Kinetoterapia in durerile coloanei vertebrale lombare.

Programul
Williams


Lombosacralgia (low back pain sau durere de mijloc) este o durere lombara
inferioara de cauza mecanica si poate fi generata atat de suferinta tesuturilor moi
lombare, cat si de afectarea structurilor vertebrale (disc, ligamente, pediculi
vertebrali, articulatii vertebrale posterioare). Tratamentul acestor afectiuni
poate fi medicamentos, de posturare, fizioterapie si kinetoterapie
Programul Willliams este unul din programele kinetoterapice utilizate in patologia
coloanei vertebrale lombare, se realizeaza in trei etape si variaza de la un pacient
la altul, in functie de localizarea afectiunii, varsta si profesia lui.

Fazele durerilor lombosacrale:
In perioada acuta cand durerile lombosacrale sunt intense, cu sau fara iradiere, pacientul nu isi poate
calma durerile nici intins in pat si prezinta contractura musculara lombara.
In perioada subacuta cand durerile au mai cedat, cele de repaus au disparut, bolnavul se poate misca
in pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe scaun un timp mai mult sau mai
putin limitat. Durerea este suportabila daca nu isi mobilizeaza coloana.
Perioada cronica in care pacientul isi poate mobiliza coloana, durerile fiind moderate. In timpul
mersului si a ortostatismului, durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp.
Perioada de remisiune completa, cand pacientul nu mai are simptome, dar oricand se poate repeta un
episod dureros.
Programul Williams cu cele trei faze ale sale (I, II, III) este orientat in functie de starea clinica a
pacientului.

In perioada acuta, cele mai importante obiective sunt posturarea in pozitii antalgice (pozitii in care
durerea sa se amelioreze), relaxarea generala si a contracturii musculare lombare. Nu se recomanda
inceperea exercitiilor din programul Williams in aceasta perioada.
In perioada subacuta se initiaza exercitiile Williams cu faza I a acestui program pentru a asupliza
trunchiul inferior, constand in exercitii de remobilizare a coloanei lombare, basculari de bazin,
intinderea musculaturii paravertebrale.
Faza I Williams cuprinde urmatoarele exercitii care trebuie facute de doua ori pe zi, de cate trei-
cinci ori fiecare exercitiu.
Exercitiul 1: Intins pe spate, genunchii indoiti si incet permitandu-le sa cada pe podea in pozitia
intinsa, relaxat; se repeta de cinci ori (pentru promovarea flexibilitatii lombare si a ischiogambierilor
musculatura posterioara a coapsei).
Exercitul 2: Intins pe spate, se flecteaza si se extind genunchii.
Exercitiul 3: Intins pe spate, flecteaza genunchii, apoi se aduc ambii genunchi deasupra pieptului si cu
ambele maini se trage de genunchi spre piept, se mentine aceasta pozitie pana se numara la zece, apoi
se revine la pozitia de start cu picioarele intinse; se repeta de trei ori (pentru promovarea flexibilitatii
lombare si a ischiogambierilor).
Exercitiul 4: Intins pe spate cu picioarele pe podea, mainile unite in spatele gatului, se ridica un
genunchi cat se poate de aproape catre piept; se mentine pozitia cat se numara pana la zece; se revine
in pozitia neutra initiala si se repeta cu piciorul opus pana fiecare picior a fost indoit de cinci ori
(pentru elasticitatea lombara, ischiogambieri, iliopsoas, pentru a creste puterea musculaturii
abdominale).
Exercitiul 5: Intins pe spate cu mainile deasupra capului si cu genunchii indoiti, se incearca lipirea
zonei lombare de podea si in acelasi timp se contracta musculatura abdominala; se mentine aceasta
pozitie pana la zece si se repeta de cinci ori (pentru cresterea puterii musculaturii abdominale
superioare si inferioare).
Exercitiul 6: In sezut pe scaun cu mainile pe langa corp, aplecarea capului intre genunchi, permitand
mainilor sa ajunga pe podea; se mentine pozitia pana se numara la trei; se aduce corpul in pozitia
initiala; se repeta de cinci ori (pentru elasticitate lombara si a ischiogambierilor, se creste forta
musculaturii lombare inferioare).
Faza a II-a a programului Williams. Exercitiile din faza a II a trebuie facute de doua ori/zi timp de
patru luni; daca la sfarsitul acestei faze totul se desfasoara confortabil, se poate trece la faza III.
Exercitiul 7: Intins pe spate, se indoaie ambii genunchi, picioarele sunt pe podea; se roteste bazinul si
picioarele spre stanga si apoi spre dreapta; se repeta de cinci ori (pentru promovarea elasticitatii
lombare si a ischiogambierilor).
Exercitiul 8: Pe spate cu ambele mebre inferioare intinse, se aduce piciorul drept pe genunchiul stang;
se roteste genunchiul flectat spre dreapta si apoi spre stanga in masura confortului; se repeta apoi cu
membrul inferior opus, de cinci ori de fiecare parte (pentru elasticitatea rotatoare a soldurilor).
Exercitiul 9: Intins pe spate, se ridica un picior deasupra podelei, se mentine pana numarati la zece,
apoi se revine cu piciorul pe podea; se repeta de cinci ori (pentru cresterea fortei musculaturii
abdominale).
Exercitiul 10: In ortostatism: genoflexiuni cu mainile in sprijin pe spatarul scaunului, spatele perfect
drept, calcaiele raman pe sol.
Exercitiul 11: In picioare, tinand mainile pe un scaun/masa, genoflexiune cu revenire in pozitia initiala
(pentru cresterea fortei musculaturii anterioare a coapsei-cvadriceps).
Exercitiul 12: In picioare, relaxat prin inspir si expir amplu, se apleaca in fata usor trunchiul din
solduri, cu genunchii intinsi; se incearca atingerea podelei cu degetele mainilor; se repeta de cinci ori
(pentru elasticitatea lombara).
In perioada cronica se continua cresterea supletii lombare si tonifierea musculaturii slabe, cresterea
supletii lombare prin exercitii de basculare a bazinului cu Faza III a programului Williams care
cuprinde urmatoarele exercitii:
Exercitiul 13: Intins pe spate cu o perna sub cap, soldurile si genunchii sunt flectati, picioarele pe
podea, cu calcaiele destul de apropiate de fese; pacientul preseaza ferm lomba pe podea, contractand
muschii fesieri si abdominali. Apoi este basculat bazinul prin ridicarea feselor de pe podea, dar cu
mentinerea contactului lombei aplatizate; cea mai frecventa eroare este reprezentata de ridicarea si a
zonei lombare impreuna cu fesele, crescand astfel curbura lombara si obtinand efectul contrar
accentuarea durerii; se efectueaza de zece ori de doua ori/zi, treptat ajungandu-se la 20 de doua
ori/zi la cei peste 50 ani, respectiv 40 de doua ori/zi la ceilalti.
Gradat, dupa o perioada de timp, flexia soldurilor si a genunchilor este redusa pana ajung sa fie intinse
complet, iar dupa patru saptamani se poate trece la exercitiile din picioare.
Exercitiul 14: In picioare, cu spatele la perete si calcaiele la 25-30 cm de acesta; se aplica sacrul si
lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calcaiele de perete, mentinind contactul lombei cu
acesta.
Exercitiul 15: Decubit dorsal: se executa bicicleta, cu pelvisul mult basculat inainte.
Este important de mentionat ca aceste exercitii nu sunt standard si se recomanda ca ele sa varieze in
functie de pacient si anume: de localizarea afectiunii, varsta si profesia pacientului. De exemplu,
pentru cei a caror activitate profesionala consta in utilizarea mainilor si aplecarea in fata a
trunchiului, programul trebuie sa fie axat pe consolidarea sistemului vertebral si a ischiogambierilor.
Pentru cei care stau mult in picioare, programul se orienteaza pe tonifierea musculaturii de sustinere
pe verticala a coloanei vertebrale.

Durerea de spate este o problema frecventa, care afecteaza aproximativ 80% din
populatie. Lucrurile nu au stat intotdeauna asa, durerea de spate fiind mai curand
o afectiune a omului modern. Corpul omenesc a fost conceput pentru miscare,
pentru activitate fizica. Cu timpul insa, activitatile umane au devenit din ce in ce
mai sedentare si, oricate beneficii ne-ar aduce dezvoltarea tehnologica, ea nu
poate suplini nevoia organismului de mobilitate.
Durerea de spate se intalneste cel mai des la persoanele de varsta mijlocie, desi pot fi afectate si
persoanele mai tinere de ambele sexe. Este important insa sa stim ca durerea de spate este un
simptom, nu o boala in sine. Ea poate fi provocata de:
Cauze mecanice. Poate cea mai comuna cauza mecanica este boala degenerativa a discului
intervertebral. Aceasta nu este o boala propriu-zisa, ci mai degraba un termen folosit pentru a descrie
modificarile ce se petrec la nivelul discurilor intervertebrale odata cu inaintarea in varsta. Odata cu
trecerea timpului, discurile intervertebrale se deterioreaza si isi pierd capacitatea de amortizare. De
aici vine si durerea de spate, atunci cand acesta este suprasolicitat. Alte cauze mecanice ale durerii de
spate sunt spasmele musculare, tensiunea musculara si hernia de disc.
Leziuni. Leziunile coloanei vertebrale, precum fracturile sau entorsele, provoaca dureri de spate
cronice sau de scurta durata. Entorsele reprezinta lezarea ligamentelor si a structurilor capsulare care
conecteaza fetele articulare cervicale si vertebrele. Fracturile sunt deseori provocate de osteoporoza,
o boala care face ca oasele sa devina fragile. Leziunile pot fi provocate si de diverse accidente.
Boli dobandite. Multe probleme medicale pot provoca sau agrava durerile de spate. Acestea includ
scolioza, care determina curbarea coloanei vertebrale, spondiloza; diverse forme de artrita, inclusiv
osteoartrita, artrita reumatoida, spondilita anchilozanta; si stenoza spinala, care este o ingustare a
canalului spinal, presand astfel maduva spinarii si nervii spinali.
Alte cauze:
sarcina;
pietrele la rinichi;
endometrioza, o boala caracterizata de dezvoltarea unor celule similare cu cele care formeaza
interiorul uterului (celule endometriale) in locatii aflate in afara uterului
fibromialgia, boala care da stari de oboseala profunda si dureri musculare;
infectiile si tumorile. Desi nu sunt cele mai obisnuite cauze ale durerilor de spate, infectiile le pot
provoca daca apar la nivelul coloanei vertebrale (boala numita osteomielita), sau la nivelul discurilor
vertebrale. Tumorile provoaca, de asemenea, rareori dureri de spate. Uneori se intampla totusi, in
situatia in care acestea sunt localizate in spate sau, mai des, ca urmare a unui cancer generalizat.
Desi durerile de spate sunt cel mai adesea provocate de cauze fizice, este important de stiut ca stresul
emotional le poate agrava.

Program de recuperare in Spondiloza Cervicala

Spondiloza cervicala atroza localizata la nivelul elementelor anatomice din regiunea cervicala a
coloanei vertebrale se manifesta prin limitarea miscarilor corpului si prin dureri ce pot iradia si in
zonele scapulare, pana in maini. Anatomic se ingusteaza spatiul canalului rahidian prin osificare si
implicit apare presiunea pe nerv.
Simptomalogie si cauze aceasta afectiune poate provoca dureri de cap, ameteli, tulburari ale
regimului circulator cerebral, tulburari auriculare, iar la persoanele varstnice stari depresive.
Obiective folosite in tratament - prin gimnastica medicala se urmareste :
tonifierea musculaturii cervicale,
combaterea dezechilibrului static postural,
dezvoltarea mobilitatii coloanei vertebrale la nivelul acestei regiuni.
Observatie in timpul executarii miscarilor cu capul pot aparea stari vertiginoase si se recomanda ca
exercitiile sa se execute in ritm lent si cu ochii deschisi.
Exercitii de gimnastica medicala :
I din pozitia decubit dorsal cu genunchii indoiti si talpile pe sol :
Ex. 1 ducerea barbiei in piept , fara ridicare capului de pe sol ( impingerea barbiei in sus ) de 10 ori;
Ex. 2 inclinarea capului spre dreapta si spre stanga cu tendinta de a lipi urechea de umar de 10 ori;
Ex. 3 rasucirea capului spre dreapta si spre stanga de 10 ori ( miscarea se realizeaza descriind un
arc de cerc cu barbia, de la un umar spre celalalt );
Ex. 4 ridica barbia coborand umerii pe sol, apoi coboara barbia cu ceafa lipita de sol si ridica umerii
de pe sol de 8 ori;
Ex. 5 exercitii de ridicare a omoplatilor si de oborare a omoplatilor ( cu ceafa lipita de sol, cu capul in
rotatie si urechea pe sol se apropie barbia de umar, din rotatie dreapta apoi stanga se ridica usor
capul de pe sol cu barbia proiectata inainte ) toate de 10 ori;
Ex. 6 cu mainile sub ceafa , ridica capul si intinde bratele de 10 ori ;
II din pozitia decubit ventral ( culcat pe abdomen ) mainile incrucisate sub barbie:
Ex. 1 asezarea succesiva a barbiei si a fruntii pe maini de 10 ori ;
Ex. 2 ducerea barbiei spre umarul stang, apoi spre cel drept de 10 ori;
Ex. 3 cu bratele intinse si fruntea sprijinita pe sol se ridica capul de pe sol, cu dubla barbie de 10
ori;
III din pozitia decubit lateral:
Ex. 1 ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar de 8 ori ;
Ex. 2 capul sprijinit pe o mana , apasarea capului in jos de 8 ori;
* aceste exercitii se executa pe partea dreapta si pe partea stanga
IV exercitii de gimnastica medicala corectiva:
Ex. 1 mers cu o carte pe cap 10 m ;
Ex. 2 mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplatilor 5 m;
Ex. 3 cu bastonul tinut la spate de la capete , executa mers cu extensia bratelor si ducerea bastonului
inapoi 10m;
Ex. 4 din mers , executa extensii a bratelor cu arcuire sus si lateral de 10 ori pe distanta de 8 10
m;
Ex. 5 - cu bastonul tinut la ambele capete, executa ducerea bastonului sus , cu arcuirea bratelor (
privirea urmareste bastonul ) de 10 ori ;
Ex. 6 bastonul sprijinit pe omoplati , executa aplecarea trunchiului inainte la 40 50, cu arcuire
si capul sus revenire de 10 ori;
V - din pozitia pe genunchi si sprijin pe palme (patrupedie ):
Ex. 1 indoirea coatelor cu coborarea pieptului si ridicarea capului cu privirea inainte si intinderea
coatelor de 10 ori;
Ex. 2 indoirea coatelor cu ridicarea alternativa a unui picior intins inapoi revenire de 10 ori (
capul sus );
Ex. 3 ridicarea bratului si piciorului opus revenire de 10 ori, (se repeta cu membrele de cealalta
parte ) capul sus;
Ex. 4 mers in patru labe, cu capul sus si privirea inainte de 10 ori.
Se vor evita exercitiile de flexie ale trunchiului si se va corecta permanent pozitia spatelui, care trebuie
sa se mentina drept, cu umerii trasi in jos si spre inapoi.
Exercitiile vor fi facute de 4 ori pe saptamana cu o zi pauza intre ele ( o zi da , o zi nu ).
Dupa 30 de zile se vor face 2 sedinte pe zi cu doua zile pauza ( de 3 ori pe saptamana ).
Functie de simptome se va stabili programul pentru cea de-a III-a luna .
Nu se recomanda manipulari cu exceptia tractiunii usoare in ax(Sohier). In faza dureroasa se foloseste
electroterapia antalgica. Se face masaj decontacturant .



Hernia de disc cervicala

Herniile de disc sunt afectiuni neurologice (sau neurochirurgicale) aparute ca rezultat al
compresiunii exercitate prin alunecarea discului intervertebral catre elementele canalului spinal.
Cel mai frecvent asemenea afectiuni apar in regiunea lombara, insa localizarile cervicale sunt la
fel de rasunatoare din punct de vedere simptomatologic.

Hernia de disc cervicala este una din cele mai frecvente cauze de durere resimtita in regiunea
cervicala si nucala (ceafa) si de obicei se datoreaza unor procese degenerative (>95%) sau, in
mai mica proportie, unor traumatisme. Simptomatologia herniei este in functie de localizare,
insa in majoritatea cazurilor este vorba de nevralgii cervico-brahiale cu dureri difuze in zona
gatului datorate inflamatiei sau spasmului muscular. Iradierea frecventa a durerilor este in
regiunea cefalica (fata si cap).

Tratamentul adecvat, desi nu este unul specific sau complicat, inlatura o parte din acuzele
pacientului si presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau a altor
analgetice eficiente, fiziokinetoterapie (pentru o perioada de 2-3 saptamani) iar in ultima
instanta tratamentul este chirurgical (daca dupa 3 luni de tratament corect durerea nu cedeaza,
iar semnele neurologice se agraveaza). Exista de asemenea si anumite masuri terapeutice pe
care pacientul le poate lua acasa in vederea ameliorarii durerilor si favorizarea procesului de
vindecare. In continuare sunt prezentate cateva dintre acestea.

Reducerea activitatilor fizice
Pacientii care sufera de hernie cervicala de disc si au o simptomatologie zgomotoasa
(manifestata prin dureri musculare, dureri in zona cervicala, parestezii ale membrului superior)
ar trebui sa isi reduca temporar din activitati si sa stea cat mai mult timp in repaus la pat.
Specialistii recomanda pacientilor sa isi gaseasca o pozitie antalgica (pozitie in care durerea
este minima), in acest sens putand plasa un prosop sau o perna sub gat pentru a sustine ceafa
intr-o pozitie neutra. Repausul la pat indicat in astfel de conditii nu inseamna neaparat
imobilizare prelungita a pacientului cu evitarea oricarui tip de miscare, o astfel de atitudine
putand cauza aparitia unui intreg sir de complicatii, de la agravarea simptomatologiei
determinate de hernie, insotita de hipotrofia musculaturii gatului (datorita lipsei de mobilizare), la
cele de natura circulatorie cu formarea de trombi venosi.
Pentru a evita astfel de neplaceri este indicat ca pacientul sa nu stea imobilizat mai mult de 2
zile consecutive, iar in acestea sa incerce sa isi miste picioarele in planul patului si
antigravitational cat mai mult posibil si sa execute miscari minime din cap (atat cat sa intretine
tonusul muscular).
Pe masura ce suferinta se amelioreaza, nivelul de activitate zilnica se poate modifica si el,
depinzand de functionalitatea regiunii cefalice. In final, pacientul devine apt sa isi reia activitatea
normala desfasurata anterior.

Comprese calde sau reci
Aplicarea locala a compreselor cu gheata in primele 24-48 de ore dupa aparitia traumatismului
este utila pentru a diminua reactia inflamatorie ce apare imediat ca raspuns al organismului la
injurie si care va determina la randul ei o serie de complicatii precum edematierea zonei,
impotenta functionala, durere la repaus si la mobilizare. Pacientul poate resimti o crestere a
temperaturii locale in zona traumatizata (aceasta fiind tot o consecinta a procesului inflamator).
In ceea ce priveste hernia de disc cervicala insa, aplicarea de comprese reci sau calde nu are
rezultate terapeutice spectaculoase datorita profunzimii leziunilor precum si caracteristicilor
structurilor implicate, astfel ca pacientul poate sa isi aplice pe zona dureroasa orice tip de
compresa doreste, acestea neagravand in nici un fel simptomatologia de fond. Indiferent de
tipul compreselor, este important ca pacientul sa fie instruit corect in legatura cu modul de
aplicare al acestora: nu este indicat sa fie puse in contact direct cu tegumentul, deoarece pot sa
apara leziuni locale datorate hiper sau hipotermiei, prin modificarea spasticitatii vasculare. In
unele cazuri se poate ajunge chiar si la arsuri termice pe zonele respective. De aceea se
recomanda infasurarea pungilor cu gheata intr-un prosop sau orice alt material de bumbac.
Aplicarea compreselor nu ar trebui sa dureze mai mult de 20 de minute per sedinta, iar
intervalul liber dintre aplicatii este indicat sa fie de minim 10 minute.

Exercitii fizice
Efectuarea exercitiilor fizice specifice pentru zona cervicala (intinderi, rotatii sau mobilizari in
diverse directii) este recomandata in hernia de disc de indata ce pacientul se simte apt sa le
execute si doar daca primeste si acordul medicului curant. Prin astfel de exercitii se
imbunatateste mobilitatea si flexibilitatea zonei, precum si tonusul muscular. Exercitiile ar trebui
efectuate dupa o prealabila incalzire a regiunii, fie prin aplicarea unui prosop imbibat cu apa
calda, fie prin dus cu apa calduta. In continuare sunt prezentate cateva exercitii utile pentru
ameliorarea durerii din hernia cervicala de disc:
- capul se intoarce incet spre stanga; cu mana stanga se aplica o presiune minima pe barbie
astfel incat capul se mai mobilizeaza cativa centimetri spre stanga; se mentine pozitia 20 de
secunde si apoi se intoarce capul spre centrul axului corpului; miscarea se repeta identic si
pentru partea dreapta
- capul se indoaie spre stanga si se incearca, prin miscari usoare si atente, ca urechea stanga
sa atinga umarul; cu mana stanga se aplica presiune pe tample, in scopul de a forta putin
miscarea; se mentine capul in aceasta pozitie timp de 20 de secunde si apoi miscarea se repeta
si pe dreapta
- capul se apleaca inainte, iar cu barbia se incearca sa se atinga pieptul; umerii trebuie sa fie
relaxati in acest timp; se tine capul astfel timp de 20 de secunde iar apoi se repeta miscarea
- pacientul sta intins pe spate cu genunchii intinsi si o perna sub cap si gat pentru a asigura
suportul; se flecteaza capul (se indoaie capul); se mentine pozitia 10 secunde iar apoi se
relaxeaza; se repeta miscarea de 10 ori.
Daca apare disconfort sau durerea se accentueaza, este semn ca exercitiile ar trebui oprite.

Mobilizarea
Numeroase studii bazate pe evidente clinice au demonstrat ca o metoda eficienta de a ameliora
durerea din hernia de disc cervicala este miscarea prin exercitii adecvate. Specialisti au
concluzionat ca femeile cu dureri cervicale cronice au resimtit o imbunatatire a starii de sanatate
si confort, prin efectuare de exercitii de toleranta la efort folosind greutati sau benzi elastice de
intindere.
Miscarea este importanta in economia intregului oraganism, nu doar din punct de vedere al
atenuarii durerilor cervicale. 30 de minute de sport (mers cu bicicleta, inot, jogging sau chiar
mers pe jos) sau exercitii aerobice efectuate zilnic au capacitatea de a imbunatati circulatia
sangvina, ceea ce se va repercuta benefic asupra maduvei, care va fi mult mai bine irigata si
implicit va capata o functionalitate mai buna.
Tipul exercitiilor, precum si timpul de realizare a acestora sunt aspecte ce trebuie discutate cu
medicul sau fizioterapeutul.

Indreptarea posturii
Pozitiile vicioase si inadecvate mentinute in ortostatism de majoritatea pacientilor cu probleme
de spate reprezinta factori favorizanti ai aparitiei si intretinerii durerii. Pacientii ar trebui sa
constientizeze atitudinea si postura si sa incerce sa mentina o pozitie corecta in permanenta.
Capul si gatul trebuie mentinute in rectitudine tot timpul iar coloana vertebrala nu trebuie sa
devina cifotica sau scoliotica. In cazul pacientilor care petrec mult timp la birou, in fata
computerului, este indicata pozitionarea acestuia la nivelul privirii, iar scaunul ar trebui sa fie cu
spatar inalt si ergonomic, pentru ca spatele sa fie rezemat in permanenta de el. De asemenea,
daca timpul de stat la birou este prelungit, se recomanda sprijinirea talpilor pe un scaunel.
Daca activitatile zilnice impun ridicarea sau caratul obiectelor grele sau voluminoase, specialistii
recomanda ca o greutate sa nu depaseasca 5 kilograme, iar ridicarea sa se faca doar prin
flectarea coapselor si genunchilor, in timp ce spatele ramane drept. Flexia corpului, adica
aplecarea inainte, mentinand genunchii intinsi si ridicarea din aceasta pozitie ar trebui evitate.
Pacientul nu trebuie sa realizeze miscari bruste de aplecare sau de rasucire.

https://www.youtube.com/watch?v=bY42KTyMtz4