Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de Curs Batrani
Suport de Curs Batrani
NOTIUNI INTRODUCTIVE
Majoritatea definitiilor incadreaza ca persoane de varsta a III-a oamenii
de peste 65 ani sau mai mult. Unii autori definesc ca atare persoanele trecute de 60
ani, iar altii considera perioada varstei a treia ca incepand odata cu pensionarea.
Perioada de viata care incepe odata cu atingerea varstei de 65 ani, este
caracterizata in primul rand printr-un declin fiziologic, psihologic, economic si
social. Cauzele deteriorarii pe toate aceste planuri sunt biologice, dar si sociale
(culturale si economice in principal). Modificarile care se petrec in organismul
varstnicului scad abilitatea individului de adaptare la mediul inconjurator si ridica
grave probleme individuale si sociale. Expresia persoane varstnice infatiseaza
cel mai bine persoanele care au depasit mijlocul vietii. Societatea ofera un rol
social procesului de imbatranire, considerand ca orice membru al unei clase de
varsta trebuie sa se conformeze cerintelor asociate grupei din care face parte. Din
aceasta perspectiva persoanele varstnice sunt cele care isi pierd treptat rolurile
sociale si care trebuie sa se adapteze la o serie de schimbari ce determina apoi,
aparitia unor noi roluri pe care sunt nevoite sa le invete. Daca luam in calcul o
periodizare a vietii in cate 30 ani, dupa prima perioada rezervata educarii si
studiului, urmeaza o a doua destinata productiei si implinirii profesionale, iar a
treia este batranetea libera peste 60 ani.
Perioada varstei a treia este subimpartita in:
1. Intre 65(60) si 75 ani este considerata trecerea spre batranete a
pentru unii primeaza afectiunile organelor, pentru altii deficitul energetic ale
organismului, in vreme ce pentru altii sunt pe primul loc tulburarile de
reglare, adaptare si compensare.
Varsta a treia este caracterizata cu modificari specifice la toate
nivelurile organismului: la nivel molecular si celular, la nivelul organelor si
al functiilor si la nivelul personalitatii. A treia perioada a vietii, sau varsta
a treia poate fi un proces de imbatranire normal, senescenta, sau unul
de imbatranire patologica, o accelerare si o exegerare a procesului normal de
imbatranire definit prin senilitate.
Aspecte ale imbatranirii fizice:
1. Imbatranirea sistemului nervos se manifesta prin distrugerile
satisfactiile pe care varstnicul le-a avut intr-o anumita perioada a vietii, de rolul de
parinte, dar si de sexul persoanei.
Pentru multi oameni imbatranirea devine o adevarata criza de viata.
Criza se manifesta atunci cand omul se afla intr-o situatie in care atitudinilie
sau comportamentele obisnuite pana in momentul respectiv nu mai corespund.
Situatia se prezinta sub un dublu aspect: exista sansa ca persoana respectiva sa se
schimbe, sa se reorienteze, sau pericolul ca ea sa se cramponeze de obiceiurile
dobandite in timp. Reorientarea faciliteaza o schimbare, cramponarea poate furniza
baza unui atac de panica. Constientizarea varstei poate sa se manifeste ca un
semnal ca ne-am pozitionat gresit fata de noi insine sau fata de viata si ca traim
trecand pe langa ce este esential. In momente de criza se comit sinucideri ca
expresie a celei mai profunde resemnari. Din acest punct de vedere pericolul apare
pentru cei care au avut de timpuriu succese neobisnuite si este vorba despre
oamenii care si-au datorat satisfactiile exclusiv tineretii, frumusetii si atractivitatii
lor. Aceste valori, o data disparute pot genera o disperare profunda, la depresii
impinse pana la melancolie, iar unii incearca sa la suprime prin consumul de
alcool.
In general, toti varstnicii se confrunta cu cele doua adevaruri grave: perioada
scurta de viata ce le-a mai ramas si ceea ce numim boala pensionarii sau
patologia pensionarii. Varstnicul percepe modificarile fiziologice caracteristice
etapei sale de viata ca pe o criza ce peate fi resimtita dureros din punct de
vedere fizic, dar si psihic sub aspectul afectarii demnitatii. Acest moment de
criza apare atunci cand preocuparea pentru propriul corp devine explicita si
manifesta. Ca o consecinta fireasca a acestui moment dramatic al vietii sale este
problema conceptiilor individului (filosofice, stiintifice, morale si religioase).
Incep sa apara intrebari de genul daca viata a meritat sau mai merita sa fie
traita, daca propria viata a fost un succes sau esec. Pesimismul este cel care
incepe sa castige teren, explicabil si prin intelepciunea populara conform careia
nimeni nu este fericit inainte de moarte. Optimismul nu este complet absent,
poate exista sub forma de proiecte, uneori artificiale sau chiar fanteziste. Simtirea
si trairea religioasa se amplifica cu inaintarea in varsta, argumentata la persoanele
bolnave, care au suferit pierderi personale. Practica ritualurilor religioase a
varstnicilor o intrece pe aceea a altor categorii de varsta, influenta religiei asupra
calitatii vietii batranilor fiind pozitiva.
Schimbarile aduse de batranete, desi, fara indioala importante, au la baza
raportul intre elemente de continuitate, astfel, stilul de viata al persoanei varstnice
se intemeiaza in mare masura pe stilul de viata pe care l-a adoptat si l-a practicat in
mod constant in timpul vietii sale adulte. Batranetea este marcata de existenta unei
relatii semnificative intre continuitate si dicontinuitate, ceea ce face ca tot ce se
pierde intr-o parte sa fie compensata in alta parte.
Este stiut faptul ca batranetea nu-i afecteaza in acelasi mod pe toti indivizii unii,
dintre ei avand resurse acumulate inca din tinerete pentru a se adapta
schimbarilor si evenimentelor care marcheaza aceasta perioada de varsta, in timp
ce altii reactioneaza intr-un mod negativ, neavand capacitate de a se adapta
modificarilor si evenimentelor legate de vicisitudinile varstei inaintate.
Exista multiple teorii cu privire la procesul de imbatranire si factorii
fiziologici, patologici sau genetici care il determina si sunt mai putine toerii care se
ocupa de rezistenta individuala la agresiunile batranetii.
Problemele adaptarii psihice la procesul de imbatranire au evidentiat rolul
proceselor de compensare. Exista o serie de stari sufletesti care submineaza
sanatatea si scurteaza viata: tristetea, supararile frecvente, atitudinea pesimista in
viata. Impotriva durerilor fizice exista medicamente analgezice, durerile sufletesti
au insa un singur leac: uitarea. Toate starile sufletesti negative pot fi combatute,
chiar anihilate prin altele positive, favorabile sanatatii si logevitatii. Buna
dispozitie reprezinta un remediu dintre cele mai eficiente.Persoanele care vorbesc
mult se bucura de obicei de o viata indelungata- arata prof Wiliams de la
Institutul de Psihologie din Ohio. Cercetatorul sustine ca oamenii care vorbesc
mult elibereaza energia acumulata. Autosugestia poate fi folosita de orice om
pentru imbunatatirea vietii.
Comparativ cu batranii de acum 20-30 de ani, cei de astazi au mai pierdut
putin din singuratate, iar compozitia sociologica s-a transformat: a crescut numarul
celor cu studii superioare, nu mai este aceeasi proportie de agricultori, desi
majoritatea batranillor traiesc in mediul rural. Situatia lor economica este inca
disolubila, dar pentru multi mai favorabila: pensiile, pana la un anumit nivel, nu
sunt impozabile, iar unele din sistemul asigurarilor agricole s-au dublat in ultimii
ani. Locuinta lor este mai confortabila si s-au inregistrat ameliorari si in privinta
starii de sanatate.
Unii autori constata ca persoanele varstnice sunt mai tolerante astazi decat la
inceputul anilor80, in privinta homosexualitatii sau a avortului. Acest fenomen se
explica, pe de o parte prin reinonirea populatiei varstnice, iar pe de alta parte prin
contagiune intergenerationala.
Se considera ca inaintarea in varsta este mai mult legata de pierderea unor
roluri decat de achizitionarea unora noi: pierderea partenerului de viata, prin
decesul acestuia, pierderea rolului de persoana activa social, diminuarea drastica a
rolului de parinte, odata cu cresterea copiilor. In compensare, apare accentuarea
responsabilitatii persoanei varstnice fata de activitatea gospodareasca si
intretinerea spatiului de locuit.
Implicarea in unele activitati va contribui la mentinerea stimei de sine si la
intretinerea satisfactiei existentiale a persoanei de varsta a III a.
S-au identificat trei faze prin care trece succesiv persoana pensionata:
1.
perioada imediat post pensionare, in care individul manifesta un
sentiment de frustrare si o stare de insecuritate. Aceasta perioada de stres
favorizeaza aparitia tulburarilor nevrotice;
2.
o faza de nelisniste si de cautare a unui nou rol social si psihologic;
3.
faza de dupa 6-12 luni de la pensionare este aceea de stabilizare, in
care individul accepta de obicei situatia.
Unii autori identifica urmatoare conditii necesare bunei adaptari dupa
pensionare:
1. mentinerea unei activitati deoarece sentimentul de inutilitate familiala si
sociala grabeste deteriorarea individului care imbatraneste;
2. activitatea trebuie sa aiba neaparat o utilitate sociala;
3. intelegerea intrafamiliala (sot-sotie) poate conditiona reusita sau, din
contra, esecul pensionarului;
4. egocentrismul asigura o dezvoltare crescuta a interesului pentru propria
persoana reprezinta pentru pensionar o conditie necesara a adaptarii;
5. aparenta eliberare pe care pensionarul o resimte fata de multiple
nerealizari sau tensiuni in viata profesionala;
6. factorul economic joaca de asemenea un rol important deoarece numerosi
pensionari se considera satisfacuti de soarta lor daca au venituri
suficiente, iar majoritatea persoanelor resimt o o scadere a nivelului de
trai.
Pensionarea apare ca o cotitura in viata individului care imbatraneste, dar
si un moment in care incepe un nou stil de viata. Depasirea acestui moment
critic, adaptarea individului la noua etapa din ciclul vietii sunt dependente de
modul in care reactioneaza grupul familial si social fata de persoana
pensionata.
Longevitatea, ca si o mai buna stare de sanatate a oamenilor in varsta
poate ridica o serie de probleme pentru societate si se refera la fondurrile
sociale de pensionare, al caror necesar creste din ce in ce mai mult.
A doua problema se refera la fondurile de asistenta medicala.
CADRUL ASISTENTIAL
Asistenta sociala este in responsabilitatea institutiilor publice
specializate ale administratiei publice locale si centrale si a organizatiilor
societatii civile. Asistenta sociala se acorda in servicii si in bani.
Serviciile sociale vizeaza mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor
individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie, cronica sau de urgenta.
Aceste servicii sunt acordate persoanelor care se afla in imposibilitatea
desfasurarii unei vieti normale, temporar sau definitive, din cauza unor
afectiuni fizice, psihice sau senzoriale. Serviciile sociale sunt prestate la
domiciliul persoanelor cu nevoi sau in institutii specializate de asistenta
sociala.
Prin lege sunt precizate persoanele care au dreptul la asistenta sociala. Intre
acestea se regasesc si persoanele varstnice. Tot prin lege sunt precizate
conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca personalul din sistemul de
asistenta sociala (pregatire, calificare, competente, responsabilitati, atributii
specifice domeniului de activitate. Formarea personalului de asistenta
sociala se realizeaza in institutii de invatamant superior, postliceal sau prin
alte forme de invatamant cu profil de asistenta sociala, desigur cu
respectarea prevederilor legislatiei in vigoare.
Atat personalul angajat cat si voluntarii care practica asistenta sociala au
obligatia sa respecte:
1. confidentialitatea informatiei;
2. intimitatea persoanei si libertatea ei de a decide;
3. etica profesionala.
Nerespectarea obligatiilor atrage raspundere disciplinara, civila sau
penala, dupa caz.
Practica asistentiala porneste de la ancheta sociala prin care se
urmareste identificarea situatiei sociale care constituie problema de rezolvat
si studiul sistematic si complex al clientului, mediului sau social, studiu
finalizat prin diagnosticul psiho-social, prin ipoteze referitoare la disfunctia
sociala existenta si la mijloacele de interventie.
domiciliu fata de cei din mediul rural care, in general au locuit in aceeasi
casa intreaga viata.
In multe situatii instututionalizarea determina o adevarata criza de
dezradacinare, chiar daca institutiile ofera confortul fizic si servicii
specializate. Exista si o alta explicatie, aceea ca asistatul percepe
institutionalizarea ca premergatoare mortii, iar aceasta teama actioneaza ca
un agent patogen psihosocial. Printre simptomele psihice, dominante
si constante la toate cazurile de inadaptare la mediul institutionalizat s-a
observat anxietate, insomnie, agitatie psihomotorie, oboseala, negativism
ipohondrie si igrijorare exegerata fata de cei de acasa.
Institutionalizarea ocroteste persoana varstnica, iar neutralizarea si
ameliorarea efectelor acesteia este un demers lent, de durata, de perseverenta
din partea echipei de lucru in beneficiul asistatului, care din pacate uneori nu
colaboreaza in acest sens.
Notiunea de ingrijire este adecvata pentru unitatile de asistenta
sociala. O parte dintre asistati sunt doar batrani insa unii sunt infirmi,
imobilizati la pat, cu boli grave in evolutie. Toti sufera adesea de izolare, de
abandon sau semiabandon, de carente afective, de pierderea autonomiei, a
tonusului vital, de neputinte fizice, de deficiente de memorie care trebuie
attenuate si limitate in evolutie. Tratamentul de cele mai multe ori nu este
medicamentos, deoarece imbatranirea nu poate fi prevenita, ci psihologic,
ajutand batranul sa invinga sau sa suporte neputintele.
Asistentii sociali se ocupa de organizarea vietii celor asistati,
indeosebi de intocmirea programelor culturale, instructive, recreative care au
efecte curative si chiar profilactice. Important este ca echipa sa aiba calitati
morale, fara de care activitatea ei in favoarea varstnicului este de neconceput
pornind de la idea lui I. Simeone singura prevenire valabila a senescentei
este redarea demnitatii omului care imbatranesti.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Balaceanu Stolnici, C. - Geriatrie Practica, Editura Medicala