Piata organizatiilor sociale si politice

Definirea pietei organizatiilor social politice

Piata este un concept specific sferei economice. A vorbi despre piata activitatilor sociale sau despre
piata electorala inseamna a extrapola sensurile acestui concept la sfera social-politicului, iar aceasta
extrapolare nu sepoate face fara a delimita corect continutul notiunii de piata, cu atat mai mult cu cat
definitiile intalnite in literatura de specialitate sunt numeroase, diferite si, uneori, chiar contradictorii.
Toti specialistii sunt de acord ca definitorii pentru notiunea de piata sunt doua elemente: oferta si
cererea. Dar, opiniile se diferentiaza in momentul in care se pune problemade a preciza care dintre cele
doua elemente este mai important. Din aceasta perspectiva, definitiile date pietei in literatura de specialitate
pot fi impartite in trei categorii: cele care pun accentul pe oferta, cele care pun accentul pe cerere si cele
carepun accentual pe legatura dintre cele doua elemente.
donatii influentarea unor componente
sponsorizari comportamente
alocatii de la buget prestarea unor servicii
vanzarea unor bunuri
Subscriptori rganizatie sociala !rupuri tinta

satisfactii morale satisfactii morale
imagine plata in bani
stabilitate
Semnificatia relatiilor prezentate in figura de mai sus este urmatoarea: organizatia sociala trebuie sa
fie active pe "piata# atragerii de fonduri, ea intrand in relatii cu $%& subscriptori-persoane fizice, de la care
obtine donatii si carora le ofera satisfactia morala de a fi contribuit la rezolvarea unei probleme sociale, cu
$'& intreprinderi, de la care primeste sponsorizari, oferindu-le posibilitatea de a-si spori notorietatea si de a-
si imbunatati imaginea , precum si cu $(& bugetul statuluin si ale autoritatilor locale, de la care primeste
alocatii, spri)inind rezolvarea unor probleme care constituie insasi ratiunea de a exista a statului si
contribuind, astfel, la stabilitatea sociala.
Cererea si oferta pe piata organizatiilor sociale si politice

*evenind la intelesul clasic al notiunii de piata, cel care are in vedere corelatia dintre cererea
grupurilor-tinta si oferta organizatiei sociale, in definirea pietei trebuie pornit de la maniera specifica in
care apar si se confrunta cele doua laturi correlative ale sale, oferta si cererea.
Oferta organizatiilor sociale care exprima "productia# de bunuri sau servicii umanitare si sociale
extreme de variate. Acestea pot fi platite de client sau gratuite, in functie de tipul de organizatie care le
ofera si de forma legala si practica a constituirii fondurilor necesare desfasurarii activitatii sale.Din acest
punct de vedere se disting trei tipuri de organizatii, ale caror particularitati se rasfrang asupra continutului
ofertei lor de piata:
a& Organizatiile receptor-distributive. +eniturile lor se bazeaza exclusive pe contributiile oferite
de diferite persoane sau institutii caritabile. Atunci cand fiscalitatea incura)eaza donatiile sau sponsorizarile,
prin reduceri corespunzatoare de taxes au impozite, ponderea acestor organizatii creste considerabil.
Totodata, se creeaza obligativitatea si conditiile oferirii de produse si servicii gratuite. ,n aceasta categorie
sunt incluse, in special, serviciile destinate persoanelor handicapate, familiilor cu venituri foarte mici,
batranilor si copiilor prin oferirea de a)utoare materile sau financiare. Dezavanta)ul care uneori afecteaza
profound acest tip de organizatii consta in dependenta totala fata de disponibilitatea subscriptorilor.
b& Organizatiile productiv-distributive. Aceste dispun de o dotare constanta sau in crestere, care
are proprietatea generarii de resurse ce urmeaza afi distribuite, in vederea disponibilizarii de servicii sau
bunuri pentru nevoi personale, institutionale sau comunitare. -ucleul economic constitutive al oricarei
organizatii de acest tip reprezentat de o dotare cu functii generatoare de resurse. Prin urmare, oferta acestui
tip de organizatii include doua categorii distincte de produse, fiecare categorie avand destinatii diferite:
bunuri sau servicii generate de organizatie ca urmare a indepliniriiscopului sau fundamental
$msiunii sale&. aceste bunuri si servicii sunt oferite contra cost celor interesati, ele fac obiectul
tranzactiilor comerciale, dar acest fapt nu constituie decat un mi)loc de obtinere a resurselor
necesare realizarii a ceea ce reprezinta de fapt misiunea organizatiei.
bunuri sau servicii variate oferite in scop umanitar, corespunzator domeniului de activitate a
organizatiei respective.
/n exemplu de astfel de organizatie poate fi o fundatie a carei misiune consta in spri)inirea
publicariia numitor lucrari de specialitate. Profiturile realizate din vanzarea publicatiilor sunt utilizate in
subventionarea altor actiuni publicistice.
0xperienta a dovedit ca acele organizatii nonprofit care dispun de o dotare generativa constanta
au o sansa mai mare de perpetuare in timp si chiar extensie. 0le, insa, sunt mai rar intalnite.
c& Organizatiile para-lucrative. Acestea au o misiune si obiective clare, dispun de o structura
specifica si de facilitati corespunzatoare de productie a unor servicii sau bunuri. 0le iau fiinta in cele mai
diverse sectore sociale $sanatate, educatie, cultura& si se adreseaza persoanelor de diferite varste sau cu
pozitii si venituri sociale variate. -ota distinctive a acestor organizatii consta in productia si oferirea de
servicii variabile unei clientele posibile.
0xemplul cel mai elocvent este cel al universitatilor particulare care ofera servicii de invatamant
contra-cost clientilor interesati, respective studentii sai platesc taxe de scolarizare. Profitul rezultat este
supus constrangerii nondistributiei.
Principala diferenta intre organizatiile productiv-distributive si cele paralucrative consta in faptul
ca , in primul caz, bunurile si serviciile sunt oferite unor categorii distincte de clienti dintre care unii platesc
iar ceilalti beneficiaza de aceste fonduri, in timp ce in al doilea caz, cei care platesc si cei care beneficiaza
formeaza una si aceeasi categorie de clienti.
,ndiferent de forma pe care o iau organizatiile nonprofit, oferta de bunuri si servicii pe aceasta
piata prezinta anumite limite:
insuficienta in raport cu problemele sociale existente la un moment dat,
tendinta organizatiilor voluntare de a oferi servicii anumitor grupuri ale populatiei in detrimental
altora,
existenta produselor substituibile etc. ,n ceea ce priveste acest aspect, trebuie mentionat faptul ca
abilitatea organizatiilor de a atrage noi clienti sau donatori scade pe masura ce aceste produse
substituibile sunt mai numeroase si mai usor de procurat.
Datorita faptului ca oferta organizatiilor nonprofit este alcatuita in ma)oritatea cazurilor din
servicii, inaintea aparitiei sale pe piata, aceasta este incomplete si apare ca oferta potentiala.,n momentul
intalnirii cu cererea , elementele potentiale sunt activate corespunzator si in urma unor procese specifice se
transforma in oferta reala..
Cererea exprima nevoia in cadrul pietei, reflectand deci, caracteristicile acesteia. prima
problema ce necesita explicatii se refera la continutul cererii satisfacute de organizatiile nonprofit. ,n raport
cu nevoile lui 1aslo2, organizatiile nonprofit satisfac o gama larga de nevoi: nevoi fiziologice, nevoia de
securitate, nevoia de apartenenta, nevoia de recunoastere sociala etc. Astfel, multe organizatii caritabile
sunt orientate pe asigurarea necesarului de hrana pentru populatie, altele ofera oamenilor asistenta sanitara
sau raspund nevoilor de apartenenta sau de recunoastetere sociala ale militantilor si subscriptorilor.
,n functie de categoria de nevoi in care se incadreaza, cererea poate avea un grad de elasticitate scazut,
corespunzator de regula nevoilor primare sau un grad de elasticitate ridicat, corespunzator, de regula,
nevoilor de ordin superior.
Teoriile economice avansate de specialisti argumenteaza ca, in sectorul nonprofit, cererea detine
doua mari caracteristici: este suplimentara si diversificata.
Prima caracteristica exprima faptul ca organizatiile nonprofit satisfac acele nevoi care nu au fost
sau nu pot fi satisfacute de catre govern, raspunzand astfel unei cereri suplimentare a populatiei unei
comunitati. /lterior, teoria cererii suplimentare a fost completata cu cea a cererii diversificate, conform
careia organizatiile nonprofit raspund cerintelor nesatisfacute de govern nu numai sub aspect cantitativ, dar
si sub aspect calitattiv. Altfel spus, pe langa cererea mai mare in raport cu oferta guvernamentala, exista si
preferinte diferite ale oamenilor legate de calitatea bunurilor sau serviciilor furnizate.
3ererea diversificata apare atunci cand:
preferintele oamenilor cu privire la varietatea produselor sunt eterogene si puternice, ca urmare a
unei accentuate diferentieri culturale $religioase, lingvistice, entice&.
diversitatea preferintelor este dispersata geographic, astfel incat este dificil de stisfacut de agentiile
guvernamentale locale.
Asa se explica, de exemplu, mai slaba dezvoltare a sectorului nonprofit in tari ca Suedia sau
0lvetia sau dezvoltarea sa puternica in 4elgia si landa. ,n Suedia, sistemul educational public satisface
intr-o masura suficienta cerintele unei societati caracterizata prin omogenitate religioasa si lingvistica. De
asemenea in tarile in care grupurile culturale sunt grupate in diferite zone geografice $cazul 0lvetiei&, este
foarte probabil ca administratiile locale sa poata raspunde cerintelor de diversitate. ,n schimb in societatile
caracterizate prin puternice scindari culturale ale populatiei, sectorul public nu mai poate satisface
multitudinea si diversitatea cerintelor $cazul 4elgiei si al landei&.
Analizata dupa modul de exprimare si manifestare de piata, cererea prezinta in sectorul nonprofit
anumite particularitati. Astfel, in anumite cazuri, ea poate fi negative $neexprimata& deoarece oamenii au
tendinta de a evita utilizarea unor produse sau servicii. /n exemplu in acest sens il constituie serviciile
precum tratamentul dentar, pe care multi oameni il evita si care necesita, din acest motiv, o promovare
pozitiva prin raportarea serviciilor si produselor respective la nevoile individuale. ,n alte situatii, pe piata
organizatiilor nonprofit cererea poate exista si sub forma latenta, respective atunci cand nevoile
consumatorilor nu pot fi satisfacute de produsele sau serviciile existente in acel moment pe piata.
Abilitatea organizatiilor nonprofit de a satisface nevoile populatiei depinde in mare masura de
resursele disponibile, ca rezultat al consideratiilor de ordin politic, social, economic, dar si de modul in care
aceste resurse sunt utilizate.
Trasaturi specifice ale pietii organizatiilor sociale si politice
Dincolo de diferentele existenteintre organizatiile sociale care activeaza in domenii atat de putin
asemanatoare, pot fi, totusi, identificate cateva trasaturi specifice ale pietei acestor organizatii:
necesitatea existentei unor surse gratuite de finantare si de forta de munca. Spre deosebire de
intreprinderi, care se autofinanteaza din profit si anga)eaza personal organizatiile sociale trebuie sa
convinga subscriptorii si sa mobilizeze militantii.
Aceasta presupune o orientare multilaterala a activitatii de mar5eting.
in multe cazuri cererea din partea grupurilor-tinta imbraca forma unei cereri neexprimate, latente,
uneori organizatia confruntandu-se cu lipsa de interes sau chiar cu adversitatea anumitor membri
ai grupurilor tinta vizate vis--vis de propunerile de modificare a comportamentului acestora.
Caracterul preponderant intangibil al prestatiei effectuate de catre organizatie in directia
grupurile-tinta. ,n marea ma)oritate a cazurilor este vorba despre transmiterea unor idei si prestarea
unor servicii, si, foarte rar , despre realizarea si6sau comercializarea unor produse tangibile.
Caracterul preponderant nemonetar al contraprestatiei effectuate de catre grupurile-tinta vizate.
Din perspectiva beneficiarilor, marea ma)oritate a prestatiilor organizatiilor sociale sunt gratuite, in
putine cazuri acestia platind o suma de bani, care acopera, total sau partial, costurile organizatiei.
,n ceea ce priveste piata organizatiilor politice, cele mai importante aspecte sunt legate de piata
electorala. ,n privinta acesteia, exista tentatia de a o defini prin numarul de persoane avand drept de vot
intr-o anumita circumscriptie. Studii effectuate in aceasta directie demonstreaza , insa, ca, "alegatorul
se hotaraste in functie de perceptiile si reprezentarile pe care si le face despre candidatii existenti#.
3oncluzia imediata este, deci, ca definitia pietei electorale nu poate face abstractie de candidatii
inscrisi in cursa electorala.
Pe de alta parte, exista si alegatori care , fie ca nu sunt interesati de politica, in general, si de
politica in special, fie ca nu-si regasesc aspiratiile in nici unul dintre candidatii existenti. 0ste foarte
probabil ca acestia sa nu participe la vot.
,n aceste conditii se impune o distinctie intre notiunile de alegatori, non-alegatori relative si
non-alegatori absolute, ceea ce conduce la delimitarea categoriilor de "piata electorala efectiva# si
"piata electorala potentiala#.
Alegatorii sunt persoanele cu drept de vot care, la un anumit moment, sunt hotarate sa voteze
cu unul dintre candidatii inscrisi in mod oficial in cursa electorala, optiune pe care o vor concretiza in
ziua alegerilor. Din punctual de vedere al unui candidat, alegatorii se impart in alegatori proprii si
alegatori ai candidatilor concurenti.
Non-alegatorii relative sunt persoanele cu drept de vot, care la un moment, fie nu sunt
hotarate daca sa voteze sau nu, fie nu stiu pe care candidat il vor vota. Din perspective mar5etingului
electoral, aceasta categorie de alegatori este cea mai importanta, intrucat se considera ca este
inefficient sa te concentrezi asupra alegatorilor de)a convinsi sa voteze $cel mult, trebuie sa ii
determine sa participe la vot&, dupa cum este inefficient sa te adresezi alegatorilor hotarati sa voteze un
alt candidat $cel mult poti incerca sa le zdruncini increderea in acesta sis a ii determine sa nu se
prezinte la vot&. ,n schimb, alegatorii indecisi, care, de regula, reprezinta cel putin '7-'89 din
electorat, constituie tinta predilecta a strategiilor si tacticilor de mar5eting electoral.
Studii effectuate in Statele Unite prin metoda panelelor au evaluat procentaul alegatorilor
susceptibili de a-si modifica intentiile de vot in cursul campaniei electorale la !-"#$ din totalul
alegatorilor, iar procentaul alegatorilor care trec dintr-o stare de idecizie la alegere intre "# si %!$
din total. Ceea ce conduce la concluzia ca "!-&!$ din alegatori ar putea fi influentati'( in timpul
campaniei electorale, inclusiv prin miloace de mar)eting electoral.
: Albu;, Serge < "1ar5eting et communication politi=ue#, >? @armattan, Paris, %AAB, p.'C8.

,n categoria non-alegatorilor absolute sunt incluse persoanele care din motive stabilite prin
lege, nu au posibilitatea de a vota $de exemplu, articolul nr.(B din 3onstitutia *omaniei precizeaza ca
nu au drept de vot cetatenii care nu au imlinit %D ani pana in ziua desfasurarii alegerilor, debilii sau
alienatii mintali pusi sub interdictie, precum si persoanele condamnate, prin hotarare )udecatoreasca
definitiva, la pierderea drepturilor electorale&, precum si persoanele care desi au drept de vot, sunt
hotarate sa nu voteze.
Pornind de la conturarea acestor trei categorii de persoane, se poate afirma ca numarul
alegatorilor constituie dimensiunea cantitativa a pietei electorale effective, datorita certitudinii ca, in
ziua alegerilor, acestia vor trece prin fata urnelor de vot.
Daca la numarul alegatorilor se adauga cel al non-alegatorilor relativi, se obtine dimensiunea
cantitativa a pietei electorale potentiale. Acesta exprima dimensiunile posibile ale pietei, limitele cele
mai largi in cadrul carora urmeaza sa aiba loc confruntarea electorala.
,n fine, prin isumarea alegatorilor, non-alegatorilor relativi si a non-alegatorilor absoluti, se
obtine populatia de referinta, cea la care se va raporta activitatea viitoare a celor alesi.




Piata electorala are o serie de trasaturi specifice, care nu se regasesc in cazul pietei bunurilor
si serviciilor:
dimensiunile potentiale ale pietei electorale sunt mult mai clar precizate. Se cunoaste atat
numarul celor care au drept de vot , cat si numele si adresele exacte ale acestora, ceea ce
constituie premise favorabile pentru o cercetare riguroasa a pietei electorale.
*ergand in aceesi directie, un model interesant propune +enis ,indon, realizand o segmentare a
pietei electorale din punctul de vedere al unui candidat. Astfel corpul electoral este impartit in
patru categorii-
alegatorii castigati . cei care vor vota, in mod sigur, pentru candidadatul respective/
alegatorii fragili . cei care, in momentul anc0etei, au o usoara preferinta pentru el, dar
ar putea, inca, sa si-o modifice/
alegatorii potentiali . cei care au o usoara preferinta pentru unul dintre concurentii sai/
alegatorii exclusi . cei care, in mod sigur, vor vota cu un alt candidat.
Cele doua categorii centrale, alegatorii fragili si alegatorii potentiali, constituie pentru
candidat segmentele critice ale electoratului si trebuie sa fie alese tinte prioritare ale companiei
sale'
Sursa: >indon, Denis - ">e mar5eting politi=ue#, Dalloz, Paris, %ADE, p. DB
dezvoltarea pietei electorale are loc doar pe cale extensive, prin modificarea numarului
persoanelor care voteaza. Spre deosibire de piata bunurilor de larg consum, de exemplu,
unde este posibila o sporire a consumului mediu , pe piata electorala fiecare alegator dispune
de un singur vot.
invingatorul ia totul.,n viata politica exista anumite "praguri de rentabilitate# fixate prin
lege. ,n sistemul electoral proportional aplicat la alegerile legislative din tara noastra, de
exemplu, unui partid ii sunt necesare (9 din voturi pentru a intra in parlament, iar un
candidat are nevoie, in cazul alegerilorin care se aplica sistemul electoral ma)oritar, de F879
F % din voturi pentru a fi ales. -eatingerea acestor praguri constituie un esec electoral, in
timp ce o firma, chiar daca nu atinge o anumita cota de piata exprimata in unitati fizice, are
posibilitatea de a actiona asupra pretului de vanzare, asupra gamei de produse etc., pentru a-
si asigura rentabilitatea. Drept urmare in cazul unor alegeri exista un singur invingator si mai
multi invinsi, in timp ce in viata economica este posibil ca toate firmele sa fie castigatoare.
caracterul discontinuu al intalnirilor electorale. Daca o firma poate efectua in orice moment
acte de vanzare-cumparare, alegerile sunt programate la o data fixa, intre doua alegeri
succesive existind, de regula, un interval de timp important. 3hiar recomanda ca activitatea
de mar5eting sa inceteze intre doua intalniri electorale, aceasta situatie confera din punct de
vedere practice, anumite particularitati intocmirii si implementarii unui program de
mar5eting electoral.
caracterul implicant al actului de votar. A bea 3oca 3ola nu inseamna a uri Pepsi 3ola,
dupa cum a cumpara un televizor Samsung nu presupune un sentiment de dispret fata de
televizoarele Philips. ,n schimb, un vot pentru candidatul A este, in acelasi timp, un vot
impotriva candidatului 4, iar, pentru unii alegatori, acest moment are o incarcatura afectiva
pe care, in planul vietii publice, poate doar marile competitii sportive o mai au.