Noul Testament de la Blgrad

Buzil Rahela

Noul Testament este a doua parte a Bibliei, ce are 27 de cri. Prima parte a Bibliei este Biblia
ebraic, denumit de cretini Vechiul Testament. Noul Testament este un element fundamental al
civilizaiei cretine.
Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceti, ntruct a fost scris n
limba greac.
Apariia Noului Testament din 1648, prima traducere integral a acestei cri sfinte n limba
romn, este un fapt fr precedent n ara noastr, fiind o premier i pentru celelalte popoare din sud-
estul Europei. Este o lucrare religioas, care ns depete limitele stricte ale vieii bisericeti i
prezint un interes deosebit pentru istoria culturii romne i anume pentru limba noastr literar i,
indirect, prin aceasta, pentru literatura artistic.
Traducerea Noului Testament de la 1648 este o piatr de hotar n literatura romneasc, el
constituie o oper de referin pentru traducerile ulterioare ale Sfintei Scripturi ca de exemplu Biblia de
la Bucureti din 1688, Biblia de la Blaj din 1795, Biblia de la Buzu din 1854-1856, Biblia lui aguna
din 1856 ca i pentru tipriturile ulterioare.
Noul Testament s-a rspndit, nc de la apariia lui, n toate provinciile locuite de romni,
ntrind inimile tuturor romnilor n unitatea credinei i a neamului. Noul Testament de la Blgrad
rmne pentru totdeauna o oper ortodox romneasc de indiscutabil prestigiu teologic, istoric i
literar.
A vzut lumina tiparului la Alba Iulia, la 20 ianuarie 1648, fiind prima traducere integral a
Noului Testament tiprit n romnete. n predoslovie se abordeaz interesante idei privind limba
literar, necesitatea folosirii unei limbi nelese de toi romnii, nevoia de cultur a poporului c nu
numai cu pne viiaz omul. Este prima carte din tot trecutul bibliologiei romneti n care gsim, la
sfrit, o erat.
Alturi de Cazania lui Varlaam, Noul Testament de la Alba Iulia constituie temelia pe care s-a
furit, n secolele urmtoare, limba romn literar.
Din punct de vedere cronologic, Blgradul devine, dup Trgoviste, Sibiu si Brasov, al patrulea
centru n care se vor edita crti romnesti cu caractere chirilice, fiind unul din centrele transilvnene ale
secolului al XVI-lea (dup Sibiu, Brasov, Cluj si Oradea) ce va influenta vechea cultur romneasc.
La Alba Iulia, ntre anii 1567 1702, au fost publicate o serie de crti ce au o valoare
incontestabil n cultura romn, precum: Tlcul evangheliilor (Cazania I) si Molitvenic rumnesc
(ntre 1567-1568), tiprite de ctre Coresi, sub patronajul principelui Ioan Sigismund Zpolya,
Tetraevanghelul slavon (1579), tiprit de diacul Lorint, sub jurisdictia voievodului Cristofor Bthory,
tot lui Lorint fiindu-i atribuite, n perioada blgrdean, si Octoihul mic slavon (1578) si Psaltirea
slavon (1576-1579). Urmeaz o perioad n care activitatea tipografiei va fi ntrerupt. Reactivarea
tipografiei blgrdene va fi marcat de aparitia Evangheliei cu nvttur (1641), tiprit de popa
Dobre, lucrarea fiind initiat de mitropolitul Ghenadie si finalizat de succesorul su, Ilie Iorest, si a
Catehismului calvinesc (1642), tiprit de acelasi popa Dobre.
n 1648, sub atenta ndrumare a arhiepiscopului Simion Stefan se va tipri Noul Testament de la
Blgrad. Contemporan cu Varlaam si Udriste Nasturel este n Transilvania mitropolitul Simion Stefan,
intrat n istoria literaturii prin cea dinti traducere integrala a Noului Testament.
Simion Stefan este preot n Balgrad (Alba Iulia), cnd n domnia lui Gheorghe Rakozzi I, fu
ales mitropolit al Vadului, al Maramuresului si a toata Tara Ardealului. El stiuse sa cstige ncrederea
romnilor trecuti la calvinism, n special si a principelui, dar si pe cea a mitropolitului Tarii Romnesti,
printr-o politica de echilibru, plina de tact, pusa n serviciul culturii romne.
Propaganda calvina si luterana pierde din avntul ei de la nceput, chiar daca Rakozzi era un
calvinist convins. Evenimentele politice si lupta care se da ntre luteranism, calvinism si catolicism au
mpins propaganda printre romni pe planul al doilea.
Dorinta romnilor ardeleni de a avea carti n limba lor era mare. O lucrare de mare importanta
este Noul Testament sau "mpacarea cu legea cea noua", aparut la Alba Iulia acum mai bine de 350 de
ani, sub mitropolitul Simion Stefan. n textul acestei carti nu este nimic nou. Este textul Evangheliei si
a Faptelor Apostolilor, care au fost traduse mai nainte. Este nou spiritul n care a fost conceputa opera,
este noua metoda dupa care a fost lucrata ea.
Simion Stefan nu se multumeste sa retipareasca un text gata al Noului Testament, pe care el
desigur l avea la ndemna. El simte nevoia de a da o editie critica textului, de a da un izvor verificat
cu originalele.
Editorii Noului Testament si dau seama ca n cartile slavonesti s-au strecurat greseli si de aceea
ei au un spirit critic pe care nu-l gasim mai nainte. Atitudinea noua se manifesta sub mai multe
aspecte, dar parerile mitropolitului cu privire la limba romna sunt interesante, acceptnd ca solutie
introducerea neologismelor n text, fapt nemaintlnit pna atunci. Limba traducerii este mai precisa,
desi ea nu are cursivitatea limbii din Cazania mitropolitului Varlaam.
Autorul traducerii arata necesitatea crearii unei limbi literare romne, comune tuturor
romnilor. Din "Predoslovia catre Maria sa Craiul Ardealului" la Psaltirea tiparita la Alba Iulia n 1651,
reiese si mai accentuat ideea veche a necesitatii introducerii limbii ntelese de popor n cartile sfinte si
n biserica. Aducnd argumente din Sfnta Scriptura n folosul acestei idei, Simion Stefan scria : "Iara
cine graieste ntru adunare n limba straina, pre sine ntraneaza nu pre adunare. . ."
Cerinta unei limbi unitare pentru romnii din toate provinciile este o idee naintata a lui Simion
Stefan. Cu mult nainte ca limba romna sa fie codificata printr-o gramatica, el vedea necesitatea
normei lingvistice supradialectale.
Se pare ca, mitropolitul Simion Stefan si colaboratorii lui, judecnd dupa faptul ca tiparesc Noul
Testament si o carte din Vechiul Testament, intentionau sa scoata ntreaga Biblie.
Intre anii 1567 si 1702 s-a desfasurat la Alba Iulia o intensa activitate de tiparire, o important
deosebit avnd-o aparitia, n 1648, a Noului Testament, lucrare de referint n evolutia tiparului
romnesc.
Prima traducere integral n limba romn a Noului Testament a aprut n 20 ianuarie 1648 si
apartine ieromonahului Silvestru (Selivestru, Silivestru), acesta adugndu-si numelui si calificativul
taha, adic smeritul, nevrednicul.
1
Dup moartea ieromonahului Silvestru, n 1642, traducerea
Noului Testament a fost reluat, revizuit si continuat de un colectiv de traductori, care nu au fost
nominalizati ns n editia din 1648. Au existat o serie ntreag de supozitii n ceea ce priveste
identitatea celorlalti traductori, printre numele vehiculate figurnd si cel al lui Daniil Andrean
Panoneanul, monahul din Tara Panoniei, ajuns episcop n Tara Fgrasului, care va traduce n
urmtorii ani ndreptarea legii
2
, presupunndu-se c cei care au tlmcit opera ar fi provenit din mai


1 Sofia Stirban, Din istoria hrtiei si filigranului: tipografia romneasc a Blgradului (sec. XVII), Alba Iulia, 1999, p. 50-51.
2
Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, vol. II, Bucuresti, 1981, p. 71.
multe regiuni ale trii (Banat sau Tara Romneasc), datorit modului diferit n care un acelasi cuvnt
a fost glosat pe parcursul ntregii lucrri. Ceilalti traductori se presupune c ar fi fost Stefan din
Ohrida, care ntre 1638 si 1643 a desfsurat o bogat activitate n tipografiile de la Govora si
Cmpulung, Gheorghe Rusu din Sbiia, al crui nume apare mentionat, alaturi de cel al Simion Stefan,
ntr-o nsemnare manuscris de pe un exemplar al Noului Testament, si logoftul Dumitru, care a
participat si la imprimarea Psaltirii si al crui nume apare mentionat n cadrul unor nsemnri olografe
pe filele de manuscris atasate la sfrsitul unui exemplar al Psaltirii din 1651.
n 1988, sub egida Episcopiei Romne a Alba Iuliei, este realizat editia critic a Noului
Testament care pune n evident un numr de 36 de deosebiri ntre exemplarele studiate, ceea ce a dus
la stabilirea existentei a dou tiraje, diferentierile existente ntre diferite exemplare fiind datorate
interventiilor efectuate, pe parcursul tipririi, de ctre mai multi corectori
3
, cu mentiunea c n finalul
Noului Testament din 1648 apare, pentru prima dat n istoria tiparului romnesc, o ampl erat.
Alturi de preotul Ioan Zoba din Vint si Mihai Istvanovici, mitropolitul Simion Stefan
desfsoar o activitate deosebit, ce va avea un rol incontestabil n ceea ce priveste ncercrile de a
dezvolta tiparul att sub aspectul tehnic dar mai ales de a mbuntti publicatiile sub aspectul limbii.
Ceea ce se remarc o dat cu aparitia Noului Testament este evolutia n ceea ce priveste
realizarea artistic si procedeul de tehnoredactare, N. Iorga observnd c monumentala lucrare se
distinge prin liter mrunt, fin, elegant, podoabe cumptate, spate dup gustul apusean
4
.
Sursele Noului Testament de la Blgrad sunt indicate ncepnd nc din foaia de titlu, dar si n
predoslovii si n erat, ns nu sunt dezvluite n ntregime. Primul izvor este cel grecesc, dar nu se
precizeaz editia folosit, presupunndu-se astfel c ar fi vorba despre una din editiile Bibliei poliglote
ce au fost editate, mpreun cu un bogat aparat critic, ncepnd mai ales din a doua jumtate a secolului
al XVI-lea
5
, o editie cu textul paralel n greac si latin, de tipul celor tiprite de Henri II Estienne,
ncepnd cu 1565. O alt surs, declarat de ctre traductori, este cea latin, presupus de cercettori






3
Eugen Pavel, op. cit., p. 59.
4
N. Iorga, Istoria literaturii romnesti, ed. a II-a, vol. I, Bucuresti, 1925, p. 282.
5
Eugen Pavel, op. cit., p. 163.
ca fiind Vulgata, precum si noile traduceri comentate ale Sf. Scripturi datorate umanistilor reformati
sau o alt editie din Novum Testamentum, o versiune latin cu textul paralel n greac, de tipul celei
adnotate de Mathias Flacius, aprut la Frankfurt n 1659
6
. Dar versiunile greac si latin nu sunt pe
deplin edificatoare, astfel c s-a prevalat ideea c s-ar fi apelat si la versiuni maghiare si germane, fr
a epuiza ns versiunile latine
7
. O alt surs a fost identificat n Biblia Sacra, cercettorul Alin-Mihai
Gherman ajungnd la concluzia c sursa direct a Noului Testament de la Blgrad ar fi Testamentum
Novum sive foedus novum, aprut la Hanovia, n 1623, n oficina casei Wechelius
8
. De asemenea, o alt
surs se presupune c ar fi constituit-o o editie greco-latin, din 1611, versiune realizat de Thodore
de Bze
9
.
n textele complementare ale acestei lucrri, mai exact n cele dou predoslovii, una dintre
acestea semnat de mitropolitul Simion Stefan, cealalt nesemnat si atribuit traductorilor crtii sau
unor crturari ai mitropolitului, sunt oferite informatii n ceea ce priveste pregtirea traductorilor,
crturari care sunt trimisi n strintate pentru a nvta ebraica si greaca, sursele utilizate pentru
traducerea acestei crti, mentionate fiind limbile greceasc si sloveneasc si ltineasc, precum si
implicarea principelui, care a solicitat mesteri din alte tinuturi, sustinnd financiar elaborarea acestei
crti. Se mentioneaz apoi efortul de a ptrunde ntelesul dogmatic al textului biblic si de echivalare a
unor termeni neologici, dar mai ales de a armoniza deosebirile lexicale existente n vorbirea romnilor
din diferite tinuturi. Se promoveaz astfel ideea constituirii unei limbi literare unitare, accesibil
tuturor, indiferent din ce regiune a trii ar proveni. Traductorii Noului Testament sustin c Noi derept
aceaea ne-am silit, den ct am putut, s izvodim asea cum s nteleag toti, asadar, nu o traducere
realizat doar pentru ardeleni, ci pentru romnii de pretutindeni. Traducerea n grai local se putea
realiza foarte bine, dovad c peste 35 de ani popa Ioan Zoba din Vint va traduce n grai local Sicriul
de aur, mrturisind c multe dintre cuvinte li-am pus dup obiciaiul cum gresc pre aciaste locuri
tocmai pentru c rumnii nu grim toti ntr-un chip.
ns Simion Stefan si colaboratorii si nu au dorit o oper regional ci una romneasc,
nsemntatea acestei lucrri dovedind-o nu numai reactiile pozitive ale cercettorilor ci si faptul c

6
Ibidem, p. 165.
7
Maria Rdulescu, Noul Testament de la Blgrad (1648). Modele si izvoare, n Studii si cercetri lingvistice, XXXIII, 1982,
nr. 3, p. 242.
8
Alin-Mihai Gherman, Tiparul blgrdean ntre traditie si modernitate, n Spiritualitate transilvan si istorie european,
Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia, 1999, p. 392-403.
9
Eugen Pavel, op. cit., p. 166-167.
textul acesteia a fost utilizat ulterior n realizarea diferitelor editii, pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu
observnd c Biblia de la Bucuresti a preluat traducerea de la Alba Iulia, mergnd uneori pn la
simpl transcriere sau la schimbri nensemnate de limb, cerute de nssi evolutia ei. A fost reluat
apoi si de editia Noului Testament de la Bucuresti, din 1703, tiprit de Antim Ivireanul (se cunoaste si
o copie a Noului Testament, un manuscris, fcut n Tara Romneasc, la scurt timp dop aparitie).
Traducerea din 1648 a fost apreciat mai trziu si de mitropolitul Andrei Saguna, care s-a folosit de ea
n opera de revizuire si retiprire a Bibliei de la Sibiu din 1856-1858
10
.
Astfel, cea mai nsemnat problem pus n prima predoslovie se refer la necesitatea utilizrii
unei limbi literare unitare care s fie nteleas de toti romnii. Constient de unitatea poporului,
mitropolitul Simion Stefan se adreseaz tuturor romnilor, trecnd peste granitele politice impuse
acestora: Aciasta nc v rugm s luati aminte c rumnii nu grescu n toate trle ntr-un chip, nc
neci ntr-o tar toti ntr-un chip. Pentr-aceaia cu nevoe poate s scrie cineva s nteleag toti, grind un
lucru unii ntr-un chip, altii ntr-alt chip, au vesmnt, au vase, au altele multe nu le numescu ntr-un
chip. Bine stim c cuvintele trebue s fie ca banii, c banii aceia snt buni carii mbl n toate trle, asia
si cuvintele acealea snt bune carele le nteleg toti; noi derept aceaia ne-am silit den ct am putut, s
izvodim asia cum s nteleag toti, // iar s nu vor nteleage toti, nu-i de vina noastr, ce-i de vina celuia
ce-au rsfirat rumnii printr-alte tri, de si-au mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu grescu toti ntr-un
chip, comparatia de mai sus prefigurnd teoria circulatiei cuvintelor pe care o va formula B. P. Hasdeu
n Cuvente din btrni, dup mai bine de dou secole.
Se ntrevede astfel, pentru prima dat, promovat clar necesitatea de unificare si normare a
limbii literare. Tot n aceast prim predoslovie este abordat si problema neologismelor, constatnd
absenta unor cuvinte romnesti pentru a traduce unii dintre termeni, traductorii fiind nevoiti s recurg
la a mprumuta cuvinte noi: De aceasta nc vom s stiti c vedem c unele cuvinte unii le-au izvodit
ntr-un chip, altii ntr-alt, iar noi le-am lsat cum au fost n izvodul grecescu, vznd c alte limbi nc
le tin asia, cumu-i sinagoga si poblican si gangrena si pietri scumpe, carele nu s stiu rumneaste ce
sunt, nume de oameni si de leamne si de vesmente si altele multe carele nu s stiu rumneaste ce sunt,
noi nc le-am lsat greciaste, pentru c alte limbi nc le-au lsat asia.
Si totusi, alturi de neologisme si de ncercarea de a unifica limba literar, se identific si
cuvinte sau forme regionale, dialectale. Este un fenomen explicabil, datorit stadiului de dezvoltare la

10
Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, vol. II, Bucuresti, 1981, p. 74.
care a ajuns limba romn n acel moment. Traductorii erau preuti crtulari si oameni ntelepti,
cunosctori ai limbilor latin, greac si slavon, unii dintre ei ardeleni, acest fapt remarcndu-se n
utilizarea unor cuvinte si forme regionale transilvnene precum: alean, almojin, corf, ciurd,
trnat, oc, besead, sudui, marh, scriu.
Se ntlnesc de asemenea si forme dialectale bntene, precum foale, poroboc, priiatnic sau
forme verbale ca a scria si a prenoi a restaura, a reface, fapt ce duce la concluzia c unii dintre acesti
traductori ar fi fost din regiunea Banatului.
Nu lipsesc nici cuvinte regionale specifice sudului (Muntenia), precum ginere, scuipi,
scuipitur, dar si cuvinte comune Munteniei si Transilvaniei de sud-vest sau vestului Banatului precum
curte sau prah (praf)
11
.
S-a remarcat faptul c unele dintre cuvintele din Noul Testament att din categoria celor
savante, ct si din cele populare si regionale, provin fie din latin: alabastru, agru, cpitan, libertin,
furar, pretor, invita etc., fie din greac: ariopag, apocalips, catapeteasm, filozof, nardos, sinagog
etc., din slav: scriu, stih, sabie, logoft, grindin etc., sau din maghiar: alesui, almojin,
chibzuial, sireag, trnat etc., origini care constituie o dovad n plus a izvoarelor utilizate n
traducerea Noului Testament.
Alturi de acestea se pot aduga si cuvinte de alte origini precum: turc: hangeriu, divan,
mahram etc., german: corf, dar si cuvinte autohtone: traist sau mrar
12
. Se observ astfel c
observatiile din predoslovie nu se refer la toate nivelele limbii ci exclusiv la lexic.
Aceste idei noi au fost aplicate n traducerea Noului Testament n mare msur, dar se
identific si prezenta a o serie de cuvinte cu rspndire regional, care contravin intentiei de a utiliza
numai termeni ntelesi n toate trile locuite de romni. Referindu-se la acest aspect al Noului
Testament, Florica Dimitrescu consider c Evident, vzute lucrurile prin prisma epocii respective, o
situatie ca aceasta indiferent de principiile enuntate trebuie socotit ca ceva firesc si ajunge la
concluzia c Noul Testament de la Blgrad prin calitatea traducerii sale a jucat un rol de prim ordin n

11
Florica Dimitrescu, Importanta lingvistic a Noului Testament de la Blgrad, n Noul Testament, Alba Iulia, 1998, p. 72.
12
Ibidem, p. 80-81.
ntrirea unittii limbii si a culturii noastre, contribuind la impunerea unei norme, ndeosebi lexicale,
supradialectale
13
.



Bibliografie
1. Eugen Pavel, Carte si tipar la Blgrad (1567-1702), Cluj Napoca, 2001
2. Maria Rdulescu, Noul Testament de la Blgrad (1648). Modele si izvoare, n Studii si
cercetri lingvistice, Bucuresti, XXXIII, 1982, nr. 3

3. Florica Dimitrescu, Importanta lingvistic a Noului Testament de la Blgrad, n Noul
Testament, Alba Iulia, 19

4. Sofia Stirban, Din istoria hrtiei si filigranului: tipografia romneasc a Blgradului (sec.
XVII), Alba Iulia, 1999.

5. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, vol. II, Bucuresti, 1981

6. Elena Rodica Colta, Vechi tiprituri romnesti n judetul Arad, n Ziridava, XII, 1980

7. Nicolae Cartojan, Istoria literaturii romne vechi, vol. III, Bucureti, 1943


8. Nicolae Cartojan, Cercetri literare, vol. IV, Bucuresti, 1932


9. www.wikipedia.ro

13
Ibidem, p. 86.