UNIVERSITATE

SINONIMELE SI SINONIMIA
Lucrare de licenta

CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SINONIMELE
1.1. Definiie
1.2. Sursele sinonimiei
1.3. Criterii de clasificare
1.4. Rolul sinonimelor (functiile)
CAPITOLUL II. SINONIMIA
2.1. Definiie
2.2. Tipuri se sinonimie
2.3. Rolul sinonimiei n literatur
2.4. Sinonimia i polisemia
2.5. Efectele negative ale sinonimiei
CAPITOLUL III. CONCLUZII
CAPITOLUL IV. MIC DICTIONAR DE SINONIME NEOLOGICE
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND SINONIMELE

1.1. Definiie

Vocabularul1 limbii romane poate fi definit ca totalitatea cuvintelor utilizate

astazi mai mult sau mai putin. In conditiile epocii actuale, de progress stiintific
si ethnic, orice vorbitor oricit de instruit, este obligat sa-siperfectioneze continuu
cunoasterea sensului sau sa-si insuseasca cuvinte noi, necunoscute .
In orice fel de comunicare cuvintele nu sunt folosite singure, ci se
combina intre ele pentru a constitui enunturi , mesaje , texte de mai multe tipuri.
Sunt utilizate obligatoriu cuvintele vocabularului fundamental, care desemneaza
cuvintele importante, care asigura intelegerea dintre toti vorbitorii limbii
romane.
La acestea se adauga cuvintele din masa vocabularului alcatuita din multe
cuvinte noi (neologisme). Prezenta acestora

este justificata pentru a varia

exprimarea in limba literara standard sau de necesitatea de a introduce in

comunicarea curenta termeni stiintifici si tehnici de interes general in epoca
moderna.
Cuvintul, unitate de baza a vocabularului asociaza o anumita forma cu
un sens (cuvintele monosemantice) sau mai multe sensuri (cuvintele
polisemantice). Sensurile cuvintelor sunt codificate in dictionare, dar utilizarile
lor contextuale nu sunt specificate decat in anumite situatii.
Libertatile construirii de mesaje (enunturi) sunt destul de mari si se spune
ca orice buna utilizare a sensului unui cuvant intr-un context reprezinta, eventual
o noua producere de sens.
Asa se explica dinamica vocabularului romanesc, conditionata de relatii
ca polisemia, sinonimia, antonimia
Un aspect instructiv si practice al bogatiei limbii romane il constituie
sinonimele ei; echivalente lexicale posibile pentru a exprima aceeasi notiune,
precum; speranta- nadejde; timp- vreme; praf- colb; parfum- aroma. Fireste,
exista

adeseanuante

de

expresie

intre

sinonime,

cum

spunea

odata

Sadoveanu;Avem arbore, pom , copac cu intelesuri deosebite, adaugand si

1

Vocabularul sau lexicul reprezinta totalitatea cuvintelor care existaintr-o limba. Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cel mai des
folosite si care sunt intelese se toti vorbitorii unei limbi. Vocabularul fundamental cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte,
apartinand tuturor partilor de vorbire. Masa vocabularului cuprinde cuvintele care nu intra in
vocabularul fundamental. Cuvintele din masa vocabularului reprezinta aproape 90% din cuvintelelimbii romane In
masa vocabularului , intra termeni stinifice si tehnici, arhaismele, regionalismele

alte exemple si indemnuri. Diferentiere se face si intre ; zapada - nea omat.

Uzul general, dinamic al limbii vii neglijeaza adesea nuantele, folosind termenii
cu sens similar sau apropiat, ca niste echivalente utile exprimarii rapide, variate,
aproximative, sugestive a ideilor, evitand prin sinonimie repetitiile.
Sinonimele sunt acele cuvinte cu inteles aproximativ identic, care pot fi
substituite unele prin altele, care pot alterna intr-un context dat fara ca sensul
global al mesajului sa se schimbe. Segmentul de comunicare;Tatal sau si-a
construit o locuinta incapatoare il pot reformula; Parintele lui si-a facut o
casa mare, pentru a vedea ca fiecare termen din prima constructie are un
echivalent destul de prcis, dar altul, in a doua propozitie; oricum sensul ideii
nu s-a schimbat.
Cercetarile lingvistice mai noi au precizat ca pentru a putea vorbi de
sinonimie trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
1.Cuvintele considerate sinonime sa fie identice sub aspectul obiectului
pe care il denumesc, sa trimita la aceeasi realitate.
2. Sinonimele sa poata fi substituite in context fara ca sensul global al
mesajului sa se modifice;
3. Sa faca parte din aceeasi varianta a limbii,
Diversele sensuri ale unui cuvant polisemantic trimit la sinonime diferite
care, la randul lor trimit la altele, in asa fel incat, reteaua de relatii se complica
foarte mult. Daca se cere sa gasim sinonime pentru ,,fraged, putem indica mai
multe:
1.(despre plante) tanar, crud;
2.(despre fiinte) gingas, plapand.
3.(despre aluat) sfaramicios.
Unul si acelasi cuvant poate face parte din clase de sinonime diferite, de
exemplu;
1. slab, subtire, uscativ.
2. slab, mediocru.
3. slab, influentabil.
4. slab, diluat.
5. slab, incet.

In baza unui sens anume ,cuvintele se grupeaza in clase numite in mod

current serii sinonimice. De exemplu la cuvantul ,,casa gasim urmatoarele
serii;
1. imobil,cladire, locuinta , camin , domiciliu.
2. familie , dinastie , neam.
3. intreprindere, firma.
Aceasta inseamna ca in mintea vorbitorului clasa de sinonime este
relative bine construita de la inceput.
Cazurile in care echivalenta este perfecta sunt destul de rare in limba.
Asemenea cuvinte se intalnesc mai ales in limbajul stiintific si ethnic: natriu sodiu; smalt email.
Dar fenomenul poate fi intalnit si in limbajul curent : geamantan valiza; a muri - a deceda; ca si cuvintele ce provin dinregionalisme: varza
curechi; cartofi - barabule;
De cele mai multe ori putem identifica diferente semantice intre cuvinte
pe care la modul general le consideram sinonime.
De exemplu: pom (fructifer) si copac (nefructifer).
In seria: teama, frica, spaima, groaza, termenii au in comun urmatoarele
trasaturi: stare de emotie - provocata de pericol.
Diferenta este data de trasaturi care exprima gradul in care este apreciata
starea respective. Grad mare pentru frica, grad foarte mare pentru spaima ,
grad maxim pentru groaza.
Situatiile care rezulta din observarea comportamentului contextual al
sinonimelor sunt variate.
De exemplu, sur, cenusiu, gri, carunt, desi denumesc aceeasi culoare, apar
in situatii diferite.
Putem spune haina cenusie - gri, dar celelalte sinonime nu apar aici; par
sur carunt; blana sura - cenusie; cal sur .
Definim sinonimele cuvinte cu forme diferite dar care au acelai sens. Ele
sunt folosite pentru a nuana i a preciza ideea expus n cadrul unei comunicri.
Sinonimele au diferite grade de echivalen ntre ele.
n general nu exist echivalen perfect a cuvintelor existente ntr-o limb.

Asadar, sinonimele sunt cuvinte diferite ca forma, dar apropiate sau

identice ca sens. Ele constituie serii sinonimice, cuprinzand doua sau mai multe
cuvinte.
De exemplu: dragoste - iubire; a vorbi - a spune - a zice; inteligent
destept istet - ager.
In cercetarea sinonimiei au existat doua, probleme principale: una
referitoare la definirea termenului de sinonim si alta referitoare la delimitarea
tipurilor de sinonime.
Definirea termenului ca si stabilirea diferentelor dintre tipurile de sinonime
dintr-o serie sinonimica este si astazi un subiect discutat si

controversat,

cercetatorii avand pareri diferite (dar nu fundamental).

Una dintre numeroasele definitii ale sinonimiei este urmatoarea: Sinonimia
este acea relatie de sens care se stabileste intre cuvinte care au aproximative
acelasi sens si pot fi substituite unul cu celalalt in context2.
Cea mai ampla discutie referitoare la problema sinonimei apare in lucrarea:
Probleme de sinonimie a lui Onufrie Vinteler3.
Dificultatile ivite in acest domeniu complex al sinonomiei sunt generate de
insasi definirea lor.
Cand se are in vedere identitatea de sens a doua (sau a mai multor)
sinonime, se pune intrebarea daca aceasta identitate se refera la toate sensurile
cuvintelor aflate in raport de sinonimie sau numai la un singur sens.
Se spune ca nu exista sinonime perfecte, absolute, ci numai partiale sau
aproximative. De asemenea, datorita unor abordari terminologice gresite, putem
cadea usor in panta pseudosinonimiei4.
S-a luat in discutie si faptul ca doua sinonime perfecte ar trebui sa fie
substituibile reciproc in acelasi context fara ca sensul acestuia sa se schimbe si
sa fie identice in ceea ce priveste valoarea lor semantica si cea expresiva,
2

Narcisa Forascu, Categorii semantice: Sinonimia, in L.L.R., Bucuresti, 2000, p. 11.

Onufrie Vinteler, Probleme de sinonimie, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1983, p. 71
4
Pseudo-sinonimia const n folosirea echivoc a unor termeni interpretai ca sinonime, datorit lacunelor
profesionale (CIOBANU 1998: 59) i. e. : concentraie grad de saturare, de densitate a unui corp
concentrare aciunea de a se concentra; reunire. Mult mai des ns se recurge la pseudo-sinonimie dintr-un alt
motiv, cel puin la fel de simplu ca cel invocat mai sus, anume absena voit a inteniei de precizie n utilizarea
unui termen, ntr-un cadru mai general al discuiei tiinifice, considerndu-se suficient recunoaterea semelor
de baz din structura semantic a termenului n cauz.
3

afectiva. De obicei, se stabilesc grade de echivalenta intre cuvintele care

constituie o serie sinonimica.
Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca relatia de sinonimie se stabileste
intre sensuri.
Sinonimele unei limbi reprezinta o sursa inepuizabila a expresivitatii si a
preciziei in exprimarea orala si scrisa.
Vorbitorii, dar mai ales scriitorii, pot selecta din bogatul tezaur de sinonime
al limbii romane cuvantul potrivit.
Dintre functiile pe care le au sinonimele amintim: functia de diversificare a
exprimarii, pentru evitarea repetitiilor aceluiasi cuvant; functia de reliefare si
functia de precizare si de nuantare a unei idei.
In acest ultim caz un mare rol capata contextul si valorile functionalstilistice ale sinonimelor, ele ajutandu-l pe vorbitor (pe scriitor) sa poata selecta
si folosi sinonimele de care are nevoie in comunicare.
Sa retinem, de asemenea, ca dictionarele, atat cele explicative, cat si, mai
ales, cele de sinonime, ofera indicatii referitoare la valorile stilistice ale
cuvintelor, recurg la ilustrari in scurte contexte, cum procedeaza Luiza si Mircea
Seche in Dictionarul de sinonime al limbii romne (1982), pe care l-au elaborat
dupa o riguroasa tehnica lexicografica.
Cercetrile lingvistice mai noi preocupate de aceast problem, au precizat
c pentru a putea vorbi de sinonime trebuie ndeplinite urmtoarele condiii:
Cuvintele considerate sinonime s fie identice sub aspectul obiectului(al
referentului) pe care l denumesc. Aceasta este prima condiie esenial i
obligatorie.
Sinonimele s poat fi substituite n context fr ca sensul global al
mesajului s se modifice.
S fac parte din aceeai variant a limbii, nelegnd prin aceasta att
variantele teritoriale (identitatea de repartiie geografic), ct i variantele
stilistico-funcionale.
n funcie de respectarea sau nerespectarea condiiilor enunate mai sus, se
poate redefini sinonimia n dou feluri:

n sens restrns, sinonimia presupune obligatoriu identitatea de sens, de

comportament contextual i de variant funcional a dou sau mai multe
cuvinte5.
n sens larg, sinonimia nseamn c dou uniti se pot afla n relaie de
sinonimie, dac desemneaz n mod global acelai obiect.
Sinonimia nu poate fi conceput ca un fenomen static, ca o relaie de sens
abstract dect la nivelul descrierii teoretice(a limbii). n practic ea se
manifest n i prin vorbire, n enunuri i n situaii de comunicare concrete.
Cuvintele ndejde i speran sunt identice ca sens, deoarece pe baza
definiiei de dicionar se pot delimita componente de sens care sunt, toate,
comune celor doi termeni. O dovad n acest sens o constituie i posibilitatea c
cele dou cuvinte s se substitue reciproc n toate contextele, de exemplu:
Nu mi-am pierdut ndejdea (sperana) c.
E slab ndejde (speran) s mai vin.
Echivalena lor este att de perfect, nct substituia este valabil chiar i
n expresii relativ fixate de uz ca: a trage ndejde (speran), a pune
ndejdea (sperana) n ceva, cineva, n ndejdea (sperana) c.
Imposibilitatea de substituie a celor doi termeni ntr-un context ca: El
este o speran a muzicii., se datoreaz faptului c aici cuvntul nregistreaz o
deplasare spre un sens concretizat persoan care promite.
Se observ c restrngerile contextuale att de des invocate cnd este
vorba de sinonimie, nu funcioneaz de obicei n cazul sinonimelor cu un singur
sens6, univoc, care exclude orice posibilitatea de confuzie i mai ales cnd
cuvintele, fapt important, aparin aceleiai variante a limbii.
Cuvintele se grupeaz n clase numite n mod curent serii sinonimice.
Dac se cere unui vorbitor s indice cteva sinonime pentru un anumit termen,
ne ofer adesea asemenea serii ( imobil, cldire, locuin).
n constituirea unei serii sinonimice se pornete n mod deliberat de la un
numr ct mai mare de componente comune( de preferin toate).
5

Iorgu Iordan, Limba romn contemporan, Bucureti, 1956,p 121. Vezi de asemenea si Constantin ibrian,
Structura vocabularului limbii romne, Piteti, 2004, p.98.
6
Vezi MLADIN 2003: 53-54 pentru celelalte tipuri de definiii terminologice (definiia prin intensiune, definiia
prin extensiune) sau pentru alte procedee echivalente (apelul la exemple definiia contextual, definiia prin
denotaie, definiia prin implicaie, definiia prin sintez, indicarea unui context enciclopedic, indicarea unui
context explicativ sau asociativ, precizarea colocaiilor lexicale)

Compararea ntre ei a termenilor clasei ne permite s identificm unele

diferene care pot fi propriu-zis de sens sau graduale.
Punerea n eviden a diferenelor are, att o importan teoretic ct i o
importan practic, ntruct contientizarea acestor diferene condiioneaz
deprinderea de a nva i utiliza corect cuvintele limbii i, n ultim instan,
obinuina de a opera corect o selecie ntre cuvintele pe care limba ni le pune la
dispoziie.
Scriitorii au avut un rol important n dezvoltarea sinonimiei, punnd n
valoare influenele istorice exercitate asupra limbii naionale.
Vechii tlcuitori ai textelor sacre au reluat adesea unele noiuni eseniale
pentru a le sublinia, repetnd semantic, prin sinonime valoarea lor n context:
pzitorul sau ocrotitorul sufletelor, cutai milostivire i ndurare;
nemsurat i negrit buntate a Domnului.
n concluzie, la nivelul descrierii teoretice conceptul de sinonimie poate fi
neles n sens restrns (cu respectarea condiiilor enunate) sau n sens larg
(admind o oarecare doz de aproximaie).
n vorbire, raporturile de sinonimie se modific aprnd mereu altfel ca
ntr-un caleidoscop ceea ce face uneori foarte dificil interpretarea.
Se urmrete totodat drumul de la datele limbii la actualizarea lor,
micarea de la limb la vorbire, aspect cu consecine importante n procesul de
cultivare a limbii.

1.2.

Sursele sinonimiei
Principala sursa o constituie imprumutul din limbi diferite sau chiar din

aceeasi limba a unor cuvinte care desemneaza acelasi referent (dac. burta,
pantece, lat. foale, neogrec. stomac, neolat. romanic. abdomen).
Tot surse, mai ales indirecte ale sinonimiei, sunt: polisemia (dezvoltarea
unor complexuri largi de sensuri pentru majoritatea cuvintelor favorizeaza
intrarea lor in relatie de sinonimie), derivarea (derivatul a nadajdui de la
nadejde devine sinonim cu termenul latinesc mostenit a spera); derivate cu
9

prefixe si sufixe sinonime: (ireal-nereal, consultare-consultatie), derivarea

regresiva (exemplu: legisla, extras din legislatie, legislator si legislativ, a dublat
pe legifera, iar postverbalul ruga-ruga alcatuieste o pereche sinonimica
impreuna cu rugaminte); dublete etimologice (cuvinte provenite din acelasi
etimon prin filiere sau date diferite: biserica si bazilica lat. - basilica; tarziu si
tardiv - lat. tardivus).
Tot in legatura cu provenienta termenilor ajunsi in relatie sinonimica dar
intr-o abordare sinonimica poate fi realizata clasificarea functionala a
sinonimelor, care e de natura sa justifice necesitatea lor in limba.
Aceasta clasificare are in vedere ierarhizarea functionala (specializarea)
cuvintelor sinonime.
Din acest punct de vedere sinonimele unui termen pot fi: arhaice (flintapusca), regionale (barabule-cartofi), populare (muiere-femeie), familiare (leafasalariu), neologice (a medita-a gandi), de jargon (hello-salut), argotice (a
tromboni-a minti), profesionale (cord-inima), poetice (balai-blond), livresti
(obedient-docil).
Se observa ca perechile sinonimice nu apartin aceluiasi nivel, sfera,
ramura lexicala, ci fac parte din variante diacronice, diatopice sau diastratice,
diferite, avand deci functii comunicative distincte.
Acest lucru se observa cel mai bine in redactarea unui text, care, in functie
de stilul functional in care este scris, de nivelul si atitudinea dorita, selecteaza
unul sau altul dintre sinonimele unei serii.
Folosirea altui sinonim in contextul respectiv diminueaza, falsifica sau,
chiar impiedica realizarea unei comunicari eficiente, adica clara, precisa,
nuantata.
Imprumutul ca sursa a sinonimiei lexicale
Bogatia sinonimica a limbii romane are cauze istorice si reflecta o
sensibilitate vie pentru cuvinte.
Fondul originar latin care a pastrat si numeroase elemente de substrat,
utile, comune, a asimilat continutul elementelor de contact cultural, lingvistic,
provenite din vecinatatile noastre, din convietuirea cu alte neamuri.
10

In limba au patruns multe cuvinte slave, maghiare, grecesti, turcesti, iar

din limbile popoarelor romanice din vest de doua secole incoace, popoare de
care suntem legati prin originea latina a limbii - un imens numar de cuvinte
romanice (din franceza si italiana), care au contat la reromanizarea limbii
noastre, la modernizarea si imbogatirea sinonimiei ei.
Bogatia expresiva a limbii noastre este apreciata de Alf Lombard 7 - un
reputat romanist care observa: Cand romana importa un cuvant strain, ea
pastreaza foarte adesea cuvantul anterior care serveste pentru a exprima acelasi
lucru de unde in limba actuala formeaza numeroase grupe de sinonime ca timp
(latin) si vreme (slav) pentru ideea de timp, greu si dificil (franceza) pentru
dificil.
Numarul cuvintelor intrebuintate de romani nu inceteaza sa creasca.
Limba lor a devenit o limba mai mult decat bogata.
Importul aproape nelimitat de cuvinte noi, cadrul uimitor de extensibil al
vocabularului, felul in care cuvintele traiesc impreuna in interiorul acestui cadru,
concurenta dintre cuvintele care apartin straturilor definite, diferentierea
semantica sau geografica a sinonimiei toate aceste probleme lexicologice
constituie un intreg pe care nici o alta limba, nu-l ofera mai bine studiului.
Procedeul de sprijinire a patrunderii neologismelor in limba il intalnim la Dinicu
Golescu, Mumuleanu, A. Paun, Ion Heliade Radulescu.
Canalul cel mai eficace de asimilare a unor sinonime neologice, odata cu
romanizarea limbii a fost presa - Curierul romanesc, Albina romana contin
numeroase glose, explicatii prin sinonime a unor cuvinte noi: distanta,
(departare), remedia (vindeca), ingenios (istet).
Terminologia stiintifica, ilustreaza bogatia limbii, sinonimia ei specifica:
aliaj-amestec, eclipsa-intunecare, circumstanta-imprejurare.

Eseul Les destines du Latin lEst (1967), tradus si tiparit de Gh. Bulgar in Tribuna Romaniei nr. 5/1973, p.
16.

11

Cap, conductor i ef au ajuns sinonime, pentru c primul i-a schimbat

sensul prin metafor, c.f. capul otirii (se creeaz sinonime prin metonimie,
metafor, sinecdoc).
Transferul semantic d natere la sinonimie, pentru c introduce o
perspectiv nou de apreciere a obiectelor.
Dar aceast perspectiv dispare dup aceea i dac este reactualizat dintrun motiv sau altul, scoate n eviden caracterul accidental al echivalenei dintre
termeni.
Crunt poate avea i nelesul de btrn, vechi prin metonimie efectul
(consecina) n cazul cauzei. Identificarea obiectului la care se refer dou sau
mai multe sinonime constituie punctul central al recunoaterii acestora din urm.
Ea nu este posibil dect prin context.
Contextul nseamn att enunul, mai mult sau mai puin dezvoltat, ct i
varianta funcional a limbii, limbajul sau stilul n care este ncadrat un enun.
Octavian Goga folosete termenul crunt n versurile:
Btrne Olt ! Cu buza ars
i srutm unda crunt.
Prin faptul c poetul a pregtit echivalena prin invocarea iniial (Btrne
Olt !) se subliniaz caracterul accidental al sinonimiei btrn = crunt. Folosit
n alt limbaj dect cel poetic, crunt nu mai este cu siguran sinonim cu btrn,
vechi.
Limbajul tiinific este cel care asigur, fr dificulti, identificarea
referentului prin sinonimie, aceasta datorit preciziei formulrilor i datorit
caracterului monosemantic al termenilor caracteristici. n limbajul tiinific se
ntlnesc uneori sinonime perfecte: natriu-sodiu, kaliu-potasiu, azot-nitrogen. n
limbajele administrativ, juridic, oficial, acest lucru nu se produce dect dac este
nevoie de explicarea unui cuvnt sau a unei perifraze.
Nici n limbajul tiinific, sinonimia perfect, total sau absolut, nu
constituie dect o ntmplare cu caracter excepional, explicabil fie prin
proveniena termenilor sinonimici din limbi diferite, din coli tiinifice diferite,
fie prin modificarea unei nomenclaturi.
12

Aa ar trebui s fie i situaia sinonimelor de origine dialectal diferit, cci

fa de referent, ele se comport ca i termenii din limbajul tiinific (curechi i
varz; cartofi i barabule; crumpi i napi).
Ceea ce ne mpiedic s le punem pe acestea n categoria sinonimelor
tehnico-tiinifice este faptul c ele nu funcioneaz n aceeai unitate a limbii.
Aadar, pentru ca identificarea referentului desemnat prin dou sau mai multe
cuvinte s fie n practic un fenomen de sinonimie, trebuie ca aceste cuvinte s
fac parte din aceeai variant sau unitate funcional, pentru c numai aa se
pot nlocui unul prin cellalt n diverse enunuri.
Aceste exemple cu termenii regionali este valabil i n cazul, stilurilor, n
sensul c dou cuvinte din limbaje diferite nu constituie sinonime perfecte.
O excepie o constituie limbajul artistic. Prin natura sa, el apeleaz la toate
variantele limbii i ia din ele cuvintele de care are nevoie.
Dac adugm i modificrile poetice ale cuvintelor din exprimarea
artistic, deducem c n aceast specie de limbaj sinonimia funcioneaz intens.
Limbajul artistic permite sinonime inacceptabile n restul limbii. Se creeaz prin
mijloace proprii nuanele semantice cele mai fine i uneori mai puin ateptate.
n acest limbaj, problema referentului prezint o situaie aparte. Enunul
poetic nu tinde la identificarea direct i riguroas a referentului, ci la sugerarea
lui.
Tocmai de aceea are atta nevoie de sinonime. Identificarea referentului,
dei este o operaie fr de care nu pot exista sinonime, trebuie urmat de
asigurarea c sinonimele aparin aceleiai variante a limbii. Dou sau mai multe
cuvinte care indic n mod cert acelai referent, dar nu fac parte din aceeai
variant funcional nu sunt obligatoriu n sinonimie.
Contextul reprezint elementul decisiv pentru determinarea sinonimiei,
fiindc prin nlocuirea unui cuvnt din context cu presupusul lui sinonim se
evideniaz egalitatea sau inegalitatea lor semantic.
Dac n urma acestei operaii, nelesul global al contextului se menine, se
admite c termenii nlocuibili sunt sinonimi i invers.

13

De fapt, singura concluzie justificat ar trebui s fie c numai n contextele

n cauz, cuvintele supuse probei sunt sau nu sinonime, cci nimic nu dovedete
c n alte contexte situaia va mai fi aceeai.
A afirma c termenii nlocuii sunt sinonimi n ntreaga lor extensiune
semantic, este riscant.
Generalizarea trebuie s se ntemeieze pe tipuri de contexte. Pentru a stabili
c termenul, coada vulpii este sinonim cu a vacii, denumire a unei specii de
struguri, trebuie ca n contextul de identificare semantic s figureze fie cuvntul
strugure, fie vi (de vie), fie altul din aceeai sfer.
Specificarea poate lua forma unei predicaii explicite: coada vulpii este a
vacii, o specie de struguri, a unei indicaii deictice (n prezena obiectului):
acetia sunt soiul coada vulpii sau a vacii, a unei predicaii indirecte:
(strugurele) a vacii se numete i coada vulpii.
Acestea sunt cteva tipuri de contexte. Din perspectiva de mai sus,
sinonimia nu reprezint dect posibilitatea de substituire a unor cuvinte cu altele,
ntr-un numr limitat de contexte, avnd capacitatea de a identifica obiectul la
care se refer cuvintele nlocuibile.
Orice tip de contexte este o clas. Extensiunea sinonimiei depinde n mod
direct de extensiunea clasei sau claselor de contexte n care este aplicabil
substituirea termenilor.
Limita unei clase de contexte o d trecerea unuia din sinonime la alt neles.
Variaiile unui context - tip pot fi semantice ca n exemplele prezentate, sau
sintactico-semantice.
Astfel, un verb reflexiv poate fi sinonim cu utilizarea la diateza activ a
altui verb: a se njosi sinonim cu a cobor, n contextul: A cobort pn la
ultima treapt a demnitii; un verb tranzitiv, sinonim cu unul intranzitiv: A
nceput o nou activitate, fa de A pit (a parcurs) la o nou activitate.
Structura contextului se schimb dup specificul gramatical al sinonimelor.
n anumite limite, sinonimia se poate referi la propoziii ntregi, sau la fraze:
vino s ne jucm = hai s ne jucm.
1.3. Criterii de clasificare
Exist mai multe tipuri de sinonime:
14

a) Sinonimele totale - sunt puine la numr i se stabilesc ntre cuvinte

vechi, regionale i cuvinte literare sau ntre denumirile populare i termenii
tehnico-tiinifici:
inim=cord; cupru=alam; dalac=antrax;
timp=vreme; repede=iute; varz=curechi;porumb=cucuruz, ppuoi etc.
b) Sinonimele pariale - sunt cele mai frecvente i se realizeaz, de obicei,
ntre cuvinte vechi i cuvinte mai noi:
bun=preios, valoros, blnd, gustos;
cuvnt= discurs, cuvntare, vorb etc.
n cazul acestor sinonime nu se realizeaz o identitate a termenilor seriei
sinonimice i se opteaz pentru unul dintre ele, n funcie de particularitile
contextului.
Se poate stabili o relaie de sinonimie i ntre o expresie i un cuvnt sau
ntre dou expresii: a bga de seam = a observa; a o lua la sntoasa = a fugi;a
se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul; a-i lua nasul la purtare
= a se obrznici, a i se urca la cap.
Sinonimul i cuvntul nlocuit trebuie s fie aceeai parte de vorbire:
substantive: noroc=ans; verbe: a reui-a izbuti; adjective: prietenesc=amical;
pronume: eldnsul; numerale:

ntiulprimul; adverbe: mereu-totdeauna;

prepoziie: ctre=spre.
Un cuvnt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens:
- arbore/copac: Bradul e un copac.
pom: Mrul e un pom.
c)Sinonime aproximative. Acestea sunt comune n stilul scriitorilor,
stabilind apropieri sau coincidene de termeni, atribuind valori, semantice
figurate, metaforice cuvintelor uzuale mrind sfera semantic a cuvintelor prin
conotaii imprevizibile cu o mare expresivitate.
Tipurile propuse de diferii autori au fost ntotdeauna dependente de
condiiile de sinonimie pe care acetia le-au avut n vedere.
Termenii utilizai pentru denumirea acestor tipuri sunt, de asemenea,
comparabili, fie sinonime perfecte sau aproximative, fie sinonime complete sau
totale.
15

Alteori se face distincia ntre sinonime perfecte i aproximative, fiecare

dintre ele putnd s fie absolute sau pariale n funcie de suprapunerea perfect
sau imperfect a tuturor sensurilor principale i a elementelor complementare.
d) Sinonime care au cte o component de sens diferit: duumea =
podea -

trstur de sens comun: partea de jos a unei ncperi"; -

trstur de sens proprie: numai din scnduri" (duumea) i din orice

material"(podea), trstur care poate fi neglijat n anumite contexte;
e)Sinonime care prezint att diferene graduale, ct i semantice, dar
limitate cantitativ: cald, cldu, cldicel, fierbinte, clocotit, canicular -

se

definesc toate ca apreciere n plus privitoare la temperatur";

se

regrupeaz

prin

trsturi

de

sens

diferite

(uneori

neglijabile):

cald grad nedeterminat"; cldu = cldicel gradmic"; fierbinte gradmare"; ca

nicular grad

maxim";clocotit

(tor) grad

maxim"

proces

de

fierbere"; dogoritor grad maxim" + emanaie de cldur". Chiar dac sunt

identice ca sens, substituia n context a sinonimelor nu este ntotdeauna
posibil: a

muri = a pieri = a se prpdi admit subiect animat

(A murit cobaiul"), pe cnd a deceda = a rposa = a disprea admit doar

subiect animat uman (,A decedat un om").
Cnd sinonimele sunt specializate contextual, restricia de context are
importan pentru definirea riguroas a sensului: modic

- (foarte) mic,

exorbitant = (foarte) mare,primele sinonime (modic, exorbitant) aprnd numa:

n combinaie cu preuri, valori, ceea ce restrnge condiiile de sinonimie, ntre
sinonime pot s apar diferene de registru stilistic, care se manifest sub form
de restricii contextuale: a deceda se utilizeaz numai n stilul administrativ, a
crpa numai n stilul familiar sau argotic, iar a sucomba numai n stilul literar
pretenios (livresc).
Restriciile contextuale i stilistice sunt foarte importante n analiza
sinonimelor, pentru adecvata lor folosire n vorbire sau n texte; respectarea

16

condiiilor semantice i contextuale face din sinonime o posibilitate de rafinare

a expresiei lingvistice.

f)Sinonimele morfologice, numite i alomorfe, sunt menionate i la Zugun

2000 :231, tot n cadrul clasificrii sinonimelor, f r alte precizri. Dup cum se
poate observa, numrul studiilor care au ca obiect sinonimia morfologic este
foarte redus.
Specialitii (vezi Poalelungi 1960 i Hoar - Lzrescu2000) opteaz
pentru meninerea informaiei gramaticale comune (dup modelulsinonimiei
lexicale) i consider comutabilitatea principiu de baz. Diferenierile care se
impun n critica definiiilor vizeaz identificarea elementului care ine de
planulexpresiei.
Astfel, Gh. Poalelungi vorbete de construcii ce se deosebesc prin modul
dereprezentare al informaiei gramaticale categoriale, nepreciznd dac aceste
construcii au legtur cu o unitate lexical comun.
Sorin Stati vorbete tocmai despre o identitate lexical n planul expresiei
asociat unor opoziii suprimate ale coninutului gramatical. Luminia HoarLzrescu face o distincie clar n acest sens, stabilind dou grade de sinonimie
morfologic pe baza identitii sau a nonidentitii i din punct de
vederesemantic.
Definiia lui Gh. Poalelungi introduce ca element de noutate
sintagma paralelism gramatical , pe care o explic prin existena valorilor
multiple ale instrumen-telor gramaticale. Sorin Stati vorbete de opoziii
suprimate

ale

coninutului

gramatical(aceeai

informaie

gramatical

transmisprin dou mrci iniial diferite).

n discutarea sinonimiei morfologice trebuie pornit de ladefiniia
morfologiei ca seciune a gramaticii care studiaz flexiunea cuvintelor,
iar flexiunea presupune meninerea aceleiai informaii semantice (prin radical)
modificarea

informaiei

gramaticale

17

prin

flectiv

(Dimitriu

1999

28; Iordan/Robu 1978 : 348) (informaia gramatical fiind reprezentat de

categoriile gramaticale).
Este evident c, n aceast concepie, sinonimia nu este neleas ca o
echivalen la nivelul sensului, ci la cel al sferei semantice a cuvntului
In termenii celor 3 condiii stabilite, putem distinge8:
a. sinonimie n sens restrns (cea care ndeplinete toate condiiile)
situaie mai rar ntlnit, care privete n special nivelul limbii;
b. sinonimie n sens larg, care respect condiia identitii de referent
(chiar dac aceasta implic neglijarea voit sau nu a unor particulariti ale
acestuia), dar ncalc, eventual, condiiile care in de comportamentul contextual
sau de varianta stilistic situaie care privete actualizarea.
Sinonimia poate fi analizata la nivel lexical, gramatical si fonetic.
Sinonimia lexical se manifest ntre cuvinte i/sau sintagme din aceeai
categorie gramatical: timp-vreme, poliist-agent de poliie.
O prim dificultate in analiza sinonimiei o presupune existena polisemiei.
Diversele sensuri ale unui cuvnt polisemantic trimit la sinonime diferite, care,
la rndul lor, trimit la altele, n aa fel, nct reeaua de relaii se complic foarte
mult.
Sinonimele obinute prin desfacerea pe sensuri a cuvntului polisemantic
nu sunt echivalente ntre ele. Deci, substituirea unui cuvnt prin sinonimul su
nu se poate face n orice context.
Unii cercettori sunt nclinai s extind sfera sinonimiei dincolo de
limitele teritoriului lexical, incluznd ntre sinonime att variantele gramaticale,
ct i cele fonetice, deoarece ele exprim, prin mijloacele lor, acelai neles sau
unul asemntor, dar prin alte forme, construcii sau aspecte fonetice.
Potrivit acestui punct de vedere, ar exista echivalen sinonimic ntre el
zicea ei zicea din limba veche.
Tot n categoria sinonimelor ar intra variantele fonetice de tipul rip arp, sear sar, ntic - antc, caractr - carcter, matr mtur etc9.

erban, Vasile, Ivan Evseev, Vocabularul romnesc contemporan, Timioara, Ed Facla, 1978, Cap. Sinonimia,
p. 192.
9
Munteanu, tefan, Sinonimia o perspectiva funcionala, in LLR, vol III-IV, 1996.

18

Dar, dei satisfac criteriul etimologic i au forme difereniate, ele nu se

conformeaz i criteriului funcional, al utilizrii pe acelai spaiu geografic sau
n aceeai perioad de timp.
Alte tipuri de sinonime
Pe lng tipurile de sinonime enumerate mai exist i urmtoarele tipuri
de sinonime: grafice (exemplificate prin literele (din i) i (din a - noteaz
aceeai realitate fonetic n contexte indicate de actualele norme ortografice);
sinonime afixale (ne- i n- sau -et i -i din brdet, brdi); sinonime afixoidale
(-bi i -di, demi- i semi-) i onomastice (sinonime toponimice: Blgrad i Alba
Iulia i sinonime antroponomice - care denumesc aceeai persoan).
Se mai vorbete de sinonime metaforice, n studiile de specialitate, la care
se ajunge prin acordarea de valori metaforice att unor simple cuvinte, ct i
unor mbinri lexicale.
Sinonimele metaforice pot fi att lexicale ct i frazeologice.
Exemplele de sinonime metaforice le-am prezentat la sinonimia lexicofrazeologic n stilul beletristic (la Eminescu - luna este stpna mrii, copila
cea de aur, regina nopii moart etc.).
Analiza sinonimiei: analiza semic (componenial), analiza contextual
i analiza stilistic
1. Analiza componenial
Descrierea diferitelor tipuri de relaii care se stabilesc ntre cuvinte i prin
care unitile lexicale se definesc nu este posibil fr repartizarea acestora n
clase.
Este evident c nu se pot depista relaiile unei uniti lexicale cu altele
dac aceasta e considerat izolat. Ea trebuie pus n legtur cu alte uniti ale
aceluiai sistem. Numai n interiorul unei clase relativ nchise (limitate) pot fi
puse n eviden relaiile de opoziie dintre uniti.
Se pornete deci de la principiul c sinonimele se organizeaz n clase de
termeni (cvasi) echivaleni numite n mod curent serii sinonimice10.
Gruparea sinonimelor n clase are n vedere un sens i numai unul, de
aceea cuvintele selectate sunt considerate doar pentru acest sens. Totui,
10

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a,
Cap.Sinonimia, p. 122.

19

gruparea se face mai mult sau mai puin intuitiv, o dovad n plus c n mintea
vorbitorului aceste cuvinte sunt legate printr-o relaie strns.
Prima condiie formulat mai sus, i anume identitatea semantic, impune
verificarea sub acest aspect a termenilor care alctuiesc clasa. Aceast operaie
se poate face relevnd componentele (trsturile) de sens, semele unitilor
lexicale considerate i urmrind n ce msur ele sunt comune tuturor termenilor
din serie.
Exista mai multe feluri de seme comune: n primul rnd, semele
gramaticale; aceasta nseamn c nu putem grupa n aceeai clas dect cuvinte
aparinnd aceleiai pri de vorbire.
Dar semele gramaticale nu sunt suficiente. Se impune caracterul comun al
semelor de substan, cele care descriu propriu-zis coninutul semantic al
termenilor i care permit gruparea n aceeai clas, de exemplu: inteligen" ,
umiditate", extensiune", verticalitate" etc. Numrul semelor de substan
poate fi mai mic sau mai mare n funcie de complexitatea sensului analizat, de
relaiile pe care acesta le stabilete cu alte uniti din limb i chiar de
posibilitile de formulare n metalimbaj.
2. Analiza contextual
Contextul neles ca o secven minimal de termeni sau, mai larg, ca text
sau ca variant stilistico-funcional este fundamental pentru determinarea
sinonimei, ntruct egalitatea semantic se pune n eviden mai ales n context,
deci funcional.
Analiza contextual trebuie s releve identitile i diferenele n utilizarea
sinonimelor, restriciile de combinare contextual mergnd uneori pn la cazuri
limita (contexte specifice unui sinonim sau altuia). Utilitatea ei rezult din aceea
c posibilitile de substituie a unui sinonim cu altul reprezint proba identitii
de sens dintre acetia.
Analiza contextual n semantic se face n condiii speciale (diferite de
cele din fonologie) i se preteaz la mai multe modaliti de aplicare:
- ea poate viza dezambiguizarea prin context a sensurilor cuvintelor
polisemantice (operaie preliminar obligatorie),
- poate servi la verificarea identitii de sens a dou uniti lexicale sau,
20

- relev posibilitile combinatorii ale unei uniti lexicale date, stabilite n

raport cu clase de contexte11.
Att analiza componeniala, ct i cea contextual urmresc s pun n
eviden identitatea de referent.
Dar limitarea sinonimiei la identitatea referentului ar deplasa problema
numai ctre domeniul extralingvistic, or, identitatea de denotatum nu implic
obligatoriu o identitate a sensului.
Lingvistic vorbind, i sinonimia este, incontestabil, un fapt de limb,
sinonimele intereseaz sub aspectfuncional, adic n ce condiii dou uniti
lexicale denumind acelai obiect pot s funcioneze unul n locul celuilalt.
Aceasta nseamn s avem n vedere i aspectul stilistic, ntruct
diferenele dintre unitile considerate n mod obinuit sinonime nu se limiteaz
la cele semantice i contextuale.
3. Analiza stilistic
Analiza contextual i cea stilistic interfereaz, se implic reciproc, mai
ales pentru c valenele stilistice se pun n valoare sau se estompeaz numai n
contexte.
Apare deci problemaseleciei pe care vorbitorul o opereaz n momentul
formulrii unui mesaj, or, cu aceasta, se ajunge lanivelul actualizrii.Utilizarea
n practic a sinonimelor presupune o selecie pe care vorbitorul oface dintr-o
perspectiv determinat i care nu este dictat numai de sensul termenilor, dar i
dencrctura lor stilistic, de valoarea pe care o au n limba.
Aceast valoare poate rezulta dinapartenena clar a unui termen la o
anumit variant funcional, deci cnd acesta este marcat stilisticntr-un anumit
fel.
De exemplu, n sinonimia a A SCOATE - A EXTIRPA, cel de al doilea
termenaparine limbajului medical.

11

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a,
Cap.Sinonimia, p. 136.

21

De obicei, dicionarele ofer indicaii asupra mrcilor stilistice sau

afactorilor care determin un efect stilistic, de exemplu: figurat, ironic,
eufemistic, argotic, rar12.
Mrcile stilistice diferite limiteaz substituia unui sinonim cu altul, chiar
dac acestea suntsemantic identice i chiar dac, n principiu, pot aprea n
aceleai contexte.
Sunt sinonime cuvintele care, dei diferite n planul expresiei, au acelai
sau aproximativ neles, adic semnific acelai denotat.
De aceea, ce este denotat printr-un cuvnt poate fi exprimat i prin altul,
cuvintele respective intr n serie sinonimic. Deci, sinonimia este o opoziie
total n planul expresiei.
Identitatea semantic total nu este o norm rigid a sinonimiei,
semnificatele porumb, cucuruz, ppuoi au acelai semnificat, dar n alte cazuri
situaia nu este aceeai: pom semnific un copac care face fructe comestibile,
arbore i copac sunt i ele identice ca sens, dar au ntrebuinri diferite: arbore
este termenul tiinific n timp ce copac aparine uzului comun.
Din punct de vedere al abstractizrii, exist diferene ntre cele dou
cuvinte: arbore pare mai abstract, mai general dect copac, la fel se prezint i
seria: sclav, erb, rob.
Sinonimia este strns legat de modul i de mijloacele de exprimare a
sensului.
De aceea, definiia obinuit pe care o gsim n gramatic i care afirm
c sinonimele sunt cuvinte diferite ca form, dar identice prin coninut ni se pare
nesatisfctoare pentru c neglijeaz esenialul n sinonimie, faptul c
sinonimele exprim diferite nuane ale aceluiai sens.
Cazuri de sinonimie total se ntlnesc rar i constituie caracteristici,
diferenieri regionale ale vocabularului; porumb este muntenesc, cucuruz este
ardelenesc, iar ppuoi este moldovenesc.

12

Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a,
Cap.Sinonimia, p. 149

22

n cazul cuvintelor aeroplan i avion proveniena lor este diferit i din

diferite perioade, dar nici acestea nu sunt dublete pasive-spunem avion cu
reacie i nu aeroplan cu reacie.
Sinonimele sunt elemente active n limb, mresc potenialul ei expresiv,
capacitatea de precizare i exactitatea sensului; sinonimele au ca funcie
principal diferenierea, precizarea uneia sau alteia dintre variantele i variaiile
aceluiai sens.
Diferenierea se poate referi la diverse laturi ale fenomenului: la modul de
semnificare, la adaosul ori suprimarea de semne conotative, la aria lingvistic de
rspndire a fiecruia dintre sinonime, la corelaia dintre cuvnt i locuiunea
sinonimic ce corespunde.
La sinonimele absolute, sensurile cuvintelor coincid total, deci coincid
denotatele respective, dar, n unele cazuri, apar diferene dependente de cmpul
semantic sau extralingvistic (un cuvnt este literar, altul nu) de situaia istoric,
geografic, social a folosirii sinonimelor: unul poate fi arhaic, nvechit, altul
modern, unul poate fi cuvnt uzual, altul vulgar, unul se folosete ntr-o regiune,
altul n alta.
Sinonimia d loc la o anumit concuren n lexicul uzual i cel de baz.
Alexandru Graur13 arat c aceast lupt duce la progresul vocabularului, nving
acele cuvinte care sunt mai potrivite pentru a exprima noiunea n cauz dar,
pn la victoria parial total a unuia dintre sinonime sau pn la diferenierea
lor att de radical, nct s ajung a nu-i mai face concuren, ele i mpart
zona de circulaie, i anume coeficientul de frecven a ntrebuinrii, numrul
derivatelor i frecvena acestora.
Unul dintre sinonime devenind dominant, ptrunde n lexicul de baz, pe
cnd celelalte din serie rmn n afara lui.
Lucrurile se pot ntmpla i altfel, adic nici unul s nu ptrund n lexicul
de baz: latinul nudus (gol) a fost prsit n romn, dar a fost nlocuit cu
sinonimul gol; latinul sanctus s-a pstrat n romnete sub forma snt (se
13

Tendine actuale, Bucureti, 1968, p. 17.

23

folosete i astzi n Sn Petru, Sntana, Snicolaul Mare), dar n lexicul de

baz snt a fost concurat i nlocuit cu sinonimul sfnt.
Pn n secolul al XVIII, n lexicul de baz existau cuvintele cocon i
prunc apoi a aprut cuvntul copil i le-a nlocuit pe celelalte dou care n
prezent, sunt ntrebuinate ca regionalisme n Maramure i n Criana.
Aceasta este situaia sinonimelor mai mult sau mai puin identice ca sens,
dar contradiciile dintre sinonime se rezolv mai ales prin funcia de difereniere
pe care o au, aa c pot rmne amndou n lexicul de baz -a cugeta (latin) i
a gndi (derivat de la o rdcin maghiar), pulbere (latin).
Un alt aspect al diferenierii este funcional, legat de expresivitatea
vorbirii sau de apartenen la un anumit stil, i n acest caz pot fi numite
stilistice-seria obraz, fa, chip; cuvntul chip aparine limbajului poetic, stilului
artistic, iar fa aparine mai mult limbajului comun.
Uneori fa de anumite cuvinte, sunt sinonime locuiuni, mbinri
frazeologice sau idiotisme i funcia lor de difereniere este evident. ncrctura
conotativ a locuiunilor verbale, adjectivale, substantivale, adverbiale poate
dezvolta valori stilistice.
Se ntmpl ca dou cuvinte care au acelai sens propriu s devin
sinonime i prin sensul lor figurat, prin aa-numita derivaie sinonimic.
n vorbirea comun se spune m-am ars = am fcut o greeal mare, am
pit ceva, deoarece a arde n sens propriu este aproximativ sinonim cu a frige,
a prli, sinonimia se extinde i asupra sensului figurativ se spune m-am fript.
Uneori, se repet sinonimele pentru a realiza o gradaie care devine sursa
conotaiei: srguincios-silitor, zgrcit-crpnos.
Folosirea greit a sinonimelor constituie o situaie pleonastic (comoartezaur).
Exist anumite expresii i dublete alctuite dintr-un cuvnt vechi i altul
mai nou, care sunt folosite n vorbirea comun i nu sunt pleonastice: praf i
pulbere, foc i par, mici-frme, ntuneric-bezn, - cu valoare de intensitate
maxim.
1.4.

Rolul sinonimelor (functiile)

24

Sinonimia este un fenomen care intereseaz, indiscutabil, vorbirea,

actualizarea, tocmai prin aceea c ea este, n genere, imperfect.
Prin selectarea unui termen sau a altuia, prin combinarea n enun a unor
cuvinte asemntoare ca sens, ea devine o surs inepuizabil de expresivitate,
contribuind la precizia i supleea exprimrii orale i scrise.
Funciile sinonimelor sunt dependente de natura raporturilor dintre aceste
cuvinte, de posibilitatea lor de a se substitui reciproc (n virtutea coincidenei
dintre sensuri) i de capacitatea de a nuana cele exprimate, prin deosebirile de
natur semantic i stilistic ce le individualizeaz.
1. Funcia de diversificare a vorbirii (funcie elementar, cf. A. BiduVrnceanu) / Funcia de evitare a repetiiei (utilizarea seriilor sinonimice pentru
evitarea repetiiei, cf. G. I. Tohneanu)14.
Un vorbitor atent la felul n care se exprim va ncerca s evite repetarea
suprtoare a unui cuvnt n aceeai fraz sau la mic distan.
Exemplu: Ct gratitudine pentr-o privire; ct recunotina pentru c ar
lsa degeelele ei dulci n minile lui (Mihai Eminescu).
2. Funcia intensificatoare. Un efect stilistic aparte se obine prin
repetarea n acelai enun a unor trsturi semantice prezente n coninutul unor
sinonime perfecte: Nimic de mirare; spartanii erau cunoscui, printre altele, i
pentru concizia, pentru lapidaritatea... pentru laconismul exprimrii lor (G. I.
Tohneanu)15.
Privind lucrurile dintr-o asemenea perspectiv, devine posibil afirmaia
c sinonimia este o repetiie mascat".
Aceast funcie de subliniere, de reliefare a unei idei se obine prin
reluarea acesteia cu ajutorul sinonimelor juxtapuse, procedeu numit i repetiie
semantic: Ariile roiau limpezi, dulci i clare n mintea lui mbtat (Mihai
Eminescu)16.

14

Tohneanu, G. I. Dincolo de cuvnt, Bucureti, Ed. tiinifica si Enciclopedica, 1976, Cap. Sinonimia in limba
literaturii artistice, p. 46.
15
Tohneanu, G. I. op.cit., p. 49
16
Tohneanu, G. I. op.cit., p. 52.

25

3. Funcia / Efectul de gradare Utilizarea ntr-un enun a sinonimelor

poate crea, uneori, un efect de gradare atunci cnd ele sunt diferite sub aspectul
intensitii (gradului) i apar n context ntr-o anumit ordine:
M apuca spaima, groaza c n clipa urmtoare va izbucni violent;
Aceast prietenie... m fcea mandra, aproape orgolioas (Nicolae Breban)17;
Arta foarte posomort: era un biat ambiios i prea deprimat c nu-i
ieiser bine soluiile (Marin Preda)18.
4. Funcia de difereniere. Funcia de difereniere sau de opunere a unor
noiuni care, n limbajul obinuit, se pot confunda, iar autorul intenioneaz,
dimpotriv, s marcheze diferena dintre ele: Se poate face orice, dar nu se
poate furi orice, cum nu se poate svri orice (Constantin Noica)19.
Un efect umoristic se poate obine speculnd intenionat opoziia dintre
doi termeni: Cap ai, minte ce-i mai trebuie? (Zictoare)20.
5. Valoarea eufemistic a sinonimelor (eufemism = cuvnt sau expresie
care, n vorbire sau n scris, nlocuiete un cuvnt sau o expresie neplcut,
jignitoare, necuviincioas sau obscen, respectnd paralelismul de sens)
TABU-ul in limba ,,A zice lucrurilor pe nume" nu nseamn, neaprat, a fi
,,realist" n exprimarea artistic.
Unii scriitori uit c i n planul expresiei care este indisociabil de
acela al coninutului arta se ntemeiaz pe disponibilitile sugestive i
transfiguratoare ale cuvntului. Tohneanu d exemplul lui Sadoveanu, care, dea lungul multelor mii de pagini ale operei sale, nu i-a ngduit s strecoare un
singur cuvnt vulgar.
Recurgnd la sinonimele cu valoare eufemistic cuvinte sau mbinri
frazeologice , marele prozator a demonstrat cu strlucire c arta realist se
poate lesne dispensa de limbajul obscen.
Realizat artistic, aluzia" deschis strnete rsul sntos, nu mustcirea,
maliioas i meschin.

17

Tohneanu, G. I. op.cit., p. 53
Tohneanu, G. I. op.cit., p. 58
19
Tohneanu, G. I. op.cit., p. 62
20
Tohneanu, G. I. op.cit., p. 63
18

26

Valoarea eufemistic a sinonimelor este manifestat mai ales n domeniul

interdiciei lexicale. Potrivit unor vechi eresuri (superstiii, prejudeci) - ale
cror rdcini sunt de cutat n animismul" primitiv (animism = form
primitiv a religiei, cnd oamenii credeau n spirite i n existena unor duhuri
ale obiectelor, plantelor, apelor etc.) oamenii se fereau s rosteasc numele
spiritelor" vrjmae, ale slbtciunilor, ale animalelor primejdioase.
Aa se explic, de pild, bogata terminologie a diavolului" n diferite
limbi, printre care i romna.
Potrivit cu nfirile pe care le ia i cu nsuirile pe care le arat, dracul
este : aghiu (sfntuleul"!), codea, comit, cornoratul, hdachi, mpeliatul,
micuul, mititelul, murgit, naiba, necuratul, nichipercea, sarsail, spurcatul,
tichiu etc, etc.
7.Sinonimele metaforice. Metaforele, in special cele poetice, sunt
sinonime unice, originale, deoarece ele fac imagine".
Intr-adevr, exist i altfel de metafore, cele lingvistice, pe care o lung
ntrebuinare le-a ntunecat.
In procesul comunicrii normale, noi ntrebuinm o multitudine de
expresii metaforice, dar imaginea" pe care ele o implic i-a pierdut strlucirea.
Terminologia corpului omenesc, de pild, servete adesea ca element de
construcie pentru metafore: ochi de zpad, umr de deal, coast de munte, gura
minei, braele Dunrii, creierii munilor, mruntaiele pmntului, inima pdurii,
picior de plai.
Toate aceste expresii intrnd in deprinderile lingvistice ale vorbitorilor, nu
mai sunt simite ca metafore.
Vorbitorii nu mai realizeaz acea balansare a fanteziei ntre propriu" i
figurat", n urma creia se produce sentimentul imaginii.

27

CAPITOLUL II. SINONIMIA

2.1. Definiie
Problema sinonimiei a fost amplu studiat i discutat de muli
cercettori: unii neag existena cuvintelor sinonime, iar alii au lrgit prea mult
sfera conceptului de sinonimie. (Al. Graur, Iorgu Iordan)
Pentru a fi considerate sinonime, nu este suficient ca dou cuvinte s fie
apropiate ca sens sau nrudite semantic.
Calitatea de sinonime nu se poate stabili dect prin aplicarea unor criterii
mult mai riguroase din punct de vedere tiinific, ceea ce este valabil i pentru
sinonimele frazeologice.
Una dintre numeroasele definiii ale sinonimiei este urmtoarea:
Sinonimia este acea relaie de sens care se stabilete ntre cuvinte care au
aproximative acelai sens i pot fi substituite unul cu cellalt n context.
Cea mai ampl discuie referitoare la problema sinonimei apare n
lucrarea: Probleme de sinonimie a lui Onufrie Vineler.
Dup opinia sa, sinonimele sunt cuvintele cu acelai sens sau cu sens
foarte apropiat i mai mult ori mai puin diferite ca form. Autorul acord atenia
cuvenit i substituiei dar afirm c aceasta este un criteriu suplimentar n
comparaie cu identitatea de sens.
Vineler ajunge la concluzia c sunt trei criterii de care trebuie s inem
seama cnd

vorbim de sinonimie: identitatea sau apropierea de sens,

identitatea naional i identitatea obiectelor.

Autorul ajunge la elaborarea unei complete definiii a sinonimelor:
acestea sunt cuvinte independente, diferite ca form dar identice sau apropiate
ca sens, care exprim aceeai noiune pe plan sincronic i n cadrul aceluiai
sistem, avnd posibilitatea de substituire i n cadrul aceluiai context fr ca
sensul contextului s fie alterat.
28

Sinonimia este un tip de relaie semantic (o legtur de sens) ce se

stabilete ntre cuvinte care au semnificaii att de apropiate, nct le considerm
identice. Ea constituie o modalitate de organizare a lexicului.
Exista 3 condiii pe care trebuie s le ndeplineasc cuvintele pentru a fi
sinonime:
1. Orice sinonimie presupune identitatea obiectului denumit (a
referentului).
2. Orice sinonimie presupune o situaie concret de comunicare. De aceea,
la determinarea ei trebuie s se in seama de repartiia dialectal a termenilor i
de repartiia stilistico-funcional a lor.
3. Contextul
Dou sau mai multe uniti de limba se pot afla n sinonimie dac
desemneaz n mod global acelai obiect n situaii n care distribuia dialectal
i cea stilistico-funcional sunt neglijate (contient sau nu)21.
Condiiile de sinonimie enumerate mai sus sunt rareori ndeplinite toate.
Dou sau mai multe uniti care satisfac toate condiiile sunt, de obicei, numite
sinonime perfecte, ca de exemplu: SMAL = EMAIL, NATRIU = SODIU,
GENEROZITATE = MRINIMIE, LIFT = ASCENSOR, NDEJDE =
SPERAN, LUNAR = SELENAR etc22.
Sinonimia perfect este ns privit cu rezerve n general i este cel mai
adesea, contestat. Aceasta apare de obicei in limbajul tiinific, unde termenii
provin din limbi diferite.
Trebuie s se fac o distincie clar ntre sinonimia din limb (sistem) i
cea din vorbire(actualizare).
Pentru ca dou cuvinte s fie considerate sinonime n sistem trebuie ca ele
s respecte obligatoriu toate condiiile amintite. O cercetare care s-ar opri aici ar
trebui s demonstreze pe baza unei metode riguroase:
a. identitatea termenilor sub aspectul coninutului lor semantic;
b. sub aspectul tipurilor de contexte n care sunt distribuii;
c. sub aspectul variantei stilistico-funcionale din care fac parte.
21

BiduVrnceanu, A., Narcisa Forscu, Limba romn contemporan. Lexicul, Bucuresti, Ed. Humanitas
Educational, 2005, partea a II a, Relaii semantice n limba romn contemporan, 4. Sinonimia, p. 91.
22
Bidu-Vrnceanu, Angela, Cuvinte si sensuri, Bucureti, Ed. tiinific i Enciclopedic, 1989, partea a II-a,
Cap. Sinonimia, p. 115.

29

Dar utilizarea unui termen ntr-un context lingvistic (ceea ce presupune i

o situaie de comunicare, adic un context situaional dat), transferul su dintr-un
limbaj ntr-altul, nclcarea restriciilor de combinare contextual, neglijarea
voit sau involuntar a unor trsturi de sens modific n practic (adic n
vorbire) raporturile de sinonimie. De aceea, o cercetare riguroas nu poate
neglija actualizarea acestei relaii.
Contextul este foarte important pentru ca pune in evidenta egalitatea
semantica a termenilor.
Exista sinonimie perfecta atunci cand putem inlocui un sinonim cu altul in
orice context. In cazul limbii romane acest lucru este foarte greu de realizat.
In interiorul unei serii de sinonime alcatuite numai in baza identitatii de
sens, termenii se comporta diferit si de aceea, cand suntem in situatia de a-i
utiliza intr-un enunt, seria se restrange, iar posibilitatile de optiune pentru un
cuvant sau altul sunt limitate.
Analiza contextuala cat si cea stilistica interfereaza, se implica reciproc,
mai ales ca valentele stilistice se estompeaza numai in contexte. Deci, desi unii
termeni functioneaza ca sinonime, echivalenta dintre ei este favorizata doar de
anumite contexte.
Exista fenomene lexicale precum : antonimia, omonimia, hiponimia,
polisemia, derivarea s.a.m.d. Doua cuvinte in sensul lor de baza pot coincide cu
sensurile lor derivate, insa cazurile unor astfel de coincidente sunt mai rare.
Posibilitatile de sinonimizare ale unui cuvant sunt determinate de valentele lui
semantice, de numarul sensurilor cuprinse in sfera lui semnatica.
Sunt situatii in care echivalenta dintre sinonime este valabila, adica
precizand care sunt limitele pe care limba le impune in utilizarea sinonimelor.
Doua cuvinte pot fi luate ca sinonime identice pe baza definitiei din dictionar si
nu pot fi diferentiate prin nimic conform indicatiilor din dictionar, dar fac parte
din varianta literara a limbii. Datorita coincidentei semantice si stilistice acestea
sunt considerate sinonime in mod restrans.
Restrangerile contextuale nu functioneaza de obicei in cazul sinonimelor
cu un singur sens care include orice posibilitate de confuzie. In concluzie
30

inlocuirea lor devine posibila numai in situatia care favorizeaza neglijarea

diferentelor de sens.
Exista situatia in care se poate incalca conditiile sinonimiei avandu-se in
vedere diferentele dintre termenii cvasi-echivalenti si astfel inceteaza sa mai
functioneze ca sinonime.
Motivele care determina neglijarea diferentelor tin fie de necunoasterea
acestora, fie de multiplele modificari ale perspectivei pe care le introduce
situatia concreta de comunicare, tocmai de aceea ele sunt dificil de sistematizat .

2.2. Tipuri se sinonimie

A.Sinonimia lexical
n definirea sinonimiei lexicale, att n lingvistica general, ct i n cea
romneasc, exist dou direcii : una semantic i una structural. Definiiile
de tip semantic prezint sinonimele lexicale ca fiind dou expresii (cuvinte,
grupuri de cuvinte, enunuri) cu form diferit i cu acelai sens
(Ducrot/Schaeffer 1996 : 310). n lingvistica romneasc, aceste sinonime sunt
definite ca fiind complexe sonore diferite, dar cu acelai neles (Graur, Stati,
Wald 1971 : 267) sau cuvinte diferite ca form (diferite n planul expresiei) care
sunt apropiate sau identice ca sens23. O alt definiie de tip semantic, dar n
termeni saussurieni (vezi Graur, Stati, Wald 1971 : 267) prezint sinonimele
lexicale ca semnificai diferii care exprim aproximativ acelai semnificat.
Dup cum se observ, dei folosesc o terminologie diferit, majoritatea
lingvitilor sunt de acord cu definirea sinonimelor lexicale drept corpuri fonetice
diferite care transmit aceeai informaie.
Un alt gen de definiie este reprezentat de direciile de tip structural,
bazate pe principiul comutabilitii. n lingvistica general (vezi DLSL),
sinonimele sunt prezentate ca avnd dou accepii diferite : doi termeni sunt
sinonimi cnd au posibilitatea de a se substitui unul celuilalt ntr-un singur enun
izolat sau doi termeni sunt sinonimi cnd sunt substituibili n toate contextele. i
23

Vezi Iordan/Robu 1978 : 269; Iordan 1956 : 42; erban/Evseev 1978 : 188; Zugun 2000 : 230. Elena DNIL

31

n lingvistica romneasc, specialitii au folosit principiul comutabilitii n

definirea sinonimelor lexicale (vezi erban/Evseev 1978 : 191) : sinonimele sunt
att cuvinte cu sensuri absolut identice, ct i cuvinte cu sensuri apropiate ce
permit substituirea lor n anumite contexte, fr a se pierde din vedere
identitatea obiectului desemnat. n literatura de specialitate exist i definiii
care mbincele dou direcii menionate, opiune care ni se pare cea mai
convenabil (vezi DLSL) : sinonimele sunt uniti lexicale diferite cu acelai
semnificat i care sunt substituibile unele celorlalte.
O alt problem legat de sinonimia lexical i care apare i la
sinonimia la alte nivele ale limbii este cea a clasificrii n sinonime absolute
(perfecte) i sinonime pariale (relative). Cei mai muli specialiti accept
existena sinonimelor absolute cu unele restricii, apreciind c numrul lor nu
este mare pentru c ele reprezint un lux nepermis n limb (vezi Iordan
1956 : 44 i erban/Evseev 1978 : 191). Din punct de vedere semantic, stilistic
i expresiv, cuvintele identice sunt redundante i, ca atare, n contradicie cu
funciile i economia limbii care nu le tolereaz i le difereniaz, aprnd
nuane de sens, nuane stilistice etc. De aceea sinonimele absolute sunt puine ca
numr. i definirea sinonimiei absolute poate fi vzut pe dou direcii : una de
tip structural sunt sinonimi termenii substituibili reciproc n toate contextele
(vezi DLSL i Stati 1972 : 165) i alta de tip semantic sinonimia lexical
absolut apare ntre termenii (sensurile) care exprim aceeai realitate i care
totodat aparin aceluiai plan al limbii (Seche 1977 : 221). Acest lingvist
opteaz pentru termenul sinonimie absolut i nu pentru sinonimie perfect
(pentru c nu este vorba de opoziia perfect/imperfect), cellalt termen ar fi
sinonimie circumstanial (raportul dintre termeni ce exprim aceeai realitate,
dar aparin unor planuri extralingvistice diferite ale limbii). Ali lingviti (vezi
erban/Evseev 1978 : 192) opun sinonimiei absolute, sinonimia parial sau
relativ (cu deosebiri prin nuane semantice, prin valori stilistice, prin sfera de
utilizare sau prin posibilitatea de combinare cu alte cuvinte), iar alii (vezi
32

Bulgr 1959 : Probleme de sinonimie morfologic n limba romn ) propun i o

treapt intermediar sinonimia aproximativ (suprapunere a sferei semantice
n cea mai mare parte).
Ceea ce intereseaz aici este opoziia sinonime absolute (identitate
absolut n planul coninutului i substituirea n toate contextele) i sinonime
relative (identitate relativ n planul coninutului), care poate fi regsit i la
sinonimia la alte nivele ale limbii. De altfel, vorbind despre clasificarea
sinonimelor lexicale, unii lingviti ating i problema sinonimelor morfologice,
sintactice, fonetice etc.
Este interesant de menionat i funcia (sau funciile) pe care le are
sinonimia.
Aa cum artam n introducere, sinonimia are la baz nevoia de
expresivitate, justificndu-i existena n sistemul limbii prin polisemantism.
Funciile sinonimelor n vorbire se refer la procesul de selecie n urma cruia
se gsete cuvntul potrivit din seria sinonimic, dar i la relaiile dintre
sinonime i funciile lor cnd sunt folosite n acelai context. Sinonimele sunt
elemente active n limb, care mresc potenialul ei expresiv, capacitatea de
precizare i exactitate a sensului (Iordan/Robu 1978 : 271).
De la sinonimia lexical la sinonimia la alte nivele ale limbii
Exist fapte de limb comparabile la diversele nivele ale limbii; elemente
sau mijloace specifice unui compartiment sunt folosite i n altul, pentru c
domeniile lexicologiei, morfologiei i sintaxei nu pot fi difereniate net unele de
altele.
Interpenetraia morfologiei, sintaxei i lexicologiei se explic prin natura,
n fond identic, a tuturor faptelor de sincronie; ntre ele nu poate exista nici o
limit trasatdinainte (Saussure 1998 : 139).
Dac despre sinonimia lexical se vorbete nc din antichitate, nu acelai
lucru se poate spune i despre utilizarea acestui termen n gramatic (morfologie
i sintax), fonetic i stilistic. n gramaticile mai vechi exist conceptul de
sinonimie, dar nu se folosete termenul, se cunoate, se vorbete despre
sinonimie, dar fr a fi numit ca atare. n gramaticile mai noi, termenul a
33

nceput s fie utilizat. Este adevrat c sensul su etimologic (gr. cu

acelai, nume) nu se potrivete faptelor de limb numite ca atare n
morfologie, sintax etc., dar este cel mai apropiat. La fiecare nivel, sinonimia
nseamn altceva, prelund de la sinonimia lexical numai conceptul, ideea
general (aceeai, acelai de exemplu, aceeai informaie gramatical de tip
categorial la sinonimia morfologic) aplicat, adaptat la nivelul respectiv.
Pornind de la definiia sinonimiei lexicale sunt sinonime lexicale dou
corpuri fonetice diferite care transmit aceeai informaie semantic i sunt mai
mult sau mai puin substituibile n context putem generaliza i stabili o
definiie i pentru sinonimia fonetic (sunt sinonime fonetice dou foneme care
apar n acelai cuvnt, cu aceeai funcie), sinonimia morfologic (sunt sinonime
morfologice dou structuri morfologice ce transmit aceeai informaie
gramatical de tip categorial) i pentru sinonimia sintactic (sunt sinonime
sintactice dou structuri sintactice care transmit aceeai informaie sintactic),
urmnd s detaliem n studiul nostru problema sinonimiei morfologice.
Pentru alte aspecte legate de clasificarea sinonimelor lexicale, vezi
HoarLzrescu 1999 : 18, unde se vorbete de pseudo-sinonime lexicale,
necomutabile n context, avnd dependen contextual : ap adnc,
sentiment adnc.
B. Sinonimia morfologic
Problema acestui tip de sinonimie apare n studii de specialitate relativ
recente i puine ca numr. Primul lingvist care s-a ocupat n mod explicit de
problema sinonimelor gramaticale (morfologice i sintactice) este B. Lafaye
care, n studiul Trait des synonymes gramaticaux, Paris, 1841, distinge
sinonimele propriu-zise (cele cu radical deosebit, de tipul abandonner
dlaisser) de sinonimele gramaticale, pe care le definete ca avnd acelai
etimon i ale cror diferene depind de anumite mprejurri gramaticale (de
exemplu, substantivele sinonime difer prin numr ruine ruines; prin articol
ouvrage d'esprit ouvrage de l'esprit; verbele, prin diateze attaquer
s'attaqueretc.) (Poalelungi 1960 : 341).
34

n lingvistica romneasc, studiile despre sinonimele morfologice, n mod

explicit, apar abia n secolul al XX-lea, pentru c, dup cum am artat deja, dei
conceptul de sinonimie exista n gramatic, nu se folosea termenul. n anul
1960, Gh. Poalelungi public un studiu intitulat Sinonimia gramatical, n care
ncearc s fixeze obiectul acestui tip de sinonimie, indicii gramaticali necesari
sinonimiei, dnd urmtoarea definiie: sinonime gramaticale trebuie considerate
construciile care prezint un deplin paralelism gramatical i care se deosebesc
numai prin acele elemente care reprezint nelesul gramatical dat (Poalelungi
1960 : 346).
Lingvistul mai precizeaz c sinonimia gramatical se bazeaz pe
existena unor nelesuri gramaticale comune i c are ca principiu de baz
comutabilitatea (Poalelungi 1960 : 349).
Sorin Stati propune o alt definiie de aceast dat, se specific, a
sinonimiei morfologice identitate lexical asociat anumitor opoziii suprimate
ale coninutului gramatical (de exemplu, opoziii de mod, forme flexionare
opuse att prin nlnuirea formelor, ct i prin anumite morfeme gramaticale :
poate veni poate s vin ) (Stati 1966 : 133).
Un alt studiu n care se prezint pe larg i problema sinonimiei
morfologice este cel al Luminiei HoarLzrescu, n care se definesc
sinonimele morfologice ca fiind cuvinte cu organizare morfematic diferit sau
mijloace formale diferite prin care se transmite aceeai informaie gramatical
de tip categorial (Hoar-Lzrescu 2000 : 21).
Autoarea identific, ca i la sinonimia lexical, dou grade de sinonime
morfologice, n funcie de identitatea sau non-identitatea informaiei semantice a
elementelor ce intr n relaie sinonimic de tip morfologic :
sinonime morfologice de gradul I, caracterizate prin organizare
morfematic diferit i prin identitate att la nivelul informaiei de tip
gramatical, categorial, ct i al informaiei semantice (I-am dat cartea lui Ion/Iam dat cartea biatului);
sinonime morfologice de gradul al II-lea, caracterizate prin organizare
morfematic diferit, prin identitate la nivelul informaiei gramaticale
35

categoriale i prin lipsa identitii semantice (de exemplu, genitivul

neprepoziional din Paginile criierau nglbenite, cu genitivul prepoziional
din Copiii stau n jurul mesei).
Sinonimia morfologic, identificat cu sinonimia categoriilor prilor de
vorbire i denumit sinonimie gramatical (opus sinonimiei sintactice) apare i
la Vineler 1983 : 17, dar fr alte precizri, n cadrul tipurilor de sinonime.
De asemenea, specialistul prezint i ali termeni substituibili celui de
sinonimie

gramatical

echivalen,

paralelism,

identitate,substituire,

coresponden etc. (Poalelungi 1960 : 341)

Probleme de sinonimie morfologic n limba romn
Sinonimele morfologice, numite i alomorfe, sunt menionate i la Zugun
2000 : 231, tot n cadrul clasificrii sinonimelor, fr alte precizri.
Dup cum se poate observa, numrul studiilor care au ca obiect sinonimia
morfologic este foarte redus. Specialitii (vezi Poalelungi 1960 i HoarLzrescu 2000) opteaz pentru meninerea informaiei gramaticale comune
(dup modelul sinonimiei lexicale) i consider comutabilitatea principiu de
baz.
Diferenierile care se impun n critica definiiilor vizeaz identificarea
elementului care ine de planul expresiei. Astfel, Gh. Poalelungi vorbete de
construcii ce se deosebesc prin modul de reprezentare al informaiei gramaticale
categoriale, nepreciznd dac aceste construcii au legtur cu o unitate lexical
comun. Sorin Stati vorbete tocmai despre o identitate lexical n planul
expresiei asociat unor opoziii suprimate ale coninutului gramatical.
Luminia Hoar-Lzrescu face o distincie clar n acest sens, stabilind
dou grade de sinonimie morfologic pe baza identitii sau a nonidentitii i
din punct de vedere semantic.
Definiia lui Gh. Poalelungi introduce ca element de noutate sintagma
paralelism gramatical, pe care o explic prin existena valorilor multiple ale
instrumentelor gramaticale.
Sorin Stati vorbete de opoziii suprimate ale coninutului gramatical
(aceeai informaie gramatical transmis prin dou mrci iniial diferite).
Faptul c, n caz de sinonimie morfologic, transmiterea aceluiai coninut
36

gramatical se poate face prin flective diferite (pentru exprimarea unei singure
categorii gramaticale pot aprea mai multe mrci) duce la identificarea situaiei
de redundan, opus sincretismului care nseamn c o singur marc poate
trimite la mai multe categorii gramaticale.
Ar trebui precizat i un posibil motiv al apariiei fenomenului sinonimic,
aa cum l-a explicat Al. Graur : variante lingvistice noi apar din ntmplare, fr
s aduc nuane noi de sens, prin simplul joc al influenelor reciproce ntre
diversele compartimente ale limbii; se creeaz astfel, pentru una i aceeai
categorie gramatical, dou forme (Graur 1960 : 141). n timp, una din cele dou
forme dispare sau capt o nuan semantic nou.
Categoriile gramaticale constituie expresia lingvistic a unor categorii
logice, adic a unor raporturi stabilite de mintea omului ntre noiuni (care
corespund n realitate raporturilor dintre entiti i caracteristicile lor).
Ele au o form categorial(marca categoriei uneori, o singur marc
poate indica, de exemplu, toate categoriile gramaticale ale numelui : gen, numr
i caz) i un coninut categorial (raportul stabilit de mintea omului ntre noiuni)
(Dimitriu 1999 : 12).
Cei mai muli lingviti romni Elena Dnil recunosc opt categorii
gramaticale (gen, numr, caz, persoan, comparaie, diatez i timp), exist, ns,
i specialiti care mai admit i alte categorii gramaticale.
Categoria gramatical a comparaiei
Numit uneori i categoria gramatical a intensitii (vezi Iordan/Robu
1978 : 34, Irimia 1997 : 89 i GALR I : 154), aceast categorie are drept
coninut intensitatea sau msura n care se afl fie o caracteristic la o singur
entitate sau aciune, n circumstane diferite sau la entiti ori aciuni diferite,
indiferent de circumstane (vezi Dimitriu 1999:20), reprezentnd particularitatea
specific a adjectivului fa de substantiv i pronume, privind semantic
adjectivul, iar n grupul verbal, adverbul (GALR I : 154).
Majoritatea gramaticilor menioneaz trei grade de intensitate/de
comparaie : gradul pozitiv (om bun), gradul comparativ cu cele trei valori
(comparativ de superioritate, de egalitate i de inferioritate, exprimnd
37

intensitatea mai mare, egalsau mai mic : el nva mai bine ca ieri el nva
la fel de bine ca ieri el nva mai puin bine ca ieri) i gradul superlativ
caracteristica apare la o intensitate superioar, prin comparare cu alte
entiti/aciuni (el nva cel mai bine dintre toi) sau frcomparare evident,
fr raportare la alte repere (el este foarte bun).
Marca acestor grade este zero la pozitiv i concret la comparativ i
superlativ, reprezentat prin cuvinte-flectiv (mai, foarte, extraordinar de etc.).
Sinonimia morfologic la aceast categorie gramatical este evident n
exprimarea superlativului absolut, care cunoate o multitudine de realizri
pentru transmiterea aceleiai informaii gramaticale categoriale.
Astfel, sunt sinonime morfologice adverbele-flectiv, sintetice i analitice
de tipul : foarte (fata este foartefrumoas), tare (fata este tare frumoas), prea
(fata este prea frumoas), grozav de/extraordinar de/teribil de/att de/aa de etc.
(fata este grozav de/extraordinar de/aa de frumoas).
Sunt sinonime morfologice i dou structuri de tipul : un caz foarte rar (cu
superlativul absolut marcat prin adverb-flectiv sintetic) i un caz rarisim (cu
superlativul absolut marcat prin sufixul gramatical -isim : rarisim < lat.
rarissimus, fr. rarissime, it. rarissimo).
Sinonimia morfologic se poate observa i la marcarea superlativului
absolut n limbajul oamenilor culi, prin prefixoide ca arhi-, extra-, hiper-,
super-, supra-, ultra-, preluate mai ales din sau create dup francez sau din alte
limbi neolatine, cu ajutorul crora iau natere formaii romneti ca arhicunoscut
(sinonim, de exemplu, cu foartecunoscut), extradur, hiperemotiv etc. (vezi
Dimitriu 1999 : 205).
Sunt sinonime morfologice structuri cu mrci nespecifice ca : lungirea i
repetarea vocalelor (Buuun treab!) sau geminarea consoanelor (S-a fcut
galllben la fa!) (GA : 32, GALR II : 164), utilizarea unor cuvinte mai ales
adverbe ce exprimun grad superior al intensitii, n context (frumoas foc),
repetarea adjectivului (o minciun mare-mare) sau a unor substantive ce indic,
din punct de vedere semantic, anumite caracteristici (voinicul voinicilor),
38

construcii exclamative (Ce frumoas e!), determinarea adjectivelor prin anumite

structuri analitice care s exprime o msur.
Se mai admit i categoria determinrii, categoria aspectului.Probleme de
sinonimie morfologic n limba romnsuperioar a intensitii caracteristicii
(amrt la culme, frumos de mama focului, harnic nevoie mare).
Aiax devenise cel mai prima urmritor al cerbilor i apilor rnii.
(Sadoveanu 1999 : 141)
n trapul calului, vine fr grij cu ochii pe sus, pe deasupra tarlalelor, n
albastrul zilei acesteia, dumnezeiesc de frumoas. (Petrescu 1980 : 224)
Formele de superlativ absolut n absena mrcilor specializate deja
menionate ale acestui grad de comparaie, caracterizeaz vorbirea popular i
familiar, de aici fiind preluate i de stilul beletristic, unde se realizeaz prin
mijloace diferite.
Aceste forme sunt sinonime morfologice cu formele superlativului absolut
marcat cu mrci specializate, dar fr a fi egale din punct de vedere stilistic
(Hoar-Lzrescu 1999 : 30).
Un caz aparte l constituie structurile de tipul bolnav de moarte, a mncat
de speriat, crora unii specialiti le atribuie o semnificaie consecutiv (vezi GA
II: 286 a mncat de speriat, unde de speriat este analizat drept complement
circumstanial consecutiv).
Este vorba de fapt de un caz de sinonimie morfologic : structuri diferite
(a mncat de speriat/a mncat foarte mult) transmit aceeai informaie
gramatical ideea de superlativ absolut. Aceste structuri sunt sinonime numai
cu superlativul absolut, cu negarea celui relativ.
Dei nu este un termen propriu morfologiei, considerm c conceptul de
sinonimie morfologic reprezint o realitate lingvistic probat prin numeroase
exemple care demonstreaz c dou sau mai multe structuri diferite
morfematice, care s fie totui legate prin informaia semantic, pot transmite
aceeai informaie morfologic (categorial), innd cont de principiul
comutabilitii n context.

39

Sinonimia fonetic. Problema sinonimelor fonetice a fost tratat pentru

prima dat n lingvistica romneasc de ctre stilisticianul Gheorghe I.
Tohneanu.
Acesta consider c tipologia sinonimiei este mult mai divers dect s-a
considerat pn acum deoarece ea este ntlnit n toate compartimentele limbii.
n lucrrile sale: Dincolo de cuvnt, Studii de stilistic i versificaie,
Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1976; Studii de stilistic, poetic
i semantic (Cluj-Napoca, 1980), Gheorghe I. Tohneanu prezint i
argumenteaz aceast problematic: Poposind, acum, la nivelul sunetelor, se
poate accepta, cred, afirmaia c ntre forma literar i cele neliterare ale
aceluiai cuvnt fie ele populare, regionale sau artistice, se poate constitui un
raport de sinonimie fonetic.
n articolul Sinonimia fonetic la Sadoveanu autorul remarc n
naraiunea propriu-zis acolo unde scriitorul se desprinde de personaje,
obiectivndu-se, Sadoveanu refuz categoric accesul regionalismelor
stridente.
Numai n dialog, adic atunci cnd prozatorul cedeaz locul i d
cuvntul personajelor sale,

identificndu-se, pn la un punct i

ntr-un

anumit sens cu fiecare dintre ele aceste restricii observate cu consecven n

naraiune, pot fi sensibil atenuate.
Eroii lui Sadoveanu aparin unei anumite zone geografie, unui anumit
mediu social sau unei epoci bine determinate.
Cnd fonetismele regionale ptrund n naraiune povestitorul insereaz
n propria sa expunere frnturi de gnd ale personajelor, recurgnd la tehnica
monologului sau a stilului indirect liber.
Urmtoarele exemple la care apeleaz Sadoveanu sunt concludente pentru
a distinge lingvistic cele dou straturi ale operei literare (narativ i dialogat):
biet / biat, camr / cmar, hulpe / vulpe.
n aceste dublete primul element al perechii sinonimice este folosit n
dialog, iar cel de-al doilea este ntlnit n cellalt strat al operei literare cel
narativ.
40

Astfel, Tohneanu arat c n ultima vreme se discut din ce n ce mai

intens despre sinonimia dincolo de cuvnt, adic n afara vocabularului.
C.Sinonimia sintactic este mult mai bine reprezentat n limba romn.
Mioara Avram1 acord sinonimiei sintactice un important capitol, n care
nici unul dintre aspectele importante ale acestui tip de sinonimie nu este omis.
Dintre exemplele date de autoare, urmtorul trebuie remarcat, deoarece
evideniaz echivalena semantic ntre dou specii diferite de atribute
(adjectival i substantival): cmin studenesc i cmin de studeni.
Se poate stabili un raport de sinonimie i ntre un atribut opoziional i
unul substantival genitival: luna iulie i luna lui iulie; ntre un predicat verbal i
unul nominal: i datorez i i sunt dator; ntre un complement direct i un
complement indirect: te ajut i i ajut.
Un alt exemplu interesant de sinonimie sintactic l reprezint
contragerea unei propoziii ntr-o parte de vorbire, avnd acelai sens i de
asemenea procedeul de expansiune - dezvoltarea unei pri de propoziie ntr-o
propoziie cu acelai sens.
Sinonimia gramaticala
Sinonimia gramaticala s-a aflat si ea in atentia mai multor cercetatori
romani, (G.I. Tohaneanu, Dincolo de cuvant, Studii de stilistica si versificatie,
Bucuresti, E.S.E, 1976; Gh. Doca, Limba romana III - Probleme de sinonimie
si cultivare a limbii, Editura Universul, Bucuresti, 1996) chiar daca pare a fi mai
putin importanta pentru stilistica, arta literara si lexicografie. Desigur, atentia
care i-a fost acordata nu poate fi comparata cu cea a sinonimiei lexicale.
Astfel, Gheorghe Doca pledeaza pentru o gramatica sinonimica a limbii
romane pe care o considera necesara. De asemenea autorul precizeaza ca
sinonimia gramaticala nu trebuie limitata la sintaxa. In sinonimia gramaticala
sunt incluse si forme sau constructii gramaticale care apartin morfologiei. Este
evidenta echivalenta dintre prezent si viitor in constructii ca: ma intorc peste o
ora = ma voi intoarce peste o ora, sau echivalenta dintre imperfectul indicativ si
perfectul conditional: daca-mi scriai, iti aduceam cartea = daca mi-ai fi scris,
ti-as fi adus cartea.
41

Alte exemple de sinonime morfologica citeaza Mioara Avram - sinonimia

dintre diferite tipuri de viitor: voi veni-oi veni-am sa vin-o sa vin.
Des intalnita este si sinonimia morfologica desinentiala - se realizeaza cu
ajutorul desinentelor care sunt morfeme flexionare sinonime (-e si -i cu ajutorul
carora se formeaza pluralul substantivelor feminine sau -e si -uri folosite pentru
formarea pluralului substantivelor neutre).
De la Gheorghe Doca, am inteles ca numai variantele morfologice libere
pot fi considerate sinonime gramaticale. In aceasta categorie se incadreaza
forme paralele de singular (astm si astma, bulgar si bulgare), apoi unele forme
duble de plural (clesti-cleste, seminare-seminarii), unele forme de genitiv, dativ
articulat - duble sau triple (tarancei si tarancii iar in D.O.O.M., chiar bunicai,
bunicii, bunichii), variante verbale: inseamna si insemneaza, ignora si
ignoreaza, indruma si indrumeaza.
Problema sinonimelor fonetice a fost tratata pentru prima data in
lingvistica romaneasca de catre stilisticianul Gheorghe I. Tohaneanu. Acesta
considera ca tipologia sinonimiei este mult mai diversa decat s-a considerat pana
acum deoarece ea este intalnita in toate compartimentele limbii.
In lucrarile sale: Dincolo de cuvant, Studii de stilistica si versificatie,
Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976; Studii de stilistica, poetica
si semantica (Cluj-Napoca, 1980), Gheorghe I. Tohaneanu prezinta si
argumenteaza aceasta problematica: Poposind, acum, la nivelul sunetelor, se
poate accepta, cred, afirmatia ca intre forma literara si cele neliterare ale
aceluiasi cuvant fie ele populare, regionale sau artistice, se poate constitui un
raport de sinonimie fonetica.
In articolul Sinonimia fonetica la Sadoveanu autorul remarca In
naratiunea propriu-zisa acolo unde scriitorul se desprinde de personaje,
obiectivandu-se, Sadoveanu refuza categoric accesul regionalismelor
stridente. Numai in dialog, adica atunci cand prozatorul cedeaza locul si da
cuvantul personajelor sale,

identificandu-se, pana la un punct si

42

intr-un

anumit sens cu fiecare dintre ele aceste restrictii observate cu consecventa in

naratiune, pot fi sensibil atenuate.
Eroii lui Sadoveanu apartin unei anumite zone geografie, unui anumit
mediu social sau unei epoci bine determinate.
Cand fonetismele regionale patrund in naratiune povestitorul insereaza
in propria sa expunere franturi de gand ale personajelor, recurgand la tehnica
monologului sau a stilului indirect liber. Urmatoarele exemple la care apeleaza
Sadoveanu sunt concludente pentru a distinge lingvistic cele doua straturi ale
operei literare (narativ si dialogat): baiet / baiat, camara / camara, hulpe / vulpe.
In aceste dublete primul element al perechii sinonimice este folosit in
dialog, iar cel de-al doilea este intalnit in celalalt strat al operei literare cel
narativ.
Astfel, Tohaneanu arata ca in ultima vreme se discuta din ce in ce mai
intens despre sinonimia dincolo de cuvant, adica in afara vocabularului.
Sinonimia frazeologica in limba romana
Este greu de precizat cine a introdus termenul de sinonimie frazeologica
in lingvistica generala, de unde a patruns in lingvistica romaneasca.
Din bibliografia care insoteste Frazeologia limbii romane de Gheorghe
Coltun, aflam ca mai multi cercetatori din fosta Uniune Sovietica au inceput
studiul sinonimiei frazeologice incepand cu anii 70, deceniul al VII-lea secolul
trecut sau mai devreme.
Termenul de sinonimie frazeologica apare pentru prima oara in lingvistica
romaneasca la Ametista Evseev (1969) si apoi la Gheorghe I. Tohaneanu in
studiul Sinonimia dincolo de cuvant. Dupa ce se refera la problema sinonimiei
sintactice, Gheorghe I. Tohaneanu atrage atentia asupra unei noi categorii de
sinonime, aducand exemple din opera lui Sadoveanu.
Chiar daca si alti lingvisti s-au referit la sinonime frazeologice, acest tip
de sinonime a continuat sa fie ignorat in lingvistica romaneasca sau au fost
denumite sinonime figurate, sinonime perifrastice sau sinonime perifrastice
figurate.
Stefan Munteanu in Sinonimia lexicala in limba artistica a lui Mihail
Sadoveanu foloseste termenul de sinonimie frazeologica, perifrastica. Dar sfera
43

conceptului de perifraza este mult mai vasta decat cea a termenului de unitate
frazeologica.
Nici dictionarele de termeni lingvistici nu se refera la sinonimele
frazeologice, fie sunt inregistrate decat in mod exceptional, sau sunt numite in
alt fel.
Dupa ce au fost intens studiate celelalte tipuri de sinonime in afara celor
lexicale, se poate preciza ca doua sau mai multe unitati frazeologice sunt
sinonime daca au acelasi sens, sau sens apropiat. Oricat de diferita ar fi forma
lor, intre ele se poate stabili un raport de sinonimie daca au acelasi referent iar
din punct de vedere gramatical au aceeasi functie. Pentru a stabili daca intre
doua sau mai multe combinatii lexicale exista o relatie de sinonimie, proba
substitutiei este si in acest caz relevanta.
Sinonimele frazeologice pot acoperi sintagme stabile, propozitii simple
sau dezvoltate si chiar fraze intregi.
O problema interesanta in lingvistica romaneasca referitoare la sinonimia
frazeologica o constituie delimitarea sinonimelor frazeologice de variantele
frazeologice. In rezolvarea acestei probleme atat de controversate trebuie sa
tinem seama de un criteriu extralingvistic extrem de important frecventa. Pe
langa acest criteriu trebuie sa tinem seama si de vechimea si atestarile din
dictionare.
Dar, mai intai, este necesar sa tinem seama de preferintele si de vointa
majoritatii vorbitorilor. In exemplul: a trage mata de coada expresie mai veche
si mai des folosita decat a trage pisica de coada ultima este o simpla varianta a
primei.
In cazul: a privi ca mata-n calendar si a se uita ca mata-n calendar, este
mai greu de stabilit raportul dintre acestea. Problema poate fi rezolvata prin
acceptarea unor variante literare libere si in frazeologie. Alte exemple de acest
fel sunt si: de asta data de data aceasta. Intre a pune ramasag a face
prinsoare, avem de-a face cu un raport de sinonimie frazeologica, iar in cazul: a
pune ramasag a face ramasag nu se poate vorbi de o relatie de sinonimie
frazeologica, pentru ca luand in considerare criteriul frecventei a pune
44

ramasag se bucura de mai multe atestari decat a face ramasag aceasta din
urma fiind o varianta in raport cu expresia originara.
Serii frazeologice si serii perifrastice
Seriile sinonimice frazeologice nu ar trebui confundate cu seriile
sinonimice perifrastice.
Distinctia dintre perifraza si unitate frazeologica este justificata de faptul
ca mai multi lexicologi nu sunt de acord cu modul in care este folosit la noi
termenul de perifraza. Astfel C. Dimitriu in Gramatica limbii romane explicata.
Morfologia foloseste termenul de perifraza referindu-se la locutiune, expresie si
la gruparea libera de cuvinte, nefacandu-se nici o distinctie intre acesti termeni.
Exista, desigur locutiuni si expresii care pot fi considerate si ele un
anumit gen de perifraze figurate, dar, in afara de acestea si de cele care sunt
considerate inovatii in stilul beletristic, sunt numeroase perifrazele (grupuri
libere de cuvinte) care apar in procesul comunicarii si care nu intereseaza in
cazul sinonimiei.
Perifraza nu este in mod obligatoriu si expresiva sau figurata. Una dintre
cele mai bogate serii de sinonime frazeologice este cea prin care se exprima in
limba noastra notiunea denumita de verbul a muri.
Vom enumera expresiile despre care nu exista nici o indoiala ca sunt
unitati frazeologice, deoarece au o frecventa foarte mare in limba actuala si sunt
inregistrate in principalele lucrari de specialitate incepand cu Dictionarul
Academiei: a inceta din viata, a-si da sufletul, a-si da sfarsitul, a-si da duhul,
a-si da ultima suflare, a trece la cele vesnice, a trece in lumea dreptilor, a intra
in mormant, a i se curma zilele, a da ochii peste cap, a-l lua moartea, a-l lua
Dumnezeu, a pune mainile pe piept, a face plaja la lumina lumanarii.
Spre deosebire de frazeologismele citate si de altele, care, in marea lor
majoritate, constituie deja fapte de limba, exista si numeroase perifraze care
exprima ideea de moarte, insa ele nu reprezinta altceva decat inovatii
individuale scriitoricesti fara nici o perspectiva de generalizare.
In stilul sadovenian intalnim: a se duce intr-o lume mai buna, a se duce
pe calea tuturor, a se duce pe celalalt taram, a trece in intunericul cel vesnic
Alte tipuri de sinonimie:
45

A. Sinonimia de tip publicistic

Este cel mai controversat dintre stiluri, datorit recentei sale dezvoltri
(existena acestui stil a fost contestat de Ion Coteanu).
Argumente n favoarea existenei acestui stil au fost aduse de Al. Graur,
Gh. Bolocan, Iorgu Iordan, Th. Hristea.
Exemplu de perechi sinonimice:
- arbitru (din francez) i cavaler al fluierului;
- bodyguard (din englez) i gard de corp, (din francez) garde du
corps;
- businessman (din englez) i om de afaceri, (din francez) homme
daffaire;
- cinematograf i a aptea art (din francez) le septieme art.
Existena a dou sinonime (unul lexical i altul frazeologic) i permite
unui gazetar s foloseasc i sinonimul metaforic: ciuma roie n locul
arhicunoscutului comunism.
B. Sinonimia de tip tehnico-tiinific
Acesta este cel mai bogat n sinonime lexico-frazeologice. Bogia
acestui stil rezult din varietatea de tiine i ramuri ale acestora.
Am prezentat n continuare o list cu exemplele cele mai uzuale:
- alternator i generator electric;
- alumin i oxid de aluminiu;
- behaviorism i psihologia comportamentului;
- computer i calculator electronic;
- feed-back i conexiune invers;
- maternitate i cas de nateri;
- naturoterapie i medicina naturii;
- pneumonie i aprindere de plmni;
- tartru piatr dentar;
- varicel vrsat de vnt.
C. Sinonimia de tip juridico-administrativ
Stilul juridico-administrativ face parte din variantele funcionale
neexpresive ale limbii literare.
Exemplu:
- constituie i lege fundamental;
- parlament for legislativ i organ legislativ;
- tribunal i palat de justiie;
- infraciune i fapt penal;
- legitimaie i carte de identitate;
- a nfia i a lua de suflet;
46

- a divora i a da divor.
D.Sinonimia de tip artistic
Frazeologismele din cadrul acestui stil pot fi clasificate n:
- frazeologismele care sunt preluate de scriitori, din limba comun (cult
i popular);
- cele pe care le creeaz scriitorii i care, de cele mai multe ori rmn la
stadiul de inovaii artistice individuale.
La Eminescu luna apare ca stpna mrii, copila cea de aur, regina
nopii moart, al nopilor monarh.
Un vorbitor obinuit n limba comun n-ar folosi aceti termeni, iar
acetia nu vor ptrunde niciodat n limba comun.
Astfel de exemple le ntlnim i n operele lui Sadoveanu, Cobuc etc.
Pentru c frazeologismele din aceast categorie sunt att de diferite fa
de cele din limba comun, ele ar putea fi numite frazeologisme literare,
frazeologisme lingvistice.
Distincia dintre aceste dou tipuri de frazeologisme pornete de la
distincia care se face ntre stilistica lingvistic i cea literar.
Deosebirea, ns, nu este uor de fcut n toate cazurile, dar uneori este
foarte clar, de exemplu: cuc ardelenesc pentru pupz - ntlnit la Creang i
B.P. Hadeu.
2.3. Rolul sinonimiei n literatur
Textele literare ne pun n fa nenumrate ipostaze ale celor dou
componente cantitative i calitative ale sinonimiei, ale bogiei vocabularului.
Creaia scriitorilor oglindete cel mai bine ntreaga bogie a limbii, cu
totalitatea ariilor istorice i geografice ale graiurilor, cu achiziiile i inovaiile
care i pun n eviden expresivitatea accentund rolul polisemiei i mai ales al
sinonimiei.
Fr operele scriitorilor, limba noastr nu ar fi azi la fel de bogat, pentru
c s-ar limita la elementele ablon, moderne, neologice, evitnd sinonimia i
construcii expresive vechi, populare.
n poezia Singurtate Eminescu releva paradoxul limbajului artistic:
nnoirea imaginii poetice prin nvechirea vocabularului, folosind sinonime din
tezaurul istoric al limbii naionale. Dup ce poetul scrisese varianta: Intr-n
47

codrul de-ntuneric / O icoan de lumin schimb textul: n privazul negru-al

vieii-mi / E-o icoan de lumin.
Folosind elementul vechi, Eminescu a constituit o imagine nou.
Valorificarea fondului istoric i popular al limbii n textul operelor literare,
mrete cmpul sinonimiei, dezvolt polisemia, opereaz conotaii care
mbogesc limba calitativ n vreme ce dezvoltarea tiinei, a civilizaiei
moderne contribuie la mbogirea cantitativ a limbii.
Procedeul de mbogire a lexicului, a sinonimiei se oglindete n vasta
creaie literar, care este o surs vie de perfecionare a mijloacelor noastre de
comunicare, domeniu n care limbajul trebuie s ndeplineasc principiul
strvechi al lui Aristotel24, stilul trebuie s fie limpede fr s fie comun.
Cunoaterea i cultivarea limbii creeaz o sensibilitate mai acut fa de
puterea cuvntului, fa de procesul de rafinare a stilului limbii literare. Studiul
sinonimiei, cu jocul ei subtil, mai ales sub condeiul scriitorului uureaz
stpnirea limbii mbogind i personalitatea omului: Limba i legile ei
dezvolt cugetarea.
Cercettorii strini25 sunt frapai de bogia sinonimic a limbii romne:
Foarte bogat n sinonime i n sinonime aproximative, bogie datorat n
mare parte ptrunderii cuvintelor mprumutate, romna prezint anumite
uurine pentru lexicografie pe care nu le ofer franceza.
Sinonimia este o categorie fundamental care a ridicat numeroase
probleme de interpretare pe care cercetrile de semantic au ncercat s le
rezolve.
Definirea termenului de sinonimie rmne ns ambigu, fiind definit ca
o vecintate ntre dou cuvinte, o identitate sau doar o asemnare.
Definiiile propuse au la baz fie criteriul suprapunerii semice, fie cel al
posibilitilor de substituire n context.

24

Poetica, cap. XXII, p. 282

25

Alf. Lombard, Eseul Les destines du Latin l`Est, 1967, tradus i tiprit de Gh. Bulgr n Tribuna Romniei,
nr. 5 / 1973.

48

Tipurile de sinonimie difer de la un autor la altul dup cum se iau n

considerare diferite criterii, posibilitatea de substituiri n unele contexte,
identitatea n privina valorii cognitive i afective.
Alte tipologii au n vedere o perspectiv limitat, de exemplu cea a unui
dicionar de sinonime sau similaritatea cu unele interpretri psihologice.
O cercetare mai detaliat a fost fcut de Narcisa Forscu1 care se refer
la gradul de suprapunere semantic, la tipurile de relaii semantice ntre
substituiile lor contextuale.
Sinonimia se organizeaz n clase de termeni (cvasi) echivaleni-numite
serii sinonimice.
Folosirea termenului rmne neclar n unele lucrri, seriile propuse ca
exemple fiind alctuite dup criterii:
- din termenii care prezint identitatea sub aspectul sensului, dar diferene
sub aspect stilistic sau al comportamentului contextual;
- din termenii care semantic se difereniaz prin anumite trsturi.
Pentru precizarea termenului de sinonimie i seria sinonimic, verificarea
statutului paradigmatic al membrilor unei serii trebuie s se fac din trei
perspective: componenial, contextual i stilistic.
2.4. Sinonimia i polisemia
Dac sinonimia reprezint posibilitatea ca dou sau mai multe cuvinte s
desemneze n anumite condiii acelai referent, polisemia este starea unui singur
cuvnt care are capacitatea s indice fie mai multe aspecte ale aceluiai referent,
fie chiar doi sau mai muli refereni diferii.
Coad, de exemplu denumete:
1. Prelungirea captului dinapoi al coloanei vertebrale la patrupede,
psri, peti, reptile.
2. Firele de pr care prelungesc coada animalelor, penele lungi de pe
coada psrilor.
3. Prul de pe cap (mai ales la femei) lsat s creasc (lung) i adesea
mpletit.
4. Pedunculul frunzelor unor plante sau al unor fructe (cozi de ciree).
5. Partea dinapoi care atrn la unele veminte (coada fracului).
6. Partea de care se prinde un instrument (coada mturii, coada lingurii).
7. Captul, extremitatea unui lucru (pian cu coad).
49

8. Poziia cea din urm ocupat de cineva, deinut de o persoan sau un

grup.
9. Rndul, irul (a sta la coad).
Aceste sensuri se leag ntre ele printr-o idee comun care ar putea fi
formulat astfel: prelungire sau parte extrem a unui obiect n opoziie cu ceea
ce se consider parte iniial: poziie de sfrit, de ncheiere a unui ir, a unei
ierarhii.
Cazul lui coad nu este singular. Toate cuvintele polisemantice (n limba
romn sunt multe), au un coninut pe care-l putem compara cu o reea de
sinonime, pentru c multe sensuri pot fi echivalente n situaii descrise la
sinonime cu un cuvnt deosebit. Aceast reea formeaz un cmp mai ntins sau
mai restrns.
Denumirea de cmp i gsete justificarea n ideea comun care leag
sensurile unui asemenea cuvnt, ideea comun care leag sensurile, sens
fundamental, semem central, nucleu semic, constituent semantic, denumiri care
vor s arate c ntre utilizrile unui cuvnt polisemantic exist ntotdeauna o
legtur.
Datorit relaiilor descrise mai sus, polisemia se desface n sinonimie.
Aceast desfacere nu reprezint dect delimitarea grupurilor de contexte n care
trimiterea la referent este concludent.
2.5. Efectele negative ale sinonimiei
Subcapitolul i propune s discute unele aspecte legate de prezena
sinonimelor nterminologie. Sunt avute n vedere sinonimele totale (perfecte,
absolute) i sinonimele pariale, nu i pseudo-sinonimele26.
Important efect al funcionrii diferitelor procedee de mbogire a limbii,
acceptat caatare n lexicologie, sinonimia este vzut ca unul dintre cele mai
26

Pseudo-sinonimia const n folosirea echivoc a unor termeni interpretai ca sinonime, datorit lacunelor
profesionale(CIOBANU 1998: 59) concentra ie grad de saturare, de densitate a unui corp concentrare
aciunea de a seconcentra; reunire. Mult mai des ns se recurge la pseudo-sinonimie dintr-un alt motiv, cel
puin la fel de simplu ca celinvocat mai sus, anume absena voit a inteniei de precizie n utilizarea unui termen,
ntr-un cadru mai general al discuiei tiinifice, considerndu-se suficient recunoaterea semelor de baz din
structura semantica termenului n cauz.

50

grave vicii ale limbajelor sectoriale, deoarece le submineaz acestora profund

claritatea.
Sinonimia este nerecomandabil (MANECA 1959: 42-43, 1967: 493)
pentru c mpiedic unificarea terminologic i pentru c poate genera confuzii;
fenomenul contravine nevoii de precizie a exprimrii i poate fi cauza unor
interpretri eronate.
Sinonimia este prezent chiar i n cele mai neateptate domenii de
activitate, unde postulatul preciziei este unanim recunoscut, de exemplu n
medicin.
Terminologiamedicalfrancez

ntrebuineaz douzeci

apte

de sinonime eterogene pentru numirea unei singure afeciuni a splinei:

splenomgaliemylodeidiopathique anmie leuco rythroblastique anmie
mylophtisique

rythroblastose

chronique

de

ladulte

hpato-

splnomgalie mgacaryocytaireetc. (apud KOCOUREK 1982: 166).

De aceea, unul din obiectivele normalizrii este tocmai excluderea seriilor
terminologice, tiut fiind c Postulatul univocitii ntre denumire i noiune, n
cazul termenului, are n special valabilitate teoretic pentru c n realitate nu se
verific ntotdeauna.
Pentru una i aceeai noiune se pot ntlni denumiri diferite, constituinduse cazuri de sinonimie.(PLOAE-HANGANU 1995: 530). Nu lipsete
nsopinia contrar , exprimat de ctre S. Marcus (MARCUS 1970: 32-52),
conform creia pentru fiecare fraz, n limbajul tiinific, exist o infinitate de
fraze cu semnificaie identic: expresia tiinific este nchis, adic este
independent de receptorul ei.
n acelai loc, se menioneaz totuii prerea opus: o expresie, fie ea i
matematic, nate n mintea fiecrui cititor o asociaie de idei, de gnduri,
aceast asociere depinznd de cultura, de imaginaia i de personalitatea
cititorului.

51

CONCLUZII
Limba este un sistem de semne organizat pe mai multe nivele, sistem ce
ofer vorbitorului structuri, posibiliti i opoziii funcionale (Coeriu 1973 :
75), din care acesta s aleag ceea ce consider necesar i potrivit pentru a-i
exprima la un moment dat i ntr-o limb dat ideile.
Mecanismul vorbirii presupune o corelare cumecanismul gndirii
pentru ca un termen oarecare s se preteze la exprimarea uneiideii, sunt necesare
dou momente :
1) analiza termenului dat, deci un raport sintagmatic i
2) apelul la unul sau mai muli termeni, deci un raport asociativ (Saussure
1998 : 142).
n vorbire, subiectul realizeaz o activitate de selecie din totalitatea
mijloacelor deexpresie, ceea ce postuleaz sinonimia.
Ch. Bally afirm c pluralitatea mijloacelor deexpresie este baza raional
a sinonimiei (Bally 1951 : 55). ns selecia unui termen nu ine doar de un
singur nivel al limbii, cci aceasta poate fi conceput ca un sistem care implic
relaii de interdependen ntre compartimentele ei.
Astfel, fapte de limb comparabile apar la nivele diferite ale limbii.
Problema sinonimiei ca fenomen al lexicului a fost remarcat nc din
antichitate, dar n momentul de fa se vorbete despre sinonimie i la alte
nivele alelimbii (la nivelul fonetic, la nivelul morfologic, la nivelul
sintactic etc.).
ntr-o definiie larg,

sinonimia reprezint transmiterea aceleiai

informaii de ctre dou sau mai multe structuri diferite.

52

In cercetarea sinonimiei au existat doua, probleme principale: una

referitoare la definirea termenului de sinonim si alta referitoare la delimitarea
tipurilor de sinonime.
Definirea termenului ca si stabilirea diferentelor dintre tipurile de
sinonime dintr-o serie sinonimica este si astazi un subiect discutat si
controversat, cercetatorii avand pareri diferite (dar nu

fundamental).

Dificultatile ivite in acest domeniu complex al sinonomiei sunt generate de

insasi definirea lor.
Cand se are in vedere identitatea de sens a doua (sau a mai multor)
sinonime, se pune intrebarea daca aceasta identitate se refera la toate sensurile
cuvintelor aflate in raport de sinonimie sau numai la un singur sens.
Se spune ca nu exista sinonime perfecte, absolute, ci numai partiale sau
aproximative.
S-a luat in discutie si faptul ca doua sinonime perfecte ar trebui sa fie
substituibile reciproc in acelasi context fara ca sensul acestuia sa se schimbe si
sa fie identice in ceea ce priveste valoarea lor semantica si cea expresiva,
afectiva.
De obicei, se stabilesc grade de echivalenta intre cuvintele care constituie
o serie sinonimica.
Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca relatia de sinonimie se stabileste
intre sensuri! Sinonimele unei limbi reprezinta o sursa inepuizabila a
expresivitatii si a preciziei in exprimarea orala si scrisa.
Vorbitorii, dar mai ales scriitorii, pot selecta din bogatul tezaur de
sinonime al limbii romane "cuvantul potrivit".
Dintre functiile pe care le au sinonimele amintim: "functia de diversificare
a exprimarii", pentru evitarea repetitiilor aceluiasi cuvant; "functia de reliefare"
si "functia de precizare" si "de nuantare" a unei idei.
In acest ultim caz un mare rol capata contextul si valorile functionalstilistice ale sinonimelor, ele ajutandu-l pe vorbitor (pe scriitor) sa poata selecta
si folosi sinonimele de care are nevoie in comunicare.
53

Sa retinem, de asemenea, ca dictionarele, atat cele explicative, cat si, mai

ales, cele de sinonime, ofera indicatii referitoare la valorile stilistice ale
cuvintelor, recurg la ilustrari in scurte contexte, cum procedeaza Luiza si Mircea
Seche in Dictionarul de sinonime al limbii romne (1982), pe care l-au elaborat
dupa o riguroasa tehnica lexicografica.

CAPITOLUL IV. MIC DICTIONAR DE SINONIME NEOLOGICE

abate=devia
adevarat=autentic
adanc=detaliat
aduna=acumula
agoniseala=economie
alege=selectiona
banos=rentabil
barbatesc=masculin
boala=maladie
54

casa=imobil
ceas=ora
cere=solicita
copilaresc=pueril
nadejde=speranta
nadusi=transpira
narav=viciu
nascoci=inventa
neam=generatie
necaji=enerva
negot=comert
nehotarare=ezitare
nepereche=impar
neprevazut=fortuit
opri=sista
osandi=condamna
parasi=abandona
parere=opinie
patura=cuvertura
pedepsi=sanctiona
pestera=grota
pizma=invidie
pantec=abdomen
pari=denunta
placut=agreabil
plati=achita
dar=cadou
domol=calm
dusman=inamic
ghicitoare=enigma
gol=lacuna
goli=evacua
gras=obez
grabi=accelera
greseala=eroare
greutate=pondere
harnic=activ
hazliu=amuzant
hotari=decide
nesingur=incert
nevoie=necesitate
55

noroc=sansa
numar=cifra
nutret=furaj
obijnuit=banal
obarjie=origine
obraznic=insolent
ocna=salina
ocoli=evita
oglindi=reflecta
omenesc=uman
omenire=umanitate
potrivnic=opus
prapastie=abis
pregatit=capabil
pretui=aprecia
prevesti=anticipa
pribegi=emigra
pricina=cauza
prielnic=favorabil
prilej=ocazie
hot=escroc
hrani=alimenta
iad=infern
inelat=ondulat
intrare=acces
jefui=deposeda
lacom=avid
lamurit=edificat
lauda=glorifica
leafa=salariu
lingusi=adula
magazie=depozit
manos=fertil
marturie=depozitie
mirositor=parfumat
manca=consuma
manui=manevra
mladios=flexiv
molipsitor=contagios
munte=masiv
muri=deceda
naz=capriciu
rai=paradis
56

rasarit=est
rasunet=ecou
rautacios=malitios
renega=abjura
ras=ilaritate
ras=linx
rosti=pronunta
rugini=oxida
sarbatori=celebra
seca=asana
taina=mister
tavan=plafon

BIBLIOGRAFIE
1.

Alexandru Graur, Tendine actuale ale limbii romne, Editura

tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1968;

2. Angela Bidu-Vrnceanu, Structura vocabularului limbii romne
contemporane, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1986;
3. Constantin ibrian, Structura vocabularului limbii romne, Piteti,
2004;
4.

Gh. Dragomierscu, Mic enciclopedie a figurilor de stil, Editura

tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1975;

5. Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, Editura
tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1983;
6. Ion Coteanu, Angela Bidu-Vrnceanu, Limba romn contemporan
II, Vocabularul, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1975;
7. Ion Coteanu, Gramatica de baz a limbii romne, Ed. Albators,
Bucureti, 1982;
8. Ion Coteanu, Istoria limbii romne, vol II, Editura academiei Romne,
Bucureti, 1973;
9. Ion Popa, Fonetic i vocabular, Teora, 1995;
10. Ion Popa, Marinela Popa, Limba romn. Gramatic, fonetic,
vocabular, Niculescu, 2008;
57

11.
12.
13.
14.

Ion Toma, Limba romn contemporan, Niculescu, Bucureti, 1996;

Iorgu Iordan, Limba romn contemporan, Bucureti, 1956;
Iorgu Iordan, Stilistica limbii romne, Bucureti, 1975;
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba romn contemporan, Editura

Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1978;

15. M Rdulescu, G Arsenescu, Limba romn I. Vocabularul, Calende,
1993;
16.
17.

Mihai Petre, Noi contribuii la argoul studenesc, 1978;

Mocanu Marin, Bnic Gheorghe, Formarea cuvintelor n limba

romn, Piteti, 1999;

18. Paula Diaconescu, Omonimia i polisemia, PLG; Bucureti, 1959;
19. Richard Srbu, Antonimia lexical n limba romn, Timioara, 1977;
20. Silviu Constantinescu, Dificulti semantice, Bucureti, 1994;
21. tefan Gitnaru, Gramatica actual a limbii romne, Tempora,
1998;
22.

tefan Rdulescu, S scriem i s vorbim corect, Niculescu, Bucureti,

2002;
23.

tefania Popescu, Gramatica practic a limbii romne, Editura

Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1971;

24. Theodor Hristea, Derivarea regresiv morfologic n raporturile cu
cea lexical, din vol. Sistemele limbii, Bucureti, 1970;
25. Theodor Hristea, Sinteze de limba romn, Albatros, Bucureti, 1984;
26. Valeria Guu-Romalo, Corectitudine i greeal, Humanitas,
Bucureti, 2000;
27. Vasile erban, Ivan Evseev, Vocabularul romnesc contemporan,
Facla, 1978;

58