1

Anul 2
Pneumologie
Curs 1

Tusea
Definitie:Expiratie brusca si zgomotoasa, reflexa sau voluntara, asigurand expulzia aerului continut in
plamani
Cauze - O tuse poate avea origini foarte diverse: bronhopulmonare (bronsita, traheita, astm, cancer
bronhopulmonar, inhalare a unui corp strain, dilatatie a bronhiilor, tuberculoza), dar si
otorinolaringologice (otita, rinofaringita, sinuzita), pleurale (pleurezie, pneumotorax), cardiace
(insuficienta cardiaca stanga) sau digestive (reflux gastroesofagian).
Simptome si semne - Se deosebesc doua forme de tuse: tusea umeda, care este urmata de expectoratie
si tusea uscata, in care nu exista expectoratie.
Tratament - Tusea nefiind decat simptomul unei boli, nu este tratata pentru ea in sine, cu
medicamente antitusive, decat daca este uscata si foarte deranjanta. In schimb, antitusivele sunt
contraindicate in caz de tuse umeda, deoarece, suprimand tusea, ele pot provoca o acumulare de
secretii in bronhii si plamani si pot agrava jena respiratorie.
Expectoratia
Definitie:
1. Expulzie prin tuse a secretiilor provenind din caile aeriene inferioare (trahee, bronhii, alveole
pulmonare).
2. Produs expulzat prin tuse.

Expectoratia, numita in mod obisnuit scuipat sau sputa, este provocata de o acumulare de secretii,
survenita mai ales in cursul afectiunilor bronhopulmonare: bronsita acuta, bronsita cronica,
bronsiectazie, astm, infectie pulmonara (pneumonie, abces al plamanului, tuberculoza), modificari
bronsice consecutive fumatului. expectoratia de sange, sau hemoptizia, este un caz particular; aceasta
poate fi consecutiva unei afectiuni bronhopulmonare (cancer bronsic, embolie pulmonara, tuberculoza)
sau unei afectiuni cardiace acute.

Tratament - expectoratia nu trebuie impiedicata in mod direct; ea nu este decat semnul unei boli si,
prin impiedicarea acumularii secretiilor, are un rol benefic. Atunci cand ea este cronica, deosebit de
deranjanta sau daca secretiile sunt prea groase si dificil de expectorat, se cauta totusi usurarea ei cu
ajutorul unor medicamente fluidifiante, chiar folosirea unei kineziterapii respiratorii.




2

Dispneea
Definitie: Jena respiratorie resimtita de catre un bolnav, constatata sau nu de catre medic.
O dispnee poate fi de origine bronhopulmonara, otorinolaringologica, neurologica, metabolica sau
cardiaca. Printre cauzele bronhopulmonare se gasesc afectiunile bronsice (astm, bronsita cronica,
prezenta unui corp strain sau a unei tumori pe bronhii), tulburarile pulmonare (edem acut, infectie sau
tumora a plamanului, embolie pulmonara), anomalii ale pleurei (pleurezie, pneumotorax) sau ale custii
toracice (scolioza grava) jenand miscarile plamanului. Cauzele otorinolaringologice sunt mai ales
laringitele la copil, tumori le laringelui la adult. Cauzele neurologice sunt, in principal, coma si unele
boli ale sistemului nervos. Printre cauzele metabolice, poate fi vorba de o diminuare a oxigenarii
tesuturilor, ca in cursul hemoragiilor. In sfarsit, dispneea traduce uneori o afectare cardiaca, indeosebi
o insuficienta cardiaca.

Evolutia dispneei depinde de cauza sa, atat in ce priveste gravitatea sa (mergand de la o simpla jena la
practicarea unor sporturi, pentru subiectii astmatici, pana la o amenintare vitala imediata, in anumite
cazuri de embolie pulmonara), cit si durata sa (cateva ore pentru laringitele infantile, uneori zeci de ani
pentru o bronsita cronica).
Tratamentul este, de asemenea, foarte variabil: antibiotice pentru o infectie pulmonara bacteriana,
bronhodilatatoare pentru astm, incetarea fumatului pentru bronsita cronica etc.
Ortopnee
Definitie: Gafaiala care apare in stare de repaus, atunci cand subiectul este lungit pe spate, in decubit
dorsal.
Cianoza
Definitie: Cianoza este o coloratie albastra cu nuanta cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara
extravazare sanguina. Denumirea vine de la grecescul "cianos", care inseamna albastru ca otelul
inchis.
Sangele arterial contine in medie 0,75 gr % hemoglobina redusa, iar sangele venos 4,5 gr %. La
nivelul capilarelor media normala a hemoglobinei reduse este de 2,5 gr %. De regula cianoza apare
atunci cand concentratia hemoglobinei reduse in capilarele superficiala este egala sau superioara la 5
gr in 100 ml sange. Culoarea tegumentelor poate varia de la albastru violaceu pana la aproape negru.
Intensitatea si nuanta cianozei este conditionata de mai multi factori si anume grosimea pielii si
mucoaselor, continutul in pigmenti ai pielii, numarul si calibrul capilarelor superficiale si a vaselor
subpapilare.
In raport cu mecanismul de producere deosebim doua forme de cianoza:
A. Cianoza prin exces hemoglobina redusa (cianoza adevarata)
B. Cianoza prin aparitia de hemoglobine anormale (hemoglobinopatii)
Cianoza adevarata se datoreste fierului bivalent din molecula de hemoglobina.


3

Cianoza centrala se datoreste deficitului de oxigenare a sangelui in plaman. Situatiile patologicecare
genereaza cianoza centrala:
Afectiuni cardiace care produc o staza pulmonara exprimata (care se asociaza cu un aport insuficient
de sange la plaman) asa cum se intampla in insuficienta cardiaca dreapta, stanga si globala, stenoza
mitrala, pericardita constrictiva, stenoza arterei pulmonare.
Afectiuni cardiace cu scurt circuit dreapta stanga in care peste 1/3 din sange trece direct din inima
dreapta in inima stanga: atrezia tricuspidiana, tetralogia Fallot, defectul de sept interventricular,
persistenta orificiului Botal. Toate afectiunile cardiace cu ,,amestec de sange" due la aparitia cianozei.
Cianoza congenitala din malformatiile cordului este cunoscuta sub denumirea de "boala albastra", ce
apare din primele saptamani sau luni cu ocazia unei afectiuni bronho-pulmonare acute
(bronhopneumonie, tuse convulsiva).
Copiii cu boala albastra au extremitatile reci si o sensibilitate exagerata la frig (criestezie).
Cianoza pulmonara se datoreste diminuarii presiunii partiale a oxigenului in aerul alveolar (emfizem
pulmonar, fibroze pulmonare, bronhopatii cronice obstructive, altitudine sau alte atmosfere sarace in
oxigen).
Cianoza periferica (vasculara) este provocata de desaturarea crescuta a oxigenului si poate fi
generalizata (datorita unei stagnari venoase, ca in insuficienta cardiaca, colaps de diferite etiologii) sau
localizata (tulburari de reglare a circulatiei periferice, obliterarea venoasa de orice natura, obliterarea
arteriala asociata cu staza venoasa).
Tulburarile de circulatie arteriala se manifesta printr-o cianoza foarte discreta si care este de nuanta
livida. Cauza cianozei este fie ischemia, fie obliterarea acuta a vasului printr-un embolus.
Tulburarile de circulatie venoasa se asociaza de o cianoza cu nuanta rosie-violacee.
Acrocianoza evolueaza cu o cianoza functionala, simetrica, indolora, localizata, dependenta de
prezenta unei distonii neuro-vegetative.
Obliterarile venoase. Compresiunea venei cave superioare la nivelul mediastinului (in caz de tumori,
adenopatii, anevrism aortic, mediastinite) duce la aparitia unei cianoze limitate la nivelul extremitatii
cefalice - "cianoza in pelerina".
In tromboza sau compresiunea venoasa tumorala, axilara, inghinala, poplitee, cianoza de intensitate
variabila se asociaza frecvent cu edem al regiunii pe care uneori o mascheaza.
Obliterarile arteriale - asociate cu staza venoasa evolueaza cu o cianoza discreta de nuanta cenusie.
In cianoza centrala pielea este calda. Tegumentele si limba sunt de coloratie albastra.
In cianoza periferica pielea este rece, iar limba ramane rosie.
Cianoza datorata hemoglobinelor anormale - hemoglobinopatiile (methemoglobina,
sulfhemoglobina) sunt de natura congenitala sau secundare.
I n raport cu modul de instalare cianoza se poate clasifica in:
cianoza acuta
cianoza cronica
Cianoza acuta se instaleaza brusc in obstructii ale cailor aeriene superioare, pneumopatii acute
masive, edem pulmonar acut, embolia pulmonara - infarctul pulmonar - pneumotoraxul.
4

Cianoza cronica se instaleaza lent la bolnavii cu suferinte cronice pulmonare cum ar fi astmul
bronsic, bronsitele cronice, bronsiectezii, simfize pleurale intinse, emfizem, scleroze pulmonare,
silicoza, tuberculoza.
Junghiul toracic
este o durere de cauza pleurala dar apare si n suferinta parenchimului pulmonar, prin
interesarea pleurei
originea durerii este la nivelul terminatiilor algogene din pleura parietala (pleura viscerala nu
are sensibilitate)
acest junghi apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, n contextul unei dureri corelabile cu
miscarile respiratorii
in ultimul stadiu al durerii se intalneste exudat inflamator ce contine fibrina
Aceasta durere este localizata pe suprafete mici, este unilaterala, poate avea intensitate mare sau foarte
mare, are debut acut sau supraacut. Junghiul are ca si caracter important, agravarea odata cu miscarile
respiratorii (bolnavii au tendinta micsorarii respiratiei pe partea durerii). Tusea, sughitul, miscarea sau
apasarea agraveaza deasemenea durerea, fiind in corelatie cu o hiperestezie.
Febra
Cresterea temperaturii peste 37 grade C poarta denumirea de subfebrilitate (intre 37-38 grade C) si
febra (peste 38 grade).
Febra poate fi o febra infectioasa (sau septica) si o febra neinfectioasa (febra aseptica).
Febra este prezenta daca:
- temperatura rectala este peste 37,8 grade Celsius;
- temperatura orala este peste 37,5 brade Celsius;
- temperatura axilara este peste 37,2 grade Celsius;
- temperatura otica (la nivelul urechii) este peste 37,2 grade Celsius.
Febra infectioasa (septica) se instaleaza:
in infectii generalizate acute si cronice fara semne de localizare (in viroze, bacteriemii,
rikettsioze, spirochetoze)
infectii generale cu semne de localizare (tuberculoza pulmonara ganglionara, endocardita
septica etc.)
infectii localizate superficiale (celulite, plagi infectate) sau profunde (flegmon, abces
subfrenic, abces apendicular, salpingite, pielonefrite, colecistite)
Febra neinfectioasa - apare de obicei in boli neinfectioase, ca de exemplu:
neoplazii, tumori de rinichi, ficat, pancreas, plaman, tiroida, stomac, colon, tumori osoase
hemopatii maligne: leucoze, limfogranulomatoza maligna, limfoblastom etc.
boli de colagen: lupoeritematoviscerita, dermatomiozita, sclerodermia, periarterita nodoasa
distructii de tesuturi: interventii chirurgicale, necroze profunde, infarcte, arsuri, iradieri cu
substante radioactive
reactii alergice, psihice, soc emotiv, conflicte psihologice, neurologice, endocrine, metabolice
iatrogena (de cauza medicala)

5

Evolutia febrei
Febra evolueaza in urmatoarele stadii:
a) stadiul de crestere al temperaturii (stadium incrementi) de la cateva minute la cateva ore, zile sau
saptamani.
b) stadiul de temperatura maxima (stadium fastigium) reprezinta perioada de apogeu a temperaturii.
c) stadiul de scadere a temperaturii, de declin sau defervescenta (stadium decrementi) se caracterizeaza
prin cresterea termolizei.
De obicei febra este clasificata in (masuratoare anala):
- scazuta: 38-39 grade Celsius;
- moderata: 39-40 grade Celsius;
- inalta: 40-41,1 grade Celsius;
- hiperpirexia: peste 41,1 grade Celsius.
Ultima este o urgenta medicala deoarece se apropie de limita superioara compatibila cu supravietuirea.
Daca temperatura este masurata in alt loc (gura, ureche, axila), valoarea obtinuta trebuie convertita in
echivalentul sau. In majoritatea timpului, tipurile de febra nu pot fi folosite pentru descoperirea
cauzelor ei.
Febra prelungita. Orice stare febrila care persista mai mult de trei saptamani reprezinta o febra
prelungita.
Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura matinala si cea vesperala timp
de mai multe zile nu depaseste 1 grad C. Ea este intalnita in pneumonia franca lobara, febra tifoida (in
perioada de stare a bolii), tifosul exantematic, osteomielita.
Febra remitenta este febra ce se caracterizeaza prin aceea ca diferenta dintre temperatura matinala si
cea vesperala depaseste 1 grad C. Ea apare in septicemii, supuratii pulmonare, tuberculoza pulmonara
grava, in perioada a doua a febrei tifoide.
Febra intermitenta se caracterizeaza printr-o alternanta in timp de 24 de ore a temperaturii normale cu
febra mult ridicata. Cand oscilatiile devin deosebit de mari (de 3-5 grade C pe parcursul a 24 de ore)
febra foarte ridicata osciland cu temperatura normala sau chiar subnormala vorbim de febra hectica.Ea
apare in supuratiile pulmonare, infectii urinare si unele septicemii.
Febra recurenta evolueaza cu febra ridicata si continua timp de 5-8 zile alternand cu perioade afebrile.
Ea apare in limfogranulomatoza maligna, tuberculoza pulmonara, infectii urinare sau biliare,
leptospiroze.
Febra recidivanta este o varianta de febra recurenta caracterizata prin faptul ca ascensiunile termice
survin la intervale foarte variate si imbraca caracter de puseuri (o intalnim in colangite, pielite,
carcinom si unele forme de tuberculoza).
Febra ondulanta este caracterizata prin ascensiuni termice ce se repeta periodic. Ridicarea temperaturii
este progresiva, iar defervescenta este lenta pana la afebrilitate sau subfebrilitate urmata de cicluri
repetate.
Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat cea vesperala. Apare
in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii cavitare.
Febra neregulata se refera la febra care nu poate fi incadrata in nici unul din tipurile descrise si care
desfide orice descriere.
6

Febra este de obicei acompaniata de modificarea comportamentului care consta in letargie, depresie,
anorexie, somnolenta, hiperalgezie si incapacitatea de concentrare a atentiei.
In mod normal temperatura corpului fluctueaza de-a lungul zilei, cu cel mai scazut nivel in jurul orei 4
dimineata si cu cel mai inalt in jurul orei 18 (presupunand ca subiectul are un ritm nictemeral normal
cu somn pe parcursul noptii si veghe ziua).

De accea, o temperatura orala de 37,2 grade Celsius ar putea fi considerata febra dimineata, dar nu si
seara. O temperatura orala de 37,5 grade Celsius dupa-amiaza sau seara nu trebuie considerata febra.
Temperatura normala a corpului poate varia cu pana la 0,6 grade Celsius de la un individ la altul sau
de la o zi la alta.
Febricula este o febra usoara cu durata scurta, cu origine nedefinita, si fara o patologie distincta.
Cauze
Febra este un simptom frecvent in cazul multor afectiuni:
- infectii cum ar fi: gripa, HIV, malaria, mononucleoza infectioasa sau gastroenterita;
- diferite inflamatii ale pielii cum ar fi acneea, pustulele sau abcesele;
- Afectiuni imunologice: lupus eritematos, sarcoidoza, boala infalamtorie a colonului;
- Distructii tisulare care pot apare in caz de hemoliza, interventii chirurgicale, infarct miocardic,
rabdomioliza, hemoragie cerebrala, sindromul de strivire;

Febra determinata de medicamente:
- Febra determinata direct de medicament: lamictal, progesteron, sau chimioterapice care determina
necroza tumorala;
- Efect advers la unele medicamente: antibiotice sau sulfamide;
- Dupa incetarea administrarii substantei: heroina, fentanil;
- Reactii la produse de sange incompatibile;
- Cancere, in special cancer renal, leucemie si limfoame;
- Tulburari metablice: guta sau porfiria;
- Procese trombo-embolice: embolism pulmonar sau tromboza venoasa profunda.
Febra persistenta care nu poate fi explicata dupa mai multe consulturi clinice poarta numele de febra
cu origine necunoscuta.
Tratament
Febra nu trebuie tratata intotdeauna. Febra este un semnal important ca ceva nu este in regula in
organism si poate fi folosita pentru evaluarea eficacitatii tratamentului. Mai mult, nu toate situatiile cu
febra au o origine infectioasa. Chiar si atunci cand nu este indicat tratamentul, totusi, pacientii febrili
sunt in general sfatuiti sa consume suficiente lichide, deoarece deshidratarea produsa de febra usoara
poate fi mai periculoasa decat insasi febra.

In general este bine ca pacientul sa bea apa, dar exista intotdeauna un risc minor pentru hiponatremie
daca pacientul bea prea multa apa. Din acest motiv, unii pacienti consuma bauturi pentru sportivi sau
lichide cu continut de electroliti realizate special in acest scop.

Multi pacienti iau medicamente antipiretice deoarece febra le creeaza un disconfort. Febra determina
cresterea pulsului si a metabolismului, determinand astfel un stress in plus pentru organismul
persoanelor in varsta sau al pacientilor cu afectiuni cardiace. Febra poate determina chiar si delir. De
aceea, beneficiul potential al febrei trebuie cantarit cu atentie in comparatie cu riscurile la acesti
pacienti. In orice caz, febra trebuie tinuta sub control daca ajunge pana la stadiul de hiperpirexie si
leziunile tisulare sunt iminente.

7

Tratamentul febrei este in mod normal realizat prin coborarea punctului de termoreglare, dar si
facilitarea pierderii de caldura poate fi eficienta. Acest scop poate fi realizat prin folosirea
antipireticelor cum ar fi ibuprofen sau paracetamol. Aspirina poate fi, de asemeni, administrata
adultilor, dar poate determina sindrom Reye la copii.

Indepartarea caldurii poate fi realizata, in general, cu ajutorul unor prosoape umede, de obicei aplicate
pe frunte, dar se poate face si prin imbaiere in apa calduta. Acest aspect este in mod special important
la sugari, la care medicamentele ar trebui evitate. Totusi, folosirea unei ape prea reci poate induce
vasoconstrictie, reducand astfel eficacitatea pierderii de caldura.

Pierderea de caldura poate fi realizata si prin conductia caldurii, convectie, radiatie sau evaporare
(transpiratie, perspiratie) sau o cobinatie a acestora.