoscut drept ritmicitate. In cordul uman, nodul sinoatrial prezinta cel mai inalt automatism, prezentand o frecventa medie de 72 bpm, fiind urmat de celelalte structuri ale tesutului excito-conductor: nodul atrio-ventricular (40/min), fasciculul His si reteau Purkinje (25-30/min). In mod normal, regiunea cu cea mai mare frecventa de depolarizare dicteaza ritmul inimii per total, opunandu-se depolarizarii spontane ale celorlalte componente ale tesutului excito-conductor. Inima de broasca are 3 camere: doua atrii si un ventricul . Aceasta primeste sangele venos prin venele cave, ce formeaza sinusul venos, un sac cu pereti subtiri ce se varsa in atriul drept si se contracta odata cu camerele inimii. De asemeni, o parte din sange este primit direct de la plamani in atriul stang. Ventriculul pompeaza sangele prin trunchiul arterial.

Experimentul pe broasca:
Maduva spinarii este distrusa cu un ac inserat in foramen magnum (gaura occipitala mare). Broasca este amplasata pe masa de disectie, iar toracele ii este deschis, inima fiindu-i vizibila acum prin pericard. Dupa deschiderea pericardului, inima este tinuta in viata prin adaugarea solutiei Ringer la temperatura corpului, din timp in timp pe toata durata experimentului. Se poate atasa un clestisor de ventricul pentru a mentine inima intr-o pozitie favorabila observarii. Clestisorul se poate conecta la un aparat pentru a se efectua o apexcardiograma. Se poate indeparta nervul vag la nevoie. Ligaturile Stannius sunt folosite pentru a evidentia prezenta centrilor de automatism si ierarhizarea lor. Hermann F. Stannius a fost primul fiziolog care a facut acest experiment.

Prima ligatura: Un fir de bumbac este folosit pentru a ligatura regiunea dintre
sinusul venos si atriul drept, pentru a izola sinusul de celelalte camere ale inimii. Ligatura intervine fizic in oprirea conducerii, astfel incat atat atriile cat si ventriculii se opresc din bataie.

A doua ligatura Stanius: Pastrand prima ligatura, se efectueaza o a doua in jurul

jonctiunii atrioventriculare. Dupa un timp, ventriculul incepe sa se contracte din nou, dar la o rata mai mica decat cea a sinusului venos (ritm idioventricular), In timp ce atriile raman nemiscate. Daca ligatura este aplicata imediat sub nodul atrioventricular, ventriculii nu se vor contracta..

Eliminarea primei ligaturi si pastrarea celei de a doua ligaturi va determina contractarea atriilor in ritmul normal, pe cand ventriculii se vor contracta in ritmul idioventricular.

Concluzii:
1) pacemaker-ul inimii broastei se afla in sinusul venos (ganglion Remak) 2) impulsul cardiac este condus din sinusul venos in atrii si apoi in ventriculi 3) cand atriile sunt deconectate de sinusul venos, nu se contracta 4) ventriculul poseda propriul centru de automatism, situat la limita inferioara a jonctiunii atrioventriculare 5) atriile au un efect inhibitor asupra centrului de automatism ventricular. Extrapolarea la om se poate observa prin alcatuirea anatomica a inimii si in cazurile cedarii nodului sinoatrial se observa intrarea in functiune a nodului atrioventricular