Senzatiile olfactive Pragurile olfactive Pragurile olfactive variaza ntre 12 grade de intensitate.

Pentru stimulii puternici olfactia poate functiona la parametri teoretici obisnuiti. Schimbarile minore n molecule pot modifica pragurile. Aceste modificari reflecta n primul rnd alterarea solubilitatii. Metodele de evaluare a pragurilor nu reusesc sa masoare solubilitatea si selectivitatea mucoasei nazale. Din acest motiv pragurile olfactive sunt influentate att de nivelul solubilitatii ct si de numarul receptorilor olfactivi e!citati. "n ciuda acestor dificultati si probleme se pare ca dintre toate formele de sensibilitate chimica cea olfactiva poseda acuitatea cea mai nalta. #aportndu$ne la concentratia moleculara mirosul este de 1% mii de ori mai sensibil dect gustul n schimb sensibilitatea diferentiala nu este att de ridicata. &alorile pragurilor absolute cunosc o variabilitate larga si dificultati de masurare. "n general valoare pragului se determina n functie de distanta n cm dintre substanta$sursa si nas. Marimea acestei distante variaza de la o substanta la alta. &alorile pragului absolut tind sa creasca pe masura trecerii timpului de e!punere. 'ercetarile lui Steriver (1)*+, dupa S.S. Stevens (1)+), au aratat faptul ca pe masura trecerii timpului de e!punere pragul se va ridica la nivelul adaptarii concentratiei substantei stimul. -!punerea la o concentratie adaptabila data va ngreuna mai mult perceperea valorii concentratiei scazute dect cea a concentratiei crescute. "n acest sens olfactia implica vazul gustul si simtul tactil. 'ercetarile de psihofiziologie olfactiva sugereaza ca durata de actiune a unui stimul adaptabil are o influenta redusa fata de concentratia stimulului. "n ceea ce priveste pragurile diferentiale dificultatile de masurare sunt si mai mari. 'eea ce se stie sigur este faptul ca nivelul pragurilor diferentiale depinde de gradul de concentratie al substantei ca si de specificitatea substantei. Problematica pragurilor olfactive este indisolubil legata de identificarea mirosului. .lfactia este modalitatea senzoriala n sfera careia sub posibile discriminari calitative de nivel superior. Acest lucru reiese din capacitatea oamenilor de a aprecia o varietate de arome parfumuri fine sau chiar cele mai fine urme de miros. Aceste discriminari calitative nu par sa implice n mod necesar o anumita abilitate de identificare a mirosurilor. -!perimentele au aratat ca persoane necalificate pot transmite n medie patru unitati de informatie adica pot identifica 1/ mirosuri fara eroare. "n procesul identificarii un rol important l are memoria implicata n efectuarea unor asociatii ntre miros si denumirea sau eticheta lui. -!ista o anumita disparitate ntre discriminare si identificare datorita absentei unei asociatii ntre mirosul respectiv si denumirea acestuia sau datorita incapacitatii de a reactualiza denumirea din memorie. "nvatarea acestor asociatii este un proces care se realizeaza n timp. Pentru un nespecialist mirosul de lamie sau de trandafir s.a.m.d. i apar din punct de vedere fenomenologic imposibil de analizat. #eiese ca mirosurile difera foarte mult de gusturi care sunt percepute ntr$o maniera analitica (sarat$acru dulce$amar,. 0dentificarea mirosurilor a devenit o tehnica utila n surprinderea diferentelor intergrupale n cadrul proceselor de informare olfactiva (esantioane cu substante odorifice parfumuri s.a.m.d. prezente n unele reviste,. -!perimentele au aratat ca femeile obtin rezultate mult mai bune dect barbatii n ceea ce priveste identificarea mirosurilor uzuale incluzndu$le si pe acelea care sunt considerate att de femei ct si de barbati ca fiind mai usor identificabile de catre barbati ('ain 1)+2 dupa S.S. Stevens 1)+), Timpul de reactie n olfactie &alorile timpului de reactie la stimulii olfactivi sunt ridicate pornind de la minimum *%% ms pentru aproape toate mirosurile iar la concentratii slabe se poate depasi o secunda. Parado!al aceste valori depasesc net intervalul de timp necesar pentru transportul moleculelor de la nivelul narilor spre mucoasa olfactiva si apoi pentru transmiterea mesa1elor neuronale la sistemul limbic. Modelul e!plicativ al acestei latente ridicate presupune ca un neuron va fi e!citat atunci cnd concentratia critica a substantei odorante difuzeaza prin mucoasa pna n profunzime la nivelul zonei receptoare respectiv la apro!imativ 1% $ 2% 3m. 'ercetarile sistematice pe variate substante si n diferite laboratoare sugereaza faptul ca nivelul mediu la care sunt situati receptorii este de 4/ 3m. Tehnici, procedee, aparatura

0nvestigarea e!perimentala a olfactiei este dificil de realizat iar laboratoarele de psihologie obisnuite nu dispun de aparatura specifica n acest domeniu. Al. #osca (1)21, prezinta pe larg o serie de probe aparate clasice n domeniu cum ar fi metoda 5oulouse$Pieron olfactometrul 67aadema8er olfactometrul -lsberg$9e7:. "n laboratoarele moderne mai ales cele legate de industria parfumurilor sau n activitatile legate de combaterea traficului cu narcotice se utilizeaza procedee mai comple!e cum ar fi camera olfactoriu sau detectoare de produse chimice numite osmofile (;nasul artificial;,. Desi este att de veche metoda lui 5oulouse si Pieron este accesibila studentilor n laboratoarele de psihologie e!perimentala. 'ei doi autori si propuneau sa masoare acuitatea olfactiva ntr$o atmosfera inodora la o atmosfera de 1* grade cu a1utorul unor flacoane ermetic nchise continnd solutii lichide de substante odorifice. <laconul este deschis (atentie flacoanele nu trebuie sa fie pline, si i se da subiectului sa l miroasa timp de trei secunde prin inspiratie naturala fara efort= i se cere sa denumeasca mirosul si daca nu$l poate determina va spune ca pur si simplu a mirosit ceva. <laconul este agitat nainte si se lasa destupat cteva secunde pentru a permite emanatiilor olfactive acumulate sa se evapore. Aplicarea se face pentru fiecare nara separat. Se realizeaza >$4 ncercari apoi se face o pauza de cteva minute pentru a se evita oboseala olfactiva. . regula importanta este sa se porneasca de la concentratii slabe spre concentratii mai mari pna ce subiectul recunoaste mirosul. .lfactometrele sunt dispozitive mai comple!e care permit un control mai bun al variabilelor mai ales cele care tin de temperatura substantei$stimul si de concentratia acesteia. 'amera olfactoriu permite cel mai bun control e!perimental ntruct subiectul este n prealabil supus mbaierii apoi mbracat ntr$un costum special care sa nu permita eliminarea propriilor mirosuri este introdus ntr$o ncapere si n aceasta ncapere primeste ntr$o maniera dozata substantele odorifice printr$un control deplin al umiditatii temperaturii si concentratiei. "n cazul persoanelor care lucreaza n industria cosmetica si parfumerie e!ista proceduri specifice de antrenare pregatire si mentinere a capacitatilor de identificare si discriminare olfactiva.