Bazele Contabilitatii

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007
ANDA GHEORGHIU
BAZELE CONTABILITATII
CAPITOLUL I INTRODUCERE
Contabilitatea este, practic, limbajul codificat al afacerilor, la baza caruia sta
etalonul monetar, care cuantifica orice activitate, de asa maniera nct ea sa poata fi
nregistrata si standardizata ntr-o forma concentrata.
In anul 1494, calugarul franciscan venetian Luca Paciolo a publicat un tratat de
matematica Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proportionalita, care
reprezinta practic prima descriere a contabilitatii in partida dubla. Contabilitatea era tot
ceea ce dupa parerea negustorului ii apartine pe lume, precum si toate afacerile mari si
marunte, in ordinea in care au avut loc.
Dupa Luca Paciolo, parintele contabilitatii ca stiinta, numeroase alte lucrari au
nceput sa apara, dezvoltnd-o conceptual si practic .
El caracteriza contabilitatea drept ansamblul de calcule efectuate cu respectarea unor
reguli orientate spre cunoasterea averii comerciantului si a afacerilor mari si marunte in
ordinea in care au avut loc [] fiecare miscare sau tranzitie intervenita in masa averii si
implicit, a capitalului, este reprezentata ca un raport intre primire si dare, respectiv intre
debitor, cel care primeste, si creditor, cel care avanseaza.
Obiectul contabilitatii il reprezinta evidenta, calculatia si controlul, in
expresie valorica, pornind de la nivelul economiei nationale, a starii si miscarii
patrimoniului, cu indicarea destinatiei si sursei lor de provenienta, a mijloacelor
economice, a proceselor economice, precum si a rezultatelor financiare.
Contabilitatea presupune nregistrarea, evaluarea, gestiunea si controlul activelor,
capitalurilor proprii si al datoriilor, precum si al rezultatelor obtinute.
Ea se clasifica in:
-contabilitatea curenta, care cuprinde lucrarile ce se efectueaza zi de zi, pe parcursul
perioadei de gestiune.
-contabilitatea periodica, care se realizeaza la sfrsitul perioadelor de gestiune.
Printre procedeele metodei contabilitatii se numara:

1) Procedee specifice metodei contabilitatii
-contul;
-bilantul;
-balanta de verificare;
2) Procedee comune cu alte discipline, cum ar fi:
-documentele;
evaluarea;
calculatia;
inventarierea.
De altfel, contabilitatea are legaturi cu multe stiinte care studiaza patrimoniul din
diferite unghiuri. Astfel, ea se nrudeste cu economia, analiza economico- financiara,
finantele, dreptul, matematica, informatica si managementul.
Trasaturile principale ale metodei contabilitatii sunt urmatoarele:
-dubla reprezentare , care stabileste un echilibru intre cele doua fete ale aceluiasi
patrimoniu;
dubla nregistrare , care presupune ca, in cadrul circuitului economic, fiecare
operatiune se nregistreaza simultan si cu aceeasi valoare n doua conturi distincte;
nregistrarea n etalon banesc;
nregistrarea proceselor economice care pot fi dovedite prin acte scrise.
n activitatea practica, contabilitatea ndeplineste o seama de functii importante,

cum sunt:
-functia de nregistrare a proceselor si fenomenelor economice care se pot exprima
valoric;
-functia de informare a utilizatorilor datelor contabile, cum ar fi conducerea, organele de
control sau publicul;
-functia de control gestionar, prin verificarea modului de pastrare si utilizare a valorilor
materiale si banesti, de ncasare a creantelor, achitare a datoriilor, de realizare a
indicatorilor, de respectare a disciplinei financiare. Datele nscrise in documentele
contabile se constituie in proba in justitie;
-functia previzionala, prin faptul ca ofera baza de date necesara ntocmirii Bugetului de
Venituri si Cheltuieli si progno zelor pentru perioadele viitoare.
Contabilitatea studiaza legitatile interne proprii de existenta si miscare a
patrimoniului ntreprinderii, parte a patrimoniului national, ca atare ea se nrudeste cu
alte ramuri ale stiintei, ca de exemplu: economia ge nerala, managementul, finantele,
analiza economico-financiara, statistica economica, informatica, dreptul, matematica.
De-a lungul timpului, stiinta contabilitatii a evoluat, dezvoltndu-si in permanenta

metodele si tehnicile, in scopul servirii cat mai bune a necesitatilor utilizatorilor ei.
Principalele sisteme adoptate in practica sunt cele in partida simpla si in partida dubla.
Contabilitatea n partida simpla presupune nregistrarea unei operatii
economice intr-un singura cont. De exemplu, intrarea unei sume de bani in contul bancar
se nregistreaza la partida Banca.
Contabilitatea n partida dubla presupune reflectarea unei operatii economice
prin nregistrarea in doua partide, concomitent, una indicnd originea si cealalta
destinatia.
In exemplul initial, daca suma de bani a fost varsata in contul bancar din casieria
agentului economic, se vor folosi doua partide: Banca (indicnd destinatia sumei) si
Casa (indicnd originea sumei).
Dupa modul de organizare a conturilor, exista sisteme de contabilitate cu un
singur circuit si cu doua circuite.
Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizeaza conturile intr-un
flux unic al operatiilor economice, fara sa faca distinctie intre operatiile care fac obiectul
contabilitatii financiare si cele care privesc gestiunea interna. Sistemul monist, integrat,
este aplicat mai ales in tarile anglo -saxone.
Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) organizeaza conturile intr-un flux
dublu, delimitnd operatiile cu tertii, precum si rezultatele financiare (financial
accounting), de circuitul gestiunii interne (managerial accounting) privind costurile,
productia si rentabilitatea. Sistemul dualist este practicat in special in tarile Uniunii
Europene.
In Romania, la ora actuala, contabilitatea este organizata in sistem dualist,
informatia fiind clasificata astfel:
-Informatie contabila financiara (publica sau generala), destinata utilizatorilor externi
(actionari, investitori, salariati, creditori, administratia financiara, publicul larg).
Contabilitatea financiara sau generala are caracter obligatoriu pentru toate unitatile
patrimoniale.
-Informatie contabila de gestiune destinata utilizatorilor interni (conducerea
ntreprinderii). Contabilitatea interna de gestiune se organizeaza de fiecare unitate
patrimoniala in functie de specificul activitatii ei si de necesitatile proprii.
Informatia contabila financiara este cuprinsa in situatiile financiare de sinteza:
bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capit alului propriu, situatia
fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative. Ea are ca obiect de studiu
descrierea circuitului patrimonial al ntreprinderii luat in totalitatea sa, prezentnd
informatii considerate publice, necesare utilizatorilor externi atunci cnd iau decizii
legate de activitatea ntreprinderii.
Informatia contabila de gestiune este nestandardizata, uneori nemonetara, si
cuprinde informatii despre costul unitar al produselor, profitul pe produs sau tendintele pe
care le au costurile in functie de volumul activitatii, avnd ca scop determinarea
rezultatelor analitice.
Aceste informatii sunt cuprinse in niste rapoarte ntocmite periodic de catre anumite
subdiviziuni ale ntreprinderii denumite centre de responsabilitate sau de profit (sectii,
ateliere, etc). Ele servesc si la ntocmirea bugetelor de venituri si cheltuieli pe feluri de
activitati. Modul in care se organizeaza contabilitatea de gestiune este la latitudinea
fiecarei ntreprinderi, constituind fata interna a ntreprinderii, informatiile fiind
confidentiale.
Principalii utilizatori ai informatiei contabile sunt:

-Conducerea ntreprinderii care utilizeaza datele contabile in mod operativ pentru luarea
unor decizii juste si pentru ntocmirea de planuri, prognoze si bugete;
-Investitorii care sunt interesati de nivelul dividendelor care pot fi obtinute sau de
pierderile probabile;
-Salariatii sau candidatii potentiali sunt interesati de dinamica locurilor de munca sau de
oportunitati de promovare in viitor;
-Clientii urmaresc continuarea relatiilor comerciale cu respectiva companie;
-Creditorii comerciali, respectiv furnizorii de bunuri si servicii sunt preocupati de
lichiditatea pe termen scurt a ntreprinderii, deoarece doresc sa isi recupereze creantele
cat mai rapid;
-Creditorii financiari (bancile), sunt interesati de capacitatea ntreprinderii de a
rambursa creditele si dobnzile;
-Auditorii, chemati sa si exprime o opinie independenta si obiectiva asupra fidelitatii
datelor cuprinse n situatiile financiare. Tipurile de opinie favorabila aferente auditului
financiar se exprima printr- una din formulele : situatiile financiare dau o imagine
fidela sau situatiile financiare prezinta n mod sincer n toate aspectele lor
semnificative .
-Ministerul de Finante ntocmeste prognoze referitoare la veniturile statului, pe baza
informatiilor din contabilitatea financiara furnizate de unitatile patrimoniale;
-Comisia Nationala de Statistica centralizeaza raportarile statistice ale ntreprinderilor
avnd ca scop calcularea indicatorilor macroeconomici si elaborarea conturilor nationale;
-Publicul este interesat sa obtina informatii privitoare la impactul activitatii
ntreprinderilor asupra mediului de afaceri, asupra mediului nconjurator ori asupra
comunitatilor locale.
Autoritatea de reglementare a contabilitatii in tara noastra este Ministerul
Finantelor Publice prin intermediul Directiei Generale de Legislatie Contabila.
Sistemul contabil existent in Romnia a fost reformat prin Legea contabilitatii
nr.82/1991 care l-a facut compatibil cu Directiva a IV-a a CEE privind situatiile
financiare anuale ale societatilor comerciale.
Au mai fost elaborate:
-Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii;
-Planul de Conturi General;
-Normele metodologice pentru utilizarea conturilor;
-Modelele registrelor contabile si ale situatiilor de sinteza
-Formularele comune privind activitatea financiar-contabila si normele de
ntocmire si utilizare a acestora.
In 1997 a debutat Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din Romnia, al carui

scop declarat este armonizarea cu Directivele Europene si realizarea compatibilitatii cu
Standardele Internationale de Contabilitate emise de I.A.S.C. (International
Accounting Standard Committee). Legea contabilitatii nr.82/1991 a fost modificata si
completata, n vederea adoptarii unor situatii financiare fidele, transparente, acceptate pe
pietele de capital nationale si internationale.
La ora actuala, prin aprobarea Directivelor Europene a IV-a si a VII-a de catre
O.M.F.P. 1752/2005, se folosesc doua sisteme de contabilitate financiara, dupa cum
urmeaza.
a) Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre
urmatoarele 3 criterii, denumite n continuare criterii de marime:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;
-numar mediu de salariati n cursul exercitiului financiar: 50
aplica Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice
Europene si ntocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
- bilant;
- cont de profit si pierdere;
- situatia modificarilor capitalului propriu;
- situatia fluxurilor de trezorerie;
- note explicative la situatiile financiare anuale.
b) Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre
criteriile de marime prevazute mai sus aplica Reglementarile contabile conforme cu
Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene si ntocmesc situatii financiare
anuale simplificate care cuprind:
- bilant prescurtat;
- cont de profit si pierdere;
-note explicative la situatiile financiare anuale simplificate. Optional, ele pot ntocmi
situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.
De asemenea, societatile comerciale ale caror valori mobiliare, la data bilantului,
sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata si care ntocmesc situatii financiare
anuale consolidate aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara la
ntocmirea acestora, potrivit prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr.
1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara. Se
respecta, astfel, cerintele Regulamentului nr. 1606/2002 al Parlamentului European si al
Consiliului referitoare la aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara.
Desi marea majoritate a unitatilor patrimoniale din Romnia organizeaza
contabilitatea in partida dubla, sunt situatii in care legea permite tinerea ei in partida
simpla. Astfel, consiliile locale comunale, unitatile de cult, asociatiile de proprietari,
asociatiile si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente pot tine
contabilitatea in partida simpla.
Contabilii si pot exercita profesia in calitate de salariati ai unei ntreprinderi sau

ca experti independenti.
Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine
administratorului. Totodata, directorul financiar-contabil, respectiv contabilul-sef,
mpreuna cu personalul din subordine, raspund deopotriva de tinerea contabilitatii
conform legii. Directorul financiar-contabil trebuie sa aiba studii economice superioare.
In cazul in care contabilitatea nu se tine de persoane autorizate, raspunderea revine
administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului.
Societatile comerciale pe actiuni si anumite societati cu raspundere limitata
trebuie sa aib a cenzori. Acestia ntocmesc periodic rapoarte care cuprind informatii
referitoare la concordanta dintre bilantul contabil si registrele de contabilitate, modul de
tinere a registrelor de contabilitate, respectarea regulilor privind evaluarea patrimoniului,
precum si a celorlalte norme si principii contabile.
Expertii contabili si contabilii autorizati (persoane fizice sau juridice) pot tine
contabilitatea unei ntreprinderi, pe baza unui contract de prestari de servicii, fiind
responsabili pentru tinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile legii.
Ei nu se pot implica direct in activitatea ei sau in deciziile operative care se iau zilnic, ci
numai post-factum. Calitatea de expert independent-expert contabil sau contabil
autorizat-se dobndeste in urma sustinerii unui examen organizat de C.E.C.C.A.R.
(Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romnia), urmat de o perioada
de stagiu pe langa un expert contabil sau intr-o societate comerciala care presteaza
servicii de contabilitate nscrisa in Tabloul C.E.C.C.A.R.
Expertul contabil se angajeaza sa respecte codul privind conduita etica si profesionala a
membrilor C.E.C.C.A.R. din Romnia, al carui obiectiv este protectia fiecarui
profesionist si protectia tertilor.
Exercitarea calitatii de expert contabil sau contabil autorizat este incompatibila cu aceea
de salariat cu contract de munca in sectorul public sau privat.
Datorita progresului tehnologic si informational, economia mondiala se afla astazi
intr-o faza fara precedent in istorie, in care barierele comerciale, lingvistice, de timp sau
spatiu
intre
diversele
entitati
economice
cad
una
dupa
alta.
n acest context, necesitatea de informare a diversilor investitori de pe pietele
internationale a devenit stringenta, impunndu-se adoptarea unor principii contabile
general recunoscute.
Putem spune ca stiinta contabilitatii se afla n pragul unei revolutii, al unei provocari
pe scara globala.
Pe plan international, exista, astfel, la ora actuala, doi poli de reglementare a
contabilitatii- F.A.S.B (referentialul american) si I.A.S.B (International Accounting
Standards Board).
Cadrul juridic al contabilitatii are ca prima autoritate tratatele sau acordurile
internationale (reglementari, directive).
Ele se afla pe un nivel ie rarhic superior legilor diverselor tari, cu conditia ca fiecare tratat
sau acord sa fie aplicat si de celelalte parti.
Reglementarile sunt obligatorii prin toate elementele componente si direct aplicabile in

oricare dintre statele membre, in timp ce directivele lasa la latitudinea autoritatilor
nationale competenta in materie forma si de mijloacele de aplicare specifice.
CAPITOLUL II: OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII

Obiectul de studiu al contabilitatii este PATRIMONIUL, format din totalitatea
drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, apartinnd unei persoane fizice sau
juridice, precum si bunurile la care se refera.
Exista doua conceptii in a defini patrimoniul ca obiect al contabilitatii:
1. In conceptia juridica, patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu caracter
economic ale unui subiect de drept.
2. In conceptia economica, patrimoniul este perceput ca totalitatea tuturor bunurilor
economice, exprimate in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apartin unei
persoane fizice sau juridice.
Pentru existenta patrimoniului sunt necesare doua conditii:
-existenta unor persoane fizice sau juridice ca subiecte de drepturi si obligatii
-existenta bunurilor economice ca obiecte de drepturi si obligatii.
Ecuatia patrimoniului poate fi definita deci, astfel:
Bunuri economice = Drepturi
evaluabile in bani
evaluabile in bani
+ Obligatii
evaluabile in bani
PATRIMONIU
AVEREA
PATRIMONIU PROPRIU
Bunurile economice Drepturi evaluabile in bani
evaluabile in bani
PATRIMONIU STRAIN
Obligatii evaluabile in bani
Patrimoniul mai poate fi vazut si sub un alt unghi, ca mod de utilizare a resurselor, astfel:
PATRIMONIU
(A) UTILIZARI-ALOCARI
1.Utilizari permanente
(IMOBILIZARI)
2.Utilizari temporare
(ACTIVE CIRCULANTE)
(B) RESURSE-FINANTARI
1. Resurse permanente
(CAPITALURI PERMANENTE)
2.Resurse temporare
(DATORII PE TERMEN SCURT)
Din acest punct de vedere, ecuatia patrimoniului devine:

Alocarea fondurilor = Finantare a fondurilor
sau
Resurse permanente-Utilizari permanente=Utilizari temporare Resurse temporare
Daca resursele permanente sunt mai mari decat utilizarile permanente, se poate spune ca
situatia financiara este pozitiva, ntreprinderea avand capacitatea de a-si finanta
activitatea.
In vederea aducerii la un numitor comun a interpretarilor de mai sus, cea mai utilizata
formula este cea a ecuatiei generale a patrimoniului, vazuta ca echilibru intre Activ si
Pasiv.
ACTIV = PASIV
Activul este definit prin prisma structurii de bunuri economice sau mijloace, iar pasivul
prin aceea de surse de finantare.
In sfera de interes a contabilitatii intra si calculul rezultatelor, a profiturilor sau

pierderilor, rezultate din diferenta dintre venituri si cheltuieli.
Concluzionand, se poate spune ca obiectul contabilitatii ntreprinderii consta
in evidenta, calculul, analiza si controlul raporturilor de schimb dintre alocarea si
finantare a, destinatia si provenienta, utilizarea si reproductia valorilor economice
separate patrimonial, cu dezvaluirea situatiei nete si financiare a patrimoniului,
precum si a rezultatelor obtinute.
Principiile contabile au fost formulate de-a lungul timpului, in functie de necesitatile

practice ale momentului. Literatura de specialitate abunda in multiple scheme privind
principiile si conventiile contabile.
Vom enumera in continuare cateva principii ale contabilitatii.
(A) Exista sase principii care sunt explicit redactate in Regulamentul pentru aplicarea
Legii contabilitatii in Romania, si anume:
1) Principiul prudentei, care presupune ca evaluarea pasivelor, activelor, cheltuielilor si
veniturilor trebuie sa tina cont de deprecierile, riscurile, pierderile posibile generate de
desfasurarea activitatii in exercitiul curent sau anterior. Activele si veniturile nu
trebuiesc supraevaluate, in timp ce pasivele si cheltuielile nu trebuiesc subevaluate.
La data inchiderii exercitiului financiar sunt nregistrate numai rezultatele realizate
efectiv.
2) Principiul permanentei metodelor contabile (principiul coerentei) se refera la

necesitatea aplicarii in mod unitar a metodelor privind evaluarea si nregistrarea activelor
si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor in scopul asigurarii comparabilitatii in timp a
informatiilor contabile.
3) Principiul continuitatii activitatii, insemnand ca unitatea patrimoniala isi continua in

mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lipsa de
lichiditate sau de reducere sensibila a activitatii.
4) Principiul independentei exercitiului (principiul specializarii exercitiilor, al
contabilitatii de angajamente sau delimitarii perioadelor), presupune ca fiecarui
exercitiu financiar sa i se atribuie numai acele cheltuieli si venituri care se coreleaza ca
efort si efect cu rezultatul obtinut. Acest mod de abordare a contabilitatii duce la
considerarea fiecarui exercitiu ca un tot independent, separate de exercitiile anterioare sau
viitoare.
Prin urmare se practica contabilitatea de angajamente care presupune delimitarea si
nregistrarea veniturilor sub aspect real, ca miscare de bunuri si servicii, si nu sub aspect
monetar (miscarea banilor).
Contabilitatea de angajamente (accrual basis accounting) recunoaste efectul
financiar al unei activitati n strnsa legatura cu momentul in care aceasta se desfasoara,
fara
a
o
lega
de
termenele
la
care
se
transfera
numerarul.
Momentul recunoasterii (alocarii intr-un anumit exercitiu) este vital. Daca, de exemplu,
la data de 31 decembrie 2008 firma A vinde firmei B un produs pe credit, contabilitatea
de angajament va nregistra operatia in 2008, cnd a fost semnat contractul si B si-a luat
angajamentul de plata, si nu in 2009, cnd s-a efectuat plata.
Exista si un sistem de contabilitate mai simplist, care foloseste criteriul monetar.
Afacerile mici pot folosi numai Registrul jurnal de ncasari si plati si respectiv
contabilitatea de operatii (cash basis accounting). Aceasta este metoda care
informeaza numai care au fost fluxurile de numerar, dar nu face legatura dintre costurile
desfasurarii
unei
afaceri
cu
veniturile
generate.
In aceasta situatie, daca o gogoserie isi achita chiria pe doi ani in 2008, ntregul cost al
chiriei va fi nregistrat ca apartinnd anului 2008, nu ntregii perioade de doi ani.
5) Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere al unui exercitiu, care trebuie sa
corespunda cu bilantul de nchidere al exercitiului precedent.
6) Principiul necompensarii se refera la faptul ca nu este admisa compensarea intre
posturile de activ si pasiv al bilantului, precum si intre cheltuielile si veniturile conturilor
de rezultate. Astfel se asigura transparenta informatiei.
(B) In afara de cele sase principii explicite, mai putem aminti si alte principii contabile,
implicit aplica te, si anume:
7) Principiul autonomiei ntreprinderii (principiul entitatii) se bazeaza pe ideea ca
ntreprinderea este o entitate patrimoniala separata si distincta de proprietarii sai si de toti
cei care i-au furnizat fondurile.
8) Principiul cuantificarii monetare presupune obligativitatea ca informatiile financiare
sa se exprime valoric, prin intermediul etalonului monetar. Moneda este folosita ca
unitate de cont si se foloseste ca unitate de masurare si nregistrare a existentei miscarii
elementelor patrimoniale. Astfel, date eterogene, referitoare la capital, mijloace fixe,
creante, datorii, lichiditati, etc, sunt transformate intr-o forma omogena, care permite
compararea si cuantificarea lor.
9) Principiul costului istoric statueaza faptul ca activele si pasivele se evalueaza in
contabilitate la costul istoric (de intrare, de origine), de la data intrarii in patrimoniu si
pana la iesire. De exemplu, un echipament poate fi cumparat cu o anumita suma de bani,
nscrisa in activul bilantului, dar care nu reflecta valoarea de piata actuala. Corectarea
costului istoric se face cu ajutorul amortismentelor, provizioanelor si reevaluarilor.
Amortizarea nu reflecta neaparat uzura fizica a utilajelor, nici scaderea valorii de piata a
acestora, ci este o alocare conventionala, matematica. Principiul costului istoric aduce
acuratete in informatia contabila, datorita faptului ca datele pot fi verificate cu usurinta in
documentele justificative de achizitie.
In cazul bunurilor produse in interiorul
ntreprinderii este necesara calcularea costurilor de productie.
Evident, desi informatia contabila este corecta si obiectiva, anumite corectii sunt necesare
in vederea luarii unor decizii corecte, pentru evitarea distorsiunilor generate de folosirea
costului istoric.
10) Principiul dublei reprezentari reflecta o viziune din doua unghiuri diferite ale
patrimoniului si anume: activul (bunurile) si pasivul (drepturile si obligatiile titularului de
patrimoniu).
Din punct de vedere juridic, resursele economice ale entitatii contabile se numesc
ACTIVE, iar drepturile tertilor asupra acestor active se numesc PASIVE.
Pasivele se refera atat la drepturile proprietarilor (capitaluri proprii) cat si la drepturile
tertilor (datoriile).
Ecuatia fundamentala a contabilitatii este Active=Capitaluri Proprii + Datorii.
11) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului presupune ca informatiile

prezentate in situatiile financiare sa reflecte nu numai forma juridica a evenimentelor si
tranzactiilor, ci si realitatea lor economica.
12) Principiul pragului de semnificatie (principiul importantei relative) prevede ca
orice element care are o valoare semnificativa sa fie prezentat distinct. Elementele avnd
valori nesemnificative sau de aceeasi natura pot fi nsumate, dar cele cu adevarat
semnificative trebuiesc consemnate separat. Conform acestui principiu se impune ca
10
situatiile financiare sa includa toate informatiile de natura sa afecteze evaluarile si

deciziile.
Contabilitatea are un obiect propriu de cercetare, ca orice disciplina stiintifica, si
bineinteles, o metoda specifica de lucru.
Metoda contabilitatii se bazeaza pe niste legi fundamentale:
-dubla reprezentare a patrimoniului;
-dubla nregistrare a operatiilor economice si financiare;
-principiul calculelor periodice de sinteza (balante de verificare, bilant, cont de profit si
pierdere, etc).
Procedeele metodei contabilitatii se clasifica in:
-procedee comune tuturor stiintelor;
-procedee specifice metodei contabilitatii;
-procedee ale metodei contabilitatii, utilizate si de alte discipline economice.
a) Procedee comune tuturor stiintelor:
Observatia este prima etapa in cercetare in orice stiinta. In contabilitate ea serveste la
extragerea din documentele justificative a fenomenelor si proceselor economice care au
avut loc in timp.
Rationamentul foloseste judecatile logice pentru a ajunge la anumite concluzii, pornind
de la operatiile economice reflectate in contabilitate.
Comparatia consta in alaturarea a doua sau mai multe elemente nregistrate in
contabilitate si sesizarea asemanarilor sau deosebirilor dintre ele, servind astfel la
stabilirea unor concluzii si decizii pentru viitor.
Clasificarea este operat ia de sortare si repartizare pe clase sau intr-o anumita ordine, a
operatiilor economice si financiare.
Analiza presupune cercetarea in adncime a unui fenomen, cu studierea sistematica a
fiecarui element component in parte.
Sinteza este procedeul prin care se realizeaza trecerea de la particular la general, de la
simplu la complex. Sinteza foloseste la centralizarea datelor contabile in vederea
obtinerii unor concluzii corecte.
b) Procedee specifice metodei contabilitatii:
Bilantul este cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilitatii, servind la
centralizarea datelor din contabilitatea curenta si reflectand in expresie valorica
patrimoniul, sub dublu aspect (activ/pasiv) la un anumit moment dat, conform
principiului dublei reprezentari.
In forma completa, bilantul este documentul de sinteza care ofera o imagine de ansamblu
a activitatii ntreprinderii,incluznd informatii privitoare la rezultate (profit/pierdere),
cifra de afaceri, capitalul propriu, fluxurile de trezorerie, relatiile cu alti agenti economici,
cu Bugetul de Stat, cu bancile, etc.
Contul este acel procedeu care serveste la reflectarea fiecarui element patrimonial in
parte, in mod analitic, si miscarile pe care le nregistreaza intr-o perioada determinata de
timp. Datorita principiului dublei nregistrari, sistemul de conturi realizeaza in
11
permanenta un perfect echilibru, prin care se poate verifica exactitatea datelor nregistrate
in conturi.
Balanta de verificare este un alt procedeu specific metodei contabilitatii, care realizeaza
legatura intre informatiile nregistrate in conturi si bilant.
Informatiile cuprinse in balanta de verificare se refera la volumul modificarilor care au
avut loc in structura patrimoniului, att in perioada curenta si cumulat.
c) Procedee ale metodei contabilitatii, utilizate si de alte discipline economice:
Documentatia presupune folosirea pentru fiecare operatie economica si financiara, a
unui document justificativ, care face dovada nfaptuirii lor, si prin care se poate verifica
justetea lor si respectarea disciplinei financiare si contractuale.
Evaluarea presupune transformarea fenomenelor si proceselor economice, cuantificabile
in etalon natural in date cuantificabile in unitati monetare. Prin aducerea lor la un numitor
comun, se pot efectua analize financiare de cea mai mare importanta pentru manageri.
Calculatia consta in efectuarea de operatii aritmetice in documentele primare, in calculul
rulajelor, a totalului sumelor si a soldurilor finale. Calculatia se foloseste si la
inventarierea patrimoniului, la reflectarea cheltuielilor, veniturilor, a rezultatelor finale,
etc.
Inventarierea patrimoniului reprezinta un ansamblu de operatii prin care se constata
existenta elementelor de activ si pasiv, cantitativ si valoric, sau numai valoric, aflate in
patrimoniul ntreprinderii la un moment dat.
Pe parcursul perioadei de gestiune, intre datele scriptice nregistrate in contabilitate, si
cele faptice, pot aparea neconcordante, fie datorita actiunii factorilor naturali, care pot
degrada activele, fie datorita nregistrarilor eronate, sustragerilor, etc
In baza situat iei faptice se poate stabili situatia reala a patrimoniului , o imagine fidela,
clara si completa a acestuia, si se poate asigura corelatia dintre evidentele scriptice cu
cele faptice, constatate in teren.
CAPITOLUL III
12
BILANTUL CONTABIL, CA EXPRESIE A DUBLEI

REPREZENTARI
Dupa cum am precizat anterior, agentii economici trebuie sa ntocmeasca periodic

un set complet de situatii financiare de sinteza care sa duca la o cunoastere in detaliu a
patrimoniului. Referentialul contabil international care reglementeaza aceste documente
este IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare. Unul din elementele principale ale acestor
situatii este bilantul contabil.
Bilantul este un instrument specific metodei contabilitatii, care evidenteaza la
un anumit moment in timp, pe baza principiului dublei reprezentari, in expresie
valorica, echilibrul dintre mijloacele economice si sursele lor de finantare (grupate
in, precum si rezultatele obtinute ca urmare a investirii, consumarii si reproductiei
capitalului.
Bilantul contabil arata pozitia financiara a unei entitati contabile la un moment
dat, asemenea unei fotografii. El poate fi reprezentat ca un tabel cu doua coloane: activ
si pasiv, ambele in perfecta egalitate deoarece ambele reflecta din punct de vedere valoric
acelasi lucru-patrimoniul.
Activul reflecta mijloacele economice sub forma lor fizica, concreta precum si
drepturile de creanta. Pasivul, in schimb, vede patrimoniul sub prisma relatiilor in care
se afla subiectul patrimoniului cu valorile care fac parte din activ, respectiv sursele
acestuia (proprii si straine).
Principalele elemente ale bilantului sunt activele, capitalul propriu si datoriile,
primul regasindu-se n activul bilantului, iar ultimele doua n pasivul bilantului.
Un activ reprezinta o resursa controlata de ntreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare
pentru ntreprindere. Beneficiile economice se refera la capacitatea activelor de a se
transforma n numerar sau n echivalente ale numerarului (de exemplu, prin vnzare) sau
de a reduce iesirile de numerar (de exemplu o noua tehnologie de productie care
micsoreaza costurile).
O datorie reprezinta o obligatie actuala a ntreprinderii, ce decurge din
evenimente trecute si prin decontarea c areia se asteapta sa rezulte o ie sire de resurse, care
ncorporeaza beneficii economice. Iesirea beneficiilor economice pentru decontarea unei
datorii presupune plata n numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau
nlocuirea respectivei datorii cu o alta.
Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al proprietarilor n activele unei
ntreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Pentru a fi recunoscute (ncorporate) n bilant, elementele care corespund definitiei unei
structuri bilantiere trebuie sa ndeplineasca simultan doua conditii:
13
a) sa existe probabilitatea intrarii n ntreprindere (n cazul activelor), respectiv iesirii din

ntreprindere (n cazul datoriilor) a beneficiilor economice viitoare aferente;
b) costul sau valoarea elementelor respective sa poata fi evaluat(a) n mod credibil.
Patrimoniul poate fi privit din cel putin trei unghiuri diferite (juridic, financiar,
economic).
Ca atare, si bilantul contabil poate fi structurat in trei modalitati diferite:
a) Bilant contabil structurat din punct de vedere juridic;

Sub aspect juridic, bilant ul reflecta, conform schemei simplificate de mai jos:
-in
activ,
drepturile
de
proprietate
si
creanta;
-in pasiv, obligatiile ntreprinderii-datorii fata de terti si fata de aportorii de capitaluri
proprii (asociatii, actionarii sau intreprinzatorul individual).
ACTIV
(utilizari)
PASIV
(resurse)
DREPTURI REALE
-imobilizari
-stocuri
-numerar, etc
DREPTURI DE CREANTA
-clienti
-debitori diversi
-personal, etc
CAPITALURI PROPRII
-datorii fata de aportorii de capital
(actionar i, asociati sau intreprinzatorul
individual)
DATORII FATA DE TERTI
-furnizori
-creditori diversi, banci
-buget de stat, etc
b) Bilant contabil structurat din punct de vedere financiar;

Sub aspect financiar, bilantul reflecta, conform schemei simplificate de mai jos:
-in
activ,
bunurile
economice
ordonate
dupa
principiul
lichiditatii;
-in pasiv, modul de finantare al bunurilor economice, ordonate dupa principiul
exigibilitatii.
ACTIV
(utilizari)
PASIV
(resurse)
14
IMOBILIZARI
(cele mai putin lichide active)
STOCURI
CAPITALURI PERMANENTE
-capitaluri proprii (cu termen de exigibilitate
nedefinit, de obicei la terminarea activitatii)
-imprumuturi pe termen lung
DATORII
FURNIZORI
IMPOZITE SI CONTRIBUTII DATORATE
CREDITE PE TERMEN SCURT
(cu termen de exigibilitate mai mic de un an)
CREANTE
DISPONIBILTATI BANESTI
(cele mai lichide active)
c) Bilant contabil structurat din punct de vedere economic (functional);

Sub aspect economic, bilantul reflecta, conform schemei simplificate de mai jos:
-in activ, mijloacele economice grupate dupa destinatiile lor, respectiv dupa functiile
ntreprind erii (de investire, de exploatare, de gestiune a trezoreriei);
-in
pasiv,
sursele
de
finantare,
respectiv
provenienta
activelor.
Functia
de investire
Functia
de exploatare
ACTIV
(utilizari)
PASIV
(resurse)
Active imobilizate
Capitaluri proprii
Stocuri
(+) Creante
(-) Datorii
furnizori
Functia
fata
de
de
finantare
Gestiunea
trezoreriei
Titluri de plasament
(+) Disponibilitati
Datorii financiare
Activul,
15
-din punct de vedere juridic-reprezinta totalitatea bunurilor reale si creantelor (drepturi

asupra altor persoane sau entitati economice);
din punct de vedere economic, activul se imparte in active de investitie si active de
exploatare;
din punct de vedere financiar, valorile se grupeaza in functie de lichiditatea lor
(termenul de transformare a bunurilor in bani) in active durabile, stocuri, active
realizabile si active disponibile (lichiditati).
Activele sunt resurse controlate de ntreprindere care provin din evenimente

trecute si de la care se asteapta sa genereze avantaje economice viitoare (beneficii,
fluxuri de trezorerie).
Ordinea de dispunere a pozitiilor in cadrul activului bilantier este, in Romania,
cea a lichidatii crescande a activelor, de la cele mai putin lichide (de exemplu mijloace
fixe) la cele foarte lichide (bani in cont bancar sau casierie).
In contabilitatea anglo -saxona, activele sunt de obicei trecute in bilant in ordinea
descrescatoare a lichiditatii lor.
Activul cuprinde: totalitatea bunurilor economice de care dispune entitatea economica,
clasificate in active imobilizate si active circulante. De asemenea activul inglobeaza si
cheltuielile in avans.
I) Activele imobilizate cuprind acele valori economice de investitie, de folosinta
durabila, cu perioada de utilizare si lichiditate mai mare de un an.
Ele se clasifica in imobilizari necorporale, corporale si financiare.
A) Imobilizarile necorporale (active intangibile sau active nemateriale) cuprind acele
valori care nu au forma materiala concreta, si anume:
-Cheltuieli de constituire (cheltuieli cu nfiintarea sau fuziunea, cum ar fi taxe, cheltuieli
de nregistrare, inmatriculare, emitere de actiuni, prospectare a pietei, publicitate).
Cheltuieli de cercetare-dezvoltare cuprind resursele economice alocate pentru investitii,
tehnologii noi, dezvoltarea de noi produse ori largirii gamei sortimentale.
Concesiuni, brevete, licente, marci se refera la cheltuielile efectuate pentru
achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun, serviciu, in cazul concesiunilor, a
unui brevet, know- how, a unei licente, a unei marci si a altor drepturi similare de
proprietate industriala si intelectuala. Alte imobilizari necorporale includ active cum ar fi
programele informatice create de ntreprindere sau achizitionate de la terti in scopul
utilizarii pentru nevoile proprii.
Fondul comercial cuprinde cheltuielile efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea
potentialului de activitate al ntreprinderii: clientela, vadul comercial, firma, segmentul de
piata, emblema. Fondul comercial este recunoscut n contabilitate ca activ necorporal
atunci cand rezulta din achizitia unei alte ntreprinderi al carei cost de achizitie este
16
superior valorii de piata a activelor nete dobandite (activele cumparate minus datoriile
preluate).
Cauza existentei fondului comercial este existenta acestor elemente necorporale generate
de ntreprindere care nu sunt recunoscute distinct in contabilitate, cum ar fi reputatia,
clientela, vadul comercial, etc).
Avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie sunt active imobilizate care
nu au fost terminate la sfarsitul exercitiului financiar, inclusiv sumele de bani achitate in
contul activelor necorporale.
B) Imobilizarile corporale (active fixe sau tangibile) cuprind totalitatea bunurilor
materiale de folosinta indelungata in activitatea unei firme, cu ar fi terenuri si mijloace
fixe (cladiri, constructii speciale, masini, utilaje, instalatii de lucru, aparate si instalatii de
masurare, control, reglare, mijloace de transport, animale, plantatii, unelte, mobilier,
aparatura birotica, etc). Un mijloc fix are o valoare mai mare decat limita stabilita de
lege
si
o
durata
normala
de
utilizare
mai
mare
de
un
an.
Daca bunurile materiale achizitionate sau produse de ntreprindere nu sunt finalizate, se
numesc investitii in curs.
Activele imobilizate corporale isi pierd in timp din valoare ca urmare a uzurii determinata
de utilizarea lor (uzura fizica) si de progresul tehnic (uzura morala). Constatarea
contabila a pierderii de valoare suferita de imobilizarile corporale (cu exceptia
terenurilor) si includerea lor pe costuri, se numeste amortizare. Terenurile sunt
considerate ca avnd o durata de utilizare nelimitata, fiind singurele elemente ale
imobilizarilor corporale care nu se supun amortizarii.
C) Imobilizarile financiare (investitii financiare sau de portofoliu) cuprind valorile
financiare investite de ntreprindere in patrimoniul altor societati comerciale, cum ar fi
titluri
de
participare,
creantele
atasate
participatiilor,
imprumuturi,etc.
Titlurile de participare sunt titluri de valoare sub forma de actiuni, parti sociale, si alte
valori similare investite in patrimoniul altor ntreprind eri. Detinerea acestor titluri de
valoare permite exercitarea unui control in gestiunea unitatii care a emis respectivele
titluri, si in cazul in care ea nregistreaza profit, se pot obtine dividende.
Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare altele decat categoriile mentionate, pe
care ntreprinderea le detine si nu are intentia sau posibilitatea sa le revanda.
-Creantele atasate participatiilor reprezinta drepturile conferite de operatia de acordare de
imprumuturi pe termen lung sau mediu firmelor la care ntreprinderea are o relatie de
participare. Alte creante imobilizate sunt garantiile si cautiunile depuse de ntreprindere
la terti in vederea garantarii bunei executii a unor obligatii.
II) Activele circula nte (active curente)
cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor si productiei in curs de executie,
creantelor, valorilor mobiliare de plasament si disponibilitatilor banesti.
Aceste active isi schimba in mod continuu, in cadrul ciclului economic, forma materiala
si utilitatea.
17
In faza de aprovizionare, activele circulante sub forma de bani se transforma in

stocuri de materii prime si materiale, in faza de productie, stocurile se consuma,
transformandu-se in stocuri de productie in curs de executie, care, dupa ultima operatie
de prelucrare, devin produse finite, iar in faza de desfacere sunt vandute clientilor, contra
echivalentului lor n numerar. Perioada lor de rotatie este mai mica de un an.
Activele circulante se clasifica in stocuri si productie in curs de executie, creante,
plasamente si disponibilitati banesti.
A) Stocurile si productia in curs de executie. Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor
detinute pentru a fi vandute in aceeasi stare ori dupa prelucrarea lor in procesul de
productie, sau pentru a fi consumate la prima lor utilizare. Ele sunt concretizate in
materii prime si materiale consumabile, productia in curs de executie, semifabricate,
produse finite, ambalaje, etc.
Materiile prime sunt destinate utilizarii lor in procesul de productie, participa
direct la generarea produselor, regasindu-se in produsul finit integral sau partial, fie in
starea lor initiala, fie transformata.
Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de
schimb, seminte, materiale de plantat, furaje) sunt destinate utilizarii lor in procesul de
productie si participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi,
de regula, in produsul finit.
Stocurile aflate la terti reprezinta diverse bunuri care se afla in proprietatea
ntreprind erii, dar care, fizic, se gasesc in custodie, prelucrare, consignatie la terti.
La capitolul stocuri se includ si obiectele de inventar, adica acele bunuri care au o
valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe,
indiferent de durata lor de serviciu sau cu durata mai mica de un an, indiferent de
valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie,
echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, instrumentele, verificatoarele,etc). De
asemenea tot in categoria stocuri intra si baracamentele si amenajarile provizorii (baraci,
podete) din care prin demontare si demolare se recupereaza materiale.
Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a parcurs toate fazele de
prelucrare prevazute in procesul tehnologic, produsele care nu au fost inca supuse
probelor
si
receptiei
tehnice
sau
necompletate
in
intregime.
Semifabricatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o
faza de fabricatie si care urmeaza sa treaca la alte faze de fabricatie sau sa se livreze
tertilor ca atare.
Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricatie prevazute
in procesul tehnologic, fiind depozitate in vederea vanzarii catre terti.
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricatie, cum ar fi
rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.
Animalele includ animalele si pasarile crescute si folosite pentru reproductie,
animale si pasari la ingrasat pentru a fi valorificate, colonii de albine, si animale pentru
productia de lna, oua, carne, lapte si blana.
Marfurile sunt acele bunuri care au fost cumparate de ntreprind ere in vederea
revanzarii.
18
B) Creantele sau valorile in curs de decontare se refera la sumele de bani, lucrari sau
servicii, bunuri avansate temporar altor persoane fizice sau juridice si pentru care se
asteapta sa se primeasca un echivalent sub forma unei sume de bani sau a unui serviciu.
Acestea pot fi stocuri vandute clientilor, avansuri in bani acordate salariatilor care se
deplaseaza in interes de serviciu. Persoanele care datoreaza sume de bani unitatii
economice se numesc debitori.
Creantele comerciale cele mai semnificative sunt compuse din creantele fata de
clienti si efectele de primit. Debitorii legati de creantele comerciale referitoare la
vanzarea pe credit de bunuri, lucrari sau servicii proprii ciclului de exploatare al
ntreprind erii, se numesc clienti.
Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub forma de cambie, bilet la ordin,
etc, care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce va fi ncasata pe
termen
scurt,
de
obicei
pana
la
90
de
zile.
Creantele in cadrul grupului apar in relatiile de decontare intre societatea-mama si
filialele ei.
Creantele privind capitalul subscris si ne varsat sunt creantele pe care
ntreprind erea le are asupra actionarilor sai, referitioare la subscrierile de capital social
efectuate si nedepuse.
Alte creante sunt generate in relatiile ntreprinderii cu personalul, bugetul statului,
asigurarile sociale, protectia sociala, debitori diversi, etc.
C) Titluri de plasament si disponibilitatile banesti cuprind toate valorile economice care
imbraca forma de bani sau care indeplinesc aceasta functie.
Ele se refera la titluri de plasament, disponibilitati banesti si alte valori financiare sau de
trezorerie.
-Titlurile de plasament se refera la actiuni si obligatiuni pe termen scurt, si, spre
deosebire de titlurile de participare, a caror posesie depaseste un an, de regula, perioada
de rotatie a titlurilor de plasament este mai mica de un an, in general.
-Disponibilitatile banesti in lei si devize se refera la numerarul din casierie, depozitele
aflate in conturi bancare sau alte valori care pot fi convertite imediat in bani.
Tot din categoria disponibilitatilor banesti fac parte si carnetele de cecuri cu sau fara
limita
de
suma,
acreditivele
si
avansurile
de
trezorerie.
Carnetele de cecuri cu limita de suma cuprind valori banesti inscrise in documentevaloare utilizate pentru efectuarea de plati; acestea se rezerva la banca intr- un cont
separat.
Acreditivul este o forma de decontare care confera furnizorilor singuranta incasarii
creantelor. Lichiditatile se mentin intr-un cont distinct, la dispozitia furnizorului, din care
urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii marfurilor, executarii
lucrarilor sau prestarii de servicii.
Avansurile de trezorerie reprezinta disponibilitatile banesti repartizate angajatilor in
vederea achizitionarii unor bunuri sau servicii si care urmeaza a fi decontate ulterior.
In categoria altor valori financiare sau de trezorerie se cuprind timbrele postale sau
fiscale, tichetele sau biletele de calatorie, tratament si odihna.
III) Cheltuielile in avans sunt sume achitate in cursul exercitiului curent, dar care se
refera la servicii ce vor fi primite de abia in exercitiul urmator, cand vor fi recunoscute
drept cheltuieli (abonamente sau chirii platite in avans).
19
Pasivul
-din punct de vedere juridic-pasivul cuprinde capitalul propriu si datoriile.
din punct de vedere economic, clasificarea se face in capitaluri si datorii (financiare si
de exploatare).
din punct de vedere financiar valorile se grupeaza in functie de exigibilitatea(termenul
de plata) al lor in capitaluri permanente , pe termen lung si datorii pe termen scurt.
Ordinea de dispunere a pozitiilor in cadrul pasivului bilantier este, in Romnia, cea a

exigibilitatii crescnde a surselor de finantare, ncepnd cu elementele capitalului propriu,
si terminand cu datoriile pe termen scurt.
In contabilitatea anglo-saxona, pasivele sunt trecute in bilant in ordinea
descrescatoare a exigibilitatii lor.
Sursele de finantare se clasifica in functie de modul de constituire (finantare
proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor.
Finantarea proprie a activului se refera la contributia directa a titularului de
patrimoniu prin aportul la capital, fie ca este capital individual (in cazul micilor
comercianti sau a unitatilor cu asociat unic), ori capital social (in cazul societatilor
comerciale) sau auto finantare (capitalizare profitului).
Finantarea straina a activului este asigurata de credite bancare, cumparari de
obligatiuni, creditele comerciale).
Ca atare pasivul se divide in capitaluri proprii, rezerve si datorii. La aceasta se
adauga provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, veniturile in avans.
I) Capitalurile proprii denumite si fonduri proprii precum si rezervele se clasifica in
capital individual sau social, prime de capital, diferentele sau plusvalorile din reevaluare,
rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului, provizioanele reglementate si
fondurile proprii cu scop determinat.
-Capital individual sau social se constituie la nfiintarea ntreprinderii, prin aportul
personal al proprietarului (in cazul ntreprinderilor individuale) sau prin aportul in
numerar sau/si in natura al asociatilor/actionar ilor (in cazul societatilor comerciale).
Capitalul social se divide in capital subscris nevarsat si respectiv varsat..
Capitalul subscris dar ne varsat este capitalul pe care subscriptorii s-au angajat sa il
depuna la dispozitia unitatii patrimoniale cu ocazia nfiintarii acesteia.
Capitalul subscris varsat este partea din capitalul social care a fost, fizic, depusa de
proprietari la dispozitia unitatii patrimoniale.
Capitalul se poate majora prin emiterea de actiuni noi, aporturi in bani sau in natura,
20
incorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exercitiului precedent, transformarea de

obligatiuni in actiuni.
Reducerea capitalului se poate face prin rambursarea catre actionari sau asociati a unei
parti din acesta sau pe calea acoperirii pierderilor suferite in exercitiile financiare
anterioare.
-Primele de capital se refera la capitalul aditional creat prin primele de emisiune, fuziune
si aport in natura, care sunt determinate de operatiile de crestere a capitalului prin
aporturi noi sau prin fuziune.
In situatia aporturilor noi, primele de emisiune si cele privind aportul in natura se
creeaza ca diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea
nominala a actiunilor (mai mica).
Primele de fuziune reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a actiunilor si
valoarea nominala.
-Diferentele sau plusvalorile din reevaluare deriva din acele plusuri create prin
reeva luarea imobilizarilor corporale si a celor financiare. Cu ocazia reevaluarii, valoarea
acestor active va creste fata de valoarea contabila anterioara, cresterea fiind considerata
sigura si durabila.
Rezervele reprezinta partea din profitul capitalizat de
ntreprindere.
Ele se divid in rezerve legale, rezerve statutare si alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual intr-o anumita proportie din profitul brut sau din
primele legate de capital, fiind destinate protejarii capitalului, in cazul nregistrarii de
pierderi.
Rezervele statutare sunt acele fonduri a caror constituire din profitul net este stipulata in
actul constitutiv al societatii sau prin clauze contractuale.
Alte rezerve sunt acele rezerve a caror creare este decisa prin hotararea adunarii generale
a asociatilor/actionarilor din profitul net. Ele sunt destinate finantarii investitiilor noi sub
forma imobilizarilor corporale ori pentru rascumpararea propriilor actiuni de catre
societate in vederea reducerii de capital.
-Rezultatul reportat se refera la rezultatele pozitive (profiturile) reportate din anii
precedenti a caror repartizare a fost amanata de adunarea generala a asociatilor, precum si
profitul net al exercitiului financiar incheiat. Rezultatele negative (pierderile) se iau in
calcul cu semnul minus, diminuand capitalul propriu.
-Provizioanele reglementate sunt fonduri create temporar, pe seama cheltuielilor, pentru
acoperirea unor riscuri legate de fluctuatia ratei dobanzii, a cursului valutar, a preturilor,
etc). Ele sunt create prin includerea unor cote parti in cheltuielile unitatii, si influenteaza,
prin reducere, rezultatul obtinut. Astfel, temporar, se creaza un avantaj pentru
ntreprind ere prin calculul unor impozite mai mici. Ulterior, pe masura revenirii asupra
provizionului, cand rata dobanzii, preturile si cursurile valutare sunt favorabile, profitul
creste, urmand a fi impozitat.
21
II) Datoriile se refera la credite bancare, imprumuturi din emisiunea de obligatiuni,

datoriile comerciale fata de furnizori, datorii fiscale, salariale, sociale, datorii catre
asociati din operatii de capital, dividende,etc.
In general, persoanele fizice sau juridice fata de care ntreprinderea are datorii se numesc
creditori.
Sa le analizam.
-Creditele bancare se refera atat la finantarile pe termen lung si mijlociu cat si la creditele
pe termen scurt, de trezorerie, acordate de banci. Acestea sunt purtatoare de dobanda si
sunt garantate cu activele ntreprinderii.
-Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni reprezinta fondurile pe termen lung atrase prin
vanzarea de titluri de credit negociabile. Societatea care emite aceste titluri are obligatia
de a plati ratele scadente plus dobanzile sub forma cupoanelor atasate titlurilor de credit.
-Datoriile comerciale fata de furnizori apar in relatia cu diverse unitati patrimoniale de la
care ntreprind erea se aprovizioneaza cu materii prime, materiale, lucrari si servicii.
-Datorii fiscale, salariale, sociale cuprind obligatiile de a plati taxe si impozite, salarii si
alte drepturi similare datorate angajatilor, obligatiile privind contributia la asigurarile
sociale, fondul de somaj, contributia la asigurarile sociale de sanatate.
-Datorii catre asociati din operatii de capital, dividende, etc reprezinta obligatiile fata de
actionari pentru capitalul de rambursat, dividende de plata, precum si datoriile in cadrul
grupului.
-Alte tipuri de datorii, cum ar fi datoriile fata de clientii care au platit n avans bunurile
sau serviciile pe care firma urmeaza sa la livreze sau presteze (asa numitii clienticreditori).
III) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt datorii cu exigibilitate sau valoare
incerta ale ntreprind erii, si care se constituie, in general, la sfarsitul exercitiului.
Recunoasterea
provizioanelor
se
face
numai
in
momentul
in
care:
a) o ntreprindere are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior
b) este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie
necesara
pentru
a
stinge
obligatia
respectiva
c) nu poate fi realizata o estimare clara a valorii obligatiei.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului
pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata
creaza pentru situatii cum ar fi: litigii, amenzi, penalitati, despagubiri, daune, cheltuieli
legate de activitatea de service in perioada de garantie, cheltuieli cu reparatiile capitale
esalonate pe ma i multe perioade, etc.
Principala diferenta intre provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si celelalte tipuri de
22
datorii ale ntreprinderii consta in incertitudinea care le afecteaza pe primele in ceea ce

priveste marimea sau scadenta.
IV) Veniturile in avans sunt acele valori care asigura alocarea pentru fiecare exercitiu
financiar numai a veniturilor care i sunt proprii. Ele se refera la subventiile pentru
investitii
si
veniturile
nregistrate
in
avans.
-Subventiile pentru investitii sau subsidiile de capital sunt obtinute de la buget sau din
alte surse nerambursabile, fiind destinate achizitionarii sau crearii activelor imobilizate
(subventii pentru achizitionarea de echipamente) sau finantarii unor activitati pe termen
lung (de exemplu, prime de dezvoltare pentru ntreprinderile care creaza noi locuri de
munca).
Veniturile nregistrate in avans sunt sumele ncasate in cursul exercitiului, in contul unor
servicii care vor fi prestate in cursul exercitiului urmator, cand vor fi recunoscute ca
venituri, cum ar fi chirii sau abonamente ncasate in avans.
***
Activitatea desfasurata de orice ntreprindere duce la modificari in activul si pasivul
patrimonial. Fiecare operatie produce o schimbare in echilibrul static dintre mijloacele
economice si sursele lor de finantare reflectate cu ajutorul bilant ului.
Respectivele modificari pot fi cresteri sau micsorari, dar in permanenta se va mentine
egalitatea bilantiera.
Exista patru tipuri principale de modificari bilantiere:
-Operatii economice si financiare care produc modificari numai in structura activului, in
sensul cresterii unui element si concomitent si cu aceeasi suma se micsoreaza alt element,
fara ca totalul activului sa se modifice.
-Operatii economice si financiare care produc modificari numai in structura pasivului, in
sensul cresterii unui element si concomitent si cu aceeasi suma se micsoreaza alt element,
fara ca totalul pasivului sa se modifice.
- Operatii economice si financiare care produc modificari concomitent si cu aceeasi suma
atat in structura cat si in volumul activului si pasivului in sensul cresterii unui element de
activ si a unui element de pasiv, totalul bilantului modificandu-se si el in acelasi sens, dar
mentinandu-se egalitatea bilantiera;
-Operatii economice si financiare care produc modificari concomitent si cu aceeasi suma
atat in structura cat si in volumul activului si pasivului in sensul scaderii unui element de
activ si a unui element de pasiv, totalul bilantului modificandu-se si el in acelasi sens, dar
mentinandu-se egalitatea bilantiera.
Exemplu:
In scopul exemplificarii tipuri de modificari bilantiere se porneste de la un bilant initial
simplificat, cu un numar redus de posturi (sumele sunt exprimate n lei):
23
BILANT CONTABIL INITIAL (B0 ).

ACTIV
Solduri initiale
Mijloace fixe 20,000
Marfuri
4,000
Clienti
5,000
Conturi
la 10,000
banci
Casa
5,000
TOTAL
44,000
PASIV
Capital social
Rezerve
Credite bancare
Furnizori
Solduri initiale
25,000
3,000
6,000
5,000
Asigurari sociale 5,000

TOTAL
44,000
Din motive didactice, pentru vizualizarea modificarilor bilantiere vom ntocmi

dupa fiecare tranzactie cate un bilant. In practica, bilantul se intocmeste obligatoriu
anual, nu dupa fiecare operatie. De asemenea, pentru a usura explicatiile, vom prezenta
in continuare doar exemple care determina modificari la doua elemente (unul de activ si
altul
de
pasiv,
ori
doua
de
activ
respectiv
doua
de
pasiv).
In realitate, evenimentele economice practice sunt foarte diverse, putand sa duca
la modificari la mai mult de doua elemente, fie numai in activ, fie numai in pasiv, fie
simultan in activ si pasiv. Si in aceste situatii, elementul modificat sau suma elementelor
modificate din activ trebuie sa fie egala cu elementul modificat sau cu suma elementelor
modificate din pasiv, toate avand la baza ecuatia dublei reprezentari.
Tranzactia 1:
Se
depune
numerar
din
casa
in
valoare
de
4.000
lei
in
cont
bancar.
Analiza:
Aceasta operatiune duce la cresterea disponibilului in cont bancar (care creste cu 4.000
lei) si la scaderea numerarului din casierie (scade cu aceeasi suma). Ambele elemente
sunt de activ, unul crescand (Conturi la banci) si celalalt scazand (Casa). Pasivul ramane
neschimbat.
Tipul de modificare bilantiera este A + x x = P
Daca in ecuatia dublei reprezentari a patrimoniului se introduce modificarea determinate
de tranzactia 1, pe care o notam cu x, se constata ca egalitatea bilant iera se mentine,
conform ecuatiei:
44.000 (A 0 ) + x (4.000) x (4.000) = 44.000(P 0)
ntocmim Bilantul 1, pornind de la bilantul initial (B0).
BILANT nr.1 (B 1 )
ACTIV
Solduri initiale
Modificari Solduri finale

24
Mijloace fixe
Marfuri
Clienti
Conturi la banci
Casa
TOTAL
20,000
4,000
5,000
14,000
1,000
44,000
20,000
4,000
5,000
18,000
-3,000
44,000
4,000
-4,000
0
PASIV
Capital social
Rezerve
Credite bancare
Furnizori
Asigurari sociale
TOTAL
Solduri initiale
25,000
3,000
6,000
5,000
5,000
44,000

25,000
3,000
6,000
5,000
5,000
0
44,000
Soldurile finale din bilantul 1 (B1 ) devin solduri initiale pentru bilantul 2. In general,
soldurile finale din bilantul precedent devin solduri initiale pentru bilantul curent.
Tranzactia 2:
In baza hotararii AGA (Adunarii Generale a Asociatilor) o parte din rezervele constituite,
in valoare de 1.000 lei, se utilizeaza pentru marirea capitalului social.
Analiza:
Aceasta operatiune duce la marirea capitalului social (creste cu suma de 1.000 lei) si a
rezervelor (scad cu suma de 1.000 lei).Modificarile de structura se produc numai in pasiv.
Activul ramane neschimbat.
Tipul de modificare bilantiera este A = P+ x x
44.000 (A 1 ) = P1 (44.000) + x (4.000) x (4.000) = 44.000.(P 1)
ntocmim Bilantul 2, pornind de la Bilantul 1.
BILANT nr.2 (B2 )

ACTIV
Mijloace fixe
Marfuri
Solduri initiale
20,000
4,000
Modificari
Solduri finale
20,000
4,000
25
Clienti
Conturi la banci
Casa
TOTAL
5,000
14,000
1,000
44,000
5,000
14,000
1,000
44,000
PASIV
Capital social
Rezerve
Credite bancare
Furnizori
Asigurari
sociale
TOTAL
Solduri initiale
25,000
3,000
6,000
5,000
5,000
Modificari
1,000
-1,000
Solduri finale
26,000
2,000
6,000
5,000
5,000
44,000
44,000
Tranzactia 3:
ntreprind erea achizitioneaza marfa de la un furnizor in valoare de 3.000.000 lei.
Analiza:
Elementul Marfuri este de activ, iar Furnizori este de pasiv. Ca atare, vor aparea
modificari atat in structura activului si a pasivului, cat si in volumul activului si pasivului.
Tipul de modificare bilantiera este A + x = P+ x
A2 (44.000) + x (3.000)= P2 (44.000) + x (3.000) = 47.000
BILANT nr.3 (B 3)
ACTIV
Mijloace fixe
Marfuri
Solduri initiale
20,000
4,000

20,000
3,000
7,000
26
Clienti
Conturi la banci
Casa
TOTAL
5,000
14,000
1,000
44,000
5,000
14,000
1,000
47,000
3,000
PASIV
Capital social
Rezerve
Credite bancare
Furnizori
Asigurari sociale
TOTAL
Solduri initiale
26,000
2,000
6,000
5,000
5,000
44,000

26,000
2,000
6,000
3,000
8,000
5,000
3,000
47,000
Tranzactia 4:
ntreprind erea restituie creditul bancar in valoare de 6.000 lei din contul de la banca.
Analiza:
Aceasta tranzactie determina modificari in contul bancar (care scade cu 6.000 lei) si in
datoria ntreprinderii fata de banca (scade si ea cu 6.000 lei). Elementul Conturi la banci
este de activ, iar elementul Credite bancare este de pasiv. Prin urmare, vor aparea
modificari atat in structura activului si a pasivului, cat si in volumul activului si pasivului.
Tipul de modificare bilantiera este A - x = P - x
A3 (47.000) - x (6.000)= P3 (47.000) - x (6.000) = 41.000
BILANT nr.4 (B 4)
ACTIV
Mijloace fixe
Marfuri
Clienti
Conturi la banci
Solduri initiale
20,000
7,000
5,000
14,000
Modificari
-6,000
Solduri finale
20,000
7,000
5,000
8,000
27
Casa
TOTAL
1,000
47,000
PASIV
Capital social
Rezerve
Credite bancare
Furnizori
Asigurari sociale
TOTAL
Solduri initiale
25,000
3,000
6,000
8,000
5,000
47,000
-6,000
Modificari
-6,000
-6,000
1,000
41,000
Solduri finale
25,000
3,000
0
8,000
5,000
41,000
Din punctul de vedere al modului in care cele patru tipuri de modificari pot
influenta posturile si totalul bilant ului, cele patru tipuri de modificari se pot grupa astfel:
-modificari de structura: operatii economice care produc modificari numai in structura
activului sau numai a pasivului fara a influenta volumul (totalul) bilantului. In acesasta
situatie se incadreaza primele doua tipuri de modificari, si anume: A + x x = P ,precum
si A = P+ x x .
-modificari de volum: operatii economice care produc modificari atat in structura
activului
si
a
pasivului,
cat
si
in
volumul
(totalul)
bilantului.
In acesasta situatie se incadreaza ultimele doua tipuri de modificari, si anume:
A + x = P+ x, precum si A - x = P x.
CAPITOLUL IV
CONTUL SI DUBLA NREGISTRARE
Elementele structurii contului sunt urmatoarele:
-denumirea sau titlul contului;
28
-debitul si creditul, cele doua parti ale contului;

-miscarea (rulajul) contului;
-explicatia operatiilor nregistrate;
-soldul contului.
a) Denumirea sau titlul contului indica numele elementului patrimonial a carui evidenta
se tine cu ajutorul respectivului cont (de exemplu: Capital social, Profit si pierdere,
Marfuri, Furizori, Debitori diversi, etc).
n Romnia, fiecarui titlu de cont i este asociat cte un simbol cifric, stabilit prin planul
general de conturi elaborat de Ministerul de Finante si nsotit de instructiuni de aplicare
ce specifica modul de functionare al fiecarui cont si principalele corespondente pentru
operatiile economice si financiare pe care le reflecta.
b) Debitul si creditul, cele doua parti opuse ale contului reflecta separarea celor doua
tipuri de modificari (cresteri sau micsorari) pe care le determina operatiile economice sau
financiare care se nregistreaza cu ajutorul conturilor. n mod conventional s-a stabilit ca
partea stnga a contului poarta denumirea de debit, iar partea dreapta de credit.
nregistrarea unei sume n debitul contului este denumita debitarea lui, iar suma
nregistrata se numeste suma debitoare; n mod similar, nregistrarea unei sume n
creditul contului este denumita creditarea lui, iar suma nregistrata se numeste suma
creditoare.
c) Miscarea (rulajul) contului reprezinta totalul sumelor care se nregistreaza ntr-o
perioada de gestiune n debitul sau creditul unui cont n urma maririlor sau micsorarilor
determinate de operatiile economice sau financiare care se produc n volumul si structura
elementului patrimonial pentru care s-a deschis respectivul cont. Astfel, distingem
miscare (rulaj) debitor si miscare (rulaj) creditor.
O alta notiune care trebuie retinuta este aceea de total al sumelor. Prin
adunarea tuturor sumelor nregistrate n debitul contului ntr-o anumita perioada de
gestiune, se obtine totalul sumelor debitoare, iar prin adunarea tuturor sumelor
nregistrate n creditul contului ntr-o anumita perioada de gestiune, se obtine totalul
sumelor creditoare. Trebuie sa tinem cont ca totalul sumelor include si existentul la
nceputul perioadei de gestiune, acesta nefiind inclus nsa n rulajul contului.
Prin urmare, totalul sumelor este mai mare dect rulajul de pe partea contului n care se
nregistreaza existentul si majorarile si e egal cu rulajul de pe partea contului n care se
nregistreaza micsorarile.
d) Explicatia operatiilor nregistrate faciliteaza ntelegerea sensului si continutului lor.
Ea poate fi descriptiva sau contabila.
Explicatia descriptiva consta n prezentarea pe scurt a continutului operatiei
economice sau financiare, mentionndu-se data si documentul justificativ n care s-a
consemnat efectuarea ei.
Explicatia contabila consta n indicarea denumirii celuilalt cont corespondent n
care face nregistrarea, conform principiului dublei nregistrari.
29
e) Soldul contului reprezinta existentul la un moment dat al elementului patrimonial

pentru care s-a deschis respectivul cont. Soldul se stabileste ca diferenta ntre totalul
sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare, prelund semnul totalului mai mare.
Astfel, daca totalul sumelor debitoare (Tsd) este mai mare dect totalul sumelor
creditoare (Tsc), contul prezinta sold debitor (Sd); n situatia inversa, cnd totalul
sumelor creditoare e mai mare dect totalul sumelor debitoare, contul prezinta sold
creditor (Sc).
Daca totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare, soldul contului
este nul (cu alte cuvinte contul este soldat sau balansat).
Algebric, soldul contului se stabileste pe baza uneia dintre relatiile:
1) Tsd - Tsc = Sd, unde Tsd >Tsc
2) Tsc Tsd = Sc, unde Tsc >Tsd
3) Tsd Tsc = 0, cont soldat sau balansat.
Soldul stabilit la sfrsitul lunii se numeste sold final si apare ca sold initial la
nceputul lunii urmatoare.
Cea mai simpla forma de cont, denumit a n limbajul informal al contabililor T
(teu) pentru ca seamana cu litera T, arata ca n figura de mai jos. El are pe mijloc o linie
verticala, reprezentnd piciorul T-ului, si o linie orizontala trasata de partea de sus a
paginii.
O conditie esentiala pentru a nregistra corect n contabilitate operatiile economice
sau financiare este aceea de a cunoaste foarte bine regulile de functionare a conturilor,
care stabilesc n care parte a conturilor se nregistreaza soldul initial, precum si cresterile
ori micsorarile elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul.
Pentru a retine n mod logic aceste reguli, este fundamental sa se cunoasca bine
elementele bilantului si locul lor n cadrul acestuia.
1. Prima regula de functionare a conturilor este aceea ca toate conturile de activ ncep sa
functioneze prin a se debita (partea stnga a contului) si se debiteaza cu soldul initial al
conturilor de activ; conturile de pasiv ncep sa functioneze prin a se credita (partea
dreapta a contului) si se crediteaza cu soldul initial al conturilor de pasiv.
2. A doua regula importanta este aceea ca toate conturile de activ nregistreaza n debit
cresterile (intrarile) elementelor de activ, iar toateconturile de pasiv nregistreaza n
credit cresterile (intrarile) elementelor de pasiv.
3. A treia regula care trebuie tinuta minte este aceea ca toate conturile de activ
nregistreaza n credit (partea dreapta a contului) micsorarile elementelor de activ, iar
conturile de pasiv nregistreaza n debit (partea stnga a contului) micsorarile (iesirile)
elementelor de pasiv.
4. A patra regula de functionare a conturilor este aceea ca toate conturile de activ au
totdeauna sold final debitor sau sunt soldate (echilibrate, balansate), iar toate conturile
de pasiv au totdeauna sold final creditor sau sunt soldate (echilibrate, balansate).
Sintetiznd cele patru reguli putem conclude urmatoarele:
Conturile de activ ncep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentul si
cresterile de activ, creditndu-se cu micsorarile de activ, iar la sfrsitul exercitiului
financiar au ntotdeauna sold final debitor, sau sunt soldate.
30
Conturile de pasiv ncep sa functioneze prin a se credita si se crediteaza cu existentul si

cresterile de pasiv, debitndu-se cu micsorarile de pasiv, iar la sfrsitul exercitiului
financiar au ntotdeauna sold final creditor, sau sunt soldate.
Schema regulilor de functionare a conturilor sunt prezentate sintetic n figurile de mai jos.
___Debit___________
Soldul initial
Conturile de activ _______________
__Credit___
Micsorarile de activ
Majorarile de activ
Soldul final
___Debit___________
Conturile de pasiv____________
________Credit___
Soldul initial
Micsorarile de pasiv
Majorarile de pasiv
Soldul final
Mai plastic, regulile de functionare a conturilor pot fi prezentate astfel:
Marea majoritate a conturilor functioneaza dupa regulile enuntate mai sus. Ele
sunt conturi monofunctionale, care la sfrsitul perioadei de gestiune prezinta un singur
fel de sold, debitor sau creditor. Ele sunt totdeauna numai conturi de activ sau numai
conturi de pasiv.
Totusi exista si conturi care au un comportament variabil n ceea ce prive ste
soldul final. Acestea sunt conturile bifunctionale care, la un moment dat, pot avea fie
sold debitor (se ncadreaza n categoria conturilor de activ), fie sold creditor (se
ncadreaza n categoria conturilor de pasiv).
Legatura reciproca ntre debitul unui cont si creditul altui cont stabilita cu ocazia
nregistrarii operatiilor economice si financiare n contabilitatea curenta pe baza dublei
31
nregistrari poarta denumirea de corespondenta conturilor, iar conturile ntre care se

stabileste o astfel de legatura se numesc conturi corespondente.
Evident, stabilirea n mod corect a conturilor corespondente este esentiala, pentru
respectiva corespondenta reflecta continutul economic al fiecarei operatii nregistrate.
Asa cum am mai spus, n Romnia, corespondenta dintre conturi este stabilita n mod
unitar prin instructiunile de aplicare a planului de conturi.
n functie de modificarile pe care le produc operatiile economice sau financiare n
bilant, corespondenta conturilor se poate stabili:
-fie numai ntre conturi de activ, cnd modificarile se produc doar activul bilantului;
-fie numai ntre conturi de pasiv, cnd modificarile se produc doar pasivul bilantului;
-fie ntre conturi din ambele parti ale bilantului, atunci cnd operatia economica sau
financiara produce modificari concomitent si cu aceeasi suma n ambele parti ale
bilantului.
Majoritatea conturilor sunt conturi permanente, numite si conturi bilantiere, care
reprezinta eleme ntele bilantului (active, capitaluri proprii si datorii). Mai exista un tip de
conturi, asa-numitele conturi temporare, denumite si conturi de procese, care sunt
conturile de cheltuieli (clasa 6) si venituri (clasa 7) care sunt reflectate n contul de
rezultate 121 Profit si pierdere.
La sfrsitul perioadelor de gestiune(luna, an), conturile permanente sunt nchise, li
se stabilesc soldurile finale, iar conturile temporare de venituri si cheltuieli sunt nchise
prin contul 121 Profit si pierdere. Contur ile temporare de venituri si cheltuieli nu
prezinta niciodata un sold initial la nceputul perioadelor de gestiune.
Prin urmare, spre deosebire de conturile de active si capitaluri (conturile din
bilant) care au n general solduri initiale si finale (sumele fiind reportate de la un exercitiu
la altul), conturile de cheltuieli (clasa 6 ) si venituri (clasa 7) nu au solduri initiale sau
finale, pentru ca ele sunt soldate la sfrsitul perioadelor de gestiune.
Analiza contabila reprezinta o metoda stiintifica de cercetare a unui ntreg, a
unui fenomen, care se bazeaza pe examinarea sistematica a fiecarui element n parte.
Pentru a nregistra n mod corect operatiile economice sau financiare n conturi,
este fundamental sa se stabileasca care sunt conturile corespondente implicate si n ce
parte a conturilor (debit sau credit) urmeaza sa se efectueze nregistrarea, lucru judecat n
functie de continutul economic al operatiunii. Acest proces logic poarta numele de
analiza contabila, adica cercetarea, pe baza de documente, a fiecarei operatii economice
si financiare n parte, prin descompunerea ei n elementele componente, pentru a se putea
stabili conturile corespondente si a partii acestora (debit ori credit) n care urmeaza sa se
nregistreze respectiva operatiune.
Etapele analizei contabile pot fi sintetizate astfel:

a) stabilirea naturii si continutului fiecarei operatii economice si financiare n parte,
adica definirea ei ca ncasare, plata, aprovizionare sau consum de materii prime,
obtinere de produse fin ite, creante sau datorii fata de bugetul de stat ori salariati,
prestare de servicii, nregistrarea amortizarii mijloacelor fixe, constituirea de
provizioane, etc;
32
b) determinarea tipului modificarilor pe care le produce operatia economica si

financiara n bilant, respectiv care sunt elementele de activ si de pasiv care se
modifica, precum si care este sensul modificarilor (cresteri ori micsorari de activ
sau pasiv);
c) stabilirea conturilor corespondente, n functie de elementele de bilant modificate;
d) aplicarea regulilor de functionare a conturilor, pentru a se stabili partea conturilor
corespondente (debit sau credit) n care urmeaza sa se nregistreze operatia
analizata (stabilirea asa numitei formule contabile).
Exemplu:
ntreprinderea achita unui furnizor suma de 2.500 lei.
a) natura operatiei: plata unei obligatii fata de furnizori;
b) conturile corespondente: Furnizori, Conturi la banci n lei;
c) modificarile nregistrate:
- scaderea datoriei fata de furnizori;
- scaderea disponibilitatilor din conturile curente;
d) partea contului n care se nregistreaza operatiile:
- pentru contul Furnizori n debit;
- pentru contul Conturi la banci n lei.
Sintetic, nregistrarea operatiunii se prezinta astfel:
401 Furnizori
P
D
5121 Conturi la banci n lei
A
C
2.500 lei
2.500 lei
Asa cum am amintit anterior, analiza contabila presupune si aplicarea regulilor de

functionare a conturilor, pentru a se stabili partea conturilor corespondente (debit sau
credit) n care urmeaza sa se nregistreze operatia analizata, prin stabilirea asa numitei
formule contabile.
Formula contabila este modalitatea de reprezentare grafica a fiecarei operatii
economice si financiare n conturi corespondente, pe baza dublei nregistrari, sub forma
de egalitate valorica.
Formula contabila e compusa din:
-denumirea contului corespondent debitor, repectiv creditor n care se face nregistrarea;
-semnul egal (=) pus ntre conturile corespondente
-marimea valorica a sumelor nregistrate n conturi
-semnul egalitatii ntre debit si credit.
n functie de numarul de elemente patrimoniale folosite in urma operatiilor

economico- financiare, formula contabila poate fi:
a) simpla, care se compune dintr-un cont debitor si un singur cont creditor.
Exemplu:
33
Se depune numerar din casierie n contul bancar, n suma de 4.000 lei.

5121 Conturi la banci n lei
5311 Casa
A
A
+
-
D
C
4.000 lei
4.000 lei
b) compusa, care cuprinde un singur cont debitor si mai multe conturi creditoare sau
invers.
Exemplu:
ntreprinderea achizitioneaza cherestea n va loare de 9.000 lei si salopete n valoare
de 600 lei.
301
401
303
301
303
Materii prime
Furnizori
Materiale de natura
obiectelor de inventar
A
P
A
+
+
+
%
Materii prime
Materiale de natura
401
D
C
D
9.000 lei
9.600 lei
600 lei
9.600 lei
9.000 lei
600 lei
Desigur, formula contabila nu exprima dect partea de logica (cea mai importanta
de altfel). Pentru a se oglindi corect si complet operatia concreta, este necesara
adaugarea la elementele formulei contabile a explicatiei descriptive a operatiei care se
nregistreaza (prin precizarea datei si felului, numarului si datei documentului
justificativ). Introducem astfel notiunea de articol contabil.
n functie de scopul pentru care se ntocmesc, deosebim:
1. formula contabila curenta, care se ntocmeste n scopul nregistrarii unor
operatii economico- financiare n conturi;
2. formula contabila de stornare , care se ntocmeste cu scopul de a corecta sau
anula formulele contabile curente ntocmite eronat.
La rndul sau, formula contabila de stornare poate fi:
a) n rosu
b) n negru
a) Stornarea n rosu (n chenar) consta n repetarea formulei contabile nregistrate
eronat, sumele scriindu-se n rosu sau n chenar, ceea ce nseamna ca ele se scad.
Apoi se ntocmeste formula contabila corectata.
Exemplu:
34
ntreprinderea achizitioneaza un calculator cu valoarea de intrare de 2.500 lei.

Initial, se nregistreaza n mod eronat, formula contabila:
303
Materiale de natura
401
Furnizori
2.500 lei
Ulterior, contabilul si da seama ca a facut o greseala, ntruct calculatorul este o

imobilizare corporala si nu un obiect de inventar, motiv pentru care face stornarea n
rosu, astfel:
303
Materiale de natura
401
Furnizori
2.500 lei
404
Furnizori
de imobilizari
2.500 lei
Apoi, se face nregistrarea corecta:

214
Aparatura birotica
b) Stornarea n negru se realizeaza prin inversarea pozitiei conturilor din formula

contabila supusa corectarii.
n exemplul precedent, stornarea se face inversnd conturile n formula contabila de
stornare, astfel:
401
=
303
2.500 lei
Furnizori
Materiale de natura
Restul nregistrarilor sunt identice.

De retinut este faptul ca cel mai bine este sa se foloseasca stornarea n rosu,
deoarece stornarea n negru mareste artificial rulajele conturilor, ceea ce altereaza
semnificatia lor si ngreunnd calculele.
Conturile sintetice reflecta mijloacele, sursele si procesele economice, n expresie
valorica, pe grupe sau categorii omogene sub aspectul continutului lor.
De exemplu, contul Furnizori sintetizeaza datoriile fata de diversii agenti economici de
la care se cumpara materiale, materii prime, piese de schimb, servicii, mijloace fixe, etc.
Cu ajutorul conturilor sintetice este posibila cunoasterea situatiei generale, de ansamblu,
a unei anumite grupe de mijloace, surse si procese economice.
Totusi, conturile sintetice nu ofera suficiente elemente pentru conducerea si
controlul activitatii unei ntreprinderi, fiind extrem de necesara utilizarea conturilor
35
analitice. Nu este suficient sa se cunoasca totalitatea firmelor catre care avem obligatii, ci
este necesar sa stim n detaliu care sunt acestea si ce sume datoram fiecareia.
Conturile analitice dezvolta conturile sintetice, oglindind partile componente ale
mijloacelor, surselor sau proceselor economice. Contul Furnizori va avea conturi
analitice cu denumirea fiecarui furnizor n parte (Romtelecom, Carrefour, Marmosin,
Petrom, Ikea, etc).
Conturile analitice, spre deosebire de cele sintetice, n care se nregistreaza numai
n expresie valorica, se tin fie numai n expresie valorica, fie n expresie baneasca si
cantitativa, n functie de natura elementelor nregistrate (cum ar fi conturile de stocuri si
de imobilizari corporale).
Prin conturile analitice se asigura integritatea proprietatii asupra mijloacelor de
productie, exercitarea controlului gestio nar al lor, n sensul ca permit stabilirea cantitativa
a intrarilor si iesirilor de materiale pe sectii de productie, precum si a stocului la un
moment dat.
Contabilitatea tinuta cu ajutorul conturilor analitice se numeste contabilitate analitica.
ntruct conturile analitice le dezvolta pe cele sintetice, toate regulile de functionare a
conturilor sintetice se aplica si la cele analitice. nregistrarile se fac simultan att n
contul sintetic, ct si n cel analitic, astfel nct sa se asigure concorda nta ntre ele, n
privinta soldurilor si rulajelor.
n Romnia, planul de conturi general este un tablou sinoptic al ntregului sistem
de conturi, n cadrul caruia fiecare cont este delimitat printr-o denumire si simbol cifric
fiind ncadrat ntr-o clasa si grupa. n acest mod, se asigur a un limbaj comun ntre
specialisti, uniformitate si unitate de continut, functie, denumire si simbolizare a
conturilor.
Simbolizarea cifrica a conturilor are la baza sistemul zecimal (0-9) n care:
-prima cifra reprezinta clasa;
-a doua cifra reprezinta grupa;
-a treia cifra reprezinta contul sintetic de grad I;
-a patra cifra reprezinta contul sintetic de grad II.
Modul de simbolizare este prezentat n figura de mai jos
FORMATUL GENERAL
36
Exemplu
n planul de conturi general exista 9 clase de conturi:

?
?
?
?
?
?
?
?
?
? lasa 1 C
?Clasa 2 ?Clasa 3 ?Clasa 4 ?Clasa 5 ?Clasa 6 ?Clasa 7 ?Clasa 8 ?Clasa 9 -
Conturi de capitaluri
Conturi de imobilizari
Conturi de stocuri si produc tie n curs de executie
Conturi de terti
Conturi de trezorerie
Conturi de cheltuieli
Conturi de venituri
Conturi speciale
Conturi de gestiune
37
Primele 8 clase de conturi sunt utilizate de contabilitatea financiara, iar ultima

clasa, a 9-a, este utilizata de manageri n cadrul asa-numitei contabilitati de gestiune.
Data fiind complexitatea planului contabil, se pot face mai multe clasificari ale
conturilor, n functie de mai multe criterii, astfel:
-din punct de vedere al continutului economico - financiar, conturile se pot grupa n:
conturi de bunuri economice, conturi de surse, conturi de cheltuieli, conturi de venituri.
-din punct de vedere al functiei contabile a conturilor, acestea pot fi grupate n conturi de
activ, conturi de pasiv si conturi bifunctionale.
-din punct de vedere al sferei de cuprindere, conturile pot fi grupate n conturi
sintetice si conturi analitice.
Corelatia ntre aceste tipuri de conturi este aceea ca:
a) conturile de bunuri economice si de cheltuieli sunt conturi de activ;
b) conturile de surse si conturile de venituri sunt conturi de pasiv.
Pentru a avea o viziune generala asupra planului de conturi, trebuie sa retinem ca,
desi exista si exceptii pe care le vom analiza pe parcursul acestui manual, n linii mari
exista anumite puncte de sprijin pentru a retine mai usor ce functie contabila au diversele
clase de conturi. Astfel:
? Clasa 1 - Conturi de capitaluri
n general, sunt conturi cu functia contabila de pasiv (de exemplu, 101
Capital social).
? Clasa 2 - Conturi de imobilizari
n general, sunt conturi cu functia contabila de activ (de exemplu, 201
Cheltuieli de constituire).
? Clasa 3 - Conturi de stocuri si productie n curs de executie
n general, sunt conturi cu functia contabila de activ (de exemplu, 300
Materii prime).
? Clasa 4 Conturi de terti (creante sau datorii)
Conturile de datorii sunt conturi cu functia contabila de pasiv (de exemplu,
401 Furnizori ).
Conturile de creante sunt conturi cu func tia contabila de activ (de exemplu,
411 Clienti).
? Clasa 5 - Conturi de trezorerie
n general, conturile au functia contabila de activ (de exemplu, 531 Casa).
? Clasa 6 Conturi de cheltuieli
Deoarece cheltuielile micsoreaza capitalurile proprii, cheltuielile sunt asimilate conturilor
de activ (de exemplu, 601 Cheltuieli cu materiile prime).
? Clasa 7 Conturi de venituri
Deoarece veniturile majoreaza capitalurile proprii, veniturile sunt asimilate conturilor de
pasiv (de exemplu, 701 Venituri din vnzarea produselor finite).
? Amortizarile si provizioanele sunt elemente rectificative care corecteaza
celorlalte structuri bilantiere, fiind asimilate conturilor de pasiv.
n categoria proceelor specifice metodei contabilitatii se cuprinde si balanta de
verificare. Ea asigura respectarea n contabilitate a echilibrului permanent impus de
dubla nregistrare a elementelor patrimoniale, att cu ocazia nregistrarii operatiilor cu
38
respectivele elemente n ordine cronologica si sistematica, ct si cu ocazia calculelor

aritmetice n formulele contabile compuse sau n conturi pentru stabilirea rulajelor,
sumelor totale si a soldului, oferind astfel garantia exactitatii nregistrarilor efectuate n
contabilitatea curenta si a ntocmirii unor bilanturi contabile reale si complete.
Fiecarei sume debitoare din Cartea Mare i corespunde o suma creditoare identica.
Astfel, totalurile sumelor debitoare si creditoare din Cartea Mare trebuie sa fie egale.
Pentru a verifica aceasta egalitate, contabilul ntocmeste periodic o balanta de
verificare.
Balanta de verificare este, practic, un tablou enumerativ al tuturor conturilor din
Cartea-Mare, care furnizeaza informatii n legatura soldurile initiale si finale, rulajele,
totalul sumelor, la data ntocmirii ei. Ea este un instrument de sinteza a informa tiilor
reflectate n conturi la un anumit moment (luna, trimestru, semestru, an).
Scopul sau este, pe de o parte, constatarea mentinerii egalitatii dintre debit si
credit, iar pe de alta parte, furnizarea unei viziuni generale asupra conturilor, utila n
etapa urmatoare si anume de ntocmire a situatiilor financiare (Bilantul, Contul de
profit si pierdere, Situatia modificarilor capitalului propriu, Situa tia fluxurilor
de trezorerie, Politici contabile si note explicative).
Continutul si forma de prezentare a balantelor de verificare poate fi diferit n
func tie de:
a) tipul conturilor pentru care se ntocmesc, care pot fi:
-balante de verificare ale conturilor sintetice si
-balante de verificare ale conturilor analitice;
b)complexitatea informatiilor pe care le contin, adica:
-balante de verificare cu o singura egalitate;
-balante de verificare cu doua egalitati;
-balante de verificare cu trei egalitati;
-balante de verificare cu patru egalitati.
Fiecare din aceste tipuri de balante contine doua coloane perechi, o coloana pentru
informatii debitoare si o coloana pentru informatii creditoare;
c) prezentarea grafica: forma tabelara si forma matriciala sau balanta de
verificare-sah.
39
Modelul balantei de verificare cu o serie de egalitati prezinta cele doua

coloane perechi, totalul sumelor debitoare (TSD) si totalul sumelor creditoare
(TSC). Egalitatea este de forma: TSD ? TSC
n balanta de sume, prezentat a mai sus, n coloane de total sume, pot fi nlocuite de doua
coloane perechi de solduri finale: solduri finale debitoare (SFD) si solduri finale
creditoare (SFC), denumita balanta de verificare a soldurilor. Egalitatea este: SFD ?SFC.
Balanta de verificare cu doua serii de egalitati are patru coloane, adica doua
coloane perechi pentru total sume (TSD si TSC) si doua coloane perechi pentru solduri
finale (SFD si SFC). Aceasta balanta de verificare rezulta din combinarea balantei de
verificare a sumelor cu balanta de verificare a soldurilor. Cele doua egalita ti sunt:
1. TSD ? TSC
2. SFD ?SFC.
Balanta de verificare cu trei serii de egalitatii prezin ta sase coloane si anume
doua coloane perechi pentru solduri initiale (SID si SIC), doua coloane perechi pentru
rulaje (RD si RC), doua coloane perechi pentru solduri finale (SFD si SFC). Acestui tip
de balanta i corespund trei egalitati:
1. SID
??
SIC
2. RD
??
RC
3. SFD
?
SFC.
Din punct de vedere grafic, balanta de verificare cu trei serii de egalitati, se poate
prezenta att sub forma tabelara, ct si sub forma matriceala (balanta de verificare-sah).
Balanta de verificare cu patru serii de egalitati are opt coloane,
respectiv, doua coloane perechi pentru total sume precedente sau solduri
initiale (TSPD si TSPC sau SID si SIC), doua coloane perechi pentru rulaje
(RD si RC), doua coloane perechi pentru totalul sumelor (TSD si TSC) si
doua coloane perechi pentru solduri finale (SFD si SFC).
40
Cele patru egalitati sunt:

1. TSPD
??
SPC
2. RD
?
RC
3. TSD
?
TSC
4. SFD
?
SFC
Balanta de verificare este un instrument extrem de util pentru contabil, deoarece
cu ajutorul ei poate identifica diverse tipuri de greseli, cum sunt:
-erori de nregistrare n conturi determinate de: nerespectarea principiului dublei
nregistrari, nerespectarea egalitatii sumelor debitoare si creditoare n cadrul
formulelor contabile compuse, calculul gresit privind elementele structurale ale contului
si altele.
-erori de ntocmire a balantelor de verificare determinate de: preluarea gre sita a
informatiilor din Cartea-Mare, adunarea eronata ale coloanelor din balanta etc. Pentru a
corecta acest tip de erori, se face verificarea egalitatilor specifice balantelor de verificare,
operatii de punctare, prin repetarea calculelor etc.
n pofida faptului ca balanta de verificare arata ca Total debit = Total credit si
indica n felul acesta respectarea unui principiu fundamental al contabilitatii, acesta nu
garanteaza automat faptul ca nu s-au facut greseli. Este posibil sa fi fost omise nregistrari
de tranzactii sau sa se nregistreze o operatiune n alte conturi dect cele corecte.
Totodata, este posibil sa fi avut loc compensari sau erori la nchiderea conturilor.
Singurul lucru pe care l poate face balanta de verificare este acela de a confirma
faptul ca sumele debitoare si creditoare din conturi sunt n echilibru.
n conditiile n care, la ora actuala, se foloseste pe scara larga tehnica de calcul
moderna si a softurilor specializate de contabilitate, balantele de verificare sunt generate
automat, fiind exclusa omiterea unor nregistrari din conturi sau nsumarea gresita a
coloanelor balantelor.
41
CAPITOLUL V
DOCUMENTELE DE EVIDENTA CONTABILA
Unul dintre procedeele metodei contabilitatii este acela al documentatiei , care
presupune ca toate operatiunile economico-financiare care afecteaza patrimoniul trebuie
fundamentate si justificate prin acte scrise (documente justificative) nainte de
nregistrarea in conturi. Nu intamplator, una din regulile de aur ale contabilitatii este
considerata aceea de a nu nregistra o operatiune atta timp cat nu s-a primit un document
care sa o justifice.
Registrele contabile, bilantul si documentele justificative constituie documente
contabile oficiale pentru executarea controlului asupra operatiilor patrimoniale efectuate,
fiind admise ca proba in justitie . Ele nu numai ca fac dovada efectuarii operatiunilor
respective, dar in baza lor se poate stabili raspunderea materiala si uneori penala a celor
care administreaza mijloacele economice ale unitatilor patrimoniale.
ntocmirea documentelor se poate face fie manual, pe documente tipizate
(utilizndu-se cerneala, pix, creion chimic sau masina de scris), fie cu ajutorul tehnicii de
calcul.
Prima varianta implica insa un volum foarte mare de munca, cu un grad mare de risc de
erori. Folosirea mijloacelor tehnice de ntocmire si prelucrare a documentelor aduce un
plus de acuratete, rapiditate si standardizare a informatiei contabile.
Structura documentelor de evidenta este particularizata in functie de tipul
operatiunii in cauza, dar exista cteva elemente obligatorii, si anume:
a) denumirea documentului (exemple: factura, extras de cont, nota de intrarereceptie, stat de plata a salariilor, bon de consum, etc);
b) antetul care cuprinde denumirea si adresa agentului economic care a emis
documentul;
c) denumirea partilor care au contribuit la efectuarea operatiilor consemnate;
d) numarul si data documentului;
e) descrierea operatiilor economico-financiare , uneori cu specificarea bazei
actului normativ care a stat la baza nregistrarii;
f) semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiilor economice, si ale
celor cu functii de control financiar preventiv;
g) alte elemente care asigura o consemnare completa a operatiilor in documente.
Conditiile necesare pentru ca un document contabil sa fie considerat valabil sunt
urmatoarele:
-sa fie scris clar si citet, eliminandu-se orice controversa sau posibilitate de
interpretare;
-sa nu contina stersaturi sau corecturi;
-sa aiba anulate rndurile libere;
-sa fie ntocmit in termenul legal;
-sa contina date exacte si reale;
42
-sumele pentru valori banesti sa fie scrisa in cifre si litere.

In cazul in care s-a strecurat o eroare la ntocmirea documentelor, corectarea
greselii se face in toate exemplarele, prin taierea cu o linie a textului sau sumei
eronate, astfel incat sa se poate distinge ceea ce era scris initial, scriindu-se deasupra
textul sau suma corectata.
Rectificarea este confirmata prin semnaturile persoanelor care au semnat initial
documentul, precum si a celor care au efectuat corectia. Obligatoriu trebuie se
consemneze data la care se face rectificarea.
In docume ntele de trezorerie (cecuri, ordine de plata, extrase de cont, chitante,
dispozitii de plata sau de incasare, etc) nu se admit corecturi. Ele se anuleaza, dar
raman in carnetul respectiv, fara sa se detaseze, pentru a exista continuitate in serie si
numere.
In vederea uniformizarii si eliminarii de inadvertente legate de utilizarea si
completarea documentelor contabile, Ministerul Finantelor a elaborat Nomenclatorul
privind modelele registrelor si formularelor contabile tipizate, comune pe
economie, care nu au regim special, pentru activitatea financiara si contabila.
Legea contabilitatii stipuleaza faptul ca orice operatie patrimoniala se
consemneaza in momentul efectuarii ei intr- un inscris care sta la baza nregistrarilor in
contabilitate, dobandind,astfel, calitatea de document justificativ.
Documentele justificative contin diverse elemente, care pot fi clasificate in
elemente comune si specifice.
Registrele contabile, altele decat cele obligatorii prevazute de art.21 din Legea
contabilitatii nr.82/1991, editate cu ajutorul tehnicii de calcul, vor fi numerotate, snuruite,
parafate si nregistrate in evidenta unitatii.
Gestionarea documentelor urmareste:
-utilizarea lor, care se face pe destinatiile pentru care au fost tiparite, in sensul ca
intrebuintarea lor in alte scopuri este interzisa;
-evidenta lor operativa si contabila, care se tine corespunzator cerintelor metodologiei de
organizare a evidentei valorilor materiale. Pentru fiecare formular cu regim special se
completeaza fisa de magazie a formularelor cu regim special care cuprinde date
referitoare la primirea, eliberarea, anularea si restituirea formularelor completate eronat
sau neutilizate.
Arhivarea documentelor este obligatorie, conform normelor legale in vigoare.
Acestea prevad insa termene diferite de pastrare a documentelor in arhiva. Astfel,
registrele de contabilitate si documentele justificative trebuie pastrate timp de 10 ani, cu
exceptia statelor de plata a salariilor si a situatiilor financiare anuale care se pastreaza
timp de 50 de ani.
Gruparea documentelor in dosare se face cronologic si sistematic, dupa care dosarele sunt
snuruite, parafate s i nregistrate in Registrul Special de Arhiva.
Este important sa se acorde o atentie sporita impotriva distrugerii, sustragerii sau
degradarii, iar in cazul in care unul dintre aceste evenimente au loc trebuie luate masuri
de reconstituire a documentelor afectate.
43
Legea contabilitatii si Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii prevede

ca principalele registre care se folosesc sunt: Registrul -jurnal, Registru-inventar si
Cartea Mare. Asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate sa desfasoare
activitati independente pot sa nregistreze operatiile patrimoniale numai prin
folosirea Registrului-jurnal de incasari si plati.
Forma de contabilitate reprezinta un sistem de formulare corelate intre ele, care servesc la
nregistrarea si prelucrarea, dupa anumite reguli, a starii si miscarii elementelor
patrimoniale.
Succesiunea formularelor in contabilitate poate fi reprezentata astfel:
Documente
justificative
Registru
jurnal
Cartea
Mare
Balanta
Situatii
financiare
Formele de contabilitate practicate in prezent sunt urmatoarele:

-forma clasica sau jurnal unic;
-forma pe jurnale;
-forma maestru-sah sau pe conturi corespondente;
-forma de contabilitate informatica.
Ele se disting prin structura registrelor si modul de prelucrare a documentelor, dar se
aseamana prin faptul ca toate formele de contabilitate utilizeaza aceleasi genuri de
registre, care sunt obligatorii: Registrul jurnal, Registrul- inventar si Cartea Mare.
Documentele tipizate comune privind activitatea financiar-contabila si modelele

registrelor utilizate in contabilitate de catre toate unitatile patrimoniale sunt prevazute in
nomenclatorul prevazut n O.M.F.P. nr. 1850 din 14 decembrie 2004 privind registrele si
formularele financiar-contabile.
44
NOMENCLATORUL
registrelor si formularelor financiar-contabile, comune pe economie
Nr.
crt.
0
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
Denumirea formularului
Cod
baza
2
1
I. REGISTRELE DE CONTABILITATE
Registrul-jurnal
14-1-1
Registrul- inventar
14-1-2
Registrul Cartea mare
14-1-3
- Registrul Cartea mare (sah)
II. MIJLOACE FIXE
Registrul numerelor de inventar
14-2-1
Fisa mijlocului fix
14-2-2
Bon de miscare a mijlo acelor fixe
14-2-3 A
- Proces-verbal de scoatere din functiune a mijloacelor
fixe/de declasare a unor bunuri materiale
Proces-verbal de receptie
14-2-5
- Proces-verbal de receptie provizorie
- Proces-verbal de punere n functiune
III. BUNURI DE NATURA STOCURILOR
Nota de receptie si constatare de diferente
14-3-1A
- Nota de receptie si constatare de diferente (pentru unitatile
cu amanuntul)
Bon de primire n consignatie
14-3-2
Bon de predare, transfer, restituire
14-3-3A
Bon de consum
14-3-4A
- Bon de consum (colectiv)
- Fisa limita de consum
- Lista zilnica de alimente
Dispozitie de livrare
14-3-5A
Borderou de predare a documentelor
14-3-7
Fisa de magazie
14-3-8
- Fisa de magazie (cu doua unitati de masura)
Fisa de evidenta a materialelor de natura obiectelor de 14-3-9
inventar n folosinta
Registrul stocurilor
14-3-11
- Registrul stocurilor
Lista de inventariere
14-3-12
- Lista de inventariere (pentru gestiuni global- valorice)
IV. MIJLOACE BANESTI SI DECONTARI
varianta
3
14-1-3/a
14-2-3/aA
14-2-5/a
14-2-5/b
14-3-1/aA
14-3-4/aA
14-3-4/bA
14-3-4/dA
14-3-8/a
14-3-11/a
14-3-12/b
14-3-12/a
45
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
Chitanta pentru operatiuni n valuta

Proces-verbal de plati
Dispozitie de plata- ncasare catre casierie
- Dispozitie de plata- ncasare catre casierie (colectiva)
Borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare
Registru de casa
- Registru de casa
- Registru de casa (n valuta)
- Registru de casa (n valuta)
Borderou de achizitie
- Borderou de achizitie (alimentatie publica)
- Borderou de achizitie (de la producatori individuali)
Decont pentru operatiuni n participatie
V. SALARII SI ALTE DREPTURI DE PERSONAL
- Stat de salarii
- Stat de salarii (fara elementele componente ale salariului
total)
- Stat de salarii (fara elementele componente ale salariului
total)
- Stat de salarii
- Lista de avans chenzinal
Ordin de deplasare (delegatie)
- Ordin de deplasare (delegatie) n strainatate (transporturi
internationale)
Decont de cheltuieli (pentru deplasari externe)
- Decont de cheltuieli valutare (transporturi internationale)
VI. CONTABILITATEA GENERALA
Nota de debitare-creditare
Nota de contabilitate
Extras de cont
Jurnal privind operatiunile de casa si banca
Jurnal privind decontarile cu furnizorii
Situatia ncasarii- achitarii facturilor
Jurnal privind consumurile si alte iesiri de stocuri
Jurnal privind salariile, contributia pentru asigurari sociale,
protectia sociala a somerilor si asigurari sociale de sanatate
Borderou de primire a obiectelor n consignatie
Borderou de iesire a obiectelor din consignatie
Jurnal privind operatiuni diverse (pentru conturi sintetice)
Fisa de cont analitic pentru cheltuieli efective de productie
14-4-1/a
14-4-3A
14-4-4
14-4-4/a
14-4-6
14-4-7 A
14-4-7/bA
14-4-7/aA
14-4-7/cA
14-4-13
14-4-13/a
14-4-13/b
14-4-14
14-5-1/a
14-5-1/b
14-5-1/c
14-5-1/k
14-5-1/d
14-5-4
14-5-4/a
14-5-5
14-5-5/a
14-6-1A
14-6-2A
14-6-3
14-6-5
14-6-6
14-6-7
14-6-8
14-6-10
14-6-14
14-6-15
14-6-17
14-6-21
46
40.
41.
42.
43.
44.
- Fisa de cont analitic pentru cheltuieli

Fisa de cont pentru operatiuni diverse
- Fisa de cont pentru operatiuni diverse (n valuta si n lei)
Fisa pentru operatiuni bugetare
Document cumulativ
- Document cumulativ
Balanta de verificare (cu patru egalitati)
- Balanta de verificare (cu patru egalitati)
- Balanta de verificare (cu cinci egalitati)
- Balanta de verificare (cu sase egalitati)
- Balanta analitica a stocurilor
VII. ALTE SUBACTIVITATI
Decizie de imputare
- Angajament de plata
14-6-21/a
14-6-22
14-6-22/a
14-6-23
14-6-24
14-6-24/b
14-6-30
14-6-30/A
14-6-30/a
14-6-30/b
14-6-30/c
14-8-2
14-8-2/a
47
CAPITOLUL VI
CONTABILITATEA CAPITALURILOR
Indiferent de tipul sau forma juridica, nfiintarea unei unitati patrimoniale necesita
existenta unei anumite sume initiale, numita capital , cu ajutorul caruia acesta si ncepe
activitatea. Acesta reprezinta o sursa stabila si permanenta de formare si finantare a
activului, care exprima obligatia unitatii patrimoniale fata de cei care participa la
constituirea capitalului, indiferent ca sunt persoane fizice sau juridice.
Deoarece aceste obligatii nu au un termen exigibil, ele sunt permanente pe
ntreaga durata de existenta si functionare a unitatii patrimoniale.
Pe parcursul desfasurarii activitatii, la aceste surse se mai adauga o parte din profitul
obtinut la sfrsitul ciclului de exploatare.
Prin urmare, capitalurile se constituie la nfiintarea unitatii patrimoniale, se
modifica sub forma de cresteri sau micsorari pe parcursul desfasurarii activitatii si se
lichideaza cnd se desfiinteaza unitatea patrimoniala.
n functie de sursa de formare si de apartenenta, capitalul poate fi:
-capital individual in cazul ntreprinderilor individuale, fiind integral proprietatea
ntreprinzatorului;
-capital social specific societatilor comerciale, reprezentat de valoarea nominala a
actiunilor sau partilor sociale detinute de actionari sau asociati.
n functie de criteriul de provenienta, capitalurile ntreprinderii se pot structura astfel:
a) Capitaluri proprii
Reprezinta echivalentul aporturilor de capital aduse de ntreprinzatorul individual,
asociati sau actionari, la constituirea ntreprinderii, si apartine de drept acestora.
In structura capitalului propriu se includ urmatoarele elemente:
-capital social subscris, varsat si nevarsat;
-prime legate de capital;
-rezerve (legale, statutare sau contractuale, alte rezerve);
-rezultatul exercitiului;
-rezultatul reportat din exercitiile financiare precedente;
Capitalul propriu se formeaza initial din aporturi in bani si in natura, sub forma diferitelor
categorii de active imobilizate sau de active circulante aduse de catre asociati sau
actionari.
b) Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Reprezinta rezerve constituite la sfrsitul fiecarui exercitiu, pe seama cheltuielilor,
cu scopul acoperirii unor cheltuieli generate de riscuri si pierderi posibile si reversibile
care s-ar putea produce in exercitiul urmator.
48
c) Capitaluri atrase
Reprezinta partea din capitalul mprumutate care provine de la terte persoane in
raport cu ntreprinderea si care este rambursabil la un anumit termen (lung-peste un an
sau scurt-sub un an) si pentru care, de regula, se platesc dobnzi.
In
structura
capitalului
strain
se
cuprind
urmatoarele
elemente:
-mprumuturi din emisiunea de obligatiuni;
-credite bancare pe termen lung;
-datorii legate de imobilizarile financiare;
-alte mprumuturi si datorii;
-dobnzi aferente mprumuturilor si datoriilor asimilate.
Capitalul propriu mpreuna cu capitalul atras pe termen lung formeaza capitalul
permanent.
Capitalul social este fractionat n parti egale, numite actiuni n cazul societatilor de
capitaluri
si
parti
sociale
n
cazul
societatilor
de
persoane.
Marimea actiunilor si partilor sociale se stabileste de la nfiintarea societatilor prin actul
constitutiv al acestora si poarta denumirea de valoare nominala.
Aceasta reprezinta o fractiune din capitalul unei societati, stabilita n marimi egale si care
serveste la calcularea capitalului social, conform relatiilor:
Capital
social
Numar
de
actiuni x Valoarea nominala a actiunilor;

sau
Capital social = Numar de parti sociale x Valoarea nominala a partilor sociale.
Actiunile sunt hrtii sau acte de valoare , n forma materiala sau electronica, ce
dau dreptul posesorilor acestora (persoane fizice sau juridice) sa participe la formarea
capitalului unei societati comerciale.
Persoanele care cumpara actiuni se numesc actionari, iar cei care cumpara parti
sociale se numesc asociati.
Acestia primesc anual, n cazul n care firma nregistreaza beneficii, o cota parte din
profit, numita dividend, pentru capitalul investit n cadrul unitatii.
Valoarea dividendelor se stabileste la finele exercitiului financiar, n functie de marimea
profitului si de politica firmei (cointeresare a actionarilor/asociatilor sau reinvestire a
profitului).
Capitalul social minim n cazul societatilor cu raspundere limitata este de 200 lei,
iar in cazul societatilor pe actiuni, acesta este de 25.000 euro n echivalent lei, calculat la
cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romniei la data subscrierii.
Pentru evidentierea analitica a capitalului social, se foloseste Registrul
actionarilor, care cuprinde date referitoare la numarul actionarilor, valoarea no minala a
unei actiuni, etc.
La nfiintarea unei societati comerciale au loc urmatoarele operatii economicofinanciare:
-efectuarea cheltuielilor de constituire de catre initiatorii societatii comerciale
(fondatori). Acestea cuprind: cheltuieli de nmatriculare a societatii la Registrul
Comertului, cheltuieli cu editarea actiunilor, cheltuieli de publicitate, etc;
49
-subscrierea capitalului este acea operatie prin care subscriptorul declara si semneaza
pentru suma de bani si valoarea bunurilor cu care se angajeaza sa participe la constituirea
unei societati comerciale.
-aportul n natura trebuie depus integral la societate n momentul constituirii, iar aportul
n bani, o parte din acesta se poate depune la data constituirii societatii, iar cealalta parte
poate fi depusa ulterior, ntr-un interval de timp care sa nu depaseasca un an;
Varsarea capitalului este operatiunea de depunere la societate a aporturilor n bani si n
natura subscrise.
Conturile utilizate pentru evidenta capitalurilor evidentiaza resursele de finantare stabile,
fiind la dispozitia ntreprinderii pe o perioada mai mare de un an.
n
functie
de
modul
n
care
se
constituie,
deosebim:
-contabilitatea capitalului si rezervelor;
-contabilitatea rezultatului reportat;
-contabilitatea rezultatului exercitiului;
-contabilitatea subventiilor pentru investitii;
-contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli;
-contabilitatea mprumuturilor si datoriilor asimilate.
Pentru evidentierea actiunilor subscrise si a aportului n bani si in natura, precum

si a altor operatii economice legate de formarea capitalului se utilizeaza conturile:
101 Capital, 456 Decontari cu actionari/asociati privind capitalul si alte conturi de
mijloace materiale si banesti.
Contul 101 Capital cont sintetic de gradul I, care se desfasoara pe conturi de
gradul II astfel:
1011 Capital subscris nevarsat
1012 Capital subscris varsat
1015 Patrimoniul regiei
1016 Patrimoniul public.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta capitalului social subscris si varsat n
natura si/sau numerar de actionarii sau asociatii societatii, precum si maririi sau reducerii
capitalului social potrivit legii. Contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe
actionari sau asociati cuprinznd numarul si valoarea nominala a actiunilor sau partilor
sociale subscrise sau varsate. Contul 101 este un cont de pasiv, de surse proprii.
Contul 1011 Capital subscris nevarsat reflecta procesul de subscriere a
capitalului. Dupa continutul economic este un cont de capitaluri proprii, iar dupa functia
contabila este un cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea capitalului subscris, conform declaratiei de subscriere si a
actului constitutiv
Se debiteaza pe masura efectuarii aporturilor in bani sau in natura de catre actionari sau
asociati
Soldul creditor reflecta capitalul subscris, dar nevarsat.
Contul 1012 Capital subscris varsat reflecta procesul de depunere a unor
50
aporturi
n
numerar
sau/si
n
natura
de
catre
actionari/asociati.
Dupa continutul economic este un cont de capitaluri proprii, iar dupa functia contabila,
un cont de pasiv.
Se crediteaza n momentul constituirii sau majorarii capitalului social.
Se debiteaza cu capitalul retras de actionari si asociati n corespondenta cu
creditul contului 456 Decontari cu asociatii privind capitalul.
Soldul creditor reprezinta capitalul subscris varsat.
Contul 456 Decontari cu asociatii privind capitalul reflecta relatiile unitatii
patrimoniale cu proprietarii, nregistrnd si controlnd aporturile subscrise de asociati si
actionari pentru constituirea si cresterea capitalului social sau relatiile generate de
retragerea unor aporturi.
Dupa continutul economic este un cont de active circulante n decontare (creante), iar
dupa functia contabila, cont bifunctional.
Se debiteaza cu capitalul subscris de asociati sau actionari, pe baza declaratiei de
subscriere sau a contractului de societate.
Se crediteaza odata cu efectuarea aporturilor n bani sau n natura , n
corespondenta cu conturile de trezorerie, imobilizari sau stocuri, dupa caz.
Soldul debitor reprezinta dreptul de creanta fata de actionari/asociati, pentru
capitalul subscris, dar nevarsat.
In cazul retragerii de actionari/asociati, cnd acestia solicita rambursarea valorilor
cu care au participat la capitalul social, atunci contul 456 Decontari cu asociatii privind
capitalul devine cont de pasiv, pana in momentul in care societatea va rambursa sumele
datorate.
Se crediteaza cu cresterea obligatiei unitatii fata de actionari/asociati, in situatia
retragerii acestora.
Se debiteaza cu sumele platite.
Soldul creditor reflecta obligatia neplatita.
Unitatea patrimoniala poate decide majorarea capitalului social, lucru care se
poate realiza pe mai multe cai:
a) prin aporturi la capitalul social, in natura sau in numerar;
b) prin incorporarea rezervelor, a primelor legate de capital sau a unei parti din profit;
c) prin transformarea (conversia) obligatiunilor in actiuni.
Primele legate de capital reprezinta diferenta dintre valoarea reala si valoarea
nominala a actiunilor/partilor sociale. Ele se constituie cu ocazia
emisiunii de noi actiuni, fuziunii, depunerii aportului in cadrul societatii, conversiei
obligatiunilor in actiuni.
Contabilitatea lor se tine cu ajutorul contului 104 Prime legate de capital.

Dupa continutul economic, este un cont de surse proprii, iar dupa functia contabila, cont
de pasiv.
51
Se crediteaza cu primele de emisiune, de fuziune, de aport sau de conversie aferente

majorarii capitalului social.
Se debiteaza cu primele legate de capital incorporate in capitalul social.
Soldul
creditor
reprezinta
primele
de
capital
constituite
si
neutilizate.
Contul 104 Prime de capital" sunt este cont sintetic de gradul I, care se desfasoara pe
conturi de gradul II astfel:
1041 1042 1043 1044 -
Prime de emisiune.
Prime de fuziune.
Prime de aport.
Prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.
Diminuarea
capitalului
social
se
poate
realiza
a) Reducerea valorii nominale sau a numarului de actiuni sau parti sociale;
b) Rascumpararea actiunilor proprii si anularea acestora.
prin:
Rezervele din reevaluare se constituie cu ocazia reevaluarilor activelor imobilizate.

Valoarea acestora se determina ca diferenta intre valoarea de evaluare (valoarea justa) si
valoarea contabila neta a bunurilor reevaluate.
Pentru evidenta lor se foloseste contul 105 Rezervele din reevaluare.
Dupa continutul economic, este un cont de capitaluri proprii, iar dupa functia contabila,
este un cont de pasiv.
Se crediteaza cu diferentele de reevaluare po zitive, constatate cu ocazia reevaluarii
imobilizarilor
corporale
prin
debitul
conturilor
de
imobilizari;
Se debiteaza cu:
- descresterile fata de valorile contabile nete, rezultate din reevaluarea imobilizarilor
corporale;
- diferentele din reevaluare incorporate in aporturile la capitalul social sau la rezerve sau
rezerva din reevaluarea trecuta la rezerve;
- rezervele realizate la nchiderea exercitiului financiar curent.
Soldul creditor al contului reprezinta diferentele din reevaluare care urmeaza sa fie
repartizate pe destinatiile prevazute de lege (rezerva din reevaluarea imobilizarilor
corporale).
Conturile de gradul II pentru "Contul 105 - Rezerve din reevaluare" sunt:
1051 - Rezerve din reevaluare aferente bilantului de deschidere al primului an de aplicare
a ajustarii la inflatie.
1058 - Rezerve din reevaluari dispuse prin acte normative.
Rezervele sunt surse proprii, create prin autofinantare in cadrul ntreprinderii in scopul
conservarii si majorarii capitalului, care se formeaza din profitul brut, din prime legate de
capital, din rezerve din reevaluare.
Rezervele sunt de mai multe feluri:
52
-Rezerve legale , care se constituie anual prin aplicarea unui procent de 5% asupra
profitului brut, pana cnd ajung la nivelul de 20% din capitalul social. Ele se utilizeaza
pentru acoperirea unor potentiale pierderi;
-Rezerve statutare sau contractuale , care se constituie anual din profitul net, in
limitele clauzelor prevazute in actul constitutiv al societatii, pentru situatii cum ar fi:
finantarea investitiilor, majorarea capitalului social sau acoperirii eventualelor pierderi;
-Rezerve pentru actiuni proprii se constituie din profitul net, daca o societate pe actiuni
isi rascumpara propriile actiuni;
-Alte rezerve (facultative) se pot constitui conform adunarii generale a asociatilor.
Evidenta
rezervelor
se
tine
cu
ajutorul
contului 106 Rezerve.
Dupa continutul economic este un cont de capitaluri proprii, iar dupa functia contabila
Se crediteaza cu rezervele constituite astfel:
- diferenta dintre valoarea titlurilor primite si valoarea neamortizata a mijloacelor fixe,
respectiv a terenurilor, care fac obiectul participarii in natura la capitalul social al altei
persoane juridice;
- diferentele din reevaluare incorporate la rezerve;
- profitul net realizat in exercitiile precedente, virat la rezerve;
- rezervele constituite din profitul realizat in exercitiile precedente, operate la nchiderea
exercitiului financiar, potrivit normelor legale;
- primele de emisiune/ capital transferate la rezerve.
Se debiteaza pe masura utilizarii rezervelor, astfel:
- cu diferenta dintre valoarea titlurilor de participare retrase sau cedate si valoarea
neamortizata a mijloacelor fixe, respectiv a terenurilor care au constituit obiectul
participarii in natura la capitalul social al altei persoane juridice.
- cu rezervele destinate maririi capitalului social, potrivit legii;
- cu rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor realizate in exercitiile precedente sau
la nchiderea exercitiului financiar curent.
Soldul creditor reprezinta rezervele existente si neutilizate.
Conturile de gradul II pentru "Contul 106 - Rezerve" sunt:
1061. Rezerve legale
1062. Rezerve pentru actiuni proprii
1063. Rezerve statutare sau contractuale
1068. Alte rezerve
Contabilitatea rezultatului reportat tine evidenta rezultatului sau partii din rezultatul
exercitiului precedent a carei repartizare a fost amnata de adunarea generala a
actionarilor sau asociatilor.
Dupa continutul economic contul 117 Rezultatul reportat este un cont de repartizare
a rezultatelor, iar dupa functia contabila este un cont bifunctional.
Se crediteaza cu:
-pierderile contabile ale exercitiilor precedente acoperite din profitul exercitiului curent;
53
- pierderile contabile ale exercitiilor precedente acoperite din rezerve;

- pierderile realizate in exercitiile precedente, care reduc capitalul social;
- profitul net realizat in exercitiul precedent si nerepartizat.
Se debiteaza cu:
-pierderile contabile realizate in exercitiul precedent;
-profitul net realizat in exercitiile precedente repartizat pentru rezerve sau dividende.
Soldul debitor reprezinta pierderea neacoperita.
Soldul creditor reprezinta profitul nerepartizat.
Contabilitatea rezultatului este tinuta cu ajutorul a doua conturi: 121 Profit si pierdere
si 129 Repartizarea profitului.
Contul 121 Profit si pierdere tine evidenta profitului sau pierderii realizate in cursul
exercitiului.
Dupa continutul economic contul este un cont de rezultate, iar dupa functia contabila este
un cont bifunctional.
In credit se nregistreaza:
- la sfrsitul perioadei, in vederea nchiderii de conturi si a stabilirii rezultatelor, soldurile
creditoare
ale
conturilor
de
venituri
din
clasa
7;
- pierderea contabila reportata.
In debit se nregistreaza:
- la sfrsitul perioadei, in vederea nchiderii de conturi si a stabilirii rezultatelor,
soldurile debitoare ale conturilor de cheltuieli din clasa 6;
- profitul net realizat in exercitiul precedent si nerepartizat;
- profitul net realizat in exercitiul precedent, care a fost repartizat pe destinatii.
Soldul creditor reprezinta profitul realizat, daca veniturile depasesc cheltuielile, iar
soldul debitor, pierderea realizata, daca cheltuielile depasesc veniturile.
Contul 129 Repartizarea profitului tine evidenta repartizarii profitului realizat in
exercitiul curent.
Dupa continutul economic contul este un cont de repartizare a rezultatelor, iar dupa
functia contabila este un cont de activ.
In debit se nregistreaza
-rezervele constituite din profitul realizat in exercitiul curent;
-acoperirea pierderilor contabile realizate in exercitiile precedente din profitul realizat in
exercitiul curent;
-sumele repartizate pentru dividende, surse proprii de finantare, etc;
- profitul net realizat in exercitiul precedent , care a fost repartizat pe destinatii legale;
Soldul debitor reprezinta profitul repartizat aferent anului in curs.
Exemplu:
Se repartizeaza profitul realizat in exercitiul curent in suma de 10.000 lei cu destinatia
rezerve legale.
Aceasta operatiune determina:
54
-Repartizarea profitului exercitiului curent;

-Majorarea rezervelor.
(+A) 129
=
Repartizarea profitului
106
(+P) 10.000 lei
Rezerve
Subventiile pentru investitii sunt sume nerambursabile primite de la bugetul de stat pentru
finantarea unor investitii si crearea de noi locuri de munca.
Contabilitatea subventiilor pentru investitii se tine cu ajutorul contului 131 Subventii
pentru investitii.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta sumelor alocate de la bugetul de stat pentru
finantarea investitiilor, precum si a imobilizarilor primite cu titlu gratuit. Se asimileaza
subventiilor imobilizarile constatate n plus la inventariere.
Dupa continutul economic este un cont de surse de finantare, iar dupa functia contabila
- valoarea subventiilor pentru investitii de primit sau primite;
- brevetele, alte drepturi si valori similare primite cu titlu gratuit;
- valoarea terenurilor si mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit.
In debit se nregistreaza:
- cota parte a subventiilor pentru investitii trecute la venituri corespunzator amortizarii
calculate;
- partea din subventia pentru investitii restituita sau de restituit.
Soldul creditor reprezinta subventiile pentru investitii, nevirate la rezultatul exercitiului.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli au ca obiect acoperirea pierderilor sau
cheltuielilor viitoare care la data nchiderii exercitiului sunt probabile sau sigure, dar
nedeterminate. Provizioanele se constituie pentru litigii, amenzi, penalitati, despagubiri,
daune, cheltuieli legate de service n perioada de garantie, etc.
Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi nregistrat n contabilitate daca sunt
ndeplinite cumulativ doua conditii:
a) exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
b) este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective si suma
nu poate fi estimata.
Evidenta lor se tine cu ajutorul contului 151 Provizioane pentru riscuri si

cheltuieli.
Dupa continutul economic este un cont de provizioane, iar dupa functia contabila
In credit se nregistreaza valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri si cheltuieli;
In debit se nregistreaza sumele reprezentnd diminuarea sau anularea provizioanelor
pentru riscuri si cheltuieli.
Soldul creditor reprezinta provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constituite.
55
Conturile de gradul II pentru "Contul 151 - Provizioane pentru riscuri si

cheltuieli" sunt:
1511. Provizioane pentru litigii
1512. Provizioane pentru garantii acordate clientilor
1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare legate
de acestea
1514. Provizioane pentru restructurare
1515 Provizioane pentru pensii si obligatii similare
1516 Provizioane pentru impozite
1518. Alte provizioane pentru riscuri si cheltuieli.
Evidenta mprumuturilor din emisiunea de obligatiuni se tine cu ajutorul contului 161
mprumuturi
din
emisiunea
de
obligatiuni.
Dupa continutul economic este un cont de surse mprumutate, iar dupa functia
contabila este un cont de pasiv.
Se crediteaza cu suma mprumuturilor obtinute din emisiunea de obligatiuni.
Se de biteaza cu valoarea obligatiunilor rambursate sau rascumparate.
Soldul creditor reprezinta mprumuturilor din emisiunea de obligatiuni nerambursate.
Evidenta creditelor bancare pe termen lung se tine cu ajutorul contului 162 Credite
bancare pe termen lung. Dupa continutul economic este un cont de surse mprumutate,
iar
dupa
functia
contabila
este
un
cont
de
pasiv.
Se
crediteaza
cu
creditele
pe
termen
lung
primite.
Se debiteaza cu creditele rambursate.
Soldul creditor reprezinta creditele pe termen lung nerambursate.
56
CAPITOLUL VII
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE
Functionarea si dezvoltarea unei unitati patrimoniale presupune, printre altele,
consumuri importante de mijloace banesti concretizate n active imobilizate, bunuri si
valori des tinate sa serveasca o perioada ndelungata pentru asigurarea de beneficii si care
sunt rezultatul unor activitati anterioare.
Activele imobilizate sunt bunurile si valorile mobile si imobile, materiale sau
nemateriale de folosita ndelungata caracterizate prin urmatoarele nsusiri:
perioada lor de utilizare este, de regula, mai mare de un an;
nu se consuma si nu se nlocuiesc la prima utilizare, ele participnd la mai multe cicluri
de exploatare;
nu-si schimba forma pe parcursul utilizarii acestora;
si transmit valoarea treptat asupra bunurilor realizate;
nu sunt destinate comercializarii;
au o valoare de intrare mai mare dect limita stabilita de lege (n prezent aceasta este de
1.800 lei , n conformitate cu H.G nr. 105 din 31 ianuarie 2007 privind stabilirea valorii
de intrare a mijloacelor fixe).
Activele imobilizate au o lichiditate minima n comparatie cu celelalte elemente de
activ, fiind achizitionate cu scopul utilizarii pe o perioada ndelungata de timp.
n functie de natura lor, activele imobilizate 1 pot fi mpartite n: imobilizari
necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare, precum si imobilizari n curs
pentru primele doua categorii.
a)
Imobilizarile necorporale sunt definite ca fiind active nemonetare identificabile

distinct, fara suport material, aflate durabil n ntreprindere, detinute si controlate n
scopul utilizarii n productie, aprovizionarea cu bunuri, furnizarea de servicii,
administratie sau nchiriere.
Imobilizarile necorporale cuprind urmatoarele categorii carora le sunt atasate si
conturi specifice pentru evidenta, calculul si controlul lor: cheltuieli de constituire,
cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si
valori similare, fond comercial, alte imobilizari necorporale.
b)
Imobilizarile corporale sunt active nemonetare cu substanta materiala identificabile

distinct, aflate durabil n ntreprindere, participante la mai multe procese si perioade de
activitate, detinute si controlate pentru productia de bunuri, prestarea de servicii, activitati
administrative sau nchiriere la terti.
Imobilizarile corporale sunt, de asemenea, structurate pe categorii n raport cu
scopul si caracteristicile lor, categorii carora le sunt atasate conturi specifice pentru
evidenta, calculul si controlul lor. Structurile de imobilizari corporale sunt: terenuri,
constructii, instalatii termice, mijloace de transport, animale si plantatii, mobilier,
Reglementari contabile prevazute de Directivele Europene a IV-a si a VII-a aprobate de OMFP nr.
1752/2005
57
aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active

corporale.
c)
Imobilizarile financiare reprezinta titluri de valoare financiara investite de o

ntreprindere n patrimoniul altei societati cu intentia de a le detine durabil (mai mult de un
an) sau cele pe care nu le poate nstraina pe parcursul unui an, ct si creantele fata de alte
ntreprinderi cu durata mai mare de un an.
d)
Imobilizarile n curs de executie reprezinta valorile cu sau fara substanta materiala

care la finele unei perioade de gestiune nu sunt terminate fizic, nu au fost supuse
proceselor de control, verificare, receptie, probe etc. sau pentru care nu s-a ntocmit
documentatia legala necesara pentru a fi considerate si ncadrate n categoriile de
imobilizari corporale sau necorporale. Tot aici se cuprind si avansurile acordate
furnizorilor pentru imobilizari corporale si necorporale.
Activele imobilizate trebuie recunoscute n bilant daca se considera ca vor genera
beneficii economice si costul activelor poate fi evaluat n mod credibil.
2) Evaluarea si reevaluarea imobilizarilor
Evaluarea este o operatiune complexa care consta n exprimarea n unitati
monetare a fiecarei structuri bilantiere n vederea nregistrarii n contabilitate.
Tinnd cont de momentul n care se efectueaza evaluarea, ntlnim:
a) Evaluare la intrarea n ntreprindere (sau la prima nregistrare) activele
imobilizate se evalueaza si se nregistreaza n contabilitate la valoarea de intrare,
denumita valoare contabila si care n raport cu modalitatea de intrare poate fi:
valoare de aport - pentru bunurile intrate ca aport n natura la constituirea sau
majorarea capitalului social din partea asociatilor sau actionarilor.
valoarea justa - pentru bunurile intrate cu titlu gratuit (prin donare, sponsorizare,
subventie, plusuri la inventar etc).
Valoarea justa reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de
bunavoie ntre doua parti aflate n cunostinta de cauza, n cadrul unei tranzactii, la un pret
determinat obiectiv.
costul de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros, respectiv cumparate,
cost care cuprinde pretul de cumparare platit vnzatorului, impozitele si taxele
nerecuperabile, cheltuielile accesorii (de transport, manipulare, montare, punere n
functiune, probe etc), necesare pentru intrarea n gestiune si punerea n stare de utilizare
a activului.
costul de productie - pentru activele, deci si imobilizarile obtinute din productia si
activitatea proprie, cost care cuprinde costul de achizitie al materiilor prime consumate,
celelalte cheltuieli directe de productie, precum si o cota din cheltuielile indirecte de
productie alocate n mod rational daca au avut legatura cu fabricarea bunului.
Cheltuielile administrative si cele de desfacere nu intra n costul de productie al
activului, ele fiind cheltuieli curente ale perioadei.
b)
Evaluarea cu ocazia inventarierii elementele de activ se evalueaza la valoarea
actuala stabilita n functie de utilitatea bunului, starea sa si pretul pietei. Aceasta valoare
poarta denumirea valoare de inventar". Aceasta evaluare presupune exprimarea n
58
etalon natural (bucati, hectare, metri cubi, metri lineari, capete, etc), precum si n etalon
valoric (lei sau valute: euro, dolar S.U.A., etc) tinnd cont de utilitatea bunului, starea
acestuia, pretul pietei etc.
Daca activul imobilizat este partial amortizat, se calculeaza valoarea neta, prin scaderea
din valoarea de intrare a valorii amortizate calculate pna la data inventarului.
c)
Evaluarea la ncheierea exercitiului (n momentul ntocmirii bilantului contabil)
presupune faptul ca elementele de activ se evalueaza si reflecta n situatiile financiare
anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila neta pusa de acord cu
rezultatele inventarierii. n acest scop valoarea de intrare sau contabila neta (adica dupa
ce s-au scazut amortizarile si provizioanele pentru depreciere cumulate) se compara cu
valoarea de inventar, fiind posibila una din cele doua situatii:
valoarea de inventar este mai mare dect valoarea contabila neta, caz n care se
obtine un plus de valoare. Diferentele n plus nu se nregistreaza sau determina o
diminuare sau anulare a provizioanelor pentru depreciere existente.
valoarea de inventar este mai mica dect valoarea contabila neta, caz n care se
obtine un minus de valoare. Diferentele n minus se nregistreaza sub forma unei
amortizari sup limentare daca deprecierea este ireversibila (fiind rezultatul uzurii fizice
sau morale) sau se constituie, respectiv se majoreaza provizioane pentru deprecieri daca
deprecierea este reversibila.
n bilant apare n acest fel valoarea contabila neta pusa de acord cu rezultatul
inventarierii.
d)
Evaluarea la iesirea din ntreprindere sau gestiune are la baza respectarea
principiului costului istoric, nsemnnd ca activele imobilizate se evalueaza la iesire la
valoarea lor de intrare. Aceasta valoare este necesara la iesirea imobilizarilor corporale si
necorporale prin scoaterea din folosinta sau casare. n cazul unei imobilizari integral
amortizate, valoarea acesteia a fost recuperata n totalitate pe seama cheltuielilor, dar n
cazul n care activul imobilizat este partial amortizat, atunci valoarea ramasa va fi
suportata pe seama cheltuielilor, astfel nct amortizarea nregistrata, plus cheltuiala sa fie
egale cu valoarea contabila care reprezinta valoarea de iesire.
Reevaluarea reprezinta nlocuirea valo rii contabile nete cu valoarea justa, care se
determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de catre evaluatori autorizati
(membri ai unor corpuri profesionale cum sunt ANEVAR-Asociatia Nationala a
Evaluatorilor din Romnia sau CECCAR-Corpul Expertilor Contabili si Contabililor
Autorizati din Romnia, sectiunea evaluatori).
Trebuie mentionat totusi faptul ca, n conformitate cu legea si hotarrii adunarii
generale a asociatilor sau actionarilor (AGA), imobilizarile corporale pot fi supuse unor
reevaluari periodice. n acest caz ele sunt prezentate n bilant nu la cost istoric, ci la
valoarea stabilita prin reevaluare.
Modalitatea de reevaluare este stabilita prin lege sau daca nu, ea are loc de catre
evaluatori specializati si autoritati care determina valoarea justa a imobilizarilor. Aceasta
noua valoare se va atribui activului n locul celei stabilite anterior la intrarea lui si n
functie de aceasta se vor determina amortizarile, provizioanele pentru depreciere, etc.
Daca unul sau mai multe active imobilizate sunt supuse unei reevaluari ntreaga grupa de
imobilizari corporale va fi supusa reevaluarii. Reevaluarile de acest fel trebuie facute cu
59
regularitate n conditiile evolutiei preturilor la nivelul ntregii economii nationale,

asigurnd o apropiere ntre valoarea justa si cea neta contabila a bunurilor.
n urma reevaluarii, rezulta diferente din reevaluare nscrise n pasivul bilantului
n categoria capitalurilor proprii.
3) Amortizarea imobilizarilor
n timp, pe parcursul existentei si utilizarii lor, imobilizarile corporale si
necorporale si pierd treptat din valoarea lor ca urmare a folosirii lor n procesul de
productie, a actiunii agentilor naturali, a progresului tehnic.
Aceasta depreciere poarta numele de uzura si n functie de cauzele care o produc
poate fi:
- uzura fizica generata de functionarea tehnica si mecanica, precum si de influenta
factorilor naturali;
- uzura morala cauzata de evolutia rapida a tehnicii, de aparitia unor imobilizari mai
performante.
Expresia baneasca (valorica) a uzurii se numeste amortizare, ea se calculeaza
si se include n mod esalonat n cheltuieli. Amortizarea reflecta procesul de recuperare a
valorii consumate, pe seama includerii acesteia n valoarea unor produse, lucrari,
servicii. Prin amortizare se constituie sursele de autofinantare a ntreprinderii, pe seama
carora se vor achizitiona noi imobilizari.
Amortizarea este, de altfel, o modalitate prin care costul activelor imobilizate este
desfasurat pe parcursul duratei de viata utila a acestora.
n contabilitate, toate elementele veniturilor si cheltuielilor legate de o anumita
perioada sunt recunoscute pentru determinarea profitului sau pierderii acelei perioade.
Cheltuiala cu amortizarea reprezinta, n fapt, fractiunea din costul activelor imobilizate
folosita n cursul unei perioade contabile.
Chiar daca, paralel cu nregistrarea amortizarii, ntreprinderea ar pune deoparte
numerar pentru nlocuirea activelor imobilizate, suma acumulata la sfrsitul vie tii utile a
unui activ poate fi insuficienta pentru nlocuirea lui; inflatia sau progresul tehnologic pot
sa conduca la cresterea costului de nlocuire.
Totodata, amortizarea este un element de determinare a valorii ramase a activelor
imobilizate, valoare care se nscrie n bilant. Amortizarea reprezinta constatarea si
consemnarea pierderii definitive a beneficiilor economice asociate activelor imobilizate.
Exista si deprecieri temporare ale activelor imobilizate, pentru care se constituie
provizioane (reduceri) privind deprecierea, conform principiului prudentei prezentat ntrun capitol anterior.
n contabilitate, amortizarea reprezinta o cheltuiala care afecteaza rezultatul
exercitiului, dar si un element rectificativ al valorii contabile, prin care se determina
valoarea contabila neta a imobilizarilor amortizabile, care se nscrie n bilant.
Amortizarea imobilizarilor se calculeaza si se include n planul anual de
amortizare, ncepnd cu luna urmatoare receptionarii si pna la recuperarea integrala a
valorii de intrare.
Sunt supuse amortizarii imobilizarile necorporale si corporale cu exceptia
terenurilor, lacurilor, baltilor si iazurilor, pe care nu s-au facut investitii pentru
amenajare.
60
Valoarea amortizarii se calculeaza n functie de trei elemente: valoarea contabila

(de intrare), durata normala de utilizare (durata de viata utila) si metoda de amortizare
aleasa.
Durata de viata utila consta n perioada pe parcursul careia se estimeaza ca
ntreprinderea va utiliza activul supus amortizarii, precum si numarul unitatilor de
produse sau al unor unitati similare estimate a fi obtinute prin folosirea activului
respectiv.
Durata normala de utilizare este de regula mai redusa dect durata de viata fizica
a activului respectiv. n Romnia aceste durate sunt stabilite prin Hotarre de Guvern si
sunt revizuite periodic, ele aflndu-se n Catalogul privind duratele normale de
functionare si clasificarea mijloacelor fixe.
Exista trei metode de amortizare a imobilizarilor: liniara, degresiva si accelerata.
a) Amortizarea liniara (contabila) presupune repartizarea uniforma n parti
egale a valorii de intrare a imobilizarilor asupra cheltuielilor de exploatare, pe toata
durata normala de utilizare.
Valoarea amortizarii liniare se stabileste prin aplicarea cotei anuale de amortizare
la valoarea de intrare a imobilizii.
Cota procentuala anuala (cota liniara de amortizare) se stabileste proportional,
tinnd cont de numarul de ani de functionare a activului imobilizat.
Amortizarea liniara reprezinta modalitatea clasica, fiind cea mai simpla de folosit,
nsa nu tine cont de influenta uzurii morale, care duce la nlocuirea activelor ntr-un
interval de timp mai scurt.
Relatiile de calcul sunt urmatoarele:
Rata anuala a amortizarii =
1
Durata normal de functionar e
100 %
(cota de amortizare)
Anuitatea amortizarii = Rata amortizari i x Valoarea contabila de intrare
Amortizarea anuala =
Valoarea contabil de intrare

Durata normal de functionar e
b) Amortizarea degresiva (fiscala) presupune repartizarea neuniforma a coteparti din valoarea de intrare a imobilizarilor, asupra cheltuielilor de exploatare pe durata
normala de utilizare. Aceasta metoda consta n stabilirea unei valori a amortizarii anuale
mai mare n primii ani, considernd ca randamentul imobilizarilor este mai mare n
aceasta perioada.
Utilizarea acestei metode presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin
multiplicarea cotei de amortizare liniara cu unul din urmatorii coeficienti:
- 1,5 daca durata normala de utilizare este ntre 2 si 5 ani (inclusiv 5)
- 2 daca durata normala de utilizare este cuprinsa ntre 5 si 10 ani (inclusiv 10)
- 2,5 daca durata normala de utilizare este mai mare de 10 ani.
Acesti coeficienti pot fi modificati numai prin hotarrea Guvernului, la
propunerea Ministerului Finantelor Publice.
61
Cota degresiva se aplica de fiecare data la valoarea ramasa neamortizata, avnd

astfel amortizari anuale descrescatoare. n primul an se aplica cota degresiva la valoarea
de intrare a imobilizarilor, rezultnd amortizarea pentru primul an. Pentru urmatorii ani
se aplica cota degresiva la valoarea ramasa pna n anul cnd suma astfel obtinuta este
egala cu sau mai mica dect suma obtinuta prin mpartirea valorii ramase la numarul de
ani ramasi. Din acel an si pna la ultimul se va nregistra amortizarea calculata liniar.
c) Amortizarea accelerata consta n includerea n primul an de functionare, n
cheltuielile de exploatare, pna la 50% din valoarea de intrare a activului imobilizat.
Amortizarile anuale pentru exercitiile urmatoare se calculeaza dupa regimul liniar prin
mpartirea valorii ramase la numarul de ani de utilizare ramasi.
Pentru reflectarea n contabilitate a existentei, miscarii si amortizarii imobilizarilor
necorporale se folosesc urmatoarele conturi, grupate astfel:
Grupa 20 Imobilizari necorporale
Din aceasta grupa fac parte urmatoarele conturi sintetice de gradul I:
201 Cheltuieli de constituire
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si alte active similare
207 Fond comercial
208 Alte imobilizari necorporale
Grupa 28 Amortizari privind imobilizarile
280 Amortizari privind imobilizarile necorporale
Acest cont sintetic de gradul I, se dezvolta pe urmatoarele conturi de gradul II:
2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale,
drepturilor si activelor similare
2807 Amortizarea fondului comercial
2808 Amortizarea altor imobilizari necorporale
Grupa 23 Imobilizari n curs si avansuri pentru imobilizari
233 Imobilizari necorporale n curs de executie
234 Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale
Conturile din grupa 20 Imobilizari necorporale sunt, dupa continutul economic

conturi de imobilizari necorporale, iar dupa functia contabila, sunt conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea imobilizarilor necorporale intrate prin cumparare,
realizate din productie proprie, primite cu titlu gratuit (prin donatie), primite drept
concesiuni preluate, constatate plus la inventar.
Se crediteaza cu valoarea imobilizarilor necorporale iesite prin vnzare (cedare),
amortizare integrala, aportate si retrase, restituite.
Soldul debitor reflecta valoarea imobilizarilor necorporale existente.
Exceptie face contul 207 Fond comercial care este un cont bifunctional.
62
Contul 280 Amortizari privind imobilizarile necorporale este , dupa

continutul economic, un cont rectificativ al valorii imobilizarilor, iar dupa functia
contabila, este un cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea amortizarii imobilizarilor necorporale suportata pe
seama cheltuielilor de exploatare.
Se debiteaza cu valoarea amortizarii imobilizarilor necorporale iesite din
patrimoniu.
Soldul creditor reprezinta amortizarea imobilizarilor necorporale existente n
patrimoniu.
Conturile din grupa 23 Imobilizari n curs de executie sunt, dupa continutul
economic conturi de imobilizari necorporale, iar dupa functia contabila, conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea imobilizarilor necorporale n curs de executie, realizate
pe cont propriu, facturate de furnizori sau primite ca aport la capitalul social, precum si
cu valorarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizari necorporale.
Se crediteaza cu valoarea imobilizarilor necorporale n curs de executie
receptionate, vndute (cedate), aportate si retrase, distruse de calamitati, precum si cu
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizari necorporale decontate
(regularizate).
Soldul debitor reprezinta valoarea imobilizarilor necorporale n curs de executie
existente, respectiv avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale,
nedecontate.
Alte conturi specifice, utilizate pentru nregistrarea imobilizarilor necorporale:
6583 Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital
6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor
7583 Venituri din vnzarea activelor si alte operatii de capital
Pentru reflectarea n contabilitate a existentei, miscarii si amortizarii
imobilizarilor corporale se folosesc urmatoarele conturi, grupate astfel:
Grupa 21 Imobilizari corporale
Din aceasta grupa fac parte urmatoarele conturi sintetice de gradul I, care de dezvolta
pe conturi de gradul II, astfel:
211 Terenuri si amenajari de terenuri
2111 Terenuri
2112 Amenajari de terenuri
212 Constructii
213 Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii
2131 Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru)
2132 Aparate si instalatii de masurare, control si reglare
2133 Mijloace de transport
2134 Animale si plantatii
214 Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale
si alte active corporale
Grupa 28 Amortizari privind imobilizarile
281Amortizari privind imobilizarile corporale
63

2811 Amortizarea amenajarilor de terenuri
2812 Amortizarea constructiilor
2813 Amortizarea instalatiilor, mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor
2814 Amortizarea altor imobilizari corporale
Grupa 23 Imobilizari n curs si avansuri pentru imobilizari
231 Imobilizari corporale n curs de executie
232 Avansuri acordate pentru imobilizari corporale
Conturile din grupa 21 Imobilizari corporale sunt, dupa continutul economic
conturi de imobilizari corporale, iar dupa functia contabila, sunt conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea imobilizarilor corporale intrate prin cumparare, realizate
din productie proprie, primite cu titlu gratuit (prin donatie), primite n regim de leasing
financ iar, constatate plus la inventariere, primite de la asociati sau actionari.
Se crediteaza cu valoarea imobilizarilor corporale iesite prin casare, vnzare
(cedare), distruse de calamitati naturale, aportate si retrase de asociati/actionari,
constatate minus la inventariere, cedate n regim de leasing financiar.
Soldul debitor reflecta valoarea imobilizarilor corporale existente.
Contul 281 Amortizari privind imobilizarile corporale este , dupa continutul
economic, un cont rectificativ al valorii imobilizarilor, iar dupa functia contabila, este un
cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea amortizarii imobilizarilor corporale suportata pe seama
cheltuielilor de exploatare.
Se debiteaza cu valoarea amortizarii imobilizarilor corporale scoase din folosinta,
vndute sau iesite pe alte cai.
Soldul creditor reprezinta amortizarea imobilizarilor corporale existente n
patrimoniu.
Conturile din grupa 23 Imobilizari n curs de executie sunt, dupa continutul
economic conturi de imobiliza corporale, iar dupa functia contabila, conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea imobilizarilor corporale n curs de executie, realizate pe
cont propriu, facturate de furnizori sau primite ca aport la capitalul social, precum si cu
valorarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizari corporale.
Se crediteaza cu valoarea imobilizarilor corporale n curs de executie vndute
(cedate), aportate si retrase, distruse de calamitati, precum si cu valoarea avansurilor
acordate furnizorilor de imobilizari corporale decontate (regularizate).
Soldul debitor reprezinta valoarea imobilizarilor corporale n curs de executie
(neterminate sau nereceptionate), respectiv avansurile acordate furnizorilor de imobilizari
corporale, nedecontate.
Alte conturi specifice, utilizate pentru nregistrarea imobilizarilor corporale:
6583 Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital
6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor
7583 Venituri din vnzarea activelor si alte operatii de capital.
Pentru reflectarea n contabilitate a existentei si miscarii imobilizarilor financiare
se folosesc urmatoarele conturi:
64
109 Actiuni proprii

1091 Actiuni proprii detinute pe termen scurt (acest cont intra n categoria
investitiilor financiare pe termen scurt si va fi analizat n capitolul Contabilitatea
Trezoreriei - Investitii financiare pe termen scurt)
1092 Actiuni proprii detinute pe termen lung
261 Actiuni detinute la entitatile afiliate
263 Interese de participare
264 Titluri puse n echivalenta
265 Alte titluri imobilizate
267 Creante imobilizate
2671 Sume datorate de entittile afiliate
2672 Dobnda aferent sumelor datorate de entitsile afiliate
2673 Creanse legate de interesele de participare
2674 Dobnda aferent creanselor legate de interesele de participare
2675 mprumuturi acordate pe termen lung
2676 Dobnda aferent mprumuturilor acordate pe termen lung
2678 Alte creanse imobilizate
2679 Dobnzi aferente altor creanse imobilizate
269 Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare
2691 Vrsminte de efectuat privind acsiunile desinute la entitsile afiliate
2692 Vrsminte de efectuat privind interesele de participare
2693 Vrsminte de efectuat pentru alte imobilizri financiare
Imobilizarile financiare cuprind valorile patrimoniale sub forma de participatie n
capitalul social al altor societati, precum si titlurile de credit pe termen lung n scopul
realizarii de influente, control, precum si de obtinere de profit, dobnzi sau alte avantaje
economice.
Contur ile 1091, 261, 263, 264, 265 sunt, dupa continutul economic, conturi de
imobilizari financiare, iar dupa functia contabila, conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea titlurilor imobilizate intrate n patrimoniu.
Se crediteaza cu valoarea titlurilor imobilizate iesite din activul unitatii
patrimoniale.
Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea titlurilor imobilizate existente n
portofoliul unitatii patrimoniale.
Contul 267 Creante imobilizate si conturile de gradul II aferente acestuia sunt,
dupa continutul economic, conturi de imobilizari financiare, iar dupa functia contabila,
conturi de activ.
Se debiteaza cu creantele imobilizate intrate n patrimoniu.
Se crediteaza cu creantele imobilizate scoase din activul unitatii.
Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea creantelor imobilizate existente.
Contul 269 Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare si conturile
de gradul II aferente acestuia sunt, dupa continutul economic conturi rectificative de
imobilizari financiare, iar dupa functia contabila, conturi de pasiv.
Se crediteaza cu datoriile aferente achizitionarii titlurilor imobilizate.
65
Se debiteaza cu ocazia achitarii acestor datorii.

Soldul creditor reprezinta sumele datorate pentru imobilizari financiare.
Alte conturi specifice, utilizate pentru nregistrarea imobilizarilor necorporale:
663 Pierderi din creante legate de participatii
6641 Cheltuieli privind imobilizarile financiare cedate
7611 Venituri din actiuni detinute la entitatile afiliate
7613 Venitur i din interese de participare
763 Venituri din creante imobilizate
7641 Venituri din imobilizari financiare cedate .
Contabilitatea ajustarilor se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 29 Ajustari

pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizarilor, grupate astfel:
290 Ajustri pentru deprecierea imobilizrilor necorporale
291 Ajustri pentru deprecierea imobilizrilor corporale
293 Ajustri pentru deprecierea imobilizrilor n curs de executie
296 Ajustri pentru pierderea de valoare a imobilizrilor financiare
Conturile din grupa 29 Ajustri pentru deprecierea sau pierderea de valoare
a imobilizrilor, sunt dupa continutul economic, conturi rectificative ale valorii de
nregistrare a imobilizarilor, iar dupa functia contabila, sunt conturi de pasiv.
Se crediteaza cu sumele reprezentnd constituirea sau suplimentarea ajustarilor
pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizarilor.
Se debiteaza cu sumele reprezentnd anularea sau diminuarea ajustarilor pentru
deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizarilor.
Soldul creditor al conturilor reprezinta valoarea ajustarilor pentru deprecierea
sau pierderea de valoare a imobilizarilor existente n patrimoniu.
66
CAPITOLUL VIII
CONTABILITATEA STOCURILOR
1) Structura stocurilor
Stocurile sunt bunurile si serviciile din cadrul unitatilor patrimoniale, destinate:

fie a fi consumate la prima utilizare, fie a fi vndute n aceeasi stare sau dupa prelucrarea
lor n procesul de productie.
ntr-o ntreprindere productiva (industriala sau agricola), ciclul de exploatare
ncepe cu faza de aprovizionare, continua cu faza de productie si se ncheie cu faza de
desfacere a produselor obtinute catre clienti.
ntr-o ntreprindere de comercializare, ciclul de exploatare ncepe cu
aprovizionarea si se ncheie cu desfacerea marfurilor catre clienti.
Stocurile se clasifica astfel:
dupa apartenenta la patrimoniu:
stocuri ce apartin unitatii patrimoniale si care se gasesc fie n incinta unitatii, fie se
afla temporar la terti (n custodie, n consignatie, pentru prelucrare sau reparare)
stocuri ce nu apartin unitatii patrimoniale, dar care se gasesc n depozitele acesteia,
aduse de terti pentru vnzare n consignatie, prelucrare sau reparare.
dupa provenienta:
stocuri cumparate provenite din achizitii de la terti
stocuri fabricate provenite din productie proprie
Stocurile cuprind:
v materii prime reprezinta substanta principala a produselor ce urmeaza a fi
obtinute, ele participa direct la fabricarea produselor si se regasesc n produsul
finit integral sau partial, fie n starea lor initiala, fie transformata (stofa, lemn,
faina, carbuni, petrol etc);
v materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte
materiale consumabile) sunt bunurile care participa sau ajuta la procesul de
fabricatie sau de exploatare si care nu se regasesc, de regula, n produsele
realizate;
v materiale de natura obiectelor de inventar sunt bunurile care nu ndeplinesc
simultan cele doua conditii ale imobilizarilor corporale: sa aiba o valoare mai
mare dect limita legala (stabilita n prezent la 1500 lei), respectiv sa aiba o
durata de folosinta mai mare de 1 an (scule, dispozitive, verificatoare SDV,
echipamente de protectie si de lucru, aparate de masura si control AMC);
v produse sunt bunurile realizate n productie proprie sub forma de produse
finite (au parcurs toate fazele procesului de productie si nu mai au nevoie de
prelucrari ulterioare, putnd fi depozitate n vederea vnzarii catre clienti),
semifabricate (au parcurs fazele procesului de productie ntr-o sectie si care trec
n continuare n procesul tehnologic al altei sectii sau se livreaza tertilor) si
rebuturile (sunt materialele recuperabile si deseurile, ele sunt produse
necorespunzatoare din punct de vedere calitativ);
67
productia n curs de executie acea parte a productiei care nu a parcurs toate

fazele procesului tehnologic (productia neterminata), precum si produsele
nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate n ntregime;
v animale si pasarile sunt specifice unitatilor agricole si includ animalele tinere,
la ngrasat, de productie (lna, lapte, blana, oua), coloniile de albine, obtinute
din productie proprie sau cumparate;
v marfurile sunt bunurile cumparate n vederea revnzarii n aceeasi stare sau
produsele predate spre vnzare magazinelor proprii;
v ambalajele sunt stocurile utilizate pentru pastrarea si transportul n bune
conditii a bunurilor, includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate,
destinate produselor vndute (saci, butoaie, sticle, navete etc).
2) Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor reprezinta exprimarea acestora n etalon valoric (banesc) cu

scopul nregistrarii lor n contabilitate.
Reglementarile legale n vigoare (OMFP nr.1752/2005) desemneaza patru
momente de evaluare a stocurilor, si anume: evaluarea la intrarea n patrimoniu, la iesirea
din patrimoniu, la inventariere si la ntocmirea bilantului.
a) Evaluarea la intrarea n patrimoniu
Bunurile intrate n patrimoniu sunt evaluate si nregistrate n contabilitate n
functie de modul de dobndire, astfel:
- bunurile procurate cu titlu oneros (contra plata) se evalueaza la costul de achizitie,
- bunurile obtinute din productie proprie se evalueaza la costul de productie,
- bunurile obtinute cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea justa (de utilitate),
- bunurile aduse ca aport n natura la capitalul social se evalueaza la valoarea de
aport, stabilita n urma evaluarii.
b) Evaluarea la iesirea din patrimoniu
La iesirea din patrimoniu prin vnzare, consum, donatii, distrugere etc stocurile se
evalueaza prin aplicarea uneia dintre urmatoarele metode:
Metoda identificarii individuale consta n evaluarea bunurilor la costul istoric
(de intrare) si se poate folosi n cazul produselor de folosinta ndelungata, care se pot
identifica prin serie, data de intrare, cost de achizitie sau de productie.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea unui cost
mediu dupa fiecare intrare (receptie) sau la sfrsitul lunii, avnd n vedere cantitatile
existente si cele intrate, precum si preturile corespunzatoare acestora, pe baza
urmatoarelor formule:
CMP =
Vsi + Vi
,
Qsi + Qi
(la sfrsitul lunii)
unde:
Vsi Valoarea stocului initial
Vi Valoarea intrarii
Qsi Cantitati stoc initial
CMP
Vsp + Vi
,
Qsp + Qi
(dupa fiecare intrare)
Vsp Valoarea stoc precedent

Qsp Cantitate stoc precedent
68
Qi Cantitate intrata
Metoda prima intrare -prima iesire (FIFO first in first out) are baza
premisa ca primele loturi de bunuri cumparate sunt primele care se dau n consum sau
sunt vndute. Pentru scaderea din gestiune a stocurilor se foloseste costul de achizitie
sau de productie al primului lot, pna la epuizarea acestuia. n continuare, se va folosi
costul lotului urmator, pna la epuizarea acestuia, s.a.m.d.
Metoda ultima intrareprima iesire (LIFO last in first out) presupune
ca ultimele loturi intrate sunt vndute sau date spre consum primele. Pentru scaderea
din gestiune a stocurilor se foloseste costul de achizitie sau de productie al ultimului
lot pna la epuizarea acestuia. n continuare, se va folosi costul lotului anterior, pna
la epuizarea acestuia, s.a.m.d.
c) Evaluarea la inventariere si la nchiderea exercitiului
La inventarierea patrimoniului de la sfrsitul exercitiului, stocurile se evalueaza la
valoarea actuala sau de utilitate, denumita si valoare de inventar. Cu acest prilej se
stabilesc:
- diferentele cantitative n plus sau n minus dintre situatia faptica stabilita la
inventariere si situatia din contabilitate, se regularizeaza avnd la baza listele de
inventar, care consemneaza situatia faptica
- diferentele valorice n plus sau n minus dintre valoarea contabila (de intrare) si
valoarea actuala. Diferentele favorabile de valoare nu se nregistreaza n
contabilitate, conform principiului prudentei, dar daca, dimpotriva, se constata
diferente nefavorabile, pentru acestea se efectueaza ajustari pentru deprecierea
stocurilor.
d) Alte metode de evaluare a stocurilor
n functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de
asemenea, metoda costului standard, n activitatea de productie sau metoda pretului cu
amanuntul, n comertul cu amanuntul.
Metoda costului standard
ia n considerare nivelurile normale ale

consumurilor materiale si de manopera, de eficienta si de utilizare a capacitatilor de
productie. Aceste costuri trebuie actualizate periodic, n functie de conditiile existente
la un moment dat. Diferentele dintre costul standard si costul efectiv (de achizitie sau
de productie) se nregistreaza distinct n contabilitate, incluzndu-se n costuri pe
masura consumului productiv sau vnzarii bunurilor respective. Diferentele de pret se
repartizeaza asupra valorii bunurilor iesite cu ajutorul unui coeficient (k) care se
calculeaza astfel:
K=
Sold initial al diferentelor de pret + Diferente de pret aferente intrarilor in cursul anului
Sold initial al stocurilor la pret standard + Valoarea cumulata la pret standard a stocurilor intrate
Acest coeficient se pondereaza cu valoarea bunurilor iesite la cost standard,

obtin ndu-se diferentele de pret aferente bunurilor iesite, care se repartizeaza asupra
costurilor.
69
Metoda pretului cu amanuntul este folosita n comertul cu amanuntul pentru a
determina costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au ma rje

de adaos comercial similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta
metoda. Costul stocurilor vndute se calculeaza prin deducerea valorii marjei brute
din pretul de vnzare al stocurilor
3) Metode de organizare a contabilitatii stocurilor
Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin

folosirea:
- inventarului permanent sau
- inventarului intermitent.
n conditiile folosirii inventarului permanent, n contabilitate se nregistreaza
toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea n orice
moment a stocurilor, att cantitativ, ct si valoric.
Metoda inventarului permanent de organizare a contabilitatii stocurilor, consta
n faptul ca, n cursul perioadei de gestiune, miscarile de stocuri se contabilizeaza prin
debitarea si creditarea conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare data stocul nou,
avnd astfel n permanenta informatia privitoare la existenta stocului. Din sondaje sau
inventarieri periodice se descopera diferentele sub forma de plusuri sau minusuri,
corectndu-se stocul si respectiv soldul contabil, oferindu-se astfel si un control
permanent al stocurilor.
Valoare Stoc Final = Valoare Stoc Initial + Valoare Intrari - Valoare Iesiri
Aceasta metoda este folosita n majoritatea unitatilor patrimoniale si este

obligatorie n unitatile mari, ea asigurnd un control strict asupra gestiunii stocurilor.
Inventarul intermitent consta n stabilirea iesilor si nregistrarea lor n
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfrsitul perioadei. n acest caz, iesirile se
determina ca diferenta ntre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea
stocului final determinat pe baza inventarierii.
Metoda inventarului intermitent de organizare a contabilitatii stocurilor, consta
n faptul ca, n cursul perioadei de gestiune, miscarile de stoc (intrari iesiri) nu se
nregistreaza prin conturile de stoc, ci prin conturile de cheltuieli. La sfrsitul perioadei
de gestiune, pe baza inventarului faptic, se compara si se regularizeaza stocul din inventar
cu cel contabil (scriptic).
Valoare Iesiri = Valoare Stoc Initial + Valoare Intrari - Valoare Stoc Final
Aceasta metoda poate fi folosita numai n unitatile mici si mijlocii n mod

optional, ea nu asigura un control riguros asupra gestiunii, lucru care poate duce la
descoperirea de nereguli.
4) Documente privind evidenta operativa a stocurilor
Activele circulante materiale din cadrul unei ntreprinderi ocazioneaza numeroase
operatiuni, cum ar fi: aprovizionarea, pastrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea n
procesul de productie, vnzarea, inventarierea etc. Stocur ile care circula n cadrul unei
ntreprinderi, precum si n afara acesteia sunt evidentiate n documente primare.
70
i. Pentru intrarile de stocuri se folosesc urmatoarele documente:

- Avizul de nsotire a marfii document justificativ cu regim special care se
ntocmeste de furnizor si se foloseste ca document de nsotire a marfurilor pe timpul
transportului, ca document pentru ntocmirea facturii, ca document de transfer al
bunurilor materiale de la o gestiune la alta, n cadrul aceleiasi unitati, dar si ca document
de intrare a stocurilor n gestiunea cumparatorului. Se ntocmeste manual sau cu ajutorul
tehnicii de calcul, n trei exemplare, la livrarea produselor, de catre compartimentul de
desfacere
- Factura (factura fiscala) document justificativ cu regim special care se
ntocmeste n trei exemplare, n momentul livrarii stocurilor de catre compartimentul de
desfacere, pe baza dispozitiei de livrare, cu sau fara aviz de nsotire a marfii sau alte
documente similare. Factura confirma trecerea marfurilor din proprietatea vnzatorului n
prorpietatea cumparatorului. Factura reprezinta, de asemenea, si actul justificativ necesar
n vederea decontarii livrarilor. Factura fiscala se ntocmeste de catre unitatile platitoare
de TVA, iar Factura, de catre unitatile neplatitoare de TVA;
- Nota de intrare receptie (NIR) document justificativ care se ntocmeste de
catre cumparator pe baza avizului de nsotire sau a facturii vnzatorului;
- Nota de constatate de diferente - se ntocmeste de catre cumparator atunci cnd
se constata diferente cantitative, calitative sau valorice;
- Procesul verbal de custodie temporara se ntocmeste de catre cumparator
pentru stocurile respinse;
- Fisa de magazie se ntocmeste pentru fiecare fel de stoc de catre gestionarul
magaziei sau depozitului pe baza Notei de intrare receptie. Fisele de magazie se tin la
fiecarte loc de depozitare a bunurilor comerciale, pe feluri de materiale, ordonate pe
conturi, grupe sau n ordine alfabetica;
- Bonul de predare transfer restituire se ntocmeste pentru evidenta intrarii n
gestiune a produselor obtinute din productie proprie, pentru transferul stocurilor ntre
magazii sau pentru restituirea lor la locurile de depozitare initiale.
ii.Pentru iesirile de stocuri se folosesc urmatoarele documente:
- Bonul de consum sau fisa limita de consum se ntocmeste pentru materiile prime
si materialele avansate n procesul de productie care au o frecventa mai redusa respectiv
mai mare la eliberarea din magazie;
- Avizul de nsotire a marfii si factura (factura fiscala) se ntocmesc pentru livrarea
marfurilor si a produselor;
- Bonul de casa (de vnzare) se ntocmeste de catre unitatile comerciale cu
amanuntul, acesta fiind remis cumparatorului.
iii. Pentru nregistrarea n evidenta operativa a magaziei sau depozitului a existentului
intrarilor si iesilor, se foloseste fisa de magazie, care se ntocmeste separat pentru fiecare
sortiment de stocuri. Fisa de magazie este documentul de evidenta cantitativa,
cronologica a operatiilor de intrare si iesire si de control operativ a concordantei dintre
existentul de stocuri faptic si scriptic.
n vederea desfasurarii procesului de productie n bune conditii este necesara
aprovizionarea cu stocuri reprezentate de materii prime, materiale consumabile, materiale
de natura obiectelor de inventar.
Evidenta n contabilitate a existentei si miscarii acestor stocuri se tine folosind
urmatoarele grupe de conturi:
Grupa 30 Stocuri de materii si materiale
71

301 Materii prime
302 Materiale consumabile
3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
3025 Seminte si materiale de plantat
3026 Furaje
3028 Alte materiale consumabile
303 Materiale de natura obiectelor de inventar
308 Diferente de pret la materii prime si materiale
Conturile 301 Materii prime, 302 Materiale consumabile si 303 Materiale
de natura obiectelor de inventar sunt, dupa continutul economic, conturi de active
circulante materiale, iar dupa functia contabila, sunt conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de nregistrare a materiilor prime si
materialelor intrate.
Se crediteaza cu valoarea la pret de nregistrare a materiilor prime si
materialelor iesite din activul unitatii.
Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea materiilor prime si
materialelor existente n stoc.
Contul 308 Diferente de pret la materii prime si materiale tine
evidenta diferentelor (n plus sau n minus) dintre pretul de nregistrare standard
(prestabilit) si costul de achizitie, aferente materiilor prime si materialelor. Dupa
continutul economic, este un cont rectificativ al valorii de nregistrare a materiilor prime
s materialelor, iar dupa functia contabila, este un cont bifunctional.
Se debiteaza cu diferentele de pret n plus (costul de achizitie mai mare
dect pretul standard) aferente materiilor prime si materialelor intrate si cu diferentele de
pret n minus (costul de achizitie mai mic dect pretul standard) aferente materiilor prime
si materialelor iesite din gestiune.
Se crediteaza cu diferentele de pret n minus aferente materiilor prime si
materialelor intrate si cu diferentele de pret n plus aferente materiilor prime si
materialelor iesite din gestiune.
Soldul debitor al contului reprezinta diferentele n plus (nefavorabile)
aferente materiilor prime si materialelor existente n stoc.
Soldul creditor al contului reprezinta diferentele n minus (favorabile)
aferente materiilor prime si materialelor existente n stoc.
La aceste conturi se asociaza pentru consumuri, plusuri etc. urmatoarele
conturi de cheltuieli:
601 C heltuieli cu materiile prime
602 C heltuieli cu materialele consumabile
603 C heltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
608 C heltuieli privind ambalajele.
72
Contabilitatea produselor se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 34 Produse

341 Semifabricate
345 Produse finite
346 Produse reziduale
348 Diferente de pret la produse
Conturile 341 Semifabricate, 345 Produse finite si 346 Produse reziduale
sunt, dupa continutul economic, conturi de active circulante materiale, iar dupa functia
contabila, sunt conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de nregistrare a produselor intrate.
Se crediteaza cu valoarea la pret de nregistrare a produselor iesite din
activul unitatii.
Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea la pret de nregistrare a
produselor existente n stoc.
Contul 348 Diferente de pret la produse tine evidenta diferentelor (n plus sau
n minus) dintre pretul de nregistrare standard (prestabilit) si costul de achizitie, aferente
produselor. Dupa continutul economic, este un cont rectificativ al valorii de nregistrare a
produselor, iar dupa functia contabila, este un cont bifunctional.
Se debiteaza cu diferentele de pret n plus (costul de productie mai mare
dect pretul standard) aferente produselor obtinute si cu diferentele de pret n minus
(costul de productie mai mic dect pretul standard) aferente produselor iesite din
gestiune.
Se crediteaza cu diferentele de pret n minus aferente produselor intrate si
cu diferentele de pret n plus aferente produselor iesite din gestiune.
aferente produselor existente n stoc.
aferente produselor existente n stoc.
Contabilitatea productiei n curs de executie se realizeaza cu ajutorul grupei 33
de conturi.
Grupa 33 Productia n curs de executie
331 Produse n curs de executie
332 Lucrari si servicii n curs de executie
Conturile din grupa 33 sunt dupa continutul economic, conturi de
active circulante materiale, iar dupa functia contabila, conturi de activ.
Se debiteaza cu ocazia scoaterii din gestiune a productiei n curs de
executie stabilita la sfrsitul perioadei.
Se crediteaza cu ocazia scoaterii din gestiune a productiei n curs de
executie la nceputul perioadei urmatoare.
Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea la cost de productie a
productiei n curs de executie la sfrsitul perioadei.
73
La aceste conturi se asociaza n legatura cu intrarile si iesirile n si din gestiune

contul bifunctional 711 Variatia stocurilor. Acest cont tine evidenta costului de
productie al productiei stocate, precum s variatia acesteia.
Se crediteaza cu costul de productie sau cu pretul standard al produselor
si productiei neterminate iesite din gestiune si cu diferentele de pret aferente.
Se debiteaza cu costul de productie sau cu pretul standard al produselor si
productiei neterminate obtinute si cu diferentele de pret aferente
Soldul creditor al contului reprezinta variatia n plus (cresterea) a stocului
de produse fata de nceputul lunii.
Soldul debitor reprezinta variatia n minus (diminuarea) stocului de
produse fata de nceputul lunii.
Alte conturi specifice, utilizate pentru nregistrarea operatiilor privind
produsele: 701 Venituri din vnzarea produselor finite;
702 Venituri din vnzarea semifabricatelor;
703 Venituri din v nzarea produselor reziduale.
Contabilitatea stocurilor aflate temporar la terti se realizeaza cu ajutorul
conturilor din grupa 35 Stocuri aflate la terti.
351 Materii si materiale aflate la terti
354 Produse aflate la terti
356 Animale aflate la terti
357 Marfuri aflate la terti
358 Ambalaje aflate la teti
Conturile 351 Materii si materiale aflate la terti, 354 Produse aflate la terti, 356
Animale aflate la terti, 357 Marfuri aflate la terti, 358 Ambalaje aflate la teti sunt,
dupa continutul economic, conturi de active circulante materiale, iar dupa functia
contabila, sunt conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de nregistrare a stocurilor aflate la terti.
Se crediteaza cu valoarea la pret de nregistrare a stocurilor reintrate n
gestiune sau a celor n curs de aprovizionare, sosite n unitate.
Soldul debitor al conturilor reprezinta valoarea la pret de nregistrare a
stocurilor aflate la terti s au n curs de aprovizionare.
Contabilitatea stocurilor de animale se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 36
Animale.
361 Animale si pasari
368 Diferente de pret la animale si pasari
Contul 361 Animale si pasarieste, dupa continutul economic, un cont de active
circulante materiale, iar dupa functia contabila, un cont de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de nregistrare a animalelor intrate n
gestiune.
Se crediteaza cu valoarea la pret de nregistrare a animalelor iesite din
gestiune.
74
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea la pret de nregistrare a

animalelor existente n patrimoniu.
Contul 368 Diferente de pret la animale si pasari este, dupa continutul
economic, un cont rectificativ al activelor circulante materiale, iar dupa functia contabila,
este un cont bifunctional.
Se debiteaza cu diferentele de pret n plus (costul de productie sau
achizitie mai mare dect pretul standard) aferente animale lor intrate si cu diferentele de
pret n minus (costul de productie sau achizitie mai mic dect pretul standard) aferente
animalelor iesite din gestiune.
Se crediteaza cu diferentele de pret n minus aferente animalelor intrate si
cu diferentele de pret n plus aferente animalelor iesite din gestiune.
aferente animalelor existente n stoc.
aferente animalelor existente n stoc.
Alt cont specific, utilizat pentru nregistrarea operatiilor privind animalele este 606
Cheltuieli privind animalele si pasarile.
Marfurile parcurg doua stadii pe drumul de la producator la consumator:
- circulatia cu ridicata a marfurilor care consta n achizitionarea de marfuri n
cantitati mari de la producatori sau de la alti furnizori n scopul revnzarii lor catre alte
unitati comerciale, n special celor de vnzare cu amanuntul.
- circulatia cu amanuntul a marfurilor care co nsta n vnzarea marfurilor
consumatorilor individuali, precum si unor unitati pentru consumul propriu.
Marfurile se evalueaza n functie de tipul de vnzare:
- n cadrul depozitelor (vnzarea cu ridicata):
evaluarea la cost de achizitie
evaluarea la pret de vnzare cu ridicata

- n cadrul magazinelor (vnzarea cu amanuntul)
evaluarea la pret de vnzare cu amanuntul

Cost de achizitie = Pret din factura + ( Cheltuieli de transport, manipulare si
furnizorului
aprovizionare, Taxe de import si alte taxe)
Pret de vnzare cu ridicata = Cost de achizitie + Adaos comercial al depozitului
(% x cost de achizitie)
Pret de vnzare = Cost
+ Adaos comercial +
TVA neexigibila
cu amanuntul de achizitie
al magazinului
(19% x suma costului de achizitie
(% x cost de achizitie)
si a adaosului comercial)
Contabilitatea marfurilor se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 37 Marfuri.
371 Marfuri
378 Diferente de pret la marfuri
Contul 371 Marfuri este, dupa continutul economic, un cont de active circulante
materiale, iar dupa functia contabila, un cont de activ.
75
Se debiteaza cu valoarea la pret de nregistrare a marfurilor intrate n

gestiune.
Se crediteaza cu valoarea la pret de nregistrare a marfurilor iesite din
gestiune.
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea marfurilor existente n
patrimoniu.
n cazul utilizarii inventarului intermitent, contul 371 Marfuri se debiteaza la sfrsitul
lunii cu valoarea la pret de nregistrare a marfurilor existente n stoc si se crediteaza la
nceputul lunii cu valoarea la pret de nregistrare a marfurilor existente n stoc.
Contul 378 Diferente de pret la marfuri este, dupa continutul economic, un
cont rectificativ al valorii de nregistrare a marfurilor, iar dupa functia contabila, este un
cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate n
gestiune
Se debiteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor iesite din gestiune.
Soldul creditor al contului reprezinta valoarea adaosului comercial
aferent marfurilor existente n stoc la sfrsitul perioadei.
Alte conturi specifice, utilizate pentru nregistrarea operatiilor privind marfurile
sunt 607 Cheltuieli privind marfurile si 707 Venituri din vnzarea marfurilor.
Contabilitatea ambalajelor se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 38

Ambalaje.
381 Ambalaje
388 Diferente de pret la ambalaje
Contul 381 Ambalajeeste, dupa continutul economic, un cont de active circulante

materiale, iar dupa functia contabila, un cont de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de nregistrare a ambalajelor intrate n
gestiune.
Se crediteaza cu valoarea la pret de nregistrare a ambalajelor iesite din
gestiune.
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea ambalajelor existente n
patrimoniu.
Contul 388 Diferente de pret la ambalaje este, dupa continutul economic, un
cont rectificativ al activelor circulante materiale, iar dupa functia contabila, este un cont
bifunctional.
Se debiteaza cu diferentele de pret n plus (costul de achizitie mai mare
dect pretul standa rd) aferente ambalajelor intrate si cu diferentele de pret n minus
(costul de achizitie mai mic dect pretul standard) aferente ambalajelor iesite din
gestiune.
Se crediteaza cu diferentele de pret n minus aferente ambalajelor intrate
si cu diferentele de pret n plus aferente ambalajelor iesite din gestiune.
76

aferente ambalajelor existente n stoc.
aferente ambalajelor existente n stoc.
Alt cont specific, utilizat pentru nregistrarea operatii lor privind ambalajele este 608
Cheltuieli privind ambalajele.
Contabilitatea provizioanelor se realizeaza cu ajutorul conturilor din grupa 39
Provizioane pentru deprecierea stocurilor si productiei n curs de executie.
391 Ajustari pentru deprecierea materiilor prime
392 Ajustari pentru deprecierea materialelor
393 Ajustari pentru deprecierea productiei n curs de executie
394 Ajustari pentru deprecierea produselor
395 Ajustari pentru deprecierea stocurilor aflate la terti
396 Ajustari pentru deprecierea animalelor
397 Ajustari pentru deprecierea marfurilor
398 Ajustari pentru deprecierea ambalajelor
Conturile din grupa 39 Provizioane pentru deprecierea stocurilor si productiei n
curs de executiesunt, dupa continutul economic, conturi rectificative ale stocurilor, iar
dupa functia contabila, conturi de pasiv.
Prin conturile din aceasta grupa se evidentiaza: constituirea, de regula la
sfrsitul exercitiului financiar, a ajustarilor pentru deprecierea stocurilor si a productiei n
curs de executie, precum si a suplimentarii, diminuarii sau anularii lor.
Se crediteaza cu ocazia crearii si suplimentarii ajustarilor pentru derpecierea stocurilor.
Se debiteaza cu ocazia reducerii sau anularii acestor ajustari, trecndu-se la venituri.
Soldul creditor reprezinta valoarea ajustarilor existente la sfrsitul perioadei.
La aceste conturi se asociaza conturile de cheltuieli si venituri corespunzatoare
ajustarilor la stocuri:
6814 Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea activelor circulante
7814 Venituri din ajustari pentru deprecierea activelor circulante.
77

Bazele Contabilitatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Contabilitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Printre procedeele metodei contabilitatii se numara:

n activitatea practica, contabilitatea ndeplineste o seama de functii importante,

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

De-a lungul timpului, stiinta contabilitatii a evoluat, dezvoltndu-si in permanenta

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Principalii utilizatori ai informatiei contabile sunt:

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

In 1997 a debutat Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din Romnia, al carui

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Contabilii si pot exercita profesia in calitate de salariati ai unei ntreprinderi sau

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Reglementarile sunt obligatorii prin toate elementele componente si direct aplicabile in

CAPITOLUL II: OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Din acest punct de vedere, ecuatia patrimoniului devine:

In sfera de interes a contabilitatii intra si calculul rezultatelor, a profiturilor sau

Principiile contabile au fost formulate de-a lungul timpului, in functie de necesitatile

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

2) Principiul permanentei metodelor contabile (principiul coerentei) se refera la

3) Principiul continuitatii activitatii, insemnand ca unitatea patrimoniala isi continua in

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

11) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului presupune ca informatiile

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

situatiile financiare sa includa toate informatiile de natura sa afecteze evaluarile si

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

BILANTUL CONTABIL, CA EXPRESIE A DUBLEI

Dupa cum am precizat anterior, agentii economici trebuie sa ntocmeasca periodic

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

a) sa existe probabilitatea intrarii n ntreprindere (n cazul activelor), respectiv iesirii din

a) Bilant contabil structurat din punct de vedere juridic;

b) Bilant contabil structurat din punct de vedere financiar;

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

c) Bilant contabil structurat din punct de vedere economic (functional);

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

-din punct de vedere juridic-reprezinta totalitatea bunurilor reale si creantelor (drepturi

Activele sunt resurse controlate de ntreprindere care provin din evenimente

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

In faza de aprovizionare, activele circulante sub forma de bani se transforma in

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Ordinea de dispunere a pozitiilor in cadrul pasivului bilantier este, in Romnia, cea a

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

incorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exercitiului precedent, transformarea de

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

II) Datoriile se refera la credite bancare, imprumuturi din emisiunea de obligatiuni,

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

datorii ale ntreprinderii consta in incertitudinea care le afecteaza pe primele in ceea ce

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

BILANT CONTABIL INITIAL (B0 ).

Asigurari sociale 5,000

Din motive didactice, pentru vizualizarea modificarilor bilantiere vom ntocmi

Modificari Solduri finale

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Modificari Solduri finale

BILANT nr.2 (B2 )

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Modificari Solduri finale

Anda Gheorghiu Bazele Contabilitatii - Curs digital, Editia 2007

Modificari Solduri finale