SCOALA POSTLICEALA ,,VASILE ALECSANDRI

-B O T O S A N I DOMENIUL : SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
FORMA DE INVATAMANT:

ZI

PROIECT DE CERTIFICARE
ANTIBIOTICE
ANTAMINOGLICOZIDICE

COORDONATOR

..
ABSOLVENT

- BOTOSANI 200 9

MOTTO:

PENTRU A TE NUMI OM CU ADEVRAT TREBUIE S AI UN SINGUR LUCRU,

RESPECTUL FA DE VIA
ROBERT HABERMANN

MOTIVAIE
Lupta mpotriva bolilor infecioase se apropie de sftit a fost un slogan care
cost n prezent milioane de viei omeneti, aa cum reiese din raportul OMS (1996) prezentat
de Dr. Hiroshi Nakajima (subiect reluat cu ocazia Zilei mondiale a sntii n anul 1997),
avnd ca slogan, Bolile infecioase: alert mondial, ripost mondial
Nicidecum "disprute "- cum att de nerealist i de prematur s-au exprimat unii
necunosctori, bolile infecioase sunt nc, numai parial stpnite, astfel, n timp ce s-a reuit ca
unele s fie controlate, multe altele continu s fie rspndite i s fie terapeutic nerezolvate,
odat cu noi probleme, cum sunt infeciile cu germeni rezisteni la antibiotice i cele cu germeni
cu patogenitate condiionat, care se ridic la orizont.
Chiar vechile molime, n prezent narcuite, n cteva regiuni pe glob, amenin din cnd
n cnd s erup de acolo, la orice scdere a vigilenei sau ateptnd "o viitoare eroare a
omului ".
Bolile infecioase persist, evoluiaz i prin potenialul lor de diseminare n lume,
amenin (hepatitele virale, bolile transmise sexual ndeosebi infecia cu HIV/SIDA, malaria,
tuberculoza, denga hemoragic) i se rspndesc att n ri srace, ct i n cele bogate.
S-a extins rezistena germenilor la antibiotice i chimioterapice: dinamica apariiei
rezistenei depete pe aceea a descoperirii.

CUPRINS:
1. BOLI INFECIOASE . 5
2. PRINCIPALELE BOLI INFECIOASE .. 6
3. INFECIE I REZISTEN . 7
4. FLORA MICROBIAN NORMAL A ORGANISMULUI 9
5. AGENII INFECIOI .. 10
6. INFECIA I FACTORII CARE O INFLUENEAZ 12
7.

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR . 19

8. AMINOGLICOZIDE .. 20
9. MEDICAMENTE AMINOGLICOZIDICE . 22
10. AMINOGLICOZIDELE - ACTUALIZARE SI REEVALUARE IN
PRACTICA MEDICALA MODERNA .. 53
11. LOCUL AMINOGLICOZIDELOR N TERAPIA INFECIILOR
BACTERIENE ALE COPILULUI .. 56

12. CONCLUZII 59
13. BIBLIOGRAFIE . 61

BOLILE INFECIOASE N PREZENT I N PERSPECTIV

Tyndal aprecia, n 1876, c-n domeniul bolilor epidemice - aceste cercetri "au eliberat
medicina de empirism i au pus-o pe baze tiinifice reale " i au construit baza introducerii
n spitale de ctre Lister, n 1864, a antisepsiei i asepsiei.
Suita de cercetri bacteriologice, ncepute n 1873 de Koch, a deschis era izolrii
agenilor patogeni a bolilor infecioase: bacilul crbunos ( Koch n 1876 ), cl. septicum
( Paster, 1877 ), gonococul ( Neisser 1879 ), bacilul tific ( Eberrth 1880 ), stafilococul
( Ogston 1882 ) colibacilul ( Escherich 1882 ), bacilul tuberculos ( Koch 1882 ), vibrionul
holeric ( Koch 1883 ) etc.
Procesul imens, realizat de atunci n identificarea agenilor etiologici ai bolilor
infecioase i parazitare, nu s-a ncheiat nc pn n prezent, s-au identificat noi ageni
etiologici cteva exemple: virusul febrei de lassa ( febra hemoragic cu caracter grav, n Africa
de vest ), completnd familia arenoviridae; virusul febrei de ebola i virusul bolii marbung
( tuburnavirusuri ).
Ageni patogeni ai unor febre hemoragice africane; grupul rotavirusuri, ageni ai gastro-enteritelor virale.
n grupul enterovirusuri, s-a identificat n 1972 un nou serotip, enterovirusul tip 71,
care, n 1975 a declanat n unele ri epidemii "poliolike" ( cu cazuri paralitice grave i forme
meningiene ).
Cercetrile au vizualizat i au completat datele privind virusul hepatitei de tip A, B, C,
de asemeni, s-au completat cu noi achiziii marile grupe ale virusurilor respiratorii i ale
arbovirusurilor.
n domeniul bolilor bacteriene, s-a identificat un nou microorganism gramnegativ
legionella pneumophila, agent al unei pneumonii severe ( pneumonia veteranilor ), de
5

asemenea s-au identificat noi serotipuri din genul Salmonella.

PRINCIPALELE BOLI INFECIOASE

Principalele boli infecioase care ridic probleme pe plan mondial sunt grupate n dou
categorii:
- boli carantinabile:
- variol
- febra galben
- holer
- pest
- boli n supravegherea special O.M.S.
- tifosul exantematic
- febra recurent
- malaria
- poliomielit
- grip
Clasificarea bolilor infecioase care ridic probleme mai continu i cu altele:
- viroze respiratorii
- rujeola
- arbovirozele ( encefalite, febre hemoragice, boli febrile )
- hepatita viral cu toate tipurile a,b,c
- rabia
- rickettsiozele
- salmonelozele
- tuberculoza
- boli venerice

INFECIE I REZISTEN
De la nceputul existenei lui, organismul intr n contact cu variai factori din mediul
nconjurator ( fizici, chimici i biologici ), care acioneaz asupra lui n diferite moduri, adesea
cu rezultate nocive aceste influene se pot exercita nc din timpul existenei intrauterine a fiinei
umane prin iradieri, prin substane chimice ( medicamente ), sau prin ageni biologici ( virusuri
i bacterii ), care pot determina tulburri de organogenez i de dezvoltare a embrionului i a
ftului ( malformaii congenitale ) sau chiar moartea i eliminarea acestuia.
Deosebit de importante sunt raporturile, care se stabilesc dup natere ntre fiina uman
i microorganismele din mediul nconjurator, astfel, cu cea mai mare parte din aceste
microorganisme ( bacili tetanici, fungi ca histoplasma, care se gasesc n sol ), omul poate veni
numai incidental n contact cu anumite microorganisme, ns, fiina uman ajunge n contact
strns, stabilind cu acestea relaii de convieuire n mod normal, imediat dup natere se
produce o invazie treptat a tegumentului i a majoritii mucoaselor cu variate
microorganisme, care alctuiesc microflora normal a organismului respectiv.
Exist astfel o microflor normal a cavitii bucale, a tubului digestiv, a cilor
respiratorii a crei conservare n limitele unei comunitii constante ( biocenoza ), prezint
importan pentru sntate.
Cu o parte din microorganismele care-l populeaz, organismul uman stabilete relaii de
simbioz n care convieuirea devine folositoare pentru ambii parteneri cu cea mai mare parte
din microorganismele parazitare, care alctuiesc microflora normal. Relaiile sunt de
comensualism ( germeni comensuali ), prin care acetia depind n mod nutriional de gazd, fr
a-i crea prejudicii. Aceast convieuire, exprim ns un echilibru destul de instabil de fore i de
interese, care poate fi uor de tulburat factorii variai. Unii innd de mediul extern, alii de
organismul gazd. Pot modifica aceste relaii n aa fel nct unele din aceste microorganisme
aparinnd florei normale pot deveni patogene pentru organismul gazd ( microorganisme
condiionat patogene sau "oportuniste" ). Este suficient s intervin o scdere a rezistenei sau
s apar pe tegument o soluie de continuitate, prin care s se deschid o poart de intrare spre
esuturi sensibile, pentru c unele dintre aceste microorganisme s provoace aciuni nocive

locale sau generale.

Cnd este vorba de microorganisme, care nu se pot dezvolta dect n organismul omului sau al
unor animale i n dauna acestora, relaia este de parazitism.
Microorganismele care ptrund n esuturile organismului-gazd, unde se multiplic i
determin tulburari morfologice sau/i funcionale, sunt considerate microorganisme patogene.
Numai un numr mic dintre organismele, care alctuiesc microflora normal, sunt constante i
iremediabil patogene.
Simpla prezen de microorganisme patogene pe suprafeele epiteliale ale organismului-gazd
fr ca ele s se multiplice, nseamn numai situaia de contaminare i nu de infecie.
Pentru a se realiza starea de infecie, este nevoie de ptrunderea i de multiplicarea
microorganismelor patogene n esuturile organismului-gazd. Infecia poate fi urmat, ns nu
n mod obligatoriu, de starea de boal.
Numai cnd rezistena organismului fa de infecie este depait i survin tulburri
funcionale i/sau leziuni anatomice apare starea de boal .
Calitatea unui organism de a fi patogen depinde deci de mai muli factori. Agentul infecios,
dei constituie cauza primar i indispensabil n declanarea infeciei, nu este capabil el singur
s determine starea de boal pentru a se realiza o boal infecioas, este nevoie de o anumit
predispoziie i calitai din partea organismului-gazd, la care se pot adauga i factori din partea
mediului extern.

FLORA MICROBIAN NORMAL A ORGANISMULUI

Flora normal a tegumentului

- este supus unor variaii n funcie de contactul cu mediul nconjurtor i de apropierea

de orificiile cavitilor mucoasei. Temporar tegumentul poate fi contaminat cu germeni
coliformi, stafilococi patogeni rezisteni la antibiotice.
Flora normal a mucoasei nazale
- const n: stafilococi aurii i albi, streptococi, corinebacterii, pneumococi i variate
bacterii gramnegative.
Flora cavitaii bucale i a faringelui
- este bogat n variai coci i bacili grampozitivi i gramnegativi, aerobi i anaerobi,
fungi i uneori micoplasme.
Flora normal a tractului digestiv
- variaz dup segmente la nivelul esofagului se ntlnesc temporar germeni nghiii
odat cu saliva sau cu alimentele, n timp ce n stomac, din cauza aciditii pronunate
microbian este practic absent n condiii de ph-crescut se pot instala n stomac bacili i apoi
coci grampozitivi. Intestinul subire, avnd, un mediu alcalin, permite existena unor variai coci
i bacili grampozitivi i gramnegativi.
Flora colonului const la sugar i copilul mic, din bacterii grampozitive, aerobe i anaerobe,
care pot tri ntr-un mediu cu ph-acid. La copilul mare i la adult, colonul se populeaz treptat
cu o populaie microbian "coliform", constnd din diferii bacili gramnegativi, anaerobi.
Flora normal a vaginului
- este dominant de lactobacili la care se adaug o flor mixt, compus n proporii
variabile, din coci, clostridii, listerii i alte microorganisme. Predominanta lactobacililor menine
un ph acid vaginal.

AGENII INFECIOI
Agenii cauzali ai bolilor infecioase ( microorganisme patogene ) sunt foarte numeroi,
fiind astzi n cea mai mare parte bine studiai i cunoscui. n cele ce urmeaz
microorganismele patogene pentru om n ordinea crescnd a complexitii organizrii lor sunt
grupate astfel:
9

- virusuri
- chlamidii
- micoplasme
- rickettsii
- bacterii
- fungi
- protozoare

Virusuri
Virusuri grupa important de ageni infecioi pentru om i animale, plante i chiar
pentru bacterii sunt cele mai mici structuri biologice, care conin codificate ntr-un volum
extrem de mic toate informaiile necesare pentru reproducere.
Chlamidii
Chlamidii- genul chlamydia ( familia chlamydiacee, ordinulii chlamydiales ) cuprinde o
serie de microorganisme odinioar, denumite virusuri mari. Din cauza parazitismului lor strict
intracelular.
Micoplasme
Micplasmele constituie un grup particular de microorganisme, care prin raspndirea lor,
mare n natur, par s dein un rol patogen important pentru om.
Rickettsii
Rickettsii ocup prin caracterele lor, o poziie intermediar ntre virusuri i bacterii. Ele
sunt microorganisme pleomorfe ( bacilar, sferoidale sau n form de halter ) cu structura
apropiat de a bacteriilor ( perete bacterian, enzime cu rol n metabolismul lor ).
Bacterii
Bacteriile sunt organisme unicelulare alctuind regnul procaryote. n clasificarea lor,
aa cum apare, ele sunt ornduite n mai multe pri, ordine, familii, genuri i specii.

10

Fungi patogeni
n natur exist cteva mii de fungi ( ciuperci micete ), ns numai aproximativ
50 de specii dintre acestea sunt patogene sau condiionat patogene, pentru om, cuprinse n
grupul denumit "fungi imperfeci " ( produc numai spori asexuati ).
Dintre acetia se numar: genul candida, histoplasma capsulatum, cryptococus neoformans,
coccidioides immitis, actinomyces israeli, genul nocardia, genul aspergilus.
Protozoarele
Sunt organisme unicelulare cu o structur celular complex. Un mare numr de
protozoare sunt responsabile de boli umane.
Metazoare
O serie de organisme pluricelulare ( n general viermi ), ca trichinella spiralis
( agent al trichinelozei ), schistosoma ( agent al schistosomiazei ), ancylostoma duodenalis i
necator americanus ( ageni ai anchilostomiazei ), paragonimus westermani ( agent al
paragonimiazei ), strongyloides ( agent al strongiloidozei ) sunt responsabile de boli extrem de
rspndite pe plan mondial ( boli parazitare ).

INFECIA I FACTORII CARE O INFLUENEAZ

DEFINIIA INFECIEI:
n sens larg, infecia se concepe ca o interaciune ntre un microorganism parazit i
organismul gazd, sub influena factorilor dintr-un mediu comun ambilor. n mod corect prin
infecie se inelege ptrunderea unor astfel de microorganisme n organismul gazd, urmat de
multiplicarea lor n esuturile acestuia.
11

Simpla prezen i proliferarea pe o mucoas a unui germen, fr o reacie evident din partea
organismului-gazd, este denumit colonizare, exprimnd microflora uzual a mucoaselor sau a
tegumentului.
Dac interaciunea dintre parazit i gazd este urmat de leziuni manifestate i de reacii din
partea gazdei, rezult starea de boal ( clinic sau subclinic ) infecia nu este urmat
obligatoriu de starea de boal i nici, dac aceasta apare, de un acelai tip de boal la toate
persoanele infectate cu acelai tip de agent patogen. Rezultatele infeciei cuprind o ntreag
gam de manifestri, n funcie de o complexitate de factori:

agentul infecios, cauza primar i indispensabil n declanarea infeciei, care acioneaz

prin nsuirile lui agresive ( infeciozitate, invazie, toxigenez, patogenitate, virulent )
precum i prin inoclul de germeni.

organismul- gazd, cu posibilitaile lui de rezisten ( mijloace de aprare nespecifice,

genetice

precum i cu "reactivitatea" lui particular.

mediul extern- ( factori geografici, climatici, sociali i economici )

n funcie de aceti factori - dup cum, de exemplu, vor domina mai multe capaciti agresive
ale agentului infecios sau dimpotriv, mijloacele de aprare a organismului - gazd -vor rezulta
manifestri variate, mergnd de la boala infecioas cea mai grav ( mortal ), pn la formele
cele mai uoare ( infecie inaparent ).
REZULTATELE INFECIEI
n funcie de factorii menionai, consecinele infeciei sunt multiple, cuprinznd un spectru
variat de manifestri intraclinice i clinice.
-

manifestri subclinice ( latente ) ale infeciei i care cuprind mai multe forme: infecia
inapa-

rent, infecia latent, boala subclinic, boala viral cu evoluie lent, stare de purttor
cronic

de germeni.

manifestrile clinice, dup amploarea procesului, infecios, sunt:

boala infecioas regional i

boala infecioas general sau sistemic (clinic sau septicemic)

12

Dup aspectul evolutiv pot fi:

boli infecioase acute

boli infecioase cronice

INFECIA INAPARENT
Infecia inaparent se desfaoar asimptomatic; ea poate fi declarat numai prin mijloace
de laborator, care pun n eviden agentul patogen i modificrile imunologice ( ntre care i
instalarea imunitii specifice ), care nu existau nainte de infecia inaparent.
Spre deosebire de infecia latent, infecia inaparent are o evoluie acut i clinic, urmat
de imunitate. Lipsa manifestrii de boal, cu tulburri funcionale umorale sau organice, se
datorete fie unor slabe canlitaii patogenice, ale agentului infecios, fie unei rezistene
crescute din partea organismului - gazd. Infeciile inaparente sunt pentru unele entiti
infecioase foarte frecvente. n cazul infeciei poliomielitice, proporia de forme inaparente, fa
de cele clinice, este de 100-200: 1 ex.de infecie inaparent: infecia difteric, rubeol, n unele
rickettsioze.

BOALA SUBCLINIC
Boala subclinic decurge fr expresie clinic, dar se deosebete de infecia inaparent,
prin faptul c n aceast form apar tulburri funcionale i leziuni organice, lipsite ns de o
expresie clinic evident.
Noiunea de boal subclinic, include i posibilitatea apariiei unor complicaii i a cronicizrii
infeciei, care rmn necunoscute mult timp n lipsa unei expresii clinice.

INFECIA LATENT
n infecia latent, agenii patogeni ( virusuri, bacterii, protozoare ) persist timp
ndelungat n stare vie n esuturile organismului - gazd ( ani de zile sau toat viaa ), fr a se
putea detecta, prin mijloace clinice prezena lor, este deci o infecie asimptomatic ( "mascata" )
care ns se poate activa i deveni o infecie evident clinic, dup un timp variabil, prin aciunea

13

unor factori favorizani. Exist o mare diversitate de infecii latente:

infecie latent fr multiplicare microbian;

infecii latente durabile, cu recidive ulterioare posibile ( tuberculoza i bruceloza )

infecii latente virale cu tolerana imunologic

infecii latente virale fr tolerana imunologic cu durat lung ( luni, ani sau toat
viaa )

unele infecii latente virale pot produce transformri celulare i pot determina tumori

( virusuri oncogene )

INFECIA LOCAL
n acest caz, agenii patogeni rmn cantonai i se multiplic la poarta de intrare i n
interiorul acesteia ( furunculul stafilococic, uretrita gonococic, pustula maligna, rinita viral )
procesul infecios local nu are incubaie bine determinat, timpul de incubaie fiind n general
scurt. Debutul formelor morbide este n funcie de numrul germenilor infectai, de viteza lor de
inmulire i de rezistena organismului.
Evoluia infeciei locale este variata: vindecare, cronicizare, propagare regional sau
transformare ntr-o infecie general septicemic.

INFECIA DE FOCAR
O form particular a infeciei locale este infecia de focar, care evolueaz n mod
cronic, cu simptome locale minime sau total absente, n contrast cu tulburrile evidente produse
la distan subfebrilitate cu evoluie interminent, afectarea strii generale, mialgii, artralgii,
purpura.
Aceste somptome sunt manifesteri toxico-septice, care evolueaz pe un teren sensibilizat la
infecie i care nu cedeaz dect dup suprimarea prin extirpare chirurgical sau prin sterilizare
a infeciei de focar ( otita, mastoidita, sinuzita, amigdalita, colecistita, prostatita ).
ele pot fi locul de pornire a unor septicemii.

14

INFECIA REGIONAL
Aceast form a infeciei cuprinde un teritoriu mai ntins, de obicei, teritoriul aferent
porii de intrare a agentului infecios, prin afectarea vaselor limfatice i a ganglionilor limfatici
regionali. Acest aspect al infeciei apare n unele infecii determinate de piogeni, cu process
infecios local, limfangita i adenita tributar.
BOALA INFECIOAS GENERAL ( SISTEMATIC )
n aceaste forme de boal infecioas, germenii patogeni se disemineaz pe cale circulatorie n
variate esuturi i organe, la distan de poarta de intrare sau de focarul infecios primar.
Cuprinde dou forme :
-boala infecioas clinic
- septicemic
INFECIA CRONIC
O modalitate a bolilor infecioase este infecia cu evoluie cronic, n care agentul
patogen persist i acioneaz vreme ndelungat n esuturile organismului - gazda ( dizenteria
bacterian cronic, nefrita, menterita, hepatita viral cronic ) unele boli cauzate de protozoare
ca toxoplasmoza, malaria.
Inflamaia
Este o reacie complex de aprare local a esuturilor n zona unde au ptruns agenii
infecioi.
Efecte patogene
Efectele toxinelor microbiene sunt frecvente n cursul bolilor infecioase, adesea pe
primul plan i intense, chiar catastrofice, constnd din tulburri funcionale i leziuni organice.

Toxine bacteriene
Aceste toxine sunt cele mai importante i pot fi imparite dup importana lor:
1.toxine puternice - care sunt singure responsabile de simptomatologia bolii respective

15

astfel:
- exotoxina produs de cl.tetani i de cl.botulinum. Exotoxinele creaz "starea de
toxemie "avnd un tropism marcat pentru anumite celule, asupra crora acioneaz provocnd
alterri pn la gradul de ireversibilitate.

toxina botuluinic este o neurotoxin, care acioneaz pe sistemul nervos

periferic.

toxina tetanic este o neurotoxin care acioneaz central, blocnd inhibiia

sinspselor n s.n.c.

toxina difteric acioneaz impiedicnd sinteza proteinelor la nivelul unor celule

susceptibile.

2. alte toxine care sunt de o importan semnificativ ns fr s fie singure

responsabile bolii:

toxina eritrogenic i alfa toxina.

3. toxine puse in evidena n vitro, a cror efect este ns insuficient cunoscut.

4. enterotoxina holerica este o exoenterotoxina, capabil de a stimula puternic secreia
de lichid i electrolii n peretele intestinal.

Efecte patogene
Acest mecanism patogenic este realizat de germeni neproducatori, sau puini
productori de toxine, ndeosebi de virusuri, prin sustragerea, din celule pe care le paraziteaz,
a substanelor necesare metabolismului celular i, n final epuizarea i distrugerea acestor celule.
Fenomene generale
Metabolismul - n cursul bolilor infecioase este crescut prin predominanta
catabolismului, cu pierderi de azot i minerale.
Febra - este o manifestare comun i caracteristic bolii infecioase, fr a fi o manifestare
obligatorie i nici patogonomic. Fiziologic se definete ca o stare n care nivelul de reglare
al centrului reglator i al temperaturii este mai sus situat dect la sntoi.
Manifestrile cutanate
16

Apariia modificrilor cutanate se datorete fie unei inoculri directe fie unei diseminri
hematogene, limfogene sau prin rspandire pe piele a microorganismelor patogene.
Fenomene mecanice
n cursul unor boli infecioase, pot aprea fenomene mecanice, cu rol important
patogenic. Astfel de situaii survin, de exemplu, prin ruperea capilarelor i apariia de hemoragii
intracutanate n mucoase sau n diferite organe n cursul tifosului exantematic sau n febra
tifoid, prin

hemoragii i perforaii intestinale sau prin leziuni distructive intestinale n

dizenteria bacterian i amibiaza.

Fenomene alergice
Noiunea de alergie reprezint o reactivitate modificat a organismului fa de substane
specifice, denumite alergene, fa de care organismul rspunde prin reacii alergice.
Reaciile alergice pot fi:
- reacii de tip imediat, cum este socul anafilactic, unele alergii la antibiotice.
- reacii de tip ntarziat ( sau celular ) cum este alergia la tuberculin, brucelin, la hitoplasmin,
la parazii pluricelulari.
Introducerea substanelor antimicrobiene n terapeutica bolilor infecioase a constituit un
eveniment remarcabil, care a influenat profund lupta mpotriva infeciilor i a adus beneficii
considerabile pentru sntatea omenirii.

17

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR

Antibioticele sunt substane antimicrobiene produse de diferite microorganisme ( bacterii,

ciuperci, actinomicete ) pentru om agenii biologici patogeni sunt microorganisme i metazoare
( viermi parazii )
Antibioticele se clasific:
a) beta-lactamine ( peniciline cefalosporine, cefamicine, peneme, penicilinat sulfone,
monobactame )
b) alte antibiotice cu spectru de tip penicilinic:
- macrolide ( eritromicina, triacetiloleandomicina, spiramicina )
- lincomicine ( lincomicina i clindamicina )
c) aminoglicozide ( streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina
tobramicina, paromomicina )
d) antibiotice cu spectru larg ( tetracicline i cloramfenicol )
e) grupul rifampicinei
f) antibiotice polipeptidice ( polimixina b i colistina )
g) antibiotice cu structuri diverse ( novobiocina, acid fusidic, vancomicina, ristocetina,
fosfomicina, puromicina )

18

AMINOGLICOZIDE
( AMINOZIDE )
Baze farmacocinetice
Absorbie digestiv redus, cu ineficacitate sistemic. Nu sunt distruse de sucurile
digestive, eliminandu-se integral prin scaun, dup administrare oral. Absorbie bun dup
injectare i.m. difuziune bun n esuturi, mai puin n l.c.r.concentraii mari n parenchimul
renal, ceva mai puin ptr. tobramicina.
Eliminare renal peste 90% n forma activ.

Baze farmacodinamice
Aciunea bacteriostatic i bactericid asupra unor germeni grampozitivi i
gramnegativi, activi asupra enteribacteriaceelor (e.coli; klebsiella, enterobacter, serratia,
proteus, citrobacter ) ali bacili grampozitivi ( pseudomonas ), coci grampozitivi ( stafilococi ).
Este important s se tie c unele microorganisme sunt n mod obinuit rezistente la
aminoglicozide, cum ar fi germeni anaerobi din speciile bacterioides i fusobacterium, i n mod
neprinztor streptococii i pneumococii care sunt n general sensibili la majoritatea
antibioticelor.
Spectrul de activitate real, ntalnit n practic, este dependent pentru fiecare antibiotic
aminoglicozidic, de rezisten dobndit a germenilor.

Baze farmacotoxicologice
Oto-i nefrotoxicitate. Riscul de nefrotoxicitate este minim n tratament de scurt
durat, cu doze medii, la subiecii cu funcia renal normal. Riscul crete n cazuri cu funcie
normal diminuat, chiar dac aceast diminuare este trectoare ( ex: varstnici insufficient

19

hidratai, bolnavi acui cu tulburri hemodinamice ).

Risc mai mare prin asociere cu cefalosporine i saluretice. Fenomenele nefrotoxice ale
aminozidelor sunt reversibile dup ntreruperea administrrii.
Ototoxicitate vestibular ( ameeli ) i cohleara ( diminuarea acuitii auditive ). naintea
apariiei semnelor clinice apar tulburri pe electronistogmograma i audiograma. Fenomenele
pot aprea i dup oprirea administrrii aminozidelor. Riscul de ototoxicitate ar fi mai mare la
persoane care repet un tratament cu aminozide, chiar dac acesta a fost fcut la distan.
Tulburrile infraclinice sunt reversibile, cele cu manifestri clinice evideniate sunt adesea
definitive. Gentamicina i tobramicina afecteaz preponderent labirintul, kanamicina cohleea.
Aminozidele au aciune curarizanta.

Farmacoterapie
Utilizarea aminoglicozidelor este recomandat numai n cazuri strict indicate, care nu
beneficiaz de alte antibiotice.

Farmacoepidemiologie
Aminozidele nu se vor prescrie n strile infecioase obinuite. Se contraindic administrarea i.v
i asocierea cu alte medicamente nefrotoxice, cu diuretice i cu cefalosporine.

20

MEDICAMENTE AMINOGLICOZIDICE
STREPTOMICINA
Streptomycinum ( dci ), streptomycina
Proprietai fizico-chimice :
- antibiotic produs de actinomicetul streptomyces griseus.
Din punct de vedere chimic streptomicina este un trizaharid, format din streptidina, streptoza i
n-metilglucozamida. Ultimele dou componente formeaz streptobiozamina. Streptidina este un
mezoinezitol pe care sunt grefate dou tipuri de guanidin. Unitatea internaional de
streptomicin este cantitatea de substan care inhib creterea unei tulpini standard de
echerichia coli ntr-un ml de mediu i este egal cu 1microgram. ntr-un gram de streptomicin
intr un milion de uniti. n terapeutic se folosete sulfatul de streptomicin; care are o
activitate microbiologic de cel puin 720 u.i/ mg
Produsul farmaceutic este: streptomicina sulfat

STREPTOMICINA SULFAT
Streptomicinum
Productor: antibiotice-iai
Prezentare farmaceutic:
- flacoane coninnd streptomicina sulfat 1g, sub form de pulbere pentru prepararea de soluie
injectabil.
Aciune terapeutic: antibiotic bacteriostatic fa de m.tuberculos

i o serie de bacterii

grampozitive i gramnegative: streptococus viridans, enterococi ( sinergic cu penicilina ).

Pasteurella tularensis i pestis. brucella; rezistena se instaleaz de

regula, dac tratamentul

este prelungit.
indicaii:

tuberculoza (n asociere cu alte antituberculoase pentru a evita dezvoltarea

rezistenei )
21

septicemia i endocardite cu streptococ viridans sau

enterococ ( n asociaie cu tetraciclin ), pesta.

mod de administrare: adulti: i.m. de 2ori /saptaman ( la nevoie 1g zil.)

n tuberculoz, 1-2 g / zi ( fractionat la 4-12 ore )
n alte infecii; copii: 20-30mg / kg corp.
reacii adverse: aciune toxic asupra nervului vestibular, cu cefalee, grea, vom, vertij, ataxie,
mai puin asupra nervului cohlear, cu tinitus i surditate ( tulburrile de obicei reversibile, sunt
favorizate de dozele mari, tratamentul ndelungat vrsta naintat, insuficiena renal i
injectarea intrarahidian a antibioticului );
Dozele mari sunt hepatotoxice i nefrotoxice; ocazional parestezie perioral, cefalee, oboseal,
rareori scotoame, fenomene nevritice, erupii alergice, febra adenopaii, foarte rar dermatita
exfoliativ, oc anafilactic, neutropenic, trombocitopenie, anemie aplastica. Injectat n cantiti
mari n pleura sau n peritoneu poate paraliza musculatura striata ( mai ales n condiii de
insuficiena renal, stri hipotoxice, i n

asociaie cu miorelaxant, curarizante sau

anestezice generale ). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare i fenomene

de mielita ( nu este recomandabila ). Poate interfera

determinarea glucozei urinare i

urobilinogenului contraindicaii: boli de urechi, n special, otita

medie supurat,

tulburari labirintice, miastenie grav, alergie la streptomicin; prudena la dozare n insuficiena

hepatic, renal ( n condiii de anurie, doza

recomandat, la adult este de 0,5 g o dat la 4-6

zile ). n insuficiena circulatorie la btrni;

pruden mare sau se evit asocierea cu

cefalosporine ( nefrotoxicitate ), furosemid i acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice ( otoi nefrotoxicitate ) eter, halotan, metoxifluran, curarizante, ( paralizie respiratorie ).

KANAMICINA
Sinonime: kanamicinum ( dci ), kanamicina sulfat, kantrex, kanamitrex,
resistomicin, kanasyn.
Antibiotic din culturile de streptomyces kanamiceticus. Sulfatul de kanamicin are o activitate
microbiologic de cel puin 750 yg /mg.
Produsul farmaceutic: kanamicina. flacoane.
kanamicinum
22

Producator: europharm.
Forma de prezentare: flacoane cu pulbere alb, steril pentru soluii injectabile.
Compoziie: fiecare flacon conine kanamicin sulfat echivalent
cu 1g kanamicin baz.
Aciune terapeutic: este un antibiotic bactericid din grupa aminoglicozidelor, sub grupa
dezoxistreptaminelor substituite n 1 si 3.
Spectrul su de activitate este urmatorul: specii sensibile: e.coli, klebsiella, enterobacter,
serratia proteus, indol pozitiv i negativ, salmonella shigella, acinetobacter, staphylococcus
spp. mycrobacterium tuberculusis. Spectrul de aciune inglobeaz ansamblul florei microbiene,
intestinale. Este puin activ pe streptococi i pneumococi. Specii rezistente: pseudomonas
meningococus, treponema polidum, germeni anaerobi.
Farmacocinetica: absorbie: nu este absorbit prin mucoasa
absoarbe rapid i

digestiv. Dup adm. i.m se

complet. Se distribuie n majoritatea esuturilor.

n parenchimul renal se distribuie inconcentraii superioare celor plasmatoce. Concentraii

active n secreiile bronice, n esutul osos, n articulaii, n pericard, n pleur, n peritoneu.
Favorizeaz placenta i produce efecte toxice la ft. Dup injectare i.m. a 500 mg, nivelul
sanguin este de 20 yg la o or; dupa injectarea i.m.a 1g nivelul sanguin este de 30 yg la o or;
Nivelele tisulare sunt inferioare celor serice.
La pacienii cu funcii renale normale timpul de

injumatire este de 2 ore i jumtate.

Legarea de proteinele plasmatice este slab.

Indicaii:

Infecii renale, urologice, i genitale; septicemii i endocardite; infecii respiratorii;

infecii cutanate ( mai ales cu stafilococi ), tuberculoza cu bk rezistent la antituberculoasele

majore.
Contraindicaii: alergie la antibiotice din familia aminoglicozidelor, miastenie, sarcin, alaptare,
hipoacuzie, insuficien renal, insuficien cardiac grav.
Reacii adverse: insuficiena renal, tratamentele prelungite favorizeaz nefrotoxicitatea ( mai
ales n asociere cu alte nefrotoxice sau cu diuretice ca: furosemid sau acid etacrinic ). La doze
mari administrate timp ndelungat apare ototoxicitatea, manifestat prin tulburri de echilibru
( reversibile ), hipoacuzie i surditate ( irevarsibile ). Mai pot aprea reacii alergice minore.

23

Mod de administrare: se administreaz numai la recomandarea medicului i sub supraveghere

medical. Posologia la pacienii cu funcie renal normal este: adm. i.m. profund; aduli
15mg / kg corp / zi n dou

prize a cte 7,5 mg / kg la 12 ore.

Sugari: 15mg kg / zi n dou prize a cte 7,5mg / kg

la 12 ore.

Adm. i.v n perfuzii lente ( 30-60 minute ) 0,5-1g n 150ml soluie izotonic de
glucoz sau ser fiziologic. La pacienii cu insuficien renal trebuie adaptat i supravegheat
funcia renal n mod regulat prin dozarea creatinei serice sau

determinarea

clearanceului creatinei.
Precauii: la pacienii cu insuficien renal se administreaz doar dac este strict necesar i
sub supravagherea medicului. La persoanele n vrst nu se administreaz tratamente prelungite
nu se recomand n infecii uoare sau infecii cu germeni sensibili i la alte antibiotice.
La pacienii cu tulburri vestibulare i cohleare. Ca antituberculos se folosete
numai dup confirmarea bacteriologic a tuberculozei i trebuie s urmeze schema general de
tratament a tuberculozei; n acest caz pentru a fi eficace se asociaz unul sau mai multe
antituberculostatice.
Conservare: se pastreaz ferit de caldur, lumin i umiditate.
KANAMICINA SULFAT H, UNGUENT OFTALMIC

Kanamicinum
Producaror: ANTIBIOTICE SA
Compoziie:
-Sulfat de kanamicin
-hidrocortizon alcool
-lanolina anhidr
-vaselina alb
-ulei de parafin
Aciune terapeutic: kanamicina, antibiotic din grupa aminoglicozidelor are un larg spectru de

24

aciune. Hidrocortizonul este un glucocorticoid cu aciune antiinflamatoare i antialergic. Prin

asocierea kanamicinei cu hidrocortizon este nlaturat pericolul mascrii unei eventuale infecii
microbiene, dup cum se ntampl n cazul

unguentelor oftalmice care conin numai

hidrocortizon. n componena unguentului oftalmic, att kanamicina ct i hidrocortizonul

alcool acioneaz strict local; fr efecte sistemice.
n aplicarea local la nivelul ochiului, hidrocortizonul determin dispariia rapid
a durerii i a fotofobiei, mai ales la leziunile corneene. Substana nlatur i alte aspecte
ale procesului inflamator ca hiperemia, infiltraia celular. Vascularizaia corneei

proliferare fibroblastic.
Indicaii: procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior ( n cele cronice, unguentul este
mai puin eficace ) blefarite ulceroase, conjunctivite alergice, kerato-conjunctivite flictenulare,
keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-keratite, episclerite.
Contraindicaii: unguentul este contrindicat n afeciuni tuberculoase i fungice, ale ochiului, de
asemenea n supuraiile acute acestuia. Alte c.i. anumite infecii virotice ( herpes corneean,
leziuni provocate de vaccina sau varicel ) ulcere corneene

simple sau supurate, glaucom,

antecedente de hipersensibilitate la una din componentele unguentului.

Mod de administrare: la nceputul tratementului, n formele severe ale inflamaiilor oculare, se
introduce n sacul conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mic de unguent, repetnd
procedura la o or n timpul zilei i la dou ore noaptea.
De ndat ce aciunea fenomenelor inflamatorii se atenueaz, se poate trece la 3-4
aplicatii / zi ( eventual sub pansament care se menine timp de 30 de minute ).
Efecte secundare: dei tolerana unguentului este n general bun pot aprea fenomene iritative
sau de sensibilizare, necesitnd ntreruperea tratamentului. n cazul utilizrii prelungite se poate
nregistra ( rar ) formarea unei cataracte

subcapsulare posterioare sau creterea presiunii

intraoculare n unele cazuri.

Prezentare: tuburi de 6g.
Condiii de conservare: la adpost de caldur i umiditate.
GENTAMICIN "BIOCHEMIE"
Producator: Biochemie
25

Compozitie: Gentamicin "Biochemie" 40 mg: 1 fiola de 1 ml contine: Sulfat de gentamicina:

40,0 mg, Metil parahidroxibenzoat: 1,8 mg, Propil parahidroxibenzoat in solutie apoasa
stabilizata: 0,2 mg. Gentamicin "Biochemie" 80 mg: 1 fiola de 2 ml contine: Sulfat de
gentamicina: 80,0 mg, Metil parahidroxibenzoat: 3,6 mg, Propil parahidroxibenzoat in solutie
apoasa stabilizata: 0,4 mg.Proprietati si actiuni: Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg,
din familia aminoglicozidelor. Ea are o actiune bactericida, interferand sinteza proteinelor
bacteriene. Spectrul sau antimicrobian cuprinde germeni grampozitivi si gramnegativi,
incluzand asa-numitii "germeni problema", care sunt rezistenti la alte antibiotice.
In general, sunt foarte sensibili la gentamicina urmatorii germeni: E. coli, Proteus, Shigella,
Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus, gonococi si
stafilococi, incluzand pe cei rezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza).
Farmacocinetica: Produsul se administreaza intramuscular sau intravenos; gentamicina
administrata oral nu este absorbita. Timpul de injumatatire plasmatica este de aprox. 2 ore.
Gentamicina nu este metabolizata fiind eliminata in forma activa. Eliminarea are loc
predominant pe calea filtrarii glomerulare, astfel incat flora intestinala ramane neafectata.
Indicatii: Gentamicina este indicata in infectii provocate de germeni sensibili la gentamicina,
cum sunt: Infectii ale tractului respirator, ex: bronsite si pneumonii, in special formele
recidivate; prevenirea pneumoniei in caz de intubatie endotraheala. Infectii ale cailor
urogenitale, ex.: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite; infectii cu gonococi inclusiv cele
provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice. Infectii oculare severe.
Tratamentul infectiilor in urma arsurilor grave. Septicemii. Gentamicina, datorita actiunii sale,
este foarte eficienta in combaterea infectiilor intraspitalicesti.
Mod de administrare: Administrare intramusculara sau intravenoasa. Pentru prevenirea
pneumoniei, gentamicina se aplica prin instilatii endotraheale. In infectii oculare severe
administrarea se face subconjunctival. Se vor folosi numai solutii limpezi si necolorate.
Posologie: Aminoglicozidele se utilizeaza in tratamente de scurta durata, in general in asociere
cu beta-lactamine.Un tratament asociat este indicat in cazul infectiilor grave; el este de scurta
durata si se efectueaza cu doze mari. In cazul infectiilor necomplicate, cu germeni sensibili, se
administreaza 2 mg/kg corp/zi in 2-3 prize. In cazul germenilor cu sensibilitate moderata sau in
cazul in care nu se observa o ameliorare clinica rapida, doza zilnica se va creste la 3 mg/kg
corp. In cazul infectiilor grave se pot administra pana la 5 ml/kg corp/zi repartizate in 3-4 prize.

26

Pentru septicemii a se vedea tabelul. In priza unica, gentamicina este data sub forma de perfuzie
scurta de 15 minute, in 50-100 ml de ser fiziologic; altfel administrarea este i.m. sau i.v. Durata
tratamentului: 3 pana la 7 (10) zile. Dozele de mai sus se administreaza persoanelor slabe;
pentru femei si barbati obezi, dozele se vor reduce cu 15% (o medie de 80 mg/zi). Nivelul
sanguin al aminoglicozidului se va determina in ziua a 2-a (nu mai tarziu de ziua a 3-a); nivelul,
jeun, de gentamicina <2 mcg/ml.
Dozele maxime zilnice de gentamicina (mg), divizate in 1-2 prize egale, pentru pacientii cu
septicemie:
AdultiCreatinina serica (mg/dl)
Varsta (ani)Greut. (kg.)0,7 1,3 2,0 3,5 5,0
2060 480 320 200 120 80
70 640 480 240 160 120
80 640 480 240 160 120
90 680 560 320 200 160
40 60 400 240 160 80 80
70 560 320 200 120 120
80 560 320 200 120 120
90 640 400 320 200 120
60 60 320 200 120 80 80
70 480 240 160 120 80
80 480 320 200 120 80
90 560 360 240 160 120
80 60 300 160 120 80 40
70 360 200 160 80 80
80 360 200 160 120 80
90 480 240 200 120 80
Pacientilor cu insuficienta renala cronica li se va administra o doza de incarcare de 1-1,5 mg/kg
corp, prescrisa dupa schema de mai jos:
Ghid de dozare pentru pacientii cu insuficienta renala cronica stabila:
Clearance de creatinina(ml/min) Creatinina serica (mg/100 ml) Toate celelalte doze (% din doza
initiala) Intervale dintre doze (ore)
70 1,2 100 8

27

40-69 2,2-1,3 100 12

30-39 3,0-2,3 50 8
20-29 4,2-3,1 50 12
15-19 6,0-4,3 50 16
10-14 8,5-6,1 50 24
5-9 12,0-8,6 50 36
La pacientii cu un clearance al creatininei mai mic de 5 ml/min se va aplica hemodializa; la
sfarsitul acesteia se va administra doza de gentamicina ce va fi adaptata in functie de
monitorizarea nivelului seric al gentamicinei. Posologie in caz de: Instilatie endotraheala: Se va
instila prin tub, de 6 ori pe zi, continutul unei fiole de 40 mg/ml, in timpul inspiratiei. Infectii cu
gonococ: 5 mg/kg corp, i.m. o data pe zi. Infectii bacteriene severe oculare: 40 mg gentamicina
subconjunctival de doua ori pe zi.
Contraindicatii: Sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de
conservare (alergie para-grup). Pacientilor cu afectiuni vestibulare sau/si cohleare nu li se vor
administra aminoglicozide decat in cazul unor indicatii vitale. Se va evita administrarea
simultana sau imediat consecutiva de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice. In scopul
evitarii acumularii medicamentului, o prudenta deosebita se impune la pacientii cu functie
redusa. De asemenea prudenta este indicata si in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara,
cu boli neuromusculare (ex. miastenia gravis sau boala Parkinson) cat si la varstnici.
Sarcina si alaptare: In timpul sarcinii, substanta nu se va administra decat in cazul unei indicatii
vitale si daca nu pot fi administrate alte antibiotice. Daca gentamicina este administrata in
timpul alaptarii, laptele trebuie aruncat (gentamicina trece in lapte).
Efecte secundare: In anumite conditii, aminoglicozidele au efect ototoxic si/sau nefrotoxic. In
general, efectele nedorite sunt in functie de concentratia plasmatica inalta si sustinuta care tinde
sa apara daca doza de gentamicina nu este adaptata la functia renala. Semne ale ototoxicitatii se
traduc in principal prin alterarea functiilor nervului vestibular sub forma de vertij, tinitus,
nistagmus (spontan sau provocat), sindrom Meniere si tulburari de echilibru. Aceste tulburari
survin la aproximativ 2% din cazuri si se observa in decurs de 2 saptamani de la initierea
tratamentului. Simptome ale afectarii nervului cohlear sunt mult mai rare si se manifesta prin
hipoacuzie la tonuri inalte, conducand rar la surditate completa. Nefrotoxicitatea se manifesta
prin leziuni glomerulare si necroze tubulare. Se observa o crestere reversibila a ureei si a
creatininei serice. Albumina, leucocitele si eritrocitele pot fi prezente in urina. Afectiunile renale

28

sunt in general reversibile si apar la 3% din cazuri. Alte efecte secundare posibile: Neuropatie
periferica: parestezii faciale si ale extremitatilor, tremor si spasm muscular. Reactii alergice (la
mai putin de 0,5% din pacienti): prurit, febra, artralgii, edem glotic. Tulburari hematologice:
granulocitopenie, granulocitoza, eozinofilie, trombocitopenie cu purpura, anemie. Alte efecte
secundare observate: suprainfectii, febra medicamentoasa, greata, stare de voma, scadere
ponderala, alopecie, hipersalivatie, fibroza pulmonara, hipotensiune sau hipertensiune arteriala,
dureri localizate la locul injectarii. La doze extrem de mari pot surveni blocaje neuromusculare
si paralizii ale musculaturii respiratorii.
Interactiuni medicamentoase: Utilizarea simultana de alte substante ototoxice si/sau
nefrotoxice (ex. alte aminoglicozide, cefalosporine din primele generatii, narcotice sau diuretice
ca furosemid si acid etacrinic) potenteaza ototoxicitatea si/sau nefrotoxicitatea gentamicinei.
Administrarea simultana de blocanti neuromusculari potenteaza blocajele neuromusculare
preexistente. O cross-alergie partiala poate sa se manifeste cu alte antibiotice din clasa
aminoglicozidelor. Penicilinele si aminoglicozidele au o actiune sinergica. Deoarece ambele sunt
bine tolerate, utilizarea combinata poate fi foarte utila in infectiile severe. Avand in vedere
posibilitatea inactivarii chimice nu se va amesteca gentamicina cu o beta-lactamina in aceeasi
seringa.
Atentionari speciale: In timpul tratamentului cu gentamicina se va urmari functia renala
(creatinina serica si clearance-ul de creatinina), in special la pacientii cu disfunctii renale. Se vor
supraveghea functiile vestibulare si cohleare, hepatice si hematologice. Pacientii sub tratament
cu aminoglicozide vor primi multe lichide pentru a asigura o hidratare adecvata. La pacientii cu
functii renale reduse, marimea dozelor si/sau intervalele de administrare trebuie adaptate la
severitatea insuficientei renale. La bolnavii care prezinta o functie renala instabila (de ex. arsuri
grave, septicemie, meningita, pacienti sub dializa), supravegherea nivelului sanguin al
gentamicinei poate imbunatati siguranta tratamentului. Reactiile alergice aparute implica oprirea
tratamentului si instituirea unui tratament simptomatic adecvat. La pacienti cu simptome toxice
sau de supradozare, eliminarea gentamicinei poate fi accelerata prin hemodializa (efectul dializei
peritoneale asupra eliminarii gentamicinei este mai putin prompt si este discontinuu).
Conditii de pastrare: Se va pastra la intuneric, intre 2 si 30 grade Celsius. Stabilitate: Daca
este corect pastrat Gentamicin "Biochemie" fiole isi pastreaza intreaga activitate pana la data de
expirare aplicata pe ambalaj.
Forma de prezentare: Gentamicin "Biochemie" 40 mg: cutie cu 5 fiole a 1 ml, ambalaj de

29

spital. Gentamicin "Biochemie" 80 mg: cutie cu 5 fiole a 2 ml, ambalaj de spital.

GENTAMICIN
Producator: Lek
Compozitie: Un gram de unguent (0,1%) contine 1 mg de gentamicina in forma de sulfat de
gentamicina, un gram de crema (0,1%) contine 1 mg de gentamicina in forma de sulfat de
gentamicina.
Actiune: Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune din grupa
aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor Gram-pozitivi si Gram negativi. Importanata
este actiunea asupra Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia,
Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putin activ asupra
Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhoeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus
aureus. Gentamicina administrata local este eficace in tratamentul infectiilor primare si
secundare ale pielii.
Indicatii: Infectii primare ale pielii, arsuri si rani infectate si alte infectii secundare ale pielii.
Contraindicatii: Sensibilitate la gentamicina.
Reactii adverse: Sunt foarte rare. Poate apare eritem si prurit, care insa nu sunt periculoase.
Gentamicina poate determina crestera numarului de microorganisme, cum sunt ciupercile. In
acest caz se va intrerupe tratamentul cu gentamicina.
Dozare si mod de administrare: Se va aplica un strat subtire de crema sau unguent pe piele de 3
pana la 4 ori pe zi.
Conservare: Se va pastra la temperatura de pana la 25C.
Forma de prezentare: Tub a 15 g crema; tub a 15 g unguent.

GENTAMICINA
Sinonime: gentamicinum ( dci ), gentamicin, cidomycin, gentalin.
Antibiotic obinut din culturile de micromonospora purpurea.

30

Farmacodinamie: activ fa de stafilococ. e. coli, aerobacter, pseudomonas, klebsiela, proteus,

serratia. Inactiv fa de anaerobi. b.k. i treponeme.
Produse farmaceutice: gentamicin ,fiole.
Gentamicinum
Producator: LEK, HELP, SANDOZ, KRKA, etc.
Compozitie: o fiol conine 40mg gentamicin; fiol de 2ml
Forma de prezentare: cutii cu 10 fiole 40mg / 2ml;
cutii cu 10 fiole 80mg / ml;
Aciune terapeutic: gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de aciune din
grupa aminoglicozidelor. Acioneaz asupra germenilor grampozitivi i gramnegativi.
Importana este

aciunea asupra pseudomonas aeruginosa, klebsiella spp, enterobacter,

serratia, escherichia coli, tulpini pozitive i indol negative de proteus i mai puin active pe
salmonella, shigella; nisseria gonorrhaeae i a stafilococilor printre care i a staphilococus
aireus.
Indicaii: este indicat n tratamentul unor infecii severe
severe complicate i recurent, infecii de tract

cum ar fi septicemia, infecii renale

respirator inferior. Infectrii de tract

gastrointestinal, infecii ale pielii, oaselor, esuturilor, noi infecii ale s.n.c., alte
infecii sistemice cauzate de germeni sensibili.
Gentamicina este tratamentul de elecie n infecii bacteriene severe, cauzate de ageni
infecioi micti necunoscui sau neidentificai.
Contraindicaii: hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este c.i. la indivizii cu istoric
de

hipersensibilitate cunoscut la gentamicin sau

folosirea gentamicinei datorit sensibilitii ncruciate

alte aminoglicozide pot contraindica

a pacienilor la medicamentele din

aceasta clas.
Reacii adverse: ca i alte aminoglicozide, gentamicina injectabil este potenial nefrotoxic.
Riscul nefrotoxicitii este mai mare la pacienii care primesc doze mai mari sau terapie
prelungit.
Mod de administrare: se poate administra i.m. sau i.v. poate fi adm.
subconjunctival. Dozele recomandate i precauiile pentru administrarea i.m. i i.v. sunt
identice i pot fi calculate pe baza greutii corporale a pacientului. Durata tratamentului este
de 7 zile pn la 10 zile.

31

Conservare: se va pstra la temperatura de pn la 25 grade celsius.

GENTAMYCIN, SOLUIE OFTALMIC AURICULAR
GENTAMICYN

Producaror: e.i.p.i.c.o.
Compozitie: flacon cu soluie oftalmic i auricular, coninnd 0,5 % gentamicin sulfat n
soluie apoas izotonic, steril tamponat.
Aciune terapeutic: are activitate bactericid asupra majoritii germenilor grampozitivi i
gramnegativi.
Indicaii: utilizare oftalmic: soluia oftalmic cu gentamicin sulfat este indicat n tratamentul
local a infeciilor bacteriene ale polului
blefaritele,

keratite,

ulcere

corneene,

anterior al ochiului incluznd conjunctivitele

dacriocistita,

profilactic

traumatisme

intervenii chirurgicale oftalmologice.

Utilizare auriculara: soluia auricular cu gentamicina sulfat poate fi utilizat n tratamentul
infeciilor conductului auditiv extern determinate de germeni sensibili.
Contraindicatii: este contraindicat n caz de hipersensibilitate cunoscut la comportamentele
sale. Utilizarea

auricular este contraindicat dac timpanul este perforat.

Reacii adverse: reacii alergice.Utilizarea prelungit poate favoriza suprainfeciile cu fungi sau
alte microorganisme rezistente.
Mod de administrare: pentru aduli si copii: oftalmic: 1-3 pic. Se instiliaz n sacul conjunctival
de 3-4 ori / zi sau dup necesiti.
auricular: dup toaleta conductului auditiv afectat, se instileaz 2-4 pic de 3-4 ori / zi
i o dat n cursul nopii.
Forma de prezentare: flacon dispersor a 10ml.
GENTICOL, SOLUIE OFTALMIC I UNGUENT
GENTAMICINUM
PRODUCATOR: S.I.F.I.
Aciune terapeutic: genticol sifi-soluie oftalmic i unguentul

conin 0,5% sulfat de

gentamicin ( echiv. cu 0,3 % gentamicin baz ), bactericid care acioneaz asupra germenilor
grampozitivi i gramnegativi.
Compozitie: soluie oftalmic: gentamicina sulfat, excipieni:

32

dodecahidrat fosfat disodic; 2,14g monohidrat fosfat monosodic; 0,100 g

clorura

de benzalconiu; 0,020g clorura de sodiu ; 0,600g apa distilat pn la: 100.000 ml

unguent oftalmic: excipieni: lichid petrolatum
petrolatum alb pn la

14,400ml lanolina

15.000ml

100.000 q

indicaii: genticol sifi ( soluie oftalmic i unguent ) este recomandat n tratamentul topic al
infeciilor externe ale ochiului i anexelor produse de germeni sensibili la gentamicin.
Reacii adverse: iritaii de scurt durat.
Precauii: gentico-sifi soluie oftalmic nu este injectabil s nu se injecteze subconjuctival i nici
s nu se introduc direct n camera anterioar ocular.
La femei gravide i la copii produsul trebuie administrat doar n caz de nevoie i
sub control medical strict.

TOBRAMICINA
Sinonime: tobramycinum ( dci ), brulamicin, distobram, gernebcin, nebecin, nebicina, obracin
Antibiotic aminoglicozid, 3-deoxi kanamicina b, izolat ca factorul 6 din complexul nebramicin
al filtrului obinut din culturile de streptomyces tenebrarius.
Tobramicina - este inclus pentru a aciona specific. antimicrobian poate n care
inhibarea mecanismelor de aprare este considerat

a fi clinic semnificativ.

Indicaii: inflamaii oculare care rspund la tratamentul cu corticosteroizi, asociate cu infeciile

oculare bacteriene, superficiale, precum i atunci cnd exist riscul apariiei infeciilor oculare
bacteriene.
Contraindicaii: keratita epitelial produs de herpes simplex, varicela i multe alte afeciuni ale
corneei i conjunctivitei. Infeciile micobacteriene ale ochiului. Afeciuni fungice, ale structurii
oculare. Hipersensibilitate fa de orice

component al acestui preparat.

Atenie! A nu se injecta n ochi; la unii pacienti pot aprea sensibilitate la aplicarea local a
aminoglicozidelor. n cazul n care apare reacia de sensibilizare se oprete administrarea.
Precautii: dup administrarea ndelungat a steroizilor exist posibilitatea apariiei unor infecii
fungice

persistente ale coreei. La fel n cazul unor preparate antibiotice, ntrebuinarea

prelungit poate duce la proliferarea organismelor non- sensibile, inclusuv fungi.

33

Reacii adverse: administrarea combinaiei steroid-agent infecios, pot fi atribuite componentei

steroidice, componentei antiinfecioase sau combinaiei acestora. Creterea tensiunii
intraoculare, afectarea nervului optic; formarea unei cataracte posterioare subcapsulare;
ntrzierea vindecrii leziunilor.
Mod de administrare: suspensie: se instileaz 1 sau 2 pic in sacul conjunctival, la fiecare 4-6
ore. Pe parcursul a 24-48 ore doza v-a crete la 1-2 picturi la fiecare 2 ore.
unguent: se aplic o cantitate mic de unguent n sacul conjunctival de 3-4 x / zi.

TOBREX
Tobramycinum
Producator: ALCON
Soluie steril oftalmic.
Prezentare: tobrex ( tobramicina 0,3 % ) este un preparat antibiotic steril oftalmic de uz topic,
produs specific pentru terapia local a infeciei oculare externe. Acest produs este prezentat
sub form de soluie.
Farmacologie:
Tobramicina este activ, mpotriva speciilor sensibile la urmtoarele microorganisme:
stafilococi, specii penicilino-rezistente. Streptococi, pseudomonas aeruginosa, escherichia coli,
klebsiella pneumonae, enterobacter, aerogenes, cteva specii de neisseria.
Indicaii: antibiotice de uz local indicat n tratamentul infeciilor externe ale ochiului i anexelor
sale, cauzate de bacterii sensibile.
Contraindicatii: pacienilor cu hipersensibilitate crescut fa de oricare din componentele sale.
Nu se v-a injecta n ochi.
Reacii adverse: toxicitate ocular localizat i hipersensibilitate incluznd pruritul i edemul
palpebral i eritemul conjunctival.
Mod de administrare: conform indicaiilor medicului. n afeciuni
instileaz una sau doua

uoare i moderate se

picturi n ochiul afectat, la patru ore.

n infecii severe se instileaz dou picturi n ochiul afectat, la o or, pn cnd se constat
ameliorarea.
Form de prezentare: soluie steril n flacon de 5 ml cu picurtor coninnd tobramicina 0,3%
( 3mg / ml )

34

TOBRIN
Soluie oftalmic 0,3 %
Productor: e.i.p.i.c.o.
Compoziie: soluie oftalmic steril, 1ml coninnd tobramicina 3mg
Aciune terapeutic: antibiotic aminoglicozidic, solubil n ap, cu spectru larg de aciune asupra
diferiilor ageni patogeni grampozitivi i gramnegativi, fiind eficace fa de bacteriile obinuite
n infecii oculare: staphilococus aureus, stf., epidermis, ps. aeruginosa, e.coli, proteus.
Indicaii: tratamentul infeciilor oculare i anexelor ochiului cauzate de bacterii sensibile la
tobramycin; blefarite, conjunctivite, keratite bacteriene, infecii postoperatorii; este eficient
n tratamentul infeciilor oculare la copii.
Contraindicaii: la pacienii cu sensibilitate cunoscut la oricare din componenii si.
Mod de administrare: n infecii uoare i medii: 1-2 picturi n ochiul afectat, la fiecare 4 ore.
n infecii grave 2 picturi n ochiul afectat la fiecare or pn la ameliorare.
Flacoane: flacon a 5ml soluie.

NEOMICINA
Sinonome: neomycinum ( dci ), negamicin, bykamycin, neobiotic.
Antibiotic produs de streptomyces fradiae.
Bacteriostatic i bactericid pentru colibacili, proteus, salmonela, shigella. Slab activ pentru coci
grampozitivi, ciuperci, virusuri.
Aciunea nu este influenat de sucuri digestive, enzime, puroi. Rezistena rar, dezvoltat lent.
Farmacoterapie: infecii cu germeni sensibili, localizate la nivelul

tubului digestiv. Coma

hepatic preoperator pentru suprimarea florei sensibile, n chirurgia colonului. Local n infecii
dermatologice ( impetigo, foloculite, micoze suprainfectate ), n oftalmologie i o.r.l.
NEGAMICIN
NEGAMYCINUM

35

Productor: antibiotice - Iai

Prezentare farmaceutica: comprimate coninnd neomicina sulfat 500mg ( flacon cu 20 bucai)
Aciune terapeutic: antibiotic aminoglicozidic, bactericid fa de muli bacili gramnegativi, mai
puin fa de stafilococi, streptococi i meningococi;
Adm. oral i execut aciunea antimicrobian

practic numai la nivel intestinal.

Indicaii: enterite cu e.coli i ali germeni sensibili.

Mod de administrare: la copii 50mg / kg corp la aduli 1-2g / zi ( fracionat la 6 ore )
doze mai mari de 4g / zi timp de 2-3 zile la adult pentru suprimarea florei intestinale
n com hepatic i pregatirea interveniilor

chirurgicale pe colon.

Reacii adverse : malabsorbie intestinal, suprainfecii cu microorganisme rezistente, mai ales

stafilococi

i candida ( n deosebi pentru tratamentul prelungit cu doze mari )

rareori grea, vom, diaree, ( la doze mari ) reacii aleregice; fenomenele nefro-i ototoxice
sunt rare n cazul folosirii cii orale. ( absorbia este minim )
Contraindicaii: alergie specific, obstrucie intestinal, n sarcin
prematuri: pruden n

nu se administreaz la

caz de ulceraii ntinse ale intestinului, afeciuni renale i auditive.

Diminueaz absorbia penicilinelor administrate oral; pruden sau se evit asocierea cu alte
antibiotice aminoglicozidice admnistrate sistemic.

NEGAMICINA-B, UNGUENT
NEOMYCINUM
Productor: antibiotice-Iai
Compoziie: bacitracina, sulfat de neomicin, excipieni
Aciune terapeutic: infeciile pielii generate de germeni microbieni grampozitivi i gramnegativi
inclusiv stafilococul rezistent la alte antibiotice.
Indicaii: diferite forme de impetigo, eczeme microbiene, micoze suprainfectate, foliculite,
stomatita angulara, otite externe.
Mod de administrare: unguentul se aplic n strat subire pe zonele
1-2 ori / zi
Prezentare: tuburi de 6

36

tegumentare afectate, de

BANEOCIN, pulb.
Substanta activa: combinatii
Producator: Biochemie
Indicatii: Baneocinul este activ n toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la
neomicina si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de un
pansament. Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale pielii de mica extindere, de ex: Herpes
simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale
gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti) infectate cu bacterii. Prevenirea
infectiilor ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii chirurgicale (dermatologice) Baneocin
pudra poate fi utilizat ca adjuvant n ngrijirea postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea
ragadelor, ruptura perineala, episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent:
Infectii bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita
barbiei, foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de
extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare infectate,
rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri, operatii estetice si grefe cutane
(de asemenea profilactic si pansamente cu unguent). Dupa interventii chirurgicale: Baneocin
unguent poate fi folosit ca adjuvant n timpul ngrijirii postoperatorii: Baneocin unguent ntins
pe fese de tifon este eficient la pacientii cu infectii sau rani (ex. infectii ale canalului urechii
externe, rani sau escare chirurgicale)
Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la bacitracina sau/si neomicina sau la alte
antibiotice aminoglicozidice. Baneocinul nu trebuie aplicat n leziuni severe extinse ale pielii
deoarece absorbtia medicamentului poate cauza ototoxicitate pna la pierderea auzului. Daca
exista posibilitatea unei absorbtii necontrolate, Baneocinul nu se va administra pacientilor cu
tulburari excretorii grave de origine cardiaca sau renala ct si celor cu leziuni vestibulare sau/si
cohleare. n caz de timpan perforat nu se aplica Baneocin n conductul auditiv extern. Nu se
aplica Baneocin pe mucoasa oculara.
Precautii: Sarcina si alaptare: n caz de posibila resorbtie, Baneocinul se aplica cu multa

37

prudenta; neomicina, ca si toate antibioticele aminoglicozidei, traverseaza placenta. S-a descris

aparitia de leziuni ale aparatului cohlear la fat, n cazul administrarii de doze mari pe cale
parenterala. n cazul aplicarii de doze mai mari dect cele prescrise (n special la pacientii cu
ulcere trofice), se recomanda observarea cu atentie a semnelor nefrotoxice sau/si ototoxice,
datorate posibilitatii de absorbtie a Baneocin-ului. La pacientii cu functii hepatice sau/si renale
reduse, naintea si n timpul tratamentului intensiv cu Baneocin, datorita cresterii riscului
efectelor toxice, se vor face att teste de urina si snge, ct si audiometrice. Posibilitatea unei
ototoxicitati impune o folosire prudenta n caz de otita medie cronica mai veche. n caz de
timpan perforat nu se aplica n conductul auditiv extern. La pacientii cu acidoze, miastenia
gravis sau alte boli neuromusculare, n cazul n care pot avea loc absorbtii necontrolate, atentia
trebuie ndreptata catre blocajele neuromusculare. Calciul si neostigmina pot mpiedica astfel de
blocaje. n tratamente prelungite trebuie avuta n vedere posibilitatea aparitiei germenilor
rezistenti, n special a fungiilor. n astfel de cazuri, se va proceda la tratamentul cel mai adecvat.
n caz de alergie sau suprainfectii se opreste tratamentul.
Reactii adverse: n aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este n general bine
tolerat. Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor pielii si prurit.
Aplicat n dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie cronica, Baneocinul
favorizeaza sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite substante, printre care si
neomicina. Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab la tratament. n anumite situatii pot
aparea reactii alergice. Alergiile ce se manifesta sub forma de eczeme de contact sunt extrem de
rare. Alergia la neomicina se asociaza, n aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu
celelalte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se vor
avea n vedere absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare,
nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular).
Compozitie: Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de
neomicina: 5000 UI (5 mg).
Actiune: Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine
bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala. Bacitracina
actioneaza n principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului haemolitic,
stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae ct si asupra Pnemonemiei pallidum si a
ctorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus influenzae. Ea actioneaza de asemenea

38

si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor. O rezistenta la bacitracina se observa foarte rar.

Neomicina actioneaza asupra germenilor grampozitivi si negativi: Stafilococi, Proteus,
Enterobacter aerogenes, Klebsiella preumoniae, Salmonella, Shigella, Hemophillus influenzae,
Pasteurella, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Bordetella pertussis, Bacillus anthracis,
Corynebacterium diphteriae, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Escherichia coli si
Mycobacterium tuberculosis. Borrelia si Leptospira interrogans (L. icterohaemoragie) sunt de
asemenea supurate. Asocierea celor doua antibiotice permite obtinerea unui spectru
antibacterian larg care nu cuprinde Pseudomonas, Nocardia, ciuperci si virusuri. Bacitracina si
neomicina, n mod normal, nu seadministreaza sistemic. Aplicatiile locale cu Baneocin pudra
sau unguent reduc substantial riscul de sensibilizare la antibiotice sistemice. Baneocinul este
bine tolerat. Toleranta tesuturilor este excelenta si medicamentul nu este inactivat de secretii
sau componenti ai sngelui sau ai tesuturilor. Daca medicamentul este aplicat pe leziuni mari,
trebuie avuta n vedere absorbtia potentiala a medicamentului ct si consecintele sale
Administrare: Se aplica un strat subtire de pudra sau unguent pe rana, acoperit eventual cu un
pansament. n general 2-4 aplicatii cu Baneocin-pudra sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, att
la adulti ct si la copii. La pacientii cu arsuri care acopera mai mult de 20% din suprafata
corpului, Baneocinul se va aplica o singura data pe zi (n particular la pacientii cu functii renale
reduse), deoarece substantele active pot fi absorbite. n cazul unui tratament local este
recomandabil sa nu se depaseasca o doza de 1 g de neomicina pe zi (corespunzatoare la 200 g
de pudra sau pomada de Baneocin) timp de 7 zile. n caz de repetare se va njumatati doza.

AMIKIN
amikacinum
Productor: bristol-myres-sqibb
Prezentare: flacon cu soluie injectabil i.m. i i.v. coninnd amikacin sulfat 50mg / ml,
125mg / ml, 250mg / ml, 500mg / ml
Aciune terapeutic: agent antibacterian, activ mpotriva bacteriilor grampozitive i n special
mpotriva bacteriilor

gramnegative. Este o substan semisintetic.

Indicaii: infecii cauzate de tulpini microbiene sensibile la amikin, bacteriemie i septicemie,

infecii grave ale tractului respirator, oaselor, articulaiilor, s.n.c., ale pielii i esuturilor
moi; infecii ontraabdominale, infecii grave i repetate ale tractului urinar.
Mod de administrare: se administreaz i.m i i.v. n funcie de prescripia medicului.

39

Contraindicaii: hipersensibilitate la amikacin n antecedente

Reacii adverse: ototoxicitate, nefrotoxicitate i blocaj neuromuscular.
Sinonime: amikozit
Productor: eczacibasi, turcia
Prezentare: soluie injectabil: 50mg / ml-2ml; 250mg/ml-2ml miacin
Productor: hikma ph, Iordania
Prezentare: soluie injectabil: 50mg / ml-2ml
250mg / ml-2ml

ORBOLIN
Productor: help, Grecia
Prezentare: soluie injectabil: 250mg / ml-2ml
PIERAMI
Productor: pierrel, italia
Prezentare: soluie injectabil: 50mg-2ml
125mg / ml-2ml
250mg / ml-2ml

ISEPAMICINA
Farmacodinamie: bactericid rezistent la majoritatea enzimelor

bacteriene, inactivatoare.

activ pe stafilococ meticilino-sensibil, h-influenzae, l monocytogenes, campylobacter,

pasteurella coli, shigela, salmonela .p.mirabilis,

p.vulgaris, yersina.

Indicaii: infecii cu bacili gramnegativi n special infecii urinare, n asociere cu alte antibiotice
n septicemii infecii respiratorii, abdominale.
Reacii adverse: ototoxicitate, tulburri de echilibru ( reversibile ) hipoacuzie, surditate
ireversibil favorizat de doze mari, tratament de lung durat, insuficien renal.
Reacii alergice minore, nefrotoxicitate.
Contraindicaii: alergie, asociere cu alte ototoxice, miastenie, afeciuni otice preexistente,
insuficien renal, hepatic, sarcin sugari.
Mod de administrare: i.m sau perfuzii i.v.15 mg n dou prize la 12 ore

40

reducerea dozelor n

insuficiena renal.
Sinonome: isepacin-isepalline
Productor: schering-plough u.s.a.
Prezentare: soluie injectabil: 250ml / ml ( 1ml )
ALTE AMINOGLICOZIDE
SUBSTANE NATURALE :
SISOMICINUM ( DCI )
Sinonime:

EXTRAMYCIN
BAIMICINE
SISMINE
PATHOMYCIN

Antibiotic produs de micromonospora inyoensis, derivat dehidrogenat al gentamicinei clasa alfa

Mod de administrare: adult i copii 2-4mg / kg/ zi n 2-3 injeciii.m sau i.v. ( de preferat n
perfuzie )
Tratament de 7-10 zile
PENTISOMICINUM ( DCI )
ESTE IPISISMICINA.
Antibiotic de rezerv n infecii severe cu germeni rezisteni la alte aminoglicozide.

FRAMYCETINUM ( DCI )
Sinonime: enterfram
framycort
framygen
sofradex
Aciune terapeutic i indicaii: asemntoare cu neomicina
Mod de administrare: oral, la aduli 2-4g / zi

41

copii 50mg / kg n infecii intestinale.

LIVIDOMYCINUM ( dci )
Sinonime: livaline
Spectru asemntor kanamicinei, avnd n plus aciune fa de pseudomonas aerugunosa.
Mod de administrare: injecii i.m.1g / zi.

PAROMOMYCINUM ( DCI )
Sinonime: estomicinum
pucimycinum
gabbromycin
humagel
Antibiotic produs de streptomycesrimosus neabsorbit oral.
Spectru asemntor neomicinei.
n amebiaza intestinal 25-30 mg / kg / zi, n 3 prize, 5-10 zile.

SPECTINOMYCINUM ( dci )
Sinonime: actinospectacin
delspectin
trobicin
togamicin
Antibiotic obinut din culturile de streptomyces spectabilis.
Bacteriostatic pentru germeni gramnegativi activ fa de gonococ.
Eliminare renal sub form activ.
Indicaii: n gonoree
Reacii adverse: produce rar ameeli, greuri, frisoane.
Mod de administrare: injectabil i.m. profunde, n suspensie, la barbai o singur injecie de 2g, la
42

femei 2 injecii concomitente de cte 2g n dou locuri diferite.

SUBSTANE SEMISINTETICE
NETILMICINUM ( dci )
Sinonome: netromycin
Este n-etil sisomicina
Antibiotic semisintetic, derivat dehidrogenat al gentamicinei.
Spectru asemntor gentamicinei.
Antibiotic de rezerv pentru pseudomonas i enterobacteriacee.
Mod de administrare: aduli i copii 3-5mg / kg / zi n 2-3 injectii i.m. sau i.v.( de preferat
perfuzii )

DIBEKACINUM ( dci )
Sinonime: orbicin
Este dideoxi kanamicin b
Aciune i indicaii asemntoare gentamicinei.

PROPIKAN AMICINUM ( dci )

Este dihidroxiizopropilkanamicina b.

43

* meti-S = sensibil la meticilin`; ** meti-R = rezistent la meticilin`.

Aparitia afectarii renale impune fie oprirea tratamentului, fie continuarea administrarii lui in 2
variante posibile: scaderea dozei zilnice, conform cu clearance-ul la creatinina sau mentinerea
dozei zilnice, cu cresterea intervalului dintre administrari.
Cl creatinina = (140-varsta in ani) x G (kg) / 72 x creatinina serica (mg/dl); pentru femei se
inmulteste cu 0,85.
Nefrotoxicitatea este reversibila la oprirea tratamentului.
Ototoxicitatea. Afectarea perechii a VIII-a de nervi cranieni vizeaza ambele componente,
determinand:
- tinitus, hipoacuzie, scaderea perceptiei pentru frecvente inalte, in final surditate (care poate sa
apara la cateva saptamani), prin efect toxic la nivelul cohleei;
- vertij, insotit de greata, tulburari de echilibru si nistagmus, prin efect toxic asupra aparatului
vestibular.
Acest efect poate fi ireversibil; uneori, pacientii recupereaza deficitul in 1-1 1/2 ani
Riscul de aparitie este mai mare la pacientii cu functie renala deja alterata. Factorii de risc sunt
aceeasi, ca si in cazul toxicitatii renale.
Se recomanda monitorizare prin audiograme, in cazul tratamentelor cu durata lunga.
Blocada neuromusculara. Aceasta reactie adversa apare rar, dar este foarte severa.
Pacientii cu miastenie gravis, boala Parkinson si sindroame parkinsoniene, botulism, cei care
primesc curarizante, anestezice sau transfuzii masive de sange cu anticoagulant pe baza de
citrat, prezinta un risc crescut de a face blocada neuromusculara.
Tratamentul se face cu calciu gluconic administrat i.v. Se manifesta prin paralizii de tip flasc,
scaderea pana la abolire a reflexelor osteotendinoase, dispnee prin afectarea musculaturii
respiratorii. Efectul poate sa apara, indiferent de calea de administrare; incidenta in ordine

44

descrescatoare este urmatoarea: streptomicina > kana-micina > tobramicina > gentamicina >
amikacina > netilmicina. Manifestarile apar din cauza scaderii eliberarii de acetilcolina din
terminatiile sinaptice.
Alte reactii adverse: febra, eruptie, crize de astm bronsic in cazul administrarii solutiei de
amikacina, care contine metabisulfit de sodiu.
Contraindicatii. Nu se recomanda administrarea la gravide, din cauza riscului de lezare a
perechii a VIII-a de nervi cranieni la produsul de conceptie . La sugar, se administreaza doar in
caz de stricta necesitate, nu de rutina, in infectii severe cu bacili gramnegativi sau cu stafilococ
meti-S.
Clasificare
In functie de momentul aparitiei, AGZ se impart in 3 generatii:
Generatia I include aminoglicozidele clasice, aminoglicozidele naturale.
- Streptomicina este indicata in bruceloza, pesta, tularemie, ca antituberculos de rezerva.
- Neomicina se administreaza oral in encefalopatia portala in doze 4-12 g/zi, si profilactic in
chirurgia gastrointestinala 1 g x 3/zi plus eritromicina.
Neomicina + bacitracina (ambele in preparatul numit Baneocin) se administreaza topic in caz de
infectii bacteriene cutanate, sub forma de pulbere sau unguent, de 2-3 ori/zi; la pacientii cu
insuficienta renala odata pe zi. Este contraindicata la persoane cu afectare renala sau
vestibulara, daca exista posibilitatea absorbtiei crescute.
- Kanamicina este indicata foarte rar, in tuberculoza cu bacil Koch multirezistent sau in aplicatii
locale, din cauza toxicitatii foarte mari. Apare surditate definitiva, in cazul tratamentelor cu
durata mai mare de 10 zile si mai mult de 1 g/zi la adult.
- Spectinomicina se foloseste in tratamentul gonoreei, in doza unica 2 g i.m, mai ales in cazul
gonococilor rezistenti la penicilina. Se poate folosi si in cazul persoanelor expuse recent la
gonoree.
- Paromomicina se administreaza oral in parazitoze intestinale. Pentru Cryptosporidium, doza
este de 500-750 mg x 2-3/zi, sau 1 g x 2/zi. Cand CD4 este Utilizarea aminoglicozidelor de
generatia I s-a redus foarte mult, din cauza toxicitatii foarte mari si a rezistentei in crestere.
Generatia II include aminoglicozide biosintetice na-turale: gentamicina, tobramicina, sisomicina.
Dintre acestea, se mentin in uz gentamicina si tobra-micina. Au toxicitate mult mai mica decat
AGZ din ge-neratia I si spectru mai larg, asemanator pentru ambele: bacili gramnegativi,
inclusiv unele tulpini de piocianic. Au efect moderat pe stafilococul meti-S, pe Haemophilus

45

influenzae si Neisseria. Pneumococul si anaerobii sunt rezistenti. Efectul pe enterococ si

stafilococ creste prin asocierea cu betalactamine, cu glicopeptide sau cu rifampicina.
Gentamicina realizeaza in rinichi concentratii mai mari decat tobramicina, de aici si diferenta de
toxicitate.
Gentamicina se administreaza injectabil i.m. sau i.v. in perfuzie scurta in 1, 2 sau 3 prize pe zi.
Se poate administra local sub forma de colir, crema oftalmica si perle pentru afectiuni
ortopedice. Nu se amesteca cu nici un alt medicament, deoarece este inactivata. Doza este de
5-7 mg/kg/zi.
Tobramicina se administreaza in fibroza chistica sub forma de inhalatii.
Generatia III include AGZ semisintetice. Sunt obtinute prin acilarea unor AGZ din generatiile
precedente. Astfel, amikacina si dibekacina se obtin prin acilarea kanamicinei; netilmicina,
sagamicina, episisomicina se obtin prin acilarea sisomicinei.
Aceste AGZ au o toxicitate mult mai mica si spectru de actiune mult mai larg fata de
precedentele. Au eficacitate mult mai buna pe Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens,
Proteus rettgeri, Providencia stuartii, inclusiv pe tulpinile rezistente la AGZ din generatia II.
AGZ din generatia III sunt indicate de prima intentie in infectiile grave la pacientii aflati in sectii
de ATI cu infectii nozocomiale polimicrobiene.
Amikacina se administreaza in doze de 15 mg/kg/zi, in priza unica sau in 2 sau 3 prize, i.m.
pentru 7-10 zile sau i.v. pentru 3-7 zile. Administrarea i.v. se face in perfuzie, cu durata de 3060 min. la adulti si 1-2 ore la copiii mici, diluata in glucoza 5% sau ser fiziologic. In infectii
severe (Pseudomonas), se recomanda administrarea in 3 prize zilnic. La prematuri si nounascuti, se administreaza initial 10 mg/kg/zi apoi 7,5 mg/kg/zi in 2 prize. Nu se depaseste doza
totala de 15 g, nici durata de 10 zile.
Netilmicina. Doza la adulti variaza in functie de seve-ritatea infectiei:
- in infectii sistemice, doza este de 4-6 mg/kg/zi, in priza unica sau in 2-3 prize zilnic;
- in infectii foarte severe, cu potential letal, doza initial este de 7,5 mg/kg/zi, care se reduce
apoi la valorile mentionate anterior, odata cu ameliorarea tabloului clinic, in general dupa 48
ore de tratament.
Doza la copii este de 6-7,5 mg/kg/zi (2-2,5 mg/kg/8 ore).
Doza la nou-nascuti mai mari de 1 saptamana si la sugari este de 7,5 - 9 mg/kg/zi (2,5-3
mg/kg/8 ore).
Doza la prematuri si nou-nascuti mai mici de o saptamana este de 6 mg/kg/zi (3 mg/kg/12 ore).

46

Durata tratamentului este de 7-14 zile. Administrarea i.v. se face in perfuzie scurta.
Efectul nefrotoxic si ototoxic este mai mare la amikacina, fata de netilmicina.
Durata tratamentului cu amikacina este mai scurta si in plus este activ pe bacilul Koch si pe
MAC, spre deosebire de netilmicina.
Comparativ cu AGZ din generatia II, in ceea ce priveste toxicitatea, se constata ca pentru
efectul nefroto-xic: gentamicina > amikacina > tobramicina > netilmicina, iar pentru efectul
ototoxic: amikacina > gentamicina > tobramicina > netilmicina.
Episisomicina. Doza este 15 mg/kg/zi in doza unica sau 7,5 mg/kg/12 ore, administrata i.m. sau
i.v. in perfuzie cu durata de 30 minute. Se recomanda a nu se depasi 10 zile de tratament si
doza totala de 15 g.
*

47

AMINOGLICOZIDELE - ACTUALIZARE SI REEVALUARE IN

PRACTICA MEDICALA MODERNA
Aminoglicozidele (AGZ) sunt una dintre familiile de antibiotice cele mai folosite.
Structura chimica include 2 sau 3 aminozaharuri legate de un aminoci [cenzurat]ol. Mecanismul
de actiune este de tip bactericid. Amino-glicozidele inhiba sinteza de proteine, legandu-se intre
cele 2 subunitati ribozomale 30S si 50S. Actiunea bactericida depinde de capacitatea lor de a
obtine rapid concentratii ridicate in ser si mai putin de durata contactului bacteriei cu un anumit
nivel seric.
Pe acest fapt, se bazeaza tendinta actuala de administrare a AGZ in priza unica zilnic, in locul
administrarii "clasice" in 2 sau 3 prize.
Spectrul de actiune cuprinde in principal bacilii gramnegativi aerobi: E. coli, Proteus, Klebsiella,
Pseudomonas, Serratia, Enterobacter, Acinetobacter. De asemenea, pot fi active pe stafilococi
sensibili la meticilina (meti-S). Enterococii sunt rezistenti la concentratii joase de AGZ, datorita
metabolismului lor partial anaerob; asocierea in acest caz cu betalactamine sau glicopeptide
determina un raspuns eficient. Pneumococii, spirochetele si germenii anaerobi grampozitivi sau
gramnegativi sunt complet rezistenti la actiunea AGZ.
Unele AGZ au actiune in mod particular pe anumiti germeni, si anume: streptomicina,
kanamicina, amikacina pe micobacterii, inclusiv MAC; paromomicina pe Entamoeba histolytica,
Cryptosporidium.
Rezistenta bacteriana fata de AGZ are mai multe mecanisme:
- mecanismul principal este reprezentat de enzime plasmidice pentru coci grampozitivi si bacili
gramnegativi (aminozidacetiltransferaze, aminozidfosfotransferaze,
aminozidnucleotidoltransferaze);
- un alt mecanism consta in alterarea tintei de actiune: modificarea unui aminoacid din structura
unei proteine ribozomale, ceea ce va duce la scaderea afinitatii subunitatii 30S fata de AGZ;
- mutatii care afecteaza difuzia pasiva la nivelul porinelor, ceea ce determina reducerea
acumularii AGZ in bacterie.
Avand in vedere riscul de selectie de tulpini rezistente pentru multi bacili gramnegativi, precum
48

si pentru stafilococ, se recomanda folosirea AGZ in asociere si nu in monoterapie; AGZ se

asociaza sinergic cu betalactamine, cu glicopeptide sau cu fluorchinolone.
Calea de administrare, pentru cele mai multe AGZ, este parenterala i.m sau i.v. Se recomanda
ca administrarea i.v. sa se faca in microperfuzie cu durata scurta (minimum 30 min.) si nu in
bolus.
Tendinta recenta este de se administra in priza unica zilnic, dar se pot administra si in 2 sau 3
prize/zi.
Neomicina si paromomicina se administreaza pe cale orala.
Tobramicina se poate administra pe cale inhalatorie.
AGZ nu se administreaza intraperitonal, din cauza riscului de apnee.
In conditii normale, absorbtia AGZ se face in intestin. La nou-nascut, sugar si prematur, din
cauza permeabilitatii crescute a mucoasei digestive, neomicina se absoarbe in cantitate mare din
tubul digestiv, realizand niveluri mari in ser, astfel incat utilizarea in aceste conditii este
contraindicata.
Metabolizare. AGZ cu actiune sistemica nu se metabolizeaza, se elimina renal prin filtrare
glomerulara 90% in prima zi, restul lent in urmatoarele 2 saptamani.
Se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice.
Difuzarea in parenchime este inegala: moderat in lichidele seroase si lichidul sinovial 50%, slab
respirator, slab biliar 30%, deloc in LCR si in oase.
Indicele terapeutic al AGZ este mic, doza eficienta fiind apropiata de doza toxica. In caz de
supradozare, se indica hemodializa sau dializa peritoneala.
Reacii adverse
Exista 3 reactii adverse principale, care pot fi produse de AGZ, si anume: nefrotoxicitatea,
ototoxicitatea si blocada neuromusculara.
Nefrotoxicitatea se manifesta prin reducerea filtrarii glomerulare si afectare tubulara proximala,
exprimata prin scaderea densitatii urinare, proteinurie, aparitie de cilindrii granulosi, apoi
cresterea ureei si creatininei, eventual oli-gurie. Astfel, ele pot induce insuficienta renala sau pot
agrava o insuficienta renala preexistenta.
Riscul este mai mare, in cazul administrarii unor doze mari si/sau pentru perioade lungi (peste
7-10 zile), mai ales la persoane cu alterare preexistenta a functiei renale.
Riscul este crescut, daca concomitent se admi-nistreaza: vancomicina, ciclosporina,
amfotericina B, cisplatina, polimixina B, aciclovir, diuretice (furosemid, acid etacrinic) sau

49

substante de contrast injectabile.

Riscul este scazut, daca se administreaza odata pe zi sau in asociere cu peniciline antiPseudomonas.
Din aceste motive, se recomanda hidratare cores-punzatoare a pacientilor si monitorizarea
functiei renale (determinare periodica a ureei, creatininei, densitatii urinare, sedimentului
urinar).

LOCUL AMINOGLICOZIDELOR N TERAPIA INFECIILOR

BACTERIENE ALE COPILULUI

50

Agenii antimicrobieni sunt principalul instrument al medicilor n tratarea infeciilor

bacteriene. Se observ ofolosire excesiv a acestora, crescnd riscul apariiei rapide a
rezistenei germenilor la antibioticele uzuale. Copiiisunt expui acestui risc mai mult dect alte
categorii de vrst. De exemplu, infecii obinuite cu Streptococcuspneumoniae sau
Staphylococcus aureus nu rspund la administrarea terapiei specifice, apariia
rezisteneicomplicnd situaia, crescnd costurile i crescnd probabilitatea apariiei lipsei de
rspuns la tratament. Trebuie fcute eforturi pentru determinarea etiologiei diverselor infecii,
adaptarea tratamentului n funcie de
rezultat, eventual folosirea unor antibiotice cu spectru ct mai restrns atunci cnd este nevoie.
AMINOGLICOZIDELE
Aminoglicozidele sunt o grup de antibiotice amino-ciclitol-aminoglicozidice, prezentnd
asemnri cu unele polizaharide din capsula i peretele celulelor bacteriene.
Aminoglicozidele au activitate bactericid, n special pe bacilii Gram negativ aerobi.
INDICAIILE AMINOGLICOZIDELOR
n tratamentul empiric al pacienilor febrili neutropenici
n infecii severe cu germeni Gram negativ aerobi (inclusiv Enterobacteriaceae i
Pseudomonas aeruginosa). Pentru infecii sistemice cu Pseudomonas se folosesc combinaii cu
peniciline antipseudomonazice sau cefalosporine. Aceste combinaii se folosesc nu numai
pentru efectele sinergice, ci i pentru prevenirea dezvoltrii rapide a rezistenei la -lactami.
n ITU n monoterapie, sunt eficiente datorit excreiei exclusiv renale.
n tratamentul endocarditei bacteriene cu enterococi i streptococi numai n combinaie cu
-lactami sau glicopeptide. Aceste combinaii sunt sinergice, n ciuda faptului c enterococii
sunt rezisteni la -lactami i glicopeptide.
Unele aminoglicozide au o activitate specific pe anumii germeni:
Mycobacterium tuberculosis streptomicina, kanamicina
Mycobacterium avium intracelulare amikacina, isepamicina
Nocardia asteroides amikacina
Giardia lamblia, Entamoeba histolytica- paromomicina

51

Staphilococcus coagulazo-negativ, meticilino-sensibil- tobramicina

Neisseria gonorhoeae spectinomicina
Brucella, Francisella, Bartonella streptomicina
MECANISMELE REZISTENTEI LA AMINOGLICOZIDE
Unele mecanisme au fost propuse pentru a se explica rezistena unor bacterii la aminoglicozide:
Scderea prelurii aminoglicozidelor de ctre microorganisme (acioneaz asupra fazei 2
energo-dependent)
Sisteme de eflux active care scot aminoglicozidul din cellule
Mutaii la nivelul genelor care codific subunitatea 30s ribozomal sau proteinele
ribozomale
Modificri enzimatice ale moleculelor de aminoglicozide determin scderea afinitii pentru
ribozomi (modificarea fazei 3 energo-dependent = cel mai important mecanism)
REACII ADVERSE ALE AMINOGLICOZIDELOR
Aminoglicozidele sunt una din cauzele cele mai cunoscute de nefrotoxicitate. Dac detectarea
factorilor de risc legai de pacient i de medicaia acestuia se face la timp, iar administrarea de
aminoglicozide se face n doza unic, se poate asigura o toxicitate sczut.
NEFROTOXICITATEA
Nefrotoxicitatea se manifest prin leziuni ale celulelor tubulare proximale i este reversibil. Se
manifest clinic prin insuficien renal acut nonoliguric, creterea uoar a creatininei serice
i hipoosmolaritate urinar, aprute la cteva zile de la nceputul tratamentului. Se poate
aprecia c 8-26% din pacienii care primesc aminoglicozide pentru mai mult de 7 zile dezvolt o
uoar afectare renal n succesiune: afectarea renal uoar: enzimurie; afectarea moderat:
proteinuria, scderea capacitii de concentrare renal, apariia n urin a cilindrilor granulari
sau hialini; leziunea sever: creterea creatininei serice, hipokaliemia, hipofosfatemia Din
aceste motive se recomand mbuntirea posibilitilor de laborator n vederea depistrii
precoce a: microglobulin, microglobulin, enzime lizozomale, fosfolipide urinare.
Creterea creatininei serice nseamn existena afectrii renale severe. Exist teste recente
pentru depistarea urinar a -microglobulinei i a NAG (N-acetil-beta-D-glucozaminidaza) ca
markeri precoce ai toxicitii tubulare indus de aminoglicozide

52

OTOTOXICITATE
Ototoxicitatea se refer la disfunciile sistemului auditiv i/sau vestibular determinate de
diverse substane Tipic, ototoxicitatea este bilateral, cu scderea acuitii auditive pentru
sunetele de frecven nalt i tinitus. Pierderea auzului poate fi temporar, dar mai frecvent
ireversibil pentru majoritatea substanelor implicate. n general, antibioticele determin
scderea auzului bilateral, simetric.Aminoglicozidele determin lezarea celulelor ciliate (celulele
receptoare auditive) situate la nivelul organului Corti. Se observ scderea acuitii auditive
pentru sunetele cu frecven nalt, ulterior pentru cele cu frecvena joas, nsoit sau nu de
tinitus. Nu exist tratament pentru aceste disfuncionaliti. Leziunile vestibulare sunt o alt
reacie advers important a aminoglicozidelor datorat afectrii crestei ampulare. Afectarea
poate fi lent instalat, unilateral, fr a fi remarcat. Leziunile grave i rapid instalate se pot
manifesta iniial prin vertij, vom, nistagmus. Este important ca pe parcursul tratamentului s fie
evaluate periodic funciile vestibulocohleare, tiindu-se c majoritatea cazurilor de surditate
sunt ireversibile.
BLOCAREA TRANSMISIEI NEUROMUSCULARE
Blocarea transmisiei neuromusculare se datoreaz inhibrii eliberrii acetilcolinei din
terminaiile presinaptice i scderii reactivitii postsinaptice la mediatorul chimic. Este un
mecanism dependent de calciu, de aceea dac apare blocaj neuromuscular srurile de calciu
sunt eficiente trebuie avut n vedere i posibilitatea protezrii respiratorii. Netilmicina are cel
mai puternic efect de blocare a jonciunii neuromusculare dintre aminoglicozide.

53

CONCLUZII
In concluzia evaluarii actualizate a terapiei cu aminoglicozide, sunt de retinut cateva idei
majore:
- acest grup de antibiotice este deosebit de util in infectiile cu bacili gramnegativi mai ales, dar
si in infectiile stafilococic, micobacteriene tipice si atipice;
- eficacitatea lor este maxima in asociere mai ales cu antibiotice betalactamice, motiv pentru
care nu se admi-nistreaza niciodata in terapie unica;
- administrarea lor necesita evaluare prealabila a functiei renale, cu monitorizarea ei pe
parcursul tratamentului, concomitent si in ceea ce priveste toxicitatea otica si vestibulara;
- terapia este relativ bine tolerata si de prima alegere in asociere, mai ales in infectiile bacteriene
severe sau cu germeni necunoscuti.
n funcie de mbuntirea condiiilor social-economice i de mediu de dezvoltarea continu a
societii, se produc importante schimbri i n morbiditate prin boli infecioase, att n spectrul
lor etiologic, ct i n aspectele epidemiologice i ale tablourilor clinice.
Asistm, n multe privine, la o patologie infecioas aproape nou ori mult schimbat prin
trecerea n umbr a unor boli infecioase mult temute odinioar, i deplasarea pe primul plan a
altora care ne pun problemele de alt dat, dar astzi au devenit dominante.

54

BIBLIOGRAFIE

Agenda medicala 2007

Angelescu M - Terapia cu antibiotice, 1998, Ed. Medicala 64- 68.

Chiotan M - Boli Infectioase 1998, Ed. National, 70- 76.

Farmacoterapie - Dumitru Dobrescu- 1989 vol i

Chiotan M - Boli Infectioase 1998, Ed. National, 70- 76.

Mandell G - Principles and Practice of Infectious Diseases, ed.V, 2000, 311314,320- 326

Memomed 2008

The Sanford Guide to Antimicrobial Therapy,2000, 31,70,48- 50,54,56,82,121.

55

56