Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Impozitul pe venit este o parte componentă a sistemului impozitelor şi taxelor generale de stat, totodată
constituind o sursă de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.
Prevederile privind impozitul pe venit în Republica Moldova sunt reglementate de Codul Fiscal: Titlul I
“Dispoziţii generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”. Aceste titluri au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998, dar
până în prezent au fost modificate şi perfecţionate de mai multe ori.
Subiecţi ai impunerii sunt persoanele juridice şi fizice care obţin pe parcursul anului fiscal venit din orice
surse aflate în Republica Moldova, precum şi persoanele juridice care obţin venit din orice surse aflate în afara RM
şi persoanele fizice care obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.
Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile acordate de patron ) obţinut de către persoanele
juridice sau fizice din toate sursele aflate în Republica Moldova, precum şi venitul obţinut de persoanele juridice
din orice surse aflate în afara RM şi venitul investiţional şi financiar obţinut de persoanele fizice din surse aflate
în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul aceste persoane.
Trebuie de menţionat că primele de asigurare sunt considerate ca deduceri, deci venitul obţinut de către angajat se
micşorează, până la impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate.
Începând cu 1.01.2005 sunt considerate ca deduceri pentru angajat şi contribuţiile individuale de asigurări
sociale de stat obligatorii, care sunt stabilite pentru anul 2007 în mărime de 4% din salariu şi din alte forme de
retribuire a muncii a angajaţilor (pentru anul 2008 - 5%).
4
Scutirea personală P 6300 525
Scutirea personală majoră M 10 000 833
Scutirea pentru soţ (soţie) S 6300 525
Scutirea pentru persoanele întreţinute,
cu excepţia invalizilor din copilărie N* N x 1560 N x 130
Scutirea pentru persoanele întreţinute
invalizi din copilărie H** 6300 525
Modul de calcul al impozitului pe venit din plăţile salariale inclusiv si determinarea impozitului pe venit din facilitatile
acordate de patron
5
5. Cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale. Aici pot apărea două
cazuri:
În cazul în care bunurile sunt proprietatea patronului, în calcul se iau cheltuielile acestuia, determinate în procente
din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate: I categorie – 0,0082%,
II – 0,0137%, III – 0,0274%, IV –0,0548% şi categoria V – 0,0822%, pentru fiecare zi de folosinţă.
Exemplu : În baza cererii lucrătorului patronul a pus la dispoziţia lui pe o perioadă de 10 zile, autoturismul
propriu, valoarea căruia la începutul anului fiscal este de 25 000 lei. Autoturismul este raportat la categoria IV de
proprietate.
Suma facilităţii, care se include în venitul salariatului, constituie 137 lei [ ( 25 000* 10 zile * 0,0548%) / 100% ];
În cazul în care bunurile nu sunt proprietatea patronului, facilitatea se va calcula reieşind din cheltuielile acestuia
pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă.
6. Vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile de pensii calificate.
Aprecierea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursa de plată se
efectuează prin metoda calculului cumulativ de la începutul anului fiscal sau, în cazurile când lucrătorul s-a angajat pe
parcursul anului fiscal curent – de la data angajării.
Aprecierea scutirilor acordate lucrătorului, de asemenea se efectuează prin metoda calculului cumulativ din
luna următoare după luna în care a fost depusă cererea privind acordarea scutirilor.
Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, în scopul impozitării, se
determină:
- în cazurile când lucrătorul este angajat din anul fiscal precedent - începând cu luna ianuarie;
- în cazurile când lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal - începând cu luna următoare după luna în
care el s-a angajat.
Luna pe parcursul căreia lucrătorul se eliberează, se ia în considerare la determinarea numărului de luni în anul
fiscal pe parcursul cărora lucrătorul este angajat.
Scutirile la impozitul pe venit, reţinut din salariu (inclusiv prime şi facilităţi), se acordă la locul de muncă de
bază lucrătorilor rezidenţi ai Republicii Moldova.
Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi gospodăria
ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine evidenţa carnetului de
muncă al lucrătorului.
În scopul determinării venitului impozabil, a sumei scutirilor şi numărului de luni de la începutul perioadei de
când lucrătorul se consideră angajat, precum şi calculării impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursă din plăţile
salariale (inclusiv prime, facilităţi etc.) patronul deschide pentru fiecare lucrător angajat al său Fişa personală de
evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul
gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în continuare – Fişa personală).
Fişa personală se completează de către patron anual de la începutul fiecărui an fiscal sau, în caz dacă lucrătorul
s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, - de la data angajării.
Reţinerea impozitului pe venit din alte surse de venit, inclusiv si din creşterea de capital
După cum s-a menţionat mai sus, în afară de veniturile obţinute la locul de muncă de bază persoana fizică are
dreptul să obţină venituri şi din alte surse ( dobânzi, creşteri de capital, royalty, venit din chirie, acordarea diverselor
servicii, ş.a.). Aceste surse de venit au devenit impozabile după întrarea în vigoare la 1 ianuarie 1998 a Titlului II a
Codului Fiscal “ Impozitul pe venit”.
În continuare vom evidenţia unele particularităţi de impozitare a veniturilor, altele decât salariul, referindu-ne
la acele venituri care au o pondere mai semnificativă în totalul veniturilor persoanelor fizice.
a) Impozitarea veniturilor din creştere de capital.
Persoanele fizice pot obţine acest tip de venit în cazurile când efectuează operaţiuni cu activele de capital. Ca
active de capital se consideră:
a) Acţiunile şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;
b) Titlurile de creanţă;
c) Proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător, care este vândută la un preţ ce depăşeşte baza ei
valorică ajustată;
d) Terenurile;
e) Opţionul la procurarea sau vânzarea activelor de capital.
6
Operaţiunile legate de activele de capital se referă la vânzarea, schimbul sau alte forme de înstrăinare a
activelor de capital.
Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate în rezultatul vânzării, schimbului sau altei forme
de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital în raport cu baza valorică a acestor active.
Pierdere de capital suportată în urma vânzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a
activelor de capital se consideră excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu venitul obţinut.
Baza valorică a activului de capital este suma achitată de cetăţean pentru procurarea lui (este identică cu
suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a vânzării, schimbului sau altui mod de
înstrăinare a lui) sau suma cheltuielilor suportate de cetăţean pentru crearea acestui activ de capital.
În toate cazurile baza valorică a activelor de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau altor modificări
fizice ale activelor de capital, care reduc preţul lor de piaţă şi se majorează cu mărimea recondiţionărilor sau altor
modificări fizice, care majorează preţul lor de piaţă. Baza valorică redusă sau majorată în acest mod se numeşte baza
valorică ajustată.
Suma creşterii de capital în scopul impozitării este egală cu 50% din suma excedentului creşterii de capital
recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal de gestiune.
Acest tip de venit în Republica Moldova se întâlneşte mai des la vânzarea imobilului şi a terenurilor.
Posibilitatea privatizării imobilului şi a terenurilor a creat premise pentru dezvoltarea pieţei imobilului. Astfel, o bună
parte a populaţiei efectuează tranzacţii de vânzare – cumpărare a imobilului, obţinând venit sub formă de creşteri de
capital.
Pentru persoanele fizice sunt prevăzute facilităţi la vânzarea locuinţei de bază, deoarece în cazul privatizării
locuinţei preţul ei este stabilit de către Biroul de inventariere tehnică. Deseori preţul imobilului se subevaluează şi în
acest caz persoana fizică la vânzarea locuinţei ar obţine o creştere de capital destul de mare, deoarece preţul de piaţă al
imobilului cu mult depăşeşte preţul stabilit de BIT.
Conform articolului 41, Titlui II al Codului Fiscal, mărimea creşterii de capital, supusă impunerii, pentru orice locuinţă
se micşorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce urmează după anul 1997, pe parcursul cărora
contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca locuinţă de bază. Dar, totodată, nu se permite
deducerea pierderilor de pe urma vânzării sau schimbului proprietăţii care a servit drept locuinţă de bază.
Exemplu : Cetăţeanul A în anul 2006 a efectuat o tranzacţie cu cetăţeanul B, în rezultatul căreia i-a oferit un
apartament cu 2 odăi (baza valorică ajustată este de 65 000 lei, iar preţul de piaţă este de 95 000 lei) în schimbul unui
apartament cu 1 odaie (baza valorică ajustată este de 40 000 lei, iar preţul de piaţă – 67 000 lei) şi o sumă de 30 000
lei.
În acest caz creşterea de capital se determină în felul următor:
Pentru cetăţeanul A : suma încasată = 97 000 lei (67 000 + 30 000)
Baza valorică ajustată a activului transmis = 65 000
Creşterea de capital = 32 000 lei (97 000 – 65 000)
Reieşind din faptul că activul transmis constituie pentru cetăţeanul A locuinţă de bază din anul 2003, atunci utilizând
facilitatea avem creşterea de capital 2 000 lei ( 32 000 – 10 000pentru anul 2003 – 10 000 pentru anul 2004 – 10 000
pentru anul 2005).
Pentru cetăţeanul B: suma încasată =95 000 lei
Baza valorică ajustată a activului transmis = 40 000
Creşterea de capital = 25 000 lei(95 000 – 40 000 –
30 000)
Deci, în rezultatul tranzacţiei persoana A a obţinut o creştere de capital în mărime de
2 000 lei, dintre care numai 1 000 lei (50%) constituie venit impozabil. Persoana B a obţinut o creştere de capital în
mărime de 25 000 lei, dintre care numai 12 500 lei (50%) constituie venit impozabil.
Venitul impozabil obţinut din operaţiunile cu activele de capital se include în venitul total la finele anului de
gestiune pentru a se calcula obligaţia fiscală a contribuabilului în Declaraţia persoanei fizice privind impozitul pe venit.
Metoda declarării veniturilor este practicată în majoritatea ţărilor, unde se aplică metoda de globalizare a veniturilor.
Obligaţiunea de declarare a veniturilor apare din cauza că există mai multe surse de venit, iar pentru fiecare tip de venit
8
se aplică diferite cote. În aceste condiţii, globalizând veniturile la finele anului de gestiune şi aplicând cotele
impozitului pe venit stabilite de legislaţie, obţinem situaţia când contribuabilul trebuie să mai achite suplimentar
impozit pe venit, sau a efectuat o supraplată a impozitului.
În Republica Moldova prezentarea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se efectuează în baza articolului
83 al Codului Fiscal începând din 1.01. 1998. Prin prevederile Codului Fiscal s-a stabilit modalitatea impozitării anuale
a veniturilor cetăţenilor, păstrând la sursa de plată impozitarea preventivă lunară a salariului şi a altor venituri obţinute
de cetăţeni.
În prezent reglementarea prevederilor privind declararea veniturilor de către persoanele fizice se efectuează, pe
lângă articolul 83 al Codului Fiscal, titlul II “Impozitul pe venit”, şi de Instrucţiunea cu privire la prezentarea de către
persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
Conform Codului Fiscal dreptul de a prezenta Declaraţia pe venit o au toţi contribuabilii, dar sunt obligaţi
numai următoarele categorii de cetăţeni:
1. persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii
societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului;
2. persoanele fizice rezidente (cetăţeni al Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii
societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care nu au obligaţiunea de a achita impozitul pe venit, dar care pe
parcursul anului fiscal:
a) obţin venit impozabil din surse altele decât salariul, care depăşeşte suma scutirii personale în 2008 – 6300
lei
b) obţin venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 25200 lei pe an, cu excepţia
persoanelor fizice care au obţinut un astfel de venit la un singur loc de munca
c) intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară. În acest caz
contribuabilul prezintă Declaraţia pe întreaga perioadă a anului de gestiune cât a fost rezident;
d) administrează succesiunea proprietarului decedat.
Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit se prezintă până la data de 31 martie a anului
următor după anul fiscal de gestiune.
Legislaţia fiscală prevede o procedură de restituire a impozitului pe venit constatat ca supraplată, dar în cazul
în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi achitat în plus spre achitarea datoriilor la alte impozite sau
în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma impozitului spre rambursare se micşorează cu
sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.
Perioada fiscală privind impozitul pe venit din activitatea notarială este luna calendaristică. Notarii privaţi,
pentru determinarea obligaţiei fiscale privind impozitul pe venit, completează lunar de sinestătător Calculul
impozitului pe venit al notarului privat. Acest calcul se prezintă de către notarii privaţi la inspectoratul fiscal de stat
teritorial nu mai târziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale gestionare.
Exemplu: Notarul Ion Rusu în luna ianuarie 2007 a obţinut un venit brut în sumă de 159 000 lei. Cheltuielile aferente
perioadei date constituie:
- Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale = 100 000 lei;
- Cheltuielile de arendă a biroului notarial = 2 000 lei;
- Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat = 7 000 lei.
Notarul Ion Rusu beneficiază de scutire personală de 450 lei pe lună.
Venitul impozabil = venitul brut – cheltuielile permise spre deducere – suma scutirilor
Venitul impozabil = 159 000 – 100 000 –2 000 – 7 000 – 450 = 49 550 lei
Notarul Ion Rusu este obligat să prezinte Calculul la inspectoratul fiscal de stat teritorial nu mai târziu de 28
februarie 2007 şi tot până la această dată el este obligat să achite suma impozitului de 9910 lei.
Pentru anul fiscal curent, notarii privaţi urmează până la data de 31 martie a anului fiscal următor să prezinte
Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător în care se vor reflecta
rezultatele (veniturile, cheltuielile) din activitatea profesională conform evidenţei notarilor.
9
Notarii privaţi care, pe lângă venitul din activitatea profesională desfăşurată, obţin şi alte venituri impozabile,
prezintă la finele anului fiscal Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada de gestiune.
În Declaraţie notarii vor indica toate sursele de venit impozabile cu excepţia celor aferente activităţii notariale.
10